Contestaţie la executare. Sentința nr. 4257/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4257/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 4257/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.4257
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul M. București prin Primarul General, în contradictoriu cu intimatul E. A. și terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice al Municipiului București - Activitate de Trezorerie și contabilitate Publică - Serviciul Verificare și Decontarea a Cheltuielilor Instituțiilor Publice.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă intimatul, prin avocat A. P., cu delegație la dosar, lipsă fiind contestatorul și terțul poprit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect contestație la executare, aflându-se la primul termen de judecată, după care,
Instanța acordă cuvântul părții prezente asupra competența instanței.
Intimatul, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sector 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța verificând competența, conform art.131 alin.1 Cod de procedură civilă, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial, conform art. 714 rap. la art. 651 Cod procedură civilă.
Instanța pune în discuția părții prezente estimarea duratei de cercetare a procesului.
Intimatul, prin avocat, apreciază durata soluționării procesului la 2 luni.
Instanța, conform art.238 din Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului în prezenta cauză la 3 luni, în raportat la obiectul cauzei și înscrisurile aflate la dosar.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Intimatul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează pentru părți, proba cu înscrisuri, în baza art. 255-258 Cod procedură civilă, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea contestației la executare, atât primul capăt de cerere privind anularea actelor de executare cât și cel de-al doilea privind exonerarea de plata a cheltuielilor de executare. Menționează că, în data de 14.10.2014, a depus o notificare la Registratura Primăriei Municipiului București, iar la executorul judecătoresc s-a apelat la 26.11.2014, la mai mult de 30 de zile cât era termenul stabilit de soluționare a cererii, contrar susținerilor contestatoarei în sensul că nu ar fi urmat procedura prealabilă prev. de art. 622 cod procedură civilă. De asemenea, consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile OG 202/2002 pentru că această ordonanță reglementează executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor bugetare puse în sarcina lor prin titlu executoriu, iar în cauza de față titlul executoriu este o sentință civilă care are ca obiect obligația de a face. Referitor la al doilea capăt de cerere, privind cheltuieli de executare, arată că nu se aplica în cauza de față prevederile acestui act normativ întrucât nu reprezintă obiectul dosarului de executare. Arată că prevederile ordonanței ar fi putut fi invocate în situația în care executorul judecătoresc ar fi pus el însuși în executare încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
Totodată, susține că valoarea cheltuielilor de judecată a fost stabilită în mod legal și corect, deoarece din interpretarea prevederilor articolelor 902 și 903 Cod procedura civilă, rezultă că executarea obligației de a face este o executare silită directă, care se încadrează în prevederile pct. 2 din anexa a IV a din Ordinul nr. 2550/2006, care reglementează executarea silită a obligațiilor directe și stabilește o enumerare nelimitativă, astfel că onorariile minimale și maximale stabilite sunt cuprinse între 60-5.200 lei, iar în dosarul de executare, onorariul a fost stabilit la 1000 lei + TVA și este mult mai mic din onorariul maxim, ce putea fi solicitat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 10.12.2014, sub nr._, contestatorul M. București prin Primarul General, a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul E. A. și terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București Activitate de Trezorerie și contabilitate Publică Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice, și a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare, a somației și a procesului verbal încheiat în dosarul de executare nr.1976/2014 de către B. C. B. M., exonerarea de plata cheltuielilor în sumă de 1.390 lei, ori în subsidiar micșorarea cuantumului acestora.
În motivarea cererii, a arătat că intimatul s-a adresat direct organului de executare, deși obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede astfel.
A invocat dispozițiile art. l din O.G. nr.22/2002 modificată prin Legea nr.110/08.05.2007, potrivit cărora creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva, art.2 din același act normativ stabilind ca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. A susținut că organul de executare nu a respectat aceste dispoziții, întrucât a pornit executarea silită, fără a fi somat în prealabil. Totodată, acesta a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare anterior întocmirii somației și a trecerii celor 6 luni.
De asemenea, contestatorul a învederat că au fost stabilite cheltuieli de executare stabilite în cuantum exagerat de mare. În acest sens, a precizat că acestea sunt evidențiate în anexa Hotărârii nr.2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în cazul notificării și comunicării actelor de procedură, cuantumul acestora este cuprins între 20-400 lei, iar executorul judecătoresc modifică cheltuielile fără să precizeze modalitatea de calcul.
A susținut că raportat la actele de executare pornite în cadrul dosarului de executare nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege. Prin titlul executoriu s-a constatat că intimata este persoana îndreptățita, iar daca ar fi vorba de "“obligația de a face” onorariu de executare este de 200 lei +48 Iei TVA, adică 248 lei cum prevede pct.10 din OMJ nr.250/2006.
Onorariul de executor stabilit la valoarea creanței, trebuia calculat conform art.39 din Legea nr. 188/2000, care prevede ca pentru creanțe în valoare de până la 50.000 lei inclusive, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, în speța valoarea debitului. Or, raportat la valoarea debitului, onorariul stabilit de executor depășește valoarea debitului. Legea nr. 188/2000 si Ordinul M.J nr.2350/2006 nu prevăd onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de “a face” prin urmare. onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct. 10 „orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lege”, respectiv 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei, în total onorariul maximal fiind de 248 lei.
A susținut că executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariul pentru executarea obligației de a face, iar cât timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru aceasta activitate, nu se poate percepe decât onorariul de la pct. 10 din OMJ nr,250/2006, cu atât mai mult cu cât, în cadrul obligațiilor de a face sau de a nu face, nu se rezuma decât la obținerea încuviințării silite, emiterea somației și comunicarea ei, restul procedurilor prevăzute de art. 5802 și următoarele C.proc.civ, neimplicând participarea executorului. În consecință, a menționat că onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.712-719 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: înștiințare nr._/04.12.2014, somație din 03.12.2014, sentința civilă nr.114/27.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._/3/2010*, încheiere din 27.11.2014, încheiere din 02.12.2014 (filele 33-39).
La data de 27.12.2014, prin compartimentul registratură, B. C. B. M. a depus copia dosarului de executare nr.1976/2014.
Prin același compartiment, la data de 16.01.2015, intimatul E. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a actelor de executare, a somației și a procesului verbal încheiat în dosarul de executare nr.1976/2014 de către B. C. B. M., respingerea cererii de exonerare de plata cheltuielilor de executare în sumă de 1390 lei, precum și a cererii subsidiare de micșorare a cuantumului acestora.
Pe cale de excepție, intimatul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București de a soluționa prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că debitorul își întemeiată primul capăt de cerere pe pretinsa neîndeplinire a prevederilor art. 622 Cod procedură civilă, respectiv pe faptul că în calitate de creditor s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze contestatorului cu o cerere. Intimatul a solicitat să se constate faptul că susținerea contestatorului este complet eronată, întrucât a respectat întocmai prevederile art. 622 Cod Procedura Civila, deoarece în data de 14.10.2014 a depus la registratura Primăriei o cerere prin care i-a solicitat, să aducă la îndeplinire de bunăvoie obligația care a fost stabilită prin sentința civila nr. 114/27.01.2014 pronunțată de către Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010*”. A arătat că pentru dovedirea celor mai sus afirmate, a atașat copie de pe bonul de înregistrare a cererii eliberat de către registratura contestatorului din care rezultă faptul ca în data de 14.10.2014 a depus solicitare de punere în aplicare a sentinței civile nr. 114/2014.
În ceea ce privește invocarea de către contestator în susținerea primului capăt de cerere a prevederilor art. 1 si 2 din O.G. nr. 22/2002, intimatul a solicitat să se constate că acestea nu au aplicabilitate în cauza de față, deoarece obligația pusă în sarcina primăriei de către instanța de judecata prin sentința civilă nr. 114/27.01.2014 este o obligație de a face și în niciun caz o obligație de plată a unei sume de bani. O.G. nr. 22/2002 nu reglementează executarea silită a obligațiilor de a face, ci dimpotrivă, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Intimatul a mai arătat că în ceea ce privește cheltuielile de executare obiect al prezentei cauze nu pot fi aplicate prevederile OG nr. 22/2002 pentru simplul motiv ca nu executarea silita a respectivelor cheltuieli de executare face obiectul dosarului de executare nr. 1976/2014, ci neîndeplinirea de către contestator a unei obligații de a face pusă în sarcina acesteia printr-o sentința civila. Altfel spus, pentru aplicarea prevederilor OG nr. 22/2002 ar fi trebuit ca mai întâi contestatorul, în calitate de debitor al B. B. M. C. si nu al intimatului să nu fi plătit respectivele cheltuieli de executare de bunăvoie și ca urmare, B. B. M. C. să fi solicitat urmărirea silită a acestora pentru neplata respectivelor sume de bani.
A susținut că, din coroborarea prevederilor art. 1 cu cele ale art. 2 si 3 din OG nr. 22/2002 rezultă fără dubiu că și în cazul obligațiilor de plata reprezentând cheltuieli de executare, plata trebuie făcuta de către instituțiile bugetare de bunăvoie, iar în cazul în care instituția bugetară nu are fonduri pentru a face plata, aceasta are obligația de a comunica creditorului faptul ca nu dispune de resurse financiare pentru a face plata, termenul de 6 luni începând să curgă de la data acestei comunicări.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare, intimatul a solicitat să se constate că acestea au fost corect stabilite, întrucât în conformitate cu prevederile art. 902 si 903 din Codul de Procedura Civila, executarea silita a obligației de a face este o executare silita directă, iar pentru stabilirea onorariului executorului judecătoresc pentru executarea silita a obligației de a face trebuie aplicate prevederile pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 2550/2006, care reglementează onorariile minimale si maximale pentru executările directe. A susținut că, deși în Ordinul nr. 2550/2006 nu se precizează în mod expres la punctul 2 și executarea obligației de a face, dar, pentru ca executarea obligației de a face este o executare silita directă, trebuie încadrată la punctul 2, respectiv paragraful:” puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc.” deoarece respectiva enumerare nu este limitativă, onorariul stabilit pentru persoanele juridice fiind între 60 și 5.200 lei.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 - 206 Cod Procedura Civilă.
La întâmpinare, intimatul a anexat cererea de executare silita nr. 1976/26.11.2014, bonul de înregistrare a cererii eliberat în data de 14.10.2014, cererea depusa la contestator în data de 14.10.2014, încheierea din data de 02.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare și sentința civilă nr. 114/27.01.2014 pronunțată de către Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010* (filele 46-53).
Prin sentința civilă nr.2889/05.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 30.04.2015, sub nr._ .
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 114/27.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2010*, definitivă și irevocabilă, contestatorul a fost obligat ca, în baza unei dispoziții, să acorde reclamantului măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. 6 și 7 din Legea 165/2013pentru imobilul situat în București, . (fost 6), sector 2, în cotă de ½ compus din teren în suprafață de 145 mp și construcție în suprafață de 44 mp.
Intimatul E. A. a formulat cerere de executare silită în baza titlului executoriu anterior menționat, formându-se astfel dosarul de executare nr. 1976/26.11.2014 pe rolul B. C. B. M..
În cadrul acestui dosar de executare, a fost emisă încheierea de încuviințare a executării silite din data de 27.11.2014 (fila 22) și încheierea de cheltuieli din data de 02.12.2015 (f. 23), prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1.390 lei defalcate astfel: 1.240 lei - onorariu executor judecătoresc; 150 lei– alte cheltuieli de executare.
Analizând contestația la executare, prin prisma susținerilor părților și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și în dosarul de executare nr. 1976/2015, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește anularea actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 1976/2015, deși, contestatorul a invocat faptul că intimatul s-a adresat direct organului de executare, fără a-i adresa în prealabil, o cerere pentru executare de bunăvoie a titlului executoriu, instanța apreciază că acest motiv de contestație este neîntemeiat.
Astfel, instanța constată că, potrivit art. 622 alin. 1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Totodată, instanța are în vedere și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai până la pronunțarea hotărârii, ci până la executarea acesteia, statul (și administrația publică) având obligația de a pune în executare hotărârea judecătorească pronunțată contra sa (cauza Hornsby c. Greciei). Curtea a apreciat în mod constant în jurisprudența sa că protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația administrației de a se „plia” unei sentințe civile, Curtea reamintind în această privință că administrația constituie un element al statului de drept și că interesul său se identifică cu cel al unei bune administrări a justiției. Dacă administrația refuză sau omite să execute hotărârea judecătorească sau întârzie să o facă, dreptul la o instanță și garanțiile conferite de art. 6 din Convenție ar deveni în întregime iluzorii și teoretice (Antonetto c. Italiei, S. P. c. României, Beis c. Greciei).
Sub același aspect, instanța constată că hotărârea judecătorească care constituie titlu executoriu în temeiul căruia s-a efectuat executarea silită a fost pronunțată în contradictoriu cu contestatorul, astfel încât avea posibilitatea de a executa de bunăvoie creanța, având cunoștință de aceasta.
Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse de intimat (filele 48-49), rezultă faptul că, înainte de a formula cerere de executare silită, acesta au înaintat o cerere către Primăria Municipiului București, înregistrată sub nr._/14.10.2014, prin care s-a solicitat punerea în executare a obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească descrisă mai sus.
De asemenea, instanța apreciază că susținerea contestatorului în sensul că procesul-verbal de cheltuieli de executare a fost încheiat înainte de întocmirea somației și a trecerii termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 este neîntemeiată. În acest sens, instanța constată că, potrivit art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. De asemenea, în cuprinsul alin. 4 al aceluiași articol, se statuează că sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii, încheiere ce constituie titlu executoriu, atât pentru creditor, cât și pentru executor, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie, potrivit art. 669 alin. 6 Cod procedură civilă.
Rezultă, astfel, că nu este prevăzut vreun moment la care trebuie emisă încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, debitorul fiind ținut să suporte toate cheltuielile de executare începând cu momentul înregistrării cererii de executare.
Totodată, art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, prevede că, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Rezultă, astfel, că termenul de 6 luni începe să curgă de la data primirii somației și numai în cazul în care este dovedită o lipsă de fonduri de către debitor, nerespectarea acestui termen, în cazul îndeplinirii condițiilor, este de natură a afecta valabilitatea actelor de executare propriu-zisă, nu și a titlurilor executorii, în speță, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 02.12.2014 (fila 23). Astfel, instanța constată că prevederea acestui termen de 6 luni nu împiedică emiterea încheierii sau somarea debitoarei, ci doar o eventuală poprire, executare silită mobiliară sau imobiliară făcută cu nerespectarea art. 2 din O.G. nr. 22/2002. Având în vedere faptul că, în cauză, nu este incidentă această ipoteză, în condițiile în care contestatorul nu a depus dovezi din care să rezulte vreo imposibilitate de executare, din lipsa fondurilor, instanța nu poate reține acest argument.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului privind exonerarea de plata cheltuielilor de executare stabilite în sarcina sa sau, în subsidiar, reducerea acestora, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 669 alin. (3) Cod procedură civilă, sunt cheltuieli de executare: „1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite”.
Prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 02.12.2014 s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1.390 lei defalcate astfel: 1.240 lei - onorariu executor judecătoresc; 150 lei– alte cheltuieli de executare.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 1240 lei, instanța apreciază că argumentele contestatorului, în sensul că onorariul maximal, în prezenta cauză, ar fi de 248 de lei, față de cuprinsul Ordinului M.J. 2550/2006 care nu prevăd onorariu pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de a face, sunt neîntemeiate.
Așadar, având în vedere că obligația stabilită prin titlul executoriu, respectiv obligarea contestatorului la emiterea dispoziției de stabilire a măsurilor compensatorii este o obligație de a face, iar executarea silită a acestei obligații este o executare directă, putându-se obține numai o îndeplinire exactă a obligației, fără posibilitatea executării prin echivalent bănesc (executare indirectă), instanța constată că onorariul executorului judecătoresc respectă limitele prevăzute de pct. 2 subpunctul 4 (puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc.: între 60 lei-2.200 lei pentru debitor persoană fizică și între 60 lei – 5.200 lei pentru debitor persoană juridică – sume prevăzute fără TVA).
Totodată, instanța constată că onorariul executorului în cuantum de 1240 lei este proporțional cu obligația prevăzută în titlu și cu munca depusă de către executorul judecătoresc.
În ceea ce privește suma de 150 de lei stabilită de executor cu titlu de cheltuieli de executare, instanța constată că în cuprinsul încheierii din 02.12.2014, executorul judecătoresc nu a indicat ce reprezintă în concret, modul de calcul al acestora și nici nu sunt depuse dovezi alăturate cu privire la efectuarea acestor cheltuieli, conduita executorului fiind de natură a exclude caracterul cert, lichid și exigibil al creanței astfel evidențiate.
Rațiunea prezentării modului de calcul al acestor sume este aceea de a permite instanței cercetarea legalității și caracterului just al acestor sume, aspecte neîndeplinite însă în cauză.
Totodată, instanța constată că Hotărârea nr. 19/2010 privind statutul executorilor judecătorești, în forma în vigoare la momentul emiterii încheierii, nu mai cuprinde Anexa 1 care prevedea posibilitatea perceperii, separat de onorariul executorului unor cheltuieli de executare astfel: 1. înregistrare - până la: 1 leu; 2. formare dosar - până la: 10 lei; 3. redactare adresă - până la: 10 lei; 4. proces-verbal de îndeplinire a procedurii - până la: 20 de lei; 5.cheltuieli de transport - în funcție de distanță și de mijlocul de transport; 6. cheltuieli de transmitere prin poștă - în funcție de valoarea timbrelor necesare pentru modalitatea de transmitere; 7. emiterea somației - până la: 10 lei; 8. proces-verbal de sechestru - până la: 30 de lei; 9. proces-verbal de situație - până la: 50 de lei; 10. notarea somației în cartea funciară - până la: 50 de leii; 11. publicație de vânzare mobiliară - până la: 30 de lei; 12. publicație de vânzare imobiliară - până la: 50 de lei; 13. emitere adresă poprire pe fiecare terț poprit - până la: 10 lei; 14. emitere adresă de radiere a somației din cartea funciară - până la: 50 de lei; 15. proces-verbal de licitație - până la: 50 de lei; 16. proces-verbal de distribuire sume - până la: 100 de lei; 17. act de adjudecare - până la: 300 de lei; 18. proces-verbal de constatare - până la: 100 de lei; 19. arhivare dosar - până la: 30 de lei.
Astfel, având în vedere și categoriile de cheltuieli de executare permise de art. 669 Cod procedură civilă, cu atât mai mult se impunea detalierea categoriilor de cheltuieli incluse în suma de 150 de lei reprezentând alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite, motiv pentru care instanța apreciază că, sub acest aspect contestația la executare este întemeiată, impunându-se anularea încheierii executorului judecătoresc cu privire la suma de 150 lei.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța va admite, în parte, contestația la executare, va anula, în parte, încheierea din data de 02.12.2014 emisă de B.E.J. C. B. M. în dosarul de executare nr. 1976/2014, în ceea ce privește suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli de executare, urmând a respinge în rest contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de contestatorul M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291- 293, sector 6 în contradictoriu cu intimatul E. A., cu domiciliul ales în București, ..17A, apartament 1, sector 1 la SCA C. și Asociații și terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București Activitate de Trezorerie și Contabilitate Publică Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice, cu sediul în București, Splaiul Unirii nr.6-8, sector 4.
Anulează în parte încheierea din data de 02.12.2014 emisă de B.E.J. C. B. M. în dosarul de executare nr. 1976/2014, în ceea ce privește suma de 150 lei, reprezentând alte cheltuieli de executare.
Respinge în rest contestația la executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red S.I.G./Tehnored/2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
