Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 4300/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4300/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 4300/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
-SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4300
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
JUDECĂTOR: B.-B. A. L.
GREFIER: A. J.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect anulare somație de plată privind pe reclamanta ASOCIATIA DE P. . cu pârâtul S. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă reclamanta, prin consilier juridic, și pârâtul, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța procedează la identificarea reprezentantului reclamantei, dna Lefort E. C., având nr. de înregistrare pe tabloul consilierilor juridici_ și a pârâtului S. C.-R., CNP_.
Instanța, în baza art. 131 din noul Cod Procedură Civilă pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Reclamanta, prin consilier juridic, precum și pârâtul, personal, apreciază că Judecătoria sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, față de prevederile art. 94 lit. j raportat la art. 1023 alin. 4 Noul Cod de Procedură Civilă, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța pune în discuție durata estimativă a procesului.
Reclamanta, prin consilier juridic, precum și pârâtul, personal, lasă la aprecierea instanței acest aspect.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează că durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze este de 3 luni.
Instanța comunică reclamantei, prin consilier juridic, un exemplar de pe întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Pârâtul, personal, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta, prin consilier juridic, arată că nu se opune acestei probe.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin consilier juridic, apreciază că prin probele administrate a demonstrat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă conform art. 1013 Noul Cod de Procedură Civilă. Cotele de întreținere au fost calculate conform HG 1588 și legii 230/2007, penalitățile s-au calculat în acord cu hotărârea Adunării Generale depusă la dosar, pârâtul alegând să nu formuleze contestație în termenul legal de 7 zile. De altfel, arată reclamanta, prin consilier juridic, pârâtul nu a contestat nici cotele de întreținere și nici cuantumul penalităților decât odată ce a fost formulată o cerere de chemare în judecată împotriva sa. Reclamanta, prin consilier juridic, arată că instanța de fond a respins cererea având ca obiect ordonanță de plată pe motiv că pârâtul contestă sumele solicitate, inclusiv fondul de rulment și cel de reparații, în ciuda actelor depuse la dosar, și care vin în susținerea pretențiilor reclamantei. Reclamanta, prin consilier juridic, apreciază că simpla contestare a sumelor pe care le datorează, fără niciun argument, în lipsa oricărei probe contrare, adusă de către pârât, nu ar trebui să conducă la respingerea cererii formulată de creditoare.
Reclamanta, prin consilier juridic, arată că termenul de plată este depășit cu peste 300 de zile, pârâtul nu a achitat nimic din ceea ce datorează, între timp, asociația acumulând datorii și aflându-se în imposibilitate de a-l mai susține financiar pe pârât. De altfel, chiar pârâtul solicită eșalonarea, deși niciodată anterior nu formulase această cerere către asociație. Reclamanta, prin consilier juridic, arată că toate obiecțiunile pârâtului nu au ca scop decât tergiversarea litigiului, perioadă în care pârâtul se va sustrage în continuare de la plata sumelor datorate. Solicită anularea sentinței civile atacate.
Pârâtul, personal, arată că a avut intenția de a plăti sumele datorate, însă nu a putut acoperi și penalitățile solicitate de asociație. Arată că până în anul 2014, când angajatorul său a început să întârzie plata salariilor, sau să nu le mai achite cu totul, a fost un bun platnic, adăugând, totodată, că asociația a refuzat eșalonarea plăților. Față de cererea în anulare, solicită respingerea acesteia, având în vedere că înțelege să conteste sumele solicitate de asociație, și pentru dovedirea cărora nu există suficiente probe.
Reclamanta, prin consilier juridic, învederează instanței că o cerere a pârâtului referitoare la insuficiența mijloacelor sale financiare a fost înregistrată la asociație chiar astăzi. De altfel, chiar admițând ipoteza unui refuz de încasare din partea asociației, pârâtul avea la dispoziție contul reclamantei, în care putea face plăți după cum ar fi considerat de cuviință. Față de aceste împrejurări, reclamanta, prin consilier juridic, apreciază că se poate constata reaua-credință a pârâtului în raporturile cu reclamanta. Totodată, partea arată că în eventualitatea respingerii prezentei cereri, va promova o altă acțiune, întemeiată pe dreptul comun, însă atrage atenția că în tot acest timp se vor acumula datorii suplimentare la suma deja datorată.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la dată de 24.04.2015, sub nr._, reclamanta ASOCIATIA DE P. . în contradictoriu cu pârâta S. C. cerere în anulare împotriva încheierii din data de 06.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2014, solicitând instanței sa dispună emiterea ordonanței de plată cu obligarea pârâtului la plata sumei datorate și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, a chemat în judecată pe pârâtul S. C. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța Judecătoria Sector 6 acesta să fie obligat la plata sumei de 1537,3 lei compuse din :debit principal în valoare de 1342,51 lei, reprezentând restanță întreținere și restanță fond de reparații și debit accesoriu în cuantum de 194,82 lei, reprezentând penalități aplicate.
Reclamanta a considerat că hotărârea atacată este nelegală, arătând că prevederile art. 1013 Cod de Procedura Civ se aplică doar creanțelor certe lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv celor încheiate între un profesionist și o autoritate contractanta constatat prin înscris ori determinate potrivit unui statut regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege.
A învederat că în prezenta cauză a făcut dovadă unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtului, fiind anexate la dosar: cotele de întreținere calculate legal de către firma de contabilitate precum și modalitatea de calcul, cote de întreținere ce sunt afișate în fiecare lună la avizierul scării, pe care fiecare proprietar este obligat să le plătească potrivit art. 46 din Legea 230/2007, Hotărârea Adunării Generale privind aplicarea penalităților la întreținere în cuantum de 0,2 %, hotărâre conformă art. 49 din legea 230/2007, Hotărârea Adunării Generale privind fond de reparații.
Reclamanta a menționat că, în termen de 7 zile, cotele de întreținere puteau fi contestate, conform art. 12 lit. d din HG nr 1588/2007 privind modul de calcul și sumele existente la întreținere, lucru care nu a fost făcut de către pârât. Astfel, simplă invocare a pârâtului prin întâmpinare și relevată de către instanța de fond în sentință la pagină 3 alin. 11 și următoarele, de dovedire prin înscrisuri a datoriilor acestuia, este netemeinică, având în vedere că a depus toate înscrisurile la dosar care necesitau judecarea cauzei prin ordonanță de plată.
De asemenea, a considerat că simplul enunț al pârâtului nedemonstrat prin niciun înscris, cum că ar fi vrut să facă plata, că nu a avut bani sau că i s-au impus sume de plată la penalități este netemeinic și nerelevant.
În continuare, reclamanta a învederat că instanța de fond, fără niciun argument, a respins cererea de ordonanță de plată pe motivul că pârâtul contesta în scris sumele solicitate inclusiv fondul de reparații și penalitățile că fiind abuziv stabilite și nedovedite prin acte justificative - sentința pagină 4 aliniatul 1 . Ori, chiar în cererea introductivă de chemare în judecată, au fost depuse Hotărârile Adunărilor Generale privind aplicarea penalităților.
A precizat că Hotărârile Adunărilor Generale sunt imperativ aplicabile, depunând și demonstrând astfel corectitudinea aplicării lor în legătură cu penalitățile aplicate și fondul de rulment .
Astfel, în aliniatul 4 pag 4, Instanța de fond relevă faptul că:
„analizând cererea din prisma materialului probator administrat în cauză, instanța apreciază că fiind inadmisibilă pe calea procedurii ordonanței de plată…”
Ori, până și legiuitorul spune clar în Codul de procedura Civilă că este admisibilă procedura ordonanței de plată în cazul creanțelor asociațiilor de proprietari și chiar da posibilitatea instanței de a stabili tranșe de plată la restanțierii pârâți – art. 1021 alin ( 4 ): „ în cazul creanțelor reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune față de asociațiile de proprietari, precum și a cheltuielilor de întreținere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafețelor locative pe care le folosesc ca locuințe, instanța, la cererea debitorului va putea prin excepție să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare sau eșalonarea plății ținând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce privește posibilitățile efective de plată .”
Ori, simpla contestare a creanței făcută de pârât, fără probe certe reale, concludente, explicite, bazate pe fapte juridice sau înscrisuri juridice ( contestarea modului de calcul în termen de 7 zile la Președintele asociației de P., contestarea în instanță în termen de 45 de zile a Hotărârii Adunării Generale privind adoptarea penalităților ) nu ar trebui să permită instanței de fond să respingă ordonanța de plată.
Reclamanta a precizat că nici în cazul unei judecări pe fondul cauzei nu ar avea alte înscrisuri de depus prin care să demonstreze caracterul cert și exigibil al creanței datorită faptului că la dosarul cauzei există toate actele doveditoare și anume hotărârea adunării prin care se stabilesc penalități de 0,2 % începând cu a 60 a zi de la neplata întreținerii, precum și listele de întreținere care au un caracter cert, nefiind contestate până atunci, așa cum prevede legea și HG 1558/200, și având un caracter exigibil datorită faptului că a trecut demult termenul de plată. În privința caracterului lichid, reclamanta a menționat că este evident faptul că această creanță deținută împotriva debitorului este cuantificabilă în bani.
A considerat că instanța a apreciat superficial apărările de fond, pe nicio baza legală sau temei, ci doar pe o contestație verbală a pârâtului. În acest sens, a precizat că și în cazul în care nu se demonstra caracterul cert al penalităților și al fondului de reparații, se putea admite cererea de ordonanță de plată în parte, fapt ce nu s-a întâmplat.
Raportat la aspectele expuse, pentru clarificarea raporturilor juridice derulate de părțile cauzei pe diferite segmente de timp, nu ar fi necesară administrarea unor altor mijloace de probă ( nejustificându-se aici vreo expertiză contabilă sau orice altă probă în plus ).
Tocmai de aceea, legiuitorul vine în sprijinul Asociațiilor de P. cu celeritatea ce ar trebui să caracterizeze această procedura judiciară simplificată, în care doar înscrisurile însușite sunt admisibile că mijloace de proba și nu declarațiile verbale fără baza legală și temeinică.
S-a reținut că, în cadrul procedurii necontencioase a somației de plată, judecătorul nu administrează probe, nu judecă pricina, ci doar "pipăie" fondul, examinează actele, explicațiile și lămuririle părților. Obiecțiile formulate de către debitor referitoare la faptul că nu ar fi calculate corect penalitățile și cum că acestea ar fi prea mari sunt tardive și fără temei, aceste penalități fiind calculate conform legii, până la 0,2 %, și conform hotărârii Adunării depuse la dosarul cauzei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1023 C. proc. civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 28.05.2015, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de anulare formulată de către Asociația de Proprietari . sentinței civile din data de 06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 6, iar, în subsidiar, în cazul în care se va ajunge la judecata pe fond, dovedirea prin înscrisuri de către Asociația de Proprietari . de plată solicitate și a modului în care acestea au rezultat, reducerea sumei de plată la valoarea sumelor reale și dovedite, astfel încât să acopere doar prejudicial real, precum și re-eșalonarea plații sumelor de plata reale și dovedite, pe durata a 12 luni calendaristice, pentru a avea posibilitatea financiară de a le plăti.
În motivare, pârâtul a învederat că procedura ordonanței de plată este inadmisibilă, având în vedere că în procedura sumară a procedurii ordonanței de plată nu se face o judecată în fond a cauzei. Or, debitorul a contestat modalitatea de stabilire a sumelor solicitate, inclusiv fondul de reparații, penalitățile și modalitatea de imputație a plății și a solicitat să se administreze probe suplimentare pentru dovedirea, prin înscrisuri, de către Asociația de Proprietari . de plată solicitate și a modului în care acestea au rezultat, stabilirea costurilor reale care au fost luate în calcul la plata întreținerii și respingerea plății sumelor nedovedite, a penalităților și a fondului de reparații, și a oricăror alte sume abuziv stabilite. Simpla menționare a faptului că au fost calculate cotele de întreținere în mod legal de către firma de contabilitate nu dovedește corectitudinea sumelor solicitate.
A învederat că, analizarea temeiniciei susținerilor părților, ar echivala cu o judecată a fondului raporturilor juridice dintre părți care nu este admisibilă în procedura somației de plata.
Potrivit dispozițiilor art. 1013 NCPC, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art. 662 alin 2 NCPC, creanță este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. De asemenea, alin. 3 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Conform art. 662 alin. 4 NCPC, creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Pârâtul a învederat că până în luna februarie 2014 a fost întotdeauna un bun platnic, neavând restante la întreținere, precum și faptul că locuiește în acest apartament din anul 1970.
Din cauza problemelor financiare apărute începând cu anul 2013, care s-au acutizat în anul 2014 (reducerea repetată a salariului lunar la locul de muncă și plata cu întârzieri foarte mari a acestuia, uneori de până la trei luni, necesitatea plătirii unei pensii alimentare lunare în valoare de 805 lei, necesitatea achitării unor credite la bancă și a penalităților mărite care sunt în mod automat reținute din contul de salarii de către bancă), lucruri ce nu au ținut de voința sa, nu a mai putut achita pentru o perioada de timp cheltuielile comune de întreținere la . în care a dorit să plătească din restante, nu i s-a permis acest lucru, solicitându-i-se plata unor penalități foarte mari pe care nu a avut posibilitatea financiară să le plătească.
A învederat că reclamanta nu a încercat să ajungă la o soluție de eșalonare a plaților, singura data când i s-a permis inițierea unei discuții în vederea negocierii cu privire la plata eșalonată a restantelor, solicitându-i-se să plătească debitul în patru rate lunare ce, în mod real, nu puteau fi acoperite.
Tot în acest sens, a menționat că nu s-a aflat în posesia somației de plată menționată ca fiind trimisă prin poștă, lucru care se poate constata și de pe confirmarea de primire.
Pârâtul a contestat sumele solicitate, inclusiv fondul de reparații și penalitățile, ca fiind abuziv stabilite și nedovedite prin acte justificative.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 6.03.2015 de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de creditoarea Asociația de Proprietari . cu debitorul S. C.. În motivarea acestei încheieri s-a reținut de către prima instanță că, întrucât debitorul a contestat modalitatea de stabilire a sumelor solicitate precum și modalitatea de imputație a plăților, pentru soluționarea cauzei trebuie administrate probe suplimentare în vederea stabilirii caracterului cert, lichid și exigibil al creanței .
Împotriva sentinței menționată anterior s-a formulat de către creditoare cererea în anulare care formează obiectul cauzei de față, ce va fi respinsă de către instanță ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 1020 din noul Cod de Proc. Civ, ce reglementează modalitatea de soluționare a cererilor formulate pe calea procedurii prevăzută de titlul IX, dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă această contestație este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1),anterior menționate, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.
Conform art. 1021 din același act normativ instanța emite ordonanța de plată în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate.
Față de aceste dispoziții legale se constată că în speța dedusă judecății în mod legal prima instanță a procedat la respingerea ca inadmisibilă a cererii reclamantei, pe baza probelor ce puteau fi administrate în procedura ordonanței de plată, respectiv a înscrisurilor depuse de părți și a declarațiilor acestora, și în limitele impuse de această procedură.
În acest sens se reține că prin întâmpinarea depusă în dosarul nr._/303/2014 pârâtul a contestat sumele solicitate de reclamantă, arătând că acestea sunt abuziv stabilite și nedovedite prin acte justificative.
Instanța consideră că în mod corect s-a reținut că sumele datorate de pârât cu titlu de cote de întreținere nu pot fi stabilite decât pe baza unui probatoriu complex, incompatibil cu această procedură. Listele de întreținere atașate la dosar reflectă rezultatul calculelor efectuate chiar de către reclamantă cu privire la sumele ce revin pârâtului din cheltuielile asociației de proprietari, însă aceste sume au fost stabilite la rândul lor pe baza unor documente justificative. Cum pârâtul contestă tocmai existența acestora din urmă, se impune în mod evident efectuarea în cauză a unei expertize contabile pentru a se stabili dacă sumele pretinse de la pârât au fost corect calculate.
Faptul că pârâtul nu a contestat modul de calcul conform art. 12 lit. d din HG nr 1588/2007 nu are relevanță, neputându-i-se îngrădi acestuia dreptul de acces la instanță, și nici dreptul la apărare. În plus, chiar și dacă s-ar aprecia ca fiind relevantă o astfel de împrejurare, în sarcina reclamantei-creditoare subzistă oricum obligația de a face dovada că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, ceea ce presupune implicit că este necesar să probeze că sumele menționate în listele de întreținere sunt într-adevăr datorate de pârât conform documentelor justificative.
În ceea ce privește sumele solicitate cu titlu de fond de reparații și penalități de întârziere, instanța reține că nu s-a făcut de către reclamanta -creditoare dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile. Astfel, potrivit art. 45 al. 3 și art.49 din Legea nr. 230/2007, pârâtul nu poate fi obligat la plata fondului de reparații și a penalităților de întârziere decât dacă au fost stabilite prin hotărâre a adunării generale a asociației de proprietari, sau, în cazul penalităților de întârziere, prin hotărâre a comitetului executiv (art 30 al.1 lit j din Legea nr. 230/2007).
Or, reclamanta –creditoare nu a depus la dosar hotărârile adunărilor generale sau ale comitetului executiv,după caz, prin care s-a aprobat cuantumul fondului de reparații, respectiv procentul penalităților de întârziere ce vor fi aplicate.
În acest sens se reține că din hotărârile adunărilor generale atașate la dosar nu rezultă că s-ar fi aprobat perceperea de penalități de către adunarea generală, contrar celor susținute de reclamantă.
Oricum, în condițiile în care se contestă sumele la care au fost aplicate penalitățile, nici cuantumul acestora din urmă nu ar fi putut fi determinat cu certitudine, până la stabilirea câtimii debitului principal .
De asemenea, deși reclamanta pretinde acordarea fondului de reparații pe perioada iunie 2013-octombrie 2013, hotărârea adunării generale privind acest fond a fost adoptată abia la data de 11.10.2013, așa încât sumele datorate cu acest titlu nu puteau fi percepute decât începând de la această dată. .Cum la dosar nu s-a depus lista de întreținere pe luna octombrie 2013 nu se poate verifica dacă fondul de reparații stabilit prin hotărârea menționată a fost perceput de asociație începând chiar din luna octombrie sau din luna următoare.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va respinge cererea în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea în anulare formulată de reclamanta ASOCIATIA DE P. . în București, .. 6, sector 6,CUI_ în contradictoriu cu pârâtul S. C., cu sediul în București, .. 1, ., ap. 20, CNP_, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. A. B.-B. A. L.
GREFIER
Red.AG/Thred. VE,/ 4 ex/2.07.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 4230/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4296/2015. Judecătoria... → |
|---|
