Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2324/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2324/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 2324/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2324
Ședința din Camera de Consiliu din data de 27.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta D. S. SECURITY SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2014, sub numărul_, reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta D. S. SECURITY SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8306,20 lei izvorâtă din contractul de prestări servicii de telecomunicații integrate Orange pentru codul de abonat_, reprezentând totalul serviciilor prestate și neachitate și a penalităților aferente acestora constând în:
- 1879,56 RON - debit principal (contravaloarea serviciilor prestate și neachitate);
- 304,07 RON - dobânzi legale în conformitate cu dispozițiile legale în materie și
- 6122,57 RON – taxa de reziliere în conformitate cu clauzele contractuale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între Orange România SA (fosta .) și debitor s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate_/ 03.05.2011, în baza căruia i s-au atribuit codul de abonat_.
A susținut că prin semnarea Clauzelor contractuale de bază aferente contractului ( Art.ll ), debitorul și-a dat acordul referitor la prevederile contractului și ale documentului Termeni și Condiții Generale ( TCG ), care face parte integrantă din contract conform prevederilor primului paragraf din Clauzele contractuale de bază, iar un exemplar al acestui document trebuia solicitat și citit de către debitor la data încheierii contractului.
A menționat că, potrivit condițiile generale ale acestui contract, ORANGE ROMÂNIA SA avea obligația să furnizeze servicii de telecomunicații, iar debitorul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către ORANGE ROMÂNIA SA, în termen de 14 zile calendaristice de la emiterea facturilor conform clauzelor contractuale referitoare la facturare și termene de plată
A învederat că Orange România SA a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturile nr. JAF_/12.02.2012, JAF_/12.01.2012 și JAE_/12.12.2011, facturi care însă nu au fost achitate integral de către debitor.
A arătat că, pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități conform contractului până la concurență cu debitul principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale, conform OG 13/2011. A susținut că rațiunea pentru care se solicită atât penalitățile contractuale, în limita debitului principal, cât și dobânzile legale, este repararea integrală a prejudiciului suferit prin neplata serviciilor prestate. Astfel, penalitățile de întârziere reprezintă prejudiciul efectiv suferit de către subscrisa, care a fost evaluat de către părți anterior producerii sale, iar dobânzile legale reprezintă beneficiul nerealizat de către subscrisa datorită neplății.
A mai menționat că dreptul de creanța al ORANGE ROMÂNIA SA față de debitorul D. S. SECURITY SRL provenind din contractul de abonament încheiat a fost cesionat către EOS KSI ROMÂNIA SRL, aceasta din urmă acționând în calitate de comisionar, achiziționând în nume propriu dar pe seama E. Internațional Beteiligunsverwaltungsgesellschaft MBH și Next Capital Investments Limited, astfel dreptul la acțiune pentru obținerea îndeplinirii obligației de plată corelative poate fi exercitat de către EOS KSI ROMÂNIA SRL.
A susținut că cesiunea a intervenit după data intrării în vigoare a noilor prevederi civile, se supune acestora, sens în care a invocat dispozițiile art. 117 alin. 1 din Legea 71/2011: "Creanța transmisă prin cesiune sau subrogație, intervenită după data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii creanței, astfel prevederile Noului cod civil se aplică doar cu privire la instituția Cesiunii de Creanța nu și cu privire la drepturile cesionate."
Astfel, cesiunea a devenit opozabila debitoarei, conform art. 1579 Noul Cod Civil din momentul comunicării ei și prin înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, fiind îndeplinite totodată și condițiile de publicitate . Totodată, cesiunea i-a fost notificata debitoarei printr-un înscris cu data certa (cf. art. 1578 alin 1 lit a din Noul Cod Civil) de către compania noastră, moment din care se putea elibera de obligație numai prin efectuarea plații debitului către creditorul cesionar.
A menționat că cesiunea a fost înregistrata la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub numărul 2012-_-BLN.
A mai învederat că în conformitate cu prevederile art. 1.9, afin.3 din documentul Termeni și Condiții Generale ( TCG ), prin semnarea contractului Clientul recunoaște că oricare și toate sumele cuprinse în facturile Orange România reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile. În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1025 și următoarele din Noul Cod de Procedura Civilă, art. 969 și urm., art. 1073, art. 1084, din vechiul Cod civil, Titlul VI, Capitolul I privind Cesiunea de creanța - Noul Cod Civil, art. 1.030 din Noul Cod procedură civilă.
În temeiul art. 1031 Cod procedură civilă a solicitat cheltuieli de judecată.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie facturile nr. JAF_/12.02.2012, JAF_/12.01.2012 și JAE_/12.12.2011 și JAE_/12.11.2011 ( filele 15-18), contract seria_ din data de 03.05.2011 și clauze contractuale de bază, înscris „Termen și condiții generale” (file 21-49), carte de identitate TRÎMBEZ G., certificat de înregistrare . nr._, contract de abonament sera_/03.05.2011, clauze contractuale de bază, contract seria_/09.02.2011, act constitutiv al . SRL, încheiere nr.5698/18._ emisă de Tribunalul București în dosar nr._/15.05.2009, extras Ministerul Finanțelor Publice, extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare .
La data de 19.12.2014, reclamanta a depus prin serviciul registratură precizări și înscrisuri ( filele 75-142),
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei (fila 2).
Pârâta nu a depus formular de răspuns și nici întâmpinare
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta E. K. ROMANIA SA, în calitate de creditor cesionar, a solicitat obligarea pârâtei . SRL, în calitate de debitor cedat, la plata serviciilor prestate de ., în baza contractului de servicii de telecomunicații integrate nr._/03.05.2011, conform facturilor JAF_/12.02.2012, JAF_/12.01.2012, JAE_/12.12.2011 și JAE_/12.11.2011 ( filele 15-18).
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Conform art. 969 Cod civil din 1864 (aplicabil litigiului de față), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. În plus, așa cum rezultă din art. 1082 Cod civil, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
În materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia. Astfel, situația premisă pentru angajarea răspunderii contractuale constă în încheierea unui contract prin care să fie stabilite drepturile și obligațiile fiecărei părți contractante, în funcție de care se analizează și răspunderea contractuală, respectiv neîndeplinirea obligațiilor în condițiile și la termenul prevăzute în convenția părților.
Așadar, în prezenta cauză, sarcina probei incumbă creditorului (reclamantului), potrivit art. 249 Cod procedură civilă, acesta fiind partea care face o susținere în fața instanței.
Având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada debitului principal în cuantum de 1879,56 lei, pretins prin cererea introductivă. Astfel, deși aceasta a susținut că acest debit rezultă din cuprinsul celor patru facturi descrise mai sus, din analizarea acestora, se constată că acestea au fost emise pentru o sumă totală de 5,39 lei, pentru servicii de conținut, nicidecum pentru servicii decurgând din contractul nr_/03.05.2011(fila 19). Mai mult, aceste facturi pe care reclamanta își întemeiază pretențiile nu au fost acceptate în mod expres la plată de către pârâtă, prin semnătură sau ștampilare și nu dovedesc, doar prin ele însele, și, pe cale de consecință, nici asumarea de către pârât a obligației de a plăti sumele evidențiate în facturi.
Întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă obligația pârâtei de a achita suma de 1879,56 lei, pretinsă de reclamantă a reprezenta debit principal, instanța reține că nu se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.
În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 304,07 lei și a taxei de reziliere în cuantum de 6122,57 lei, având în vedere argumentele expuse referitor la debitul principal, față de caracterul accesoriu al acestora în raport de capătul principal, instanța le va respinge, în consecință, ca neîntemeiate.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea reclamantei, ca neîntemeiată. Având în vedere soluția de respingere a cererii, instanța constată că pârâta nu este partea care a căzut în pretenții, astfel încât, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1031 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, nu va acorda nici cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL, cu sediul în București, ..10 A, sector 2, în contradictoriu cu pârâta D. S. SECURITY SRL, cu sediul în București, ., ..
Cu apel în 30 de zile de la data comunicării.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. IGS/tehnored. MU
4ex/ .2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2228/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 2242/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
