Plângere contravenţională. Sentința nr. 9907/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9907/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 9907/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9907
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. N.
GREFIER C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul P. O. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. B. RUTIERĂ, intervenientului D. V. și asigurătorii C. I. și A. S.A.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp a amânat pronunțarea la data de 26.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 5.06.2015, sub nr._, contestatorul P. O., în contradictoriu cu intimata D. – B. RUTIERĂ, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să admită contestația și să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/4.06.2015, și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale. Totodată, a solicitat instanței să dispună înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/4.06.2015, dovada . nr._, copie CI.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.08.2015, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii formulate de contestator și menținerea procesului verbal încheiat.
În motivarea întâmpinării, intimata a învederat instanței faptul că în data de 30.04.2015, contestatorul a condus autovehiculul cu număr de înmatriculare_ pe . s-a asigurat la schimbarea direcției de mers spre dreapta intrând în coliziune cu auto nr._ condus de D. V. care circula în aceeași direcție de mers. Intimata a mai arătat că partea contestatoare nu s-a prezentat la unitatea de poliție pentru a declara accidentul în termen legal, încălcând astfel prevederile art. 54 alin. 1 și 79 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002.
Pe fondul cauzei, cu privire la legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. În acest sens, a precizat că procesul verbal cuprinde numele, prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data săvârșirii acesteia și semnătura agentului constatator. În continuare, intimata a învederat instanței faptul că motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încredea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care se constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, mai ales în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agent expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală. În acest sens, intimata a invocat dispozițiile Deciziei nr.319A/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a Il-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/299/2011, a Deciziei nr.83/08.03.2002 și jurisprudența CEDO. Totodată, intimata a arătat că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a învederat instanței că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele. În acest sens, intimata a precizat că simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina să nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Referitor la procesul-verbal contestat, intimata a arătat că acesta face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă și art. 270 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii formulate de contestator și menținerea procesului verbal încheiat în cauză ca temeinic și legal.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și ale art. 36 n.3 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: declarație contestator și D. V., autorizație de reparații . nr._ precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
La termenul de judecată din 14.10.2015 instanța a dispus în temeiul art.78 c.proc.civ. citarea ca intervenient a celuilalt conducător auto implicat în accident, D. V. și a asigurătorilor RCA: C. I. și A. SA.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat de un agent al intimatei la data de 04.06.2015, contestatorul a fost sancționat cu amenzi de câte 390 lei și sancțiunea complementată a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.54 alin.1 și, respectiv, 79 alin.1 lit.b din OUG 195/2002. S-a reținut în procesul-verbal, din analiza declarațiilor și avariilor, că la data de 30.04.2015 contravenientul a condus auto nr._ pe . intersecția cu .-a asigurat la schimbarea direcției de mers spre dreapta, intrând în coliziune cu auto nr._, condus de D. V., care circula în aceeași direcție de mers. Totodată, s-a reținut fapta contravenientului de neprezentare la poliție în cel mult 24 ore de la producerea accidentului, pentru întocmirea documentelor de constatare.
Instanța reține că prin plângere contestatorul nu a invocat motive de nelegalitate a procesului-verbal, iar în speță nu sunt incidente cauze de nulitate ce pot fi invocate de instanță din oficiu.
În privința temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că situația de fapt reținută de agent în procesul-verbal corespunde realității, fiind confirmată de declarația dată de intervenient la poliție în ziua accidentului, 30.04.2015 (f.29).
În privința susținerii contestatorului că intervenientul, prezent personal în fața instanței la termenul din 25.11.2015, nu este persoana cu care a avut incidentul din ziua respectivă, instanța constată că petentul nu a adus nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații. Persoana prezentă la termenul de judecată în fața instanței ca intervenient, a cărui identitate a fost stabilită de instanță pe baza cărții de identitate, este aceeași cu persoana care s-a deplasat la poliție în ziua incidentului, 30.04.2015, și a dat declarația privind accidentul rutier, identitatea sa fiind stabilită de agentul de poliție, iar datele corespund cu cele constatate de instanță. Contestatorul ar fi putut preîntâmpina orice dubiu în această privință, dacă își îndeplinea obligația legală de a se prezenta și el la poliție pentru declararea accidentului, în termenul legal, astfel cum impune art.79 alin.1 lit.b din OUG 195/2002. La termenul din 25.11.2015 contestatorul a susținut că ar fi plecat din țară chiar în ziua accidentului, însă contestatorul nu a administrat nicio probă în dovedirea acestei afirmații, astfel că instanța constată că neprezentarea sa la poliție este în totalitate culpa acestuia, precum și că fapta incriminată de art.79 alin.1 lit.b din OUG 195/2002 a fost săvârșită de contestator.
Instanța nu a reținut nici susținerea contestatorului, cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, că nu ar fi avut loc nicio coliziune a celor două vehicule. Instanța reține că agentul intimatei a constatat personal avariile la cele două vehicule (când au fost prezentate de fiecare dintre cei doi conducători auto, 30.04.2015 și, respectiv, 04.06.2015), iar avariile constatate la vehiculul condus de contestator (aripă dreapta spate ușor zgâriată, bară dreapta spate ușor zgâriată) puteau fi produse ca urmare a coliziunii cu vehiculul condus de intervenient (care a prezentat aripa stânga față zgâriată, bara stânga față ușor zgâriată), în maniera reținută de agentul de poliție în procesul-verbal. Instanța reține, de asemenea, că petentul nu a făcut dovada că avariile constatate la vehiculul său ar fi provenit din alt accident auto, el nedepunând la dosar o autorizație de reparație emisă de organele de poliție competente sau constatare amiabilă de accident ori constatare emisă de asigurator CASCO, în care să se menționeze avariile constatate în speță de agentul de poliție.
Instanța a înlăturat și argumentul contestatorului că agentul de poliție nu a acceptat confruntarea sa cu intervenientul. Organele de poliție în mod corect au procedat la înregistrarea declarației primului conducător auto privitoare la incident (intervenientul), urmată de identificarea și, apoi, invitarea conducătorului celuilalt vehicul implicat, contestatorul, să se prezinte la poliție pentru a da declarație privitoare la accident (ceea ce contestatorul a făcut abia în 04.06.2015), nicio normă juridică neimpunând organelor de poliție să realizeze o „confruntare” a celor doi conducători auto. Contestatorul putea să beneficieze de posibilitatea de a da declarația odată cu intervenientul, dacă își îndeplinea obligația de a se prezenta la poliție pentru declararea accidentului conform normelor legale, lucru pe care nu l-a făcut.
În privința accidentului propriu-zis, instanța reține că declarațiile date la poliție de cei doi conducători auto sunt concordante cu privire la faptul că ambii intenționau să se deplaseze pe direcția înainte. În intersecție erau amplasate două semafoare, dintre care unul special pentru viraj stânga (aspect susținut de intervenient în declarația dată la poliție, necontestat de petent). Prin urmare, ultima bandă (cea de lângă refugiul de tramvai), era bandă pentru viraj stânga, celelalte 2 benzi fiind pentru deplasarea pe direcția înainte și, respectiv, înainte și la dreapta. După intersecție (unde a avut loc coliziunea), . 2 benzi de circulație, pentru cei care au circulat pe direcția înainte, nemaiexistând ultima bandă, ce fusese lângă refugiu înainte de intersecție, întrucât aceasta a fost bandă pentru viraj stânga.
Contestatorul, în schița realizată de el la poliție, figurează vehiculul său (înainte de a pătrunde în intersecție) pe banda a treia de la marginea drumului. În fața instanței, contestatorul a susținut că vehiculul său se afla pe banda pentru direcția înainte. Însă din moment ce înainte de intersecție . pentru trei benzi, ultima (a treia) bandă fiind pentru viraj stânga, iar contestatorul în schiță arată că se afla pe banda a treia, înseamnă că, de fapt, contestatorul se afla pe banda a treia, pentru viraj stânga, deși intenționa să se deplaseze pe direcția înainte, și că a pătruns în intersecție intenționând să-și continue deplasarea pe direcția înainte, însă banda de pe care venise nu se continua, după intersecție, pe direcția înainte (ea fusese pentru viraj stânga). În declarația la poliție contestatorul recunoaște că celălalt autoturism (condus de intervenient) a apărut în dreapta sa, ceea ce înseamnă că intervenientul circula corect pe banda pentru direcția înainte, conform declarației intervenientului. Nemaiavând bandă pentru a-și continua deplasarea după intersecție, contestatorul a schimbat direcția de mers, pătrunzând pe banda pe care circula intervenientul, fără a se asigura că o poate face fără a produce un accident.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, contestatorul fiind vinovat de săvârșirea ambelor contravenții reținute în sarcina sa: de a fi executat o manevră de schimbare a direcției de mers fără a se asigura că o poate face fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic și de a nu se fi prezentat la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
Instanța reține și faptul că sancțiunile aplicate – sancțiunile principale: amenzile de câte 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 zile – sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, neexistând împrejurări care să justifice înlocuirea amenzilor cu avertismentul.
În consecință, în temeiul art.34 din OG 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul P. O., cu domiciliul în București, Prelungirea G., nr. 32, ., CNP_ în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – B. RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, intervenientul D. V., cu domiciliul în București, ., nr. 94-96, ., . C. I. SA, cu sediul în București, .. 5-7, parter – demisol, sector 1, și A. SA, cu sediul în București, sector 3, .. 13, ..
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. NA/ Tehnored. PAS/7 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9881/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9897/2015. Judecătoria... → |
|---|
