Contestaţie la executare. Sentința nr. 4806/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4806/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 4806/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4806
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul S.C. RO S. G. S.R.L. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța ia act de faptul că ambele părți au solicitat judecarea în lipsă.
Instanța constată că este competentă să soluționeze cauza în baza art. 714 din Noul Cod de Procedură Civilă republicat raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 650 alin 1 Noul Cod de Procedură raportat la art. 107 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă și în baza art. 101 din OG 15/2002.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează că durata necesară pentru cercetarea prezentei cauze este de o zi.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Instanța respinge proba testimonială solicitată de contestator, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității, asupra cererii executorului judecătoresc de acordare a cheltuielilor ocazionate de comunicarea dosarului de executare și asupra fondului.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.03.2015, sub nr._, contestatoarea S.C RO S. G. S.R.L, în contradictoriu cu intimata Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania S.A - Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica CESTRIN, a formulat contestație împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 5165/B/2014, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absoluta a titlurilor executorii, respectiv, proceselor verbale de constatare a contravenției . NR._/31.01.2012 si nr._/31.01.2012, iar în subsidiar, să se constate ca a intervenit prescripția, în raport de faptul că, de la data săvârșirii faptei și până la momentul executării s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani; urmand a se dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 5165/B/2014 aflat pe rolul B. S. I. C., anularea încheierii din 05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr._/303/2014, ca fiind nelegala si netemeinică, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în data de 31.01.2012, i-a fost întocmit de către Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania S.A - Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica CESTRIN prin agent constatator A. M. A., procesul verbal . nr._/31.01.2012, prin care a fost sancționată contravențional în temeiul art. 8 alin. 2 si alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu modificările si completările ulterioare, și amendată întrucât în data de 17.08.2011 ora 15.24, locul DN1, Romanești, jud. Prahova, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, a circulat fără a deține rovinieta valabila, fapta constituind contravenție conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 cu modificările si completările ulterioare.
În aceeași dată, 31.01.2012, i-a fost întocmit de către Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania S.A - Centru de Studii Tehnice Rutiere si Informatica CESTRIN prin agent constatator D. I. osa, procesul verbal . NR._/31.01.2012, prin care a fost sancționată contravențional în temeiul art. 8 alin. 2 si alin. 3 din O.G, nr. 15/2002 cu modificările si completările ulterioare, și amendată întrucât în data de 15.08.2011, ora 18.55, locul A2 km 12+450 m Glina, jud. If, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, a circulat fără a deține rovinieta valabilă, fapta constituind contravenție conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 cu modificările si completările ulterioare.
Contestatoarea a invocat nulitatea proceselor verbale de contravenție pentru lipsa semnăturii agentului constatator.
În acest sens a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 - „ Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Contestatoarea a învederat faptul că procesele verbale contestate nu conțin semnătura agentului constatator sau a instituției care a emis procesul verbal de contravenție.
Așadar, semnătură oficiala a instituției emitente, respectiv a agentului constatator lipsește cu desăvârșire de pe procesele verbale atacate, acestea fiind stampilate în sistem electronic de către Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN.
În cuprinsul proceselor verbale, se mneționează faptul că: „ acest document a fost generat si semnat electronic conform prevederilor legii 455/2001 si a HG 1259/2001 de către A. A. M.”.
Însă, în prezenta cauza nu poate fi reținut ca procesul verbal de contravenție a fost semnat electronic, întrucât în legea 445/2001, se precizează ca „ înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic". Ori, procesul verbal contestat s-a primit pe hârtie și nu “printr-un program informatic”.
Amenzile sunt generate automat, printate și trimise prin poștă având semnătură electronică, însă legea spune că documentele pe hârtie trebuie să aibă semnătură olografa. Cealaltă este valabilă doar pentru actele în format electronic.
„ Analizând textul proceselor verbale de constatare și sancționare a contravenției, adresate de C., se constată cu ușurință că semnătura agentului constatator ce atrage nulitatea procesului verbal lipsește cu desăvârșire, ceea ce antrenează automat sancțiunea nulității absolute", opinează Judecătoria Cluj.
În raport de Decizia ICCJ nr. 6/16.02.2015, contestatoarea a înțeles sa invoce nulitatea absoluta a celor 2 procese verbale ce reprezintă titlurile executorii în baza cărora a fost executată, întrucât lipsește semnătură olografă a agenților constatatori.
Conform minutei Deciziei nr. 6/16.02.2015 pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ în dosarul nr. 14/2014:
"Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului si, în consecința, Stabilește ca:
In interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările, raportate la dispozițiile art.4pct.1-4 si art.7 din Legea nr.455/"2001 privind semnătură electronica, republicata, procesele-verbale de constatare si sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările si completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) si alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absoluta în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Obligatorie, potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedura civila ”
Așadar, înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia nr. 6 (dosar nr. 14/2014) din 16 februarie 2015, a admis recursul în interesul legii formulat de către Avocatul Poporului în data de 27 noiembrie 2014, prin care a fost sesizata problema de drept referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor si a Legii nr. 455/2001 privind semnătură electronica, din punct de vedere al semnăturii agentului constatator necesara legalității procesului-verbal de contravenție, pentru contravențiile sancționate de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, modificata si completata.
In esența, Avocatul Poporului a apreciat ca semnătură electronica a agentului constatator, în speța Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania S.A., este de natura sa atragă nulitatea procesului-verbal de contravenție încheiat pentru constatarea contravențiilor la Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificata si completata, pentru argumentele reținute pe larg în sesizarea formulata.
In punctul de vedere formulat referitor la problema de drept care a format obiectul dosarului nr. 14/2014 al înaltei Curți de Casație si Justiție constituit în baza sesizării Avocatului Poporului, Ministerul Public a solicitat "admiterea recursului în interesul legii declarat de Avocatul Poporului si pronunțarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii". Din punctul de vedere formulat, Procurorul General apreciază ca, în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 si art. 7 din Legea nr. 455/2001, privind semnătură electronica, republicata, procesele-verbale de constatare si sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, aprobata cu modificări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) alin. 2) si alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de militate absoluta pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În ce privește excepția prescripției, contestatoarea a arătat că, contravențiile au fost săvârșite la momentul 17.08.2011, respectiv 15.08.2011.
Or, în raport de momentul pronunțării încheierii din 05.11.2014, se poate lesne observa că termenul general de prescripție s-a împlinit, motiv pentru care a solicitat să se constate că a intervenit prescripția privind aceasta creanța.
Pentru toate aceste motive, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare, ca urmare a constatării în principal a nulității absolute a titlului si în subsidiar ca urmare a intervenirii prescripției.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 705, art. 711NCPC si urm., art. 5 alin. (2), art. 20 alin (2) din OG 2/2001, art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, Constituția României, Decizia 6/ 2015 ICCJ cat si orice alta prevedere legala incidentă în materie.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: procesele verbale de constatare a contravenției, somație din 29.01.2015, încheiere 05.11.2014, înființare poprire, încheiere de stabilire cheltuieli, dovada comunicare acte (plic).
Prin cererea depusă la data de 30.03.2015 contestatoarea a arătat că înțelege să formuleze și plangere contravențională împotriva proceselor verbale de contravenție în baza cărora s-a început executarea silită.
La data de 05.05.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii contestatoarei în ceea ce privește aspectele de netemeinicie si nelegalitate cuprinse în titlurile executorii; respingerea contestației la executare formulata de către contestatoare împotriva executării silite efectuata de către Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. în baza titlurilor executorii PVCC . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala si netemeinica; menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. în baza titlurilor executorii menționate si continuarea executării silite.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii contestatorului ,intimata a solicitat să se constate faptul că în speța de față executarea silita s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere si comunicare a acestuia, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, intimata a solicitat să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin.2 NCPC, și admiterea excepției astfel cum a fost formulată cu consecința respingerii motivelor invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlurile executorii, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Pe fondul cauzei, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca în datele de 17.08.2011 ora 15:24, pe DN1, localitatea Romanești, județul Prahova, în data de 15.08.2011, ora 18.55 pe Autostrada A2 km 12+450 m, Glina, Județul Ilfov, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabila, așa cum este definită de prevederile art. 1 (1^1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala în vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), faptele săvârșite de către petent au constituit contravenții si s-au sancționat cu amenda contravenționala în valoare totala de 1.250 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat sa achite si tarifele de despăgubire în valoare totala de 140 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala în vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), au fost emise procesele - verbale de constatare a contravenției în cauza.
Emiterea si comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat să se constate faptul ca procesele - verbale de contravenție în cauza au fost emise în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptelor, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o luna de la data aplicării sancțiunilor.
În acest sens, intimata a învederat faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptelor contravenționale, respectiv 17.08.2011 și 15.08.2011 si data emiterii proceselor - verbale de contravenție nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea proceselor - verbale de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, operațiuni confirmate de semnătură martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunilor.
Totodată, intimata a solicitat să se aibă în vedere si dispozițiile art. 273, alin. (2) NCPC, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directa legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”.
De asemenea, intimata a solicitat să se constate faptul că procesele verbale de constatare a contravenției au fost comunicate la același domiciliu ca cel precizat de către contestator în contestația la executare.
Astfel, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a proceselor - verbale de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
De asemenea, de la data comunicării proceselor - verbale de contravenție si până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bunavoie plata creanțelor stabilite în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Intimata a solicitat să se constate faptul că a dat dovadă nu numai de buna - credință, dar și de indulgență în toata această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să-și execute de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlurile executorii.
De asemenea, prin încheierea din Camera de Consiliu, instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlurilor executorii contestate.
Totodată, în temeiul art. 665, alin. 7 NCPC instanța de executare a dat împuternicire si a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii în cauză.
Or, instanța de judecată în mod legal și temeinic în baza dispozițiilor art. 632, alin. 2 NCPC a constatat faptul ca procesele - verbale de contravenție constituie titluri executorii, iar creanțele sunt certe, lichide si exigibile.
Totodată, în situația în care instanța de executare constată faptul că titlurile executorii nu pot fi puse în executare sau că nu ar fi valabile, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.
De asemenea, instanța de executare în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în Romania, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: “Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie.”
În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, intimata a solicitat să se constate faptul că acestea sunt nefondate.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin urmare, debitoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitoarea nu a apelat la această cale procesualî si prin urmare până la desființarea acestora titlurile executorii își mențin puterea executorie.
În alta ordine de idei, intimata a solicitat să se constate faptul că în speța de față executarea silita s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească si prin urmare motivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fii analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În ceea ce privește invocarea prescripției extinctive în ceea ce privește dreptul la acțiunea de executare a creanței, intimata a solicitat respingerea ca nefondată.
Astfel, intimata a solicitat să se constate faptul ca procesele - verbale de contravenție în cauza au fost emise în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptelor, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
În acest sens, perioada cuprinsă între data săvârșirii faptelor contravenționale, respectiv 17.08.2011 si 15.08.2011 si data emiterii proceselor - verbale de contravenție, respectiv 31.01.2012 nu depășește termenul de 6 luni.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal în cauza, acesta a fost comunicat, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, în data de 21.02.2012, fără a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Astfel, potrivit prevederilor art. 14 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, “executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie daca procesul - verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu fără vreo alta formalitate.
Astfel, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, respectiv începând cu data de 21.02.2012, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, acesta nu a formulat plângerea contravenționala în termenul legal de 15 zile si prin urmare, după expirarea termenului de 15 zile precizat mai sus, a început sa curgă termenul de 3 ani de executare a creanței.
Prin urmare, intimata a solicitat să se constate faptul ca executarea silita a fost demarata în data de 16.10.2014odată cu înregistrarea cererii de executare silita la Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C., dată când a fost deschis dosarul de executare nr. 5165/B/2014.
Având în vedere cele de mai sus, invocarea de către contestator a prescripției extinctive de 3 ani privind executarea creanței este nefondata si prin urmare solicită instanței de judecata sa o respingă.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegala si netemeinica, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. în baza titlurilor executorii menționate si continuarea executării silite.
În drept, intimata a invocat disp.art. 205 -208 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în întâmpinare.
La întâmpinare, intimata a anexat, în copie, procesele verbale de contravenție R12 nr._/31.01.2012, nr._/31.01.2012 și dovezile de comunicare a proceselor verbale de contravenție.
Prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare.
Prin același compartiment, la data de 05.06.2015, B. T. B. O. a înaintat copia dosarului de executare nr.5165/B/2014.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de intimată, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, avand în vedere că prin cererea depusă la data de 30.03.2015 contestatoarea a arătat că înțelege să formuleze plangere contravențională împotriva proceselor verbale de contravenție în baza cărora s-a început executarea silită.
Pe fondul cazei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin încheierea pronunțată la data de 16.10.2014 în dosarul de executare nr. 5165/B/2014 B. S. I. C. a încuviințat executarea silită împotriva contestatoarei . SRL, la cererea intimatei C., în baza titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012.
Prin procesul-verbal . nr._/31.01.2012 încheiat de intimată, contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002. S-a reținut că la data de 17.08.2011, vehiculul cu număr de înmatriculare_, aparținând contestatoarei, a circulat pe DN 1, pe raza localității Romanești, fără a deține rovinietă valabilă, contrar prevederilor art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de Drumuri Naționale din România, cu modificările si completările ulterioare.Totodată, prin același proces verbal s-a stabilit obligația contestatoarei de a achita și suma de 28 Euro, reprezentand contravaloarea tarifului de despăgubire.
Prin procesul-verbal . nr._/31.01.2012 contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002. S-a reținut că la data de 15.08.2011, vehiculul cu număr de înmatriculare_ ,aparținând contestatoarei, a circulat pe Autostrada A2, Km 12+450 m, pe raza localității Glina, fără a deține rovinietă valabilă, contrar prevederilor art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de Drumuri Naționale din România, cu modificările si completările ulterioare.Totodată, prin același proces verbal s-a stabilit obligația contestatoarei de a achita și suma de 28 Euro, reprezentand contravaloarea tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește plangerea contravențională formulată împotriva proceselor verbale mai sus arătate, instanța reține că aceasta a fost introdusă în termenul legal.
Astfel, conform art. 31 alin.1 din OG 2/2001” Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia” iar potrivit art. 27 din același act normativ comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
În speță, procesele verbale de contravenție au fost încheiate în lipsa petentei, iar intimata a procedat la comunicarea acestora doar prin afișare pe ușa locuinței contestatoarei (filele 46 și 48 ), nu și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Conform deciziei nr.10/10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în recursul în interesul legii, referitoare la caracterul celor două modalități tehnice de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prev.de art.27 din OG nr.2/2001, în sensul dacă sunt alternative, recurgerea la una dintre acestea fiind necesară și suficientă, sau dacă una este subsidiară celeilalte s-a statuat ca modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. În ipoteza în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței, organul constatator trebuie să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare, avându-se în vedere că returnarea plicului cu mențiunea "avizat", "neavizat", "expirat termen păstrare" nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenționale.
Față de decizia mai sus arătată, instanța va reține că în cauză comunicarea proceselor verbale contestate nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 27 din OG 2/2001 . În consecință, se apreciază că petenta a luat cunoștință de existența acestora abia la data de 24.02.2015, cand i s-au comunicat actele de executare emise de executorul judecătoresc, astfel că plangerea (depusă la serviciul poștal la 9-03-2015) a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al.1 din OG 2/2001.
Analizând motivele invocate în susținerea plangerii contravenționale, instanța reține că potrivit Deciziei pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.6/16.02.2015, publicată în Monitorul Oficial nr.199/25.03.2015 – general obligatorie de la această dată conform art.517 alin.4 c.proc.civ. -, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Ținând cont de decizia pronunțată în recursul în interesul legii menționată anterior, constatând că procesele-verbale contestate în cauza de față nu poartă semnătura olografă a agentului constatator și au fost comunicate contestatoarei pe suport de hârtie, instanța reține că procesele-verbale încalcă prevederile art.17 din OG 2/2001 și va dispune anularea acestora.
Prin urmare, în temeiul art.34 din OG 2/2001 instanța va anula procesele verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012.
Față de această soluție, întrucat executarea silită împotriva contestatoarei a început în baza proceselor verbale mai sus arătate, instanța, în temeiul art.712 al.3 și art. 720 al.1 c.proc.civ. republicat va anula atât încheierea de încuviințare a executării silite, care a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale, precum și executarea silită însăși efectuată în dosarul de executare nr. . 5165/B/2014 al B. S. I. C..
Mai trebuie precizat că prezenta contestație la executare era întemeiată și se impunea admiterea sa, chiar și dacă nu s-ar fi dispus anularea titlurilor executorii.
În acest sens, instanța reține că prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 56 de euro, creanță ce se execută silit.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate. În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că petenta nu mai poate fi trasă la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravențiilor respective, obligația acesteia de a plăti suma de 56de euro nemaiavând niciun suport legal în prezent.
În sensul calificării dispozițiilor din art.II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă este și decizia Curții Constituționale nr.385/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, invocată de C., Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.
Este adevărat că art.II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, însă instanța reține că această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță reprezintă o formă de discriminare. Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără niciodiscriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă,religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
Instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, din motivele anterior expuse, instanța reține că la data depunerii de către creditorul C. a cererii de executare silită în sarcina contestatoarei nu mai subzista oricum (indiferent de soluția dată plangerii contravenționale) obligația de plată a sumei de 56 EUR reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin procesele-verbale de contravenție.
Întrucât intimata este în culpă procesuală, prin demararea, în mod nelegal, a formalităților de executare silită, determinând contestatoarea să promoveze prezenta contestație la executare, în care instanța a dispus comunicarea unei copii a dosarului de executare, conform art.716 alin.2 c.proc.civ., instanța va obliga intimata la plata către B. S. I. C. a sumei de 18 lei cheltuieli ocazionate de comunicarea dosarului de executare silită, în temeiul art.262 alin.2 c.proc.civ. Instanța nu va acorda executorului judecătoresc taxa pe valoarea adăugată solicitată, având în vedere că nu s-a făcut de către acesta dovada emiterii facturii fiscale pentru suma anterior arătată.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de contestatoare, se reține că în conformitate cu prevederile art. 45 al.1 lit f din OUG 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.. Așadar, întrucât după rămânerea definitivă a hotărârii contestatoarea poate formula cerere de restituire a sumelor reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare, nu se impune obligarea intimatei la plata acestor sume.
Prin urmare, în baza art. 453 al.1 Cprciv, intimata va fi obligată să plătească contestatorului doar suma de 20 lei reprezentând taxă de timbru aferentă plângerii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul ales în București, ., etaj 2, apartament 6, sector 2 CUI18281332, J_/2006, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.,cu sediul în București, ..401A, sector 6, J_, CUI16054368.
Anulează procesele verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012.
Anulează încheierea pronunțată la data de 5.11.2014 în dosarul nr._/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 București, precum și actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 5165/B/2014 al B. S. I. C..
Obligă intimata la plata către B. S. I. C. a sumei de 18 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de comunicarea dosarului de executare silită.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 20 lei reprezentând taxă de timbru aferentă plângerii contravenționale.
Respinge cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru aferentă contestației la executare, ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
P. GREFIER
Red. AG./JA./ 4ex./19.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6278/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4618/2015. Judecătoria... → |
|---|
