Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3991/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3991/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 3991/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3991
Ședința camerei de consiliu de la 26.05.2015
Instanța constituită din
P.: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta E. I. 2003 SRL și pe pârâta G. S. I. SRL.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cauza soluționându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că din verificările efectuate s-a constatat că nu mai există alte dosare purtându-se între aceleași părți și având același obiect, părți și cauză.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j, art. 107 al. 1 și art. 1028 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la 3 luni.
Instanța constată că se solicită judecarea cauzei fără dezbatere orală.
Instanța în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezenteu cereri, instanța reține următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul Judecătoriei sector 6 București la data de 11.02.2015, reclamanta E. I. 2003 SRL, în contradictoriu cu pârâta G. S. I. SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.139,35 lei, valoarea obligației principale, la plata unor dobânzi de 0,5% pe zi de întârziere până la achitarea debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta G. S. I. SRL are obligația de a achita suma de 2.139,35 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr.7498/08.10.2014, scadentă la data de 07.11.2014.
Având în vedere că debitul a depășit cu mult data scadentă, reclamanta a somat pârâta, în baza art. 1.014 Noul Cod de procedură civilă, să îi achite suma datorată în termen de 15 zile de la primirea notificării nr. 272/18.12.2015.
Având în vedere că și această procedura a eșuat, pârâta neachitând obligațiile față de societatea reclamantă, aceasta a promovat prezenta cerere pentru a-și putea recupera debitul.
Reclamanta a menționat că factura, semnată și acceptată de pârâtă, este scadentă de mai mult de 30 de zile, ca atare a considerat că are o creanță certă (rezultă din cuprinsul facturii), lichidă (suma este determinată clar în factură) și exigibilă (obligația a ajuns la scadență, termenul de plată fiind depășit).
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie, factura nr.7498/08.10.2014, notificarea nr. 272/18.12.2015 și confirmarea de primire, extras de cont nr.271 din data de 18.12.2014, contract de furnizare înregistrat sub nr. V18 din data de 31.10.2013.
Prin compartimentul registratură, la data de 25.02.2015, reclamanta a depus la dosar relații ONRCT Ilfov E. I. 2003 SRL și relații ONRCTB G. S. I. SRL.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1025 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În conformitate cu prevederile art.1270 C.civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Conform art. 1350 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, situația premisă pentru angajarea răspunderii contractuale constă în încheierea unui contract prin care să fie stabilite drepturile și obligațiile fiecărei părți contractuale, în funcție de care se analizează și răspunderea contractuală, respectiv neîndeplinirea obligațiilor contractuale în condițiile și la termenul prevăzute în convenția părților.
Analizând înscrisurile depuse de către reclamantă, instanța reține că factura pe care reclamanta își întemeiază pretențiile nu a fost acceptată în mod expres la plată de către pârâtă prin semnătură.
Astfel, instanța apreciază că factura fiscală invocată de către reclamantă în susținerea pretențiilor sale, care nu a fost însușită de către pârâtă, întrucât aceasta nu cuprinde nicio semnătură de primire societății pârâte nu dovedește, doar prin ea însăși, raporturile juridice existente între părți, și, în consecință, nici asumarea de către pârâtă a obligației de a plăti suma evidențiată în factură, în lipsa altor înscrisuri.
Faptul că această factură este stampilată dar nesemnată, nu dovedește, doar prin ea însăși, raporturile juridice existente între părți, și, în consecință, nici asumarea de către pârâtă a obligației de a plăti suma evidențiată în factură, în lipsa altor înscrisuri. Sub acest aspect, instanța constată că în lipsa semnăturii de către societatea pârâtă, factura fiscală nu face dovada acceptării, nedovedindu-se că persoana care a aplicat ștampila are și calitatea de reprezentant al pârâtei, împuternicit să reprezinte societatea în cadrul raporturilor civile.
Conform art. 249 C.pr.civ. sarcina probei revine reclamantei, iar în speță, deși în acțiune reclamanta a invocat relațiile comerciale de furnizare mărfuri, din probele administrate în cauză nu rezultă acordul de voință al pârâtei cu privire la bunurile facturate și nici îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtei invocate de către reclamantă.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Cu toate acestea, având în vedere argumentele expuse referitor la debitul principal, instanța reține și caracterul neîntemeiat al capătului de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
Constatând că pârâta nu a pierdut procesul, instanța constată că aceasta nu poate fi obligată nici la plata cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite condițiile art. 453 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta E. I. 2003 SRL, cu sediul în comuna P., ., parter, județul Ilfov și cu sediul ales în București, ..59, sector 2, înmatriculată de Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâta G. S. I. SRL, cu sediul în București, ., ., etaj 1, apartament 14, sector 6, înmatriculată de Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.EAT/Thred.MV
4 ex./24.06.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 3998/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3988/2015.... → |
|---|
