Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1670/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1670/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 2216/2015
Acesta nu este document finalizat
DOSAR NR._/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1670
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, privind petentul F. Ș. PFA în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București.
La apelul nominal efectuat în ședința publică s-a prezentat petentul, prin avocat F. C., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că pricina se află la primul termen de judecată. După închiderea procedurii administrative, intimata a depus întâmpinare, ce a fost comunicată petentului. Acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.
La interpelarea instanței, petentul, prin avocat, învederează că nu are cereri premergătoare de formulat.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și locul săvârșirii faptei consemnat în procesul-verbal contestat, instanța reține că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Petenta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de intimată.
Apreciind că proba cu înscrisuri îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o încuviințează ambelor părți.
Instanța acordă cuvântul pe fond.
Petenta, prin avocat, solicită, în principal, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului. Astfel cum a menționat și în cererea de chemare în judecată, obiectul de activitate al societății este acela de a transporta persoane, în regim de taxi. Cum precizează dispozițiile Legii nr. 38/2003 serviciile de dispecerat sunt obligatorii pentru toate taxiurile transportatorilor autorizați, ceea ce este și PFA F. Ș.. A depus la dosar înscrisuri din care rezultă că deține un contract de dispecerat încheiat cu CrisTaxi Service SRL și în baza căruia aceasta se obligă să inscripționeze caroseria autoturismului cu însemnele, denumirea și numărul de telefon al dispeceratului. Societatea a fost sancționată pentru că nu deține aviz de publicitate pentru terți. Ori, dacă intimata nu ar fi depus la dosar planșe foto, petenta ar fi trebuit să depună orice dovadă care atesta ceea ce era inscripționat pe spatele taxiului. Tot ceea ce este menționat pe colantul din spate al autoturismului nu sunt decât date de identificare ale dispeceratului și detalii privitoare la modul în care se poate apela la serviciile acestui dispecerat. Este adevărat că normele legale limitează aceste informații la un număr de telefon format din patru cifre. Pe spatele autoturismului era menționat „9467 Cristaxi Service 9644 Comanda Online”. De ce i-ar trebui aviz de publicitate pentru terți. Terții sunt persoane străine de actul juridic, ori Cristaxi nu este o persoană străină de actul juridic. Cel mult, se făcea reclamă la modul în care clienții pot să ajungă la respectivul dispecerat. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cererea spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.11.2014, petentul F. Ș. PFA a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . numărul_/04.11.2014. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, în cuprinsul procesului-verbal s-a reținut o situație care nu corespunde cu realitatea. Astfel, prin dispozițiile Legii nr. 38/2003, sunt reglementate transporturile publice de persoane sau bunuri în regim de taxi sau de persoane în regim de închiriere. Prevederile art. 15 alin. 5, alin. 6 și alin. 7 din Legea nr. 38/2003 dispun în mod imperativ: „(5) Transportatorii autorizați care execută servicii de transport în regim de taxi vor utiliza serviciile unui dispecerat în condițiile prezentei legi, pe bază de contract de dispecerizare, încheiat cu acesta în condiții nediscriminatorii. (6) Serviciile de dispecerat sunt obligatorii pentru toate taxiurile transportatorilor autorizați, care își desfășoară activitatea într-o localitate, cu excepția localităților unde s-au atribuit mai puțin de 100 de autorizații taxi, unde serviciul este opțional. (7) În cazurile exceptate prevăzute la alin.6, taxiurile vor fi dotate cu telefoane mobile pentru preluarea comenzilor de la clienți. Aceste taxiuri vor avea afișat în exterior numărul de telefon sau alte modalități de apelare”. Normele Metodologice din 29.11.2007 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003, în art. 33 alin. 3 stabilesc în mod clar faptul că: „Denumirea dispeceratului taxi și numărul de apel telefonic al dispeceratului taxi, precum și al telefonului mobil din dotarea taxiurilor, după caz, va fi afișat pe caseta specială taxi sau pe caroserie. Este interzisă afișarea pe caroserie sau pe caseta specială a denumirii unui dispecer și/sau a numărului telefonie de apel daca acesta nu este autorizat ca dispecer taxi în localitatea respectivă”. Astfel, atât Legea cât și normele de aplicare impun condiția încheierii unui contract de dispecerizare în vederea desfășurării activității de transport persoane în regim de taxi. Aceleași dispoziții normative prevăd obligația afișării pe caroseria autoturismului utilizat în regim de taxi a datelor de identificare ale dispeceratului care îl deservește. Conform dispozițiilor art. 67 alin. 1 din Lege: „Orice înscrisuri sau simboluri aplicate pe partea exterioară a taxiului, care reprezintă publicitate pentru terți, nu se pot menține sau realiza fără avizul administrației publice locale și nu vor fi admise dacă afectează înscrisurile și însemnele de pe taxi prevăzute de lege”.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, Legea nr. 38/2003 și Normele metodologice de aplicare ale Legii nr.38/2003.
În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie, următoarele: proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.11.2014, proces-verbal de inspecție din data de 04.11.2014, autorizație dispecerat taxi nr. 09/01.07.2013, contract de prestări servicii de dispecerat taxi nr. S421/05.09.2013, dovada existentă dispecerizare Grupa Taximetriștilor Independenți.
Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței aflate la fila 24 în dosar.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că prin fapta sa, numitul F. Ș. a nesocotit flagrant dispozițiile art. 67 alin. 1 din Legea nr.38/2003, potrivit cărora impun ca principală obligație a taximetriștilor, „orice înscrisuri sau simboluri aplicate pe partea exterioară a taxiului, care reprezintă publicitate pentru terți, nu se pot menține sau realiza fără avizul administrației publice locale și nu vor fi admise dacă afectează înscrisurile și însemnele de pe taxi prevăzute de lege”. Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, rezultând dintr-o analiză atentă a actului constatator că acesta conține toate mențiunile expres prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 de mai sus. Petentul nu face dovada contrarie situației de fapt reținute în actul constatator și nici nu înlătură caracterul contravențional al faptei potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001, câtă vreme petentul-taximetrist a fost sancționat întrucât nu și-a îndeplinit obligația de a deține avizul administrației publice locale prevăzut de lege, conform art.67 alin.1 din Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia controlului respectiv, atitudine prin care acesta și-a asumat riscul sancționării contravenționale.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001 și Legea nr. 38/2003.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, sens care a depus la dosar, în copie, următoarele: adresa nr.7175/C/17.12.2014 – punctul de vedere al Serviciului Control Transporturi, Utilități Publice, proces-verbal de inspecție din 22.10.2014, planșă fotografică, raport nr. SCTUP/746/24.10.2014, proces-verbal nr. 2155/24.10.2014, relații ONRC F. Ș. PFA, adresa nr. SCTUP/759/27.10.2014, recipisă confirmare de primire, proces-verbal de inspecție din 04.11.2014, proces-verbal de constatare a contravenției . nr._.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._, întocmit de un agent constatator din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București la data de 04.11.2014, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, reținându-se că, urmare controlului din data de 22.10.2014, ora 12,30, efectuat pe . cu .-a constatat că pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_, utilizat în regim de taxi de numitul F. Ș., erau aplicate colante publicitare, în absența unui aviz de publicitate pentru terți.
Fapta reținută în sarcina petentului a fost corect încadrată, raportat la dispozițiile art. 67 alin. 1 din Legea nr. 38/2003, sancțiunea fiind stabilită în mod corespunzător între limitele maxime și minime impuse de dispozițiile 55 pct. 3 lit. e din același act normativ.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța apreciază că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, cu toate acestea, din economia art. 34 din acest act normativ, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie deci o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Probele administrate în cauză au confirmat situația de fapt reținută de agentul constatator. Este vorba de planșa foto aflată la fila 37, contractul de prestări servicii de dispecerat taxi nr. S421 din 05.09.2013 și înscrisul intitulat „Dovada existența dispecerizare Grupa Taximetriștilor Independenți (f. 12-18), din care reiese că autoturismul ce constituie proprietatea petentului, taximetrist independent, avea aplicate pe caroserie însemnele și sigla ..
Argumentele petentului sunt neîntemeiate, în condițiile în care inscripțiile aplicate pe autovehicul nu se limitează la indicarea denumirii dispeceratului și a numărului de apel telefonic al dispeceratului taxi, aplicarea însemnelor și a siglei . reprezentând un demers publicitar în folosul acestei societăți, care nu este proprietara autovehiculului, fiind astfel un terț în sensul art. 67 alin. 1 din Legea nr. 38/2003.
Așa fiind, instanța reține că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, iar procesul-verbal contestat este temeinic.
Luând în considerare atitudinea petentului față de fapta săvârșită, precum și faptul că amenda i-a fost aplicată la nivelul minim prevăzut la art. 55 pct. 3 din Legea nr. 38/2003, instanța reține că cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului este nefondată.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul F. Ș. PFA, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6, cu domiciliul ales în București, Piața A.-I. nr. 2, ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București, cu sediul în București, ., ., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.VM/4ex./08.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2312/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2232/2015.... → |
|---|
