Contestaţie la executare. Sentința nr. 6273/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6273/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 6273/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6273
Ședința publică din data de 03.09.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și pe intimații R. N. și D. C..
La apelul nominal făcut in ședința publica, se prezintă intimații prin apărător D. I., care depune împuternicirea avocațială la dosar, lipsă fiind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că s-au depus la dosar de către B. P. C., prin serviciul registratură, înscrisurile din dosarul de executare nr. 3391/2014.
Instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c. pune în discuția părților competența instanței.
Intimații prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze cererea.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 715 C.p.c., art. 651 C.p.c.
Având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c., instanța pune în discuție durata estimată pentru cercetarea procesului.
Intimații prin apărător arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 6 luni.
Instanța acordă cuvântul cu privire la probe.
Intimații prin apărător arată că solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c. încuviințează părților proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Intimata, prin apărător, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată, arătând că executarea silită este legal pornită în baza unei hotărâri judecătorești definitive și executorii, nu există motive pentru anularea executării, motivele invocate nu se referă la fond, ci la onorariul de avocat, onorariu care a fost omologat de executorul judecătoresc, astfel că nu există motive pentru admiterea contestației. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată întrucât onorariul solicitat în cadrul executării silite acoperă inclusiv cererile în instanță .
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.05.2015, contestatorul M. București prin Primar General, în contradictoriu cu intimații R. N. și D. C., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare, respectiv a somației nr.82/04.05.2015, prin care s-a solicitat plata sumei de 201.847 lei, din care 187.000 lei reprezentând echivalentul sumei de 42.000 euro cu titlu de despăgubiri, 3.400 lei cheltuieli de judecată, precum și a încheierii din data de 04.05.2015, prin care s-a solicitat suma de 11.447 lei cheltuieli de executare, în dosarul de executare nr.82/2015 întocmit de către B. P. C. G. și exonerarea de plata sumelor prevăzute în încheierea din data de 04.05.2015 prin care s-au stabilit cheltuielilor de executare, în cuantum de 11.447 lei, din care 200 lei consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale, onorariul de executare 5800 lei, 1392 TVA, 4000 lei onorariu avocațial, 55 lei cheltuieli de executare.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, prin somația emisă, s-a solicitat plata sumei de 201.847 lei, iar în cadrul încheierii din data de 04.05.2015, din care 4.000 lei onorariu avocat, pe care l-a contestat.
În speță, prin sentința civilă nr.7175/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr._, a fost admisă cererea reclamanților, a fost obligat M. București să plătească reclamanților suma de 187.000 lei, reprezentând echivalentul sumei de 42.000 euro cu titlu de despăgubiri, respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea Municipiului București și a MFP la plata daunelor morale de 10.000 euro, a admis cererea de chemare în garanție formulată de M. București împotriva Ministerului Finanțelor Publice, a obligat Ministerul Finanțelor Publice să plătească Municipiului București suma de 187.000 lei, reprezentând echivalentul sumei de 42.000 euro acordată reclamanților cu titlu de despăgubiri, a fost obligat M. București să plătească reclamanților suma de 2500 lei onorariu de avocat și 900 lei onorariu expert.
Această hotărâre a fost apelată de către M. București și Ministerul Finanțelor Publice. Prin decizia civilă nr. 244/11.03.2013 pronunțată de Tribunalul București secția a IV a s-a respins apelul formulat de apelantul M. București, ca nefondat, s-a respins cererea de aderare la apel formulată de apelanții R. N. și D. C., ca nefondată. S-a admis apelul formulat de apelantul Ministerul Finanțelor Publice, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea Municipiului București la plata despăgubirilor, ca neîntemeiată și s-a respins cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect, a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtului M. București la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, menținând în rest sentința apelată.
Decizia a fost recurată. Prin decizia civilă nr.819/30.04.2014 pronunțată de C. Secția a IV a s-a respins ca tardivă cererea de completare a motivelor de recurs formulată în data de 7.10.2013, s-au admis recursurile formulate împotriva încheierii și deciziei, s-a casat în parte decizia civilă nr.244 A/2013 și în tot încheierea din data de 11.11.2013, s-au trimis spre rejudecarea apelurilor formulate de apelanții M. București și MFP, și a cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile, la aceeași instanță de apel, menținând soluția de respingere a cererii de aderare la apel formulată de apelantul reclamant.
Prin decizia civilă nr.1838/24.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a în dosarul nr._/3/2014 s-au respins apelurile formulate de M. București și de Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiate, dar și cererea de completare dispozitiv. Hotărârea a fost comunicată la data de 24.04.2015 și nu este irevocabilă. Contestatorul a învederat faptul că CGMB a formulat contestație la executare care formează obiectul dosarului nr._/300/2014, care a fost declinat la Judecătoria Sector 6.
În speță, creditoarea nu s-a adresat instituției contestatoare pentru punerea în executare a titlului executoriu, nu a fost refuzată, ci s-a adresat direct organului de executare.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 4000 lei în faza executării silite, contestatorul a solicitat anularea acestuia deoarece munca avocatului în faza executării silite nu o poate depăși pe cea a executorului, acesta din urmă percepând un onorariu exagerat. Singurele demersuri pe care le efectuează acesta sunt acelea că investește hotărârea judecătorească și formulează o cerere către executorul judecătoresc. Astfel, contestatorul a apreciat că suma solicitată este nejustificată și nedovedită.
În sensul celor arătate este și jurisprudența CEDO care, fiind investită cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita cuantumului rezonabil. Totodată, nu s-au făcut niciun fel de dovezi privind munca prestată de avocat, precum niciunui alt criteriu determinant pentru fixarea unui onorariu la această valoare.
Mai mult, acesta este nepotrivit de mare față munca îndeplinită de acesta în faza de executare silită până la momentul încheierii procesului verbal, constând exclusiv în redactarea cererii de executare silită, având în vedere criteriile prevăzute de art.132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, și anume: complexitatea cauzei, durata cazului, timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit, natura și dificultatea cauzei.
În această fază, se apreciază în ce măsură onorariul părții care solicită punerea în executare trebuie suportat de debitor.
În același timp, se constată că onorariul stabilit nici nu a fost plătit anticipat iar, în atare situație, intimații-creditori nici nu ar fi avut vreun interes să procedeze la o eventuală negociere a onorariului ce urma a fi perceput și care oricum ar fi fost recuperate de la debitor.
Dispozițiile art.451 Cod procedură civilă nu contravin nici dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocați și client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului.
Aceste prevederi se aplică exclusiv raporturilor contractuale dintre părțile contractului de asistență juridică, fiind o aplicație particulară aart.1270 Cod civil, care consacră principiul obligativității respectării contractului de către părți, clientul având obligația de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, în măsura în care va câștiga procesul, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.
Mai mult, acesta este nepotrivit de mare față munca îndeplinită de acesta în faza de executare silită până la momentul încheierii procesului verbal, constând exclusiv în redactarea cererii de executare silită, având în vedere criteriile prevăzute de art. 132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, și anume: complexitatea cauzei, durata cazului, timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit, natura și dificultatea cauzei.
În sensul celor arătate este și jurisprudența CEDO care, fiind investită cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita cuantumului rezonabil. Totodată, nu s-au făcut niciun fel de dovezi privind munca prestată de avocat, precum niciunui alt criteriu determinant pentru fixarea unui onorariu la această valoare.
În subsidiar, contestatorul a solicitat diminuarea onorariului de avocat, conform art.451 Cod procedură civilă, deoarece nu este culpa acestuia, iar cauza s-a soluționat în 2 termene, să se aibă în vedere criteriile prevăzute de art. 132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, și anume: complexitatea cauzei, durata cazului, timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit, natura și dificultatea cauzei.
Față de aceste argumente, contestatorul a solicitat admiterea apelului, iar pe fond admiterea contestației, anularea în tot a actelor de executare și exonerarea de plata cheltuielilor de executare și de avocat, în subsidiar micșorarea acestora.
De asemenea, contestatorul a solicitat ca intimații să facă dovada calității de reprezentant a persoanei care le-a reprezentat și efectuat demersuri în cadrul executării silite.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.711 și urm. Cod procedură civilă.
La data de 28.05.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar precizările solicitate de instanță conform rezoluției din data de 15.05.2015, însoțite de contestație la executare și înscrisurile aferente acesteia (filele 12-41).
La data de 19.06.2015, prin același compartiment, intimații au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acestei contestații ca fiind vădit nefondată.
În fapt, intimații au învederat că s-a început executarea silită împotriva Municipiului București, în baza sentinței civile nr.7175/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București și a deciziei civile nr.1838A/24.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în baza căreia sentința civilă pronunțată la fond a devenit definitivă și executorie.
În baza acestor două hotărâri, care au fost în prealabil legalizate, a fost cerută executarea silită prin Biroul Executorului Judecătoresc P. C. G., care a deschis dosarul de executare nr.82/04.05.2015, iar prin încheierea de încuviințare din data de 04.05.2015, a trecut efectiv la somarea debitoarei în vederea plății sumelor datorate - 187.000 lei (echivalent în lei a sumei de 42.000 euro) cu titlu de despăgubiri, 3.400 lei cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de executare în care se cuprinde și onorariul de avocat, conform chitanței depusă la executor, și a încheierii de cheltuieli ce reprezintă alături de hotărârile judecătorești titlu executoriu.
Deși în deplină cunoștință cu privire la valabilitatea deplină a înscrisurilor de mai sus, M. București prin Direcția Juridică, ignorând realitatea, respectiv obligația sa de plată a debitului, a promovat respectiva contestație la executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare (nu știe pe ce bază), precum și diminuarea onorariului de avocat, considerând susnumita entitate cum că acesta, după părerea sa, ar fi prea mare.
Intimații au considerat că ambele capete de cerere sunt nejustificate.
Anularea actelor de executare care sunt temeinice și legale, nu poate avea loc numai că așa dorește M. București.
În ce privește onorariul de avocat, intimații au considerat că acesta este corect stabilit, dacă au avut în vedere inclusiv activitatea avocatului în susținerea acestora în contradictoriu cu semnatara contestației la executare, contestație ce are strânsă legătură cu executarea silită.
Culmea este tocmai faptul că M. București și, respectiv, Primăria Generală a Municipiului București care, în multiple cheltuieli din banii publici nu a pus deloc problema exagerării acestora (având multiple exemple, printre care ceasuri aurite prin parcuri și multe altele), devine deodată foarte condescendentă și îngrijorată de acest modest onorariu de avocat.
Pentru aceste motive, intimații au solicitat să se dispună respingerea contestației, fără cheltuieli de judecată, în considerarea că au solicitat pentru executarea silită, prin care au acoperit și activitatea din această cauză.
În drept, intimații au invocat dispozițiile art.205 și urm. din Codul de procedură civilă.
Urmare solicitării instanței, la data de 18.08.2015, prin compartimentul registratură, Biroul Executorului Judecătoresc P. C. G. a înaintat la dosar copii certificate ale dosarului de executare nr.82/2015 (filele 67-97).
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 04.05.2015 intimații au formulat la B. P. C. G. cerere de executare silită împotriva contestatorului debitor, în baza titlului executoriu sentința civilă nr.7175/2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6, definitivă prin decizia civilă nr.1838A/24.11.2014 a Tribunalului București pentru suma de_ euro despăgubiri și 3400 lei cheltuieli de judecată.
La data de 04.05.2015 executorul judecătoresc încuviințează executarea silită.
La data de 04.05.2015 executorul judecătoresc emite încheierea prin care stabilește cheltuieli de executare în cuantum de_ lei, din care contestatorul înțelege să conteste suma de 4000 lei onorariu de avocat.
Analizând apărările invocate de contestator, instanța reține că nu are relevanță faptul că sentința ce se execută nu este irevocabilă, ci numai definitivă, cât timp sentința definitivă este și executorie conform art.376,377 Cod procedură civilă, aplicabil în cauză având în vedere data începerii procesului care s-a finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.7175/2013.
Mai reține instanța că apărările contestatorului privind faptul că intimatul nu i s-a adresat cu o cerere prin care să solicite executarea anterior începerii executării silite, sunt neîntemeiate întrucât debitorul era ținut să execute voluntar prevederile din sentința civilă definitivă și fără o cerere expresă din partea intimatului, conform art.622 alin.1 Cod procedură civilă, având în vedere obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu. Mai mult decât atât, debitorul putea să-și îndeplinească voluntar obligația în termenul menționat în somație, ori nici sub acest aspect nu a dat dovadă de bună credință.
Astfel fiind, cum culpa în neexecutarea voluntară a obligației aparține contestatorului, acesta datorează și cheltuielile de executare conform art.670 Cod procedură civilă, încheierea privind cheltuielile de executare fiind titlu executoriu conform art. 670 alin.6 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli, instanța apreciază criticile aduse de contestator întemeiate în parte, reținând că aceste critici vizează numai cuantumul onorariului de avocat.
Cu privire la onorariul de avocat, instanța reține că acesta este prevăzut expres ca și cheltuială de executare de art.670 alin.3 pct.3 Cod procedură civilă, iar cuantumul acestuia a fost fixat la valoarea de 4000 lei.
Instanța reține că, deși onorariul de avocat este cheltuială ocazionată de efectuarea executării silite, totuși se impune a se cenzura cuantumul acestuia.
Curtea Constituțională (Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în M. Of. nr. 848 din 20 septembrie 2005) a constatat că dreptul părților de a fi asistate de un avocat ales presupune în mod necesar angajarea acestuia pe calea unei convenții, cu plata unui onorariu stabilit de comun acord. Curtea, acceptând un asemenea raționament, a arătat că nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
A mai arătat Curtea că o asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creată dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate, a mai adăugat Curtea Constituțională, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Ori, în condițiile în care onorariul de avocat aferent judecării fondului cauzei ce a făcut obiectului dosarului nr._ în care s-a pronunțat titlul executoriu a fost stabilit la valoarea de 2500 lei, instanța nu poate considera că volumul de muncă al avocatului în cadrul executării silite ar putea depăși pe cel depus cu ocazia judecării fondului.
De asemenea, instanța reține că nu s-au făcut nici un fel de dovezi privind munca efectiv prestată de avocat în cadrul executării silite (sub acest aspect instanța apreciază că nu se poate invoca faptul că onorariul ar viza și eventualele apărări în dosare promovate în instanță, cât timp acordarea onorariului în acest caz s-ar putea face numai de către instanță cu titlu de cheltuială de judecată deoarece presupune analiza culpei procesuale), astfel că va reduce cuantumul onorariului avocatului la valoarea de 2500 lei.
În consecință, va dispune reducerea cuantumului cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea din data de 04.05.2015, întocmită de în dosarul de executare nr. 82/2015 înregistrat la B. P. C. G., de la valoarea de_ lei la valoarea de 9947 lei și dispune conform art.719 cod procedură civilă, îndreptarea actelor de executare, în sensul că suma datorată cu titlu de cheltuieli de executare este de 9947 lei, apreciind că nu se impune anularea actelor de executare, față de motivele pentru care s-a admis contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, în contradictoriu cu intimații R. N. ȘI D. C., ambii cu domiciliul ales la C.. av. D. I., cu sediul în București, ., ., etaj 1, apartament 43, sector 4.
Reduce cuantumul onorariului de avocat de la valoarea de 4000 lei la valoarea de 2500 lei și, pe cale de consecință cuantumul cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea din data de 04.05.2015, întocmită în dosarul de executare nr. 82/2015 înregistrat la B. P. C. G., de la valoarea de_ lei la valoarea de 9947 lei și dispune îndreptarea actelor de executare, în sensul că suma datorată cu titlu de cheltuieli de executare este de 9947 lei.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CAE/Thred.MV
5 ex./15.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6279/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4807/2015. Judecătoria... → |
|---|
