Plângere contravenţională. Sentința nr. 2232/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2232/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 2232/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2232
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, privind pe N. S. T., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile și martorul M. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constată că martorul M. F., citat la adresa indicată de Evidența Populației nu s-a prezentat.
Instanța constată că, potrivit Deciziei nr. 450/2013 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, înainte de afișarea procesului verbal, era necesară comunicarea acestuia prin poștă cu confirmare de primire. Având în vedere că la dosarul cauzei nu există dovada comunicării acestuia prin poștă, instanța constată că nu a fost legal comunicat. D. urmare, constată că procesul-verbal a fost contestat în termenul legal de 15 zile, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, prin raportare la data de 15.07.2014, la care petentul susține că a luat la cunoștință de procesul-verbal, și respinge excepția tardivității plângerii contravenționale, invocată de către intimată, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator și pentru intimată proba cu înscrisuri.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2014, contestatorul N. S. T., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a contestat conținutul procesului verbal . nr._, cât și procesul verbal de afișare al acestuia întocmit la data de 25.09.2012, de către agentul de poliție Plavicheanu E..
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în data de 17.09.2012, în jurul orei 3 noaptea, au venit la ușă doi agenți de poliție care l-au legitimat, spunându-i că s-a făcut o sesizare cu privire la faptul că pe scara blocului era zgomot. După legitimare, contestatorul a fost avertizat verbal să lase muzica mai încet, lucru pe care l-a și făcut înainte cu puțin timp ca aceștia să vină la ușă.
Cu puțin timp în urmă, la data de 15.07.2014, având de rezolvat unele probleme, de la Registrul Taxe și Impozite i s-a adus la cunoștință faptul că are o amendă de plătit de care contestatorul nu a știut nimic.
Contestatorul a precizat că, în procesul verbal de afișare a fost menționat un martor asistent, respectiv M. F., iar din verificările acestuia a aflat faptul că acesta a fost coleg cu agentul de poliție Plavicheanu E. la liceul cu program sportiv din Târgu J. și a crezut că martorul trecut în procesul verbal este unul fictiv, iar agentul de poliție nu s-a deplasat la adresa contestatorului pentru afișare, așa cum prevede expres O.G. nr.2/2001 republicată privind regimul contravențiilor.
De asemenea, contestatorul a dorit anularea procesului verbal, întrucât nu a fost îndeplinită procedura de afișare, conform O.G. nr.2/2001 care atrage nulitatea procesului verbal, precum și audierea martorului trecut în procesul verbal de afișare.
De asemenea, contestatorul a precizat că în procesul verbal de contravenție nu a făcut nici o mențiune, deoarece nu a știut că i se va întocmi un proces verbal, iar acesta nu are trecut nici un martor care să ateste faptul că a comis vreo contravenție.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, proces verbal din data de 25.09.2012.
Prin compartimentul registratură, la data de 10.11.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare la plângerea formulată de petentul N. S. T. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/17.09.2012 întocmit de Secția 25 Poliție.
În temeiul art. 245 și urm. din Codul de procedură civilă, intimata a invocat excepția tardivității introducerii plângerii.
Astfel, în conformitate cu art. 31, alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”. În speță, procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 17.09.2012, fiind comunicat prin afișare la data de 25.09.2012, iar contestatorul a formulat plângere contravențională în data de 22.07.2014, depășind cu mult termenul legal de 15 zile.
Sub aspectul fondului cauzei, prin procesul-verbal de contravenție menționat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 17.09.2012, ora 03:20, în București, sector 6, . tulburat fără drept liniștea locatarilor prin ascultarea muzicii la intensitate ridicată.
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 (republicată) constituie contravenție „tulburarea, fără drept a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă”.
După cum se poate observa, fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute în textul actului normativ redat anterior.
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Intimata a solicitat a se avea în vedere faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă, actul constatator al contravenției are valoare de înscris autentic, iar conform dispozițiilor art. 270 din același act normativ „înscrisul autentic face deplina dovadă față de orice persoană până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul în condițiile legii”.
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din codul de procedură civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul-verbal contestat a fost probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art.5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același
act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind în cuantum de 200 de lei.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
În sensul celor prezentate, intimata a solicitat a se observa că polițistul, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, este învestit cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege, iar conform art. 3 din același act normativ, desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității, astfel că atitudinea petentului de la momentul săvârșirii contravenției nu poate fi trecută cu vederea.
Aplicarea imediată, continuă și necondiționată a normelor juridice, inclusiv a celor de drept contravențional, este de natură să asigure protecția eficientă a societății, să contribuie la garantarea ordinii sociale, să tempereze și să înfrângă excesele persoanelor fizice/juridice.
Față de cele expuse mai sus, intimata a considerat că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentul N. S. T. ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/17.09.2012, ca legal și temeinic întocmit.
Urmare solicitării instanței, la data de 20.11.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie și original (filele 20-27).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/17.09.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, în temeiul art. 3 pct. 25 din legea nr. 61/1991, pentru aceea că, la data de 17.05.2012, ora 03:20, aflându-se în apartamentul nr. 32 din ., București, a tulburat fără drept liniștea locatarilor prin ascultarea muzicii la intensitate ridicată (proces-verbal – fila 5).
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor care reglementează condițiile pentru încheierea sa valabilă, și anume dispozițiile art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește susținerea petentului, în sensul că nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal, instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit, legal, în lipsa sa, iar agentul constatator a menționat motivul pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de un martor asistent („Ora târzie”), fiind astfel respectate prev. art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
În privința temeiniciei procesului-verbal, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cauză, fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Constatând că, în cauză, contestatorul nu a solicitat și nu a administrat probe de natură a înlătura prezumția de temeinicie a procesului-verbal, instanța urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul N. S. T., cu domiciliul în București, . nr. 12, ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
RED.DD/Thred.MV
4 ex/ 05.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1670/2015. Judecătoria... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2313/2015.... → |
|---|
