Contestaţie la executare. Sentința nr. 1822/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 1822/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 1823/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI

......

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1822/2015

Ședința publică de la 05 Martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE F.-C. M.

Grefier V. A. M.

Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind contestatoarea S.C. C. S.A. și pe intimații B. C. L., ., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare silită.

Dezbaterile în fond au avut loc la data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri - a amânat pronunțarea la data de azi, 05.03.2015, în aceeași compunere hotărând după cum urmează:

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.10.2014, cu nr._, contestatoarea S.C. COMTEXIN-S.A, în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC C. L. și ., a formulat contestație la executare, în temeiul art. 711 alin.1 Cod procedură civilă, prin care a solicitat:

1. 1. Anularea tuturor actelor și formelor de executare, precum și a actelor subsecvente efectuate în dosarul de executare nr. 224/2014 instrumentat de B. C. L. având ca obiect punerea în executare silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6, în dosar_/303/2012,

-2. Anularea încheierilor executorului judecătoresc C. L. din data de 22 octombrie 2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare și stabilirea cuantumului penalităților

-3. Anularea adreselor de înființare a popririi pe conturile debitoarei.

1. De asemenea, a formulat cerere de suspendare a executării pornite în dosarul de executare nr. 225/2014 până la soluționarea contestației, în temeiul art.718 Cod procedură civilă.

În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, la data de 24.10.2014 a primit de la Biroul Executorului Judecătoresc C. L. comunicarea privind înființarea popririi și încheierile din data de 22.10.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare și a penalităților în dosarul de executare silită nr.225/2014 având ca obiect punerea în executare silită a titlului executor sentința civilă nr.2295/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2012.

Contestația vizează nelegalitatea și netemeinicia actelor și formelor de executare încheiate în dosarul de executare silită nr.225/2014.

În mod eronat prin încheierea din data de 22.10.2014, executorul judecătoresc a stabilit un cuantum total al penalităților în sumă totală de 115.938,56 lei prin raportarea la o perioadă de calcul greșită.

Pentru debitul în cuantum de 16.047,28 lei calculul penalităților s-a făcut pentru perioada 24.05._14 iar pentru debitul în sumă de 16.853 s-a calculat pentru perioada 03.05._14 în condițiile în care contestatoarea, cu ordinele de plată nr.378, 379,380 și 381 a achitat integral debitul principal încă de la data de 27.08.2014 conform obligațiilor stabilite prin titlu executor.

Prin urmare penalitățile nu sunt calculate corect cel puțin în ceea ce privește numărul de zile de întârziere.

Prin prisma calcului eronat al penalităților de întârziere precum și a faptului că s-a achitat integral debitul principal înainte de data înregistrării dosarului de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc, a solicitat anularea inclusiv a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.

Contestatoarea a precizat că a achitat integral debitul principal stabilit prin titlu executor încă de la data de 27.08.2014 .

Intimata-creditoare . a depus cererea de executare silită la data de 17.09.2014, solicitând executarea pentru totalitatea sumelor înscrise în titlu executor - sentința civilă nr.2295/28.03.2014, deși cea mai mare parte a debitului s-a achitat de către contestatoare conform dovezilor anexate.

Contestatoarea a solicitat instanței să constate faptul că stabilirea unor cheltuieli de executare în cuantum total de 15.072, 02 lei în condițiile în care a demonstrat clar intenția de executare de bună voie a titlului executor și a achitat chiar o mare parte din debit cu mult înainte de înregistrarea cererii de executare silită, constituie un abuz de drept și să dispună în consecință.

În susținerea aspectelor arătate, contestatoarea precizează că s-a stabilit un onorariu de reprezentare avocat în faza de executare silită la nivelul sumei de 6.219,42 lei, în condițiile în care în această etapă unicul document pe care trebuie să-1 întocmească intimata-creditoare este cererea de executare silită care de cele mai multe ori este reprezentată de un formular tip. În aceste condiții consideră că onorariul de reprezentare al avocatului este unul excesiv și nerezonabil.

Consideră că intimata-creditoare . a săvârșit un abuz de drept demarând o procedură de executare silită în condițiile în care contestatoarea a dovedit bună credința și a procedat la executarea de bună voie a obligațiilor stabilite prin titlul executor.

Înființarea popririi asupra conturilor bancare ale contestatoarei s-a făcut conform adreselor emise de către executorul judecătoresc până la concurența sumei de 171.532.05 lei în condițiile în care debitul principal este achitat în totalitate iar suma rămasă de plată cu titlu de penalități este mult inferioară sumei pentru care s-a înființat poprirea.

În această situație, adresele de înființare a popririi sunt vădit nelegale și netemeinice, motiv pentru care solicită să se dispună anularea acestora.

În consecință, în considerarea argumentelor expuse mai sus și în baza probelor ce se vor administra la dosarul cauzei, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite,aceasta nu a fost motivată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 15 din Codul civil.

În susținerea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice alte probe necesare justei soluționări a cauzei.

În dovedirea contestației, au fost depuse la dosarul cauzei, în copie certificată, adresa emisă către contestatoare prin care i s-a comunicat înființarea popririi pe conturi și înscrisurile anexate acesteia, încheierea din 22.10.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, încheierea din 22.10.2014 de stabilire a cuantumului penalităților, ordinele de plată nr. 378, 379,380 și 381 din 27.10.2014 și extrasul de cont (filele 6-22).

La data de 14.11.2014, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar cerere de suspendare provizorie a executării pornite în dosarul de executare nr.225/2014 până la soluționarea cererii de suspendare, prin care a solicitat admiterea cererii și să se dispună suspendarea provizorie a executării pornite în dosarul de executare menționat mai sus până la soluționarea cererii de suspendare.

Cererea de suspendare a fost depusă în 3 exemplare însoțită de 3 seturi de acte din care unul pentru instanță și două pentru comunicare intimaților (filele 33-70 dosar), conform rezoluției din data de 03.11.2014.

Totodată, contestatoarea a depus la dosar în original dovada achitării taxei judiciare de timbru și a cauțiunii în sumă de 6064,60 lei, astfel cum a fost stabilit prin rezoluția din data de 03.11.2014.

De asemenea, contestatoare a depus motivele de fapt și de drept ale cererii de suspendare a executării silite, formulată odată cu introducerea contestației la executare, reluând, în esență, motivele invocate în contestația la executare și în cererea de suspendare provizorie (filele 55-58).

Prin Încheierea din data de 27.11.2014, instanța a dispus admiterea cererii de suspendare provizorie, formulată de contestatoare. (filele 158-162 vol I).

La data de 19.12.2014, intimata I. A. S.A., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare silită ca neîntemeiată, motivele invocate în susținerea contestației la executare fiind similare celor invocate deja în fața

instanțelor de fond și de recurs, contrar dispozițiilor art. 712 alin. l C. proc. civ. 2010, respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată și să se dispună încetarea măsurii de suspendare provizorie a executării silite luată prin încheierea pronunțată în data de 27.11.2014; obligarea contestatoarei la plata unei amenzi judiciare, potrivit art.719 alin. 3 C.proc.civ, pentru formularea prezentei contestații la executare cu rea-credință, în scopul amânării și/sau al blocării îndeplinirii obligațiilor de plată prevăzute în titlul executoriu, obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește considerentele pentru care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, intimata a arătat că, calcularea penalităților de întârziere de către executorul judecătoresc prin încheierea din data de 22.10.2014, dată în dosarul de executare nr.225/2014, s-a făcut în mod corect, cu respectarea considerentelor și dispozitivului titlului executoriu - sentința civilă nr. 2295/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._/303/2012, rămasă irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului de către Tribunalul București prin decizia civilă nr. 2698/15.07.2014 - precum și a regulilor de imputație a plății convenite de părți prin dispozițiile art. 3.5. din Anexa nr. l la contractele de închiriere nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, respectiv ale art.8.5. din Anexa la Contractele de închiriere nr._/23.08.2010, nr._/23.08.2010 si nr._/21.12.2010 (Condițiile Generale privind contractele de închiriere a echipamentelor și utilajelor pentru construcții si industrie „CG" care prevăd că „debitorul unei datorii pentru care se plătește dobândă, sau o rendită, nu poate, fără consimțământul creditorului, să impute plata ce face pe capital cu preferință asupra renditei sau a dobânzii. Plata parțială, făcută pe capital și dobândă, se impută mai întâi asupra dobânzii.(art.1111 cod civil 1865, aplicabil contractelor încheiate în 2010).

„Părțile stabilesc de comun acord că, în cazul în care, pe parcursul sau ulterior încetării prezentului Contract, una dintre Părți va datora celeilalte Părți sume de bani restante dar și penalități de întârziere aferente unor obligații de plată neachitate la scadență, și va dori să efectueze o plată parțială, orice plată parțială se va considera că acoperă mai întâi orice cheltuieli efectuate de Locator pentru sau în numele Chiriașului (n.n. - cheltuieli de judecată, de colectare a creanței, de executare silită, etc.), apoi penalitățile de întârziere și apoi debitul principal (n.n. - chirie, reparații, etc.) în funcție de vechimea acestuia, indiferent de specificația dată de către Chiriaș plății respective. Creanțele nescadente se vor acoperi numai după achitarea integrală de către Chiriaș a celor deja scadente.’’ (art.3.5. din Anexa nr. l la contractele de închiriere nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010).

„Părțile stabilesc de comun acord că, în cazul în care, pe parcursul sau ulterior încetării prezentului Contract, una dintre Părți va datora celeilalte Părți sume de bani restante dar și penalități de întârziere aferente unor obligații de plată neachitate la scadență, și va dori să efectueze o plată parțială, orice plată parțială va fi imputată de către Locator, indiferent de precizările făcute de Locatar pe ordinele de plata aferente unor asemenea plăți parțiale." (art.8.5. din Anexa la Contractele de închiriere nr._/23.08.2010, nr._/23.08.2010 si nr._/21.12.2010).

În aplicarea dispozițiilor legale și contractuale arătate mai sus, intimata I. A. S.A. a procedat la imputația plății plăților în valoare totală de 41.994,78 lei, efectuate de COMTEXIN S.A. la data de 27.08.2014, respectiv

a) încasarea nr. OPH_ (RFB 382) în valoare de 6.902,65 lei, cu privire la care debitoarea COMTEXIN S.A. a înscris pe ordinul de plată explicația "ch de judecată cf hot civile 2295/28.03.2014", a fost imputată integral de creditorul I. A. S.A. asupra cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.902,65 lei, acordate de Judecătoria Sector 6 București prin sentința civilă nr. 2295/28.03.2014;

b) încasarea nr. OPH_ (RFB 381) în valoare de 6.216,04 lei, cu privire la care debitoarea COMTEXIN S.A. a înscris pe ordinul de plată explicația "penalități la fc chirie cf precizări expertiza contab pag 2", a fost imputată integral de creditorul I. A. S.A. asupra penalităților de întârziere acordate de Judecătoria Sector 6 București prin sentința civilă nr. 2295/28.03.2014 ("...a sumei de 41.913,32 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pana la data de 24.05.2012...”), cuantumul datorat de COMTEXIN S.A. la data de 27.08.2014 devenind 35.697,28 lei;

c) încasarea nr. OPH_ (RFB 378) în valoare de 10.928,72 lei, cu privire la care debitoarea COMTEXIN S.A. a înscris pe ordinul de plată explicația "chirie restanta cf hot civile nr2295/28.03.2014", a fost imputată de creditorul I. A. S.A. asupra cheltuielilor de judecată, în cuantum de 800 lei, acordate de Tribunalul I București prin decizia civilă nr. 2698/15.07.2014. Iar diferența de 10.128,72 lei a fost imputată asupra penalităților de întârziere acordate de Judecătoria Sector 6 București prin sentința civilă nr. 2295/28.03.2014 ("...a sumei de 41.913,32 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 24.05.2012…”), diminuat la 35.697,28 lei ca urmare a imputației conform punctului 2 de mai sus, cuantumul datorat de COMTEXIN S.A. la data de 27.08.2014 devenind 25.568,56 lei;

d)încasarea nr. OPH_ (RFB 379) în valoare de 1.094,37 lei, cu privire la care debitoarea COMTEXIN S.A. a înscris pe ordinul de plată explicația "reparații cf hot civile 2295/28.03.2014", a fost imputată de creditorul I. A. S.A. asupra penalităților de întârziere acordate de Judecătoria Sector 6 București prin sentința civilă nr. 2295/28.03.2014 ("...a sumei de 41.913,32 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 24.05.2012..."), diminuat la 25.568,56 lei ca urmare a imputației conform punctelor 2 și 3 de mai sus, cuantumul datorat de COMTEXIN S.A. devenind 24.474,19 lei.

e) încasarea nr. OPH_ (RFB 380) în valoare de 16.853,00 lei, cu privire la care debitoarea COMTEXIN S.A. a înscris pe ordinul de plată explicația "discounturi hot civile 2295/28.03.2014”, a fost imputată de creditorul I. A. S.A. asupra penalităților de întârziere acordate de Judecătoria Sector 6 București prin sentința civilă nr. 2295/28.03.2014 (“...a sumei de 41.913,32 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 24.05.2012...”), diminuat la 24.474,19 lei ca urmare a imputației conform punctelor 2 și 3 de mai sus, cuantumul datorat de COMTEXIN S.A. devenind 7.621,19 lei.

În data de 29.08.2014, intimat I. A. S.A. a comunicat contestatoarei debitoare COMTEXIN S.A. adresa nr._ cuprinzând modalitatea de efectuare a imputației plății, însoțită de facturile fiscale nr._/29.08.2014 si nr._/29.08.2014 aferente sumelor plătite (pentru cheltuielile de judecata acordate prin sentința civilă nr. 2295/28.03.2014 și prin decizia civilă nr. 2698/15.07.2014, precum și pentru plata parțială a penalităților de întârziere calculate până la 24.05.2012).

Având în vedere imputația plăților de mai sus, executorul judecătoresc a procedat în mod corect la calcularea penalităților de întârziere asupra întregul debit principal, conform dispozițiilor titlului executoriu.

Astfel, executorul judecătoresc a reținut în al doilea paragraf al încheierii din data de 22.10.2014 că debitul pentru care se procedează la executarea silită conform titlului executoriu cuprinde debitul principal (14.952,91 lei - chirie restantă, 1.094,37 lei - contravaloare reparații, 16.853 lei - discounturi anulate) și penalități de întârziere, respectiv

a) 7.621.19 lei (penalitățile de întârziere de 41.913,32 lei, prevăzute în dispozitivul sentinței civile nr. 2295/28.03.2014 - “...a sumei de 41.913,32 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 24.05.2012...", din care rămăsese neachitată suma de 7.621,19 lei, urmare a plăților parțiale efectuate în data de 27.08.2014, pentru care creditorul I. A. S.A. a comunicat debitorului COMTEXIN S.A. adresa de imputație a plăților având nr._/29.08.2014: din suma de 41.994,78 lei s-a imputat 6.902,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în prima instanță și 800 lei pentru recurs, precum și 34.292,13 lei asupra penalităților datorate conform acestui punct, respectiv până la data introducerii acțiunii - 24.05.2012);

b) penalitățile de întârziere în cuantum de 0,5%, calculate de la data de 24.05.2012, respectiv de la data de 03.05.2014.

Totalul penalităților de întârziere calculate este de 115.938,56lei, așa cum a reținut și executorul judecătoresc în dispozitivul încheierii din data de 22.10.2014.

Față de cele arătate mai sus, intimata a apreciat că, calcularea penalităților de întârziere conform încheierii din data de 22.10.2014 s-a făcut în mod corect, cu respectarea regulilor de imputație a plății convenite de părți prin dispozițiile art. 3.5. din Anexa nr. l la contractele de închiriere nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, respectiv ale art.8.5. din Anexa la Contractele de închiriere nr._/23.08.2010, nr._/23.08.2010 si nr._/21.12.2010 (Condițiile Generale privind contractele de închiriere a echipamentelor și utilajelor pentru construcții si industrie „CG"), precum și cu respectarea dispozițiilor art. 1.111 Cod Civil 1865.

Cu privire la cheltuielile de executare silită, intimata a învederat instanței că onorariul executorului judecătoresc a fost calculat cu respectarea limitelor prevăzute de legea aplicabilă, contestatoarea neindicând în mod expres dacă s-a încălcat vreo dispoziție legală.

Contrar aprecierilor subiective ale contestatoarei, onorariul de avocat este pe deplin justificat în raport cu valoarea debitului și cu complexitatea cauzei. Pe lângă formularea cererii de executare silită, activitatea avocaților intimatei-creditoare în cadrul dosarului de executare constă și în verificarea corectitudinii tuturor actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc, informarea constată a creditoarei - intimate cu privire la stadiul procedurii, verificarea constantă a apariției unor eventuale contestații, fapt dovedit de prezentarea avocaților creditoarei-intimate la termenul din data de 20.11.2014, înainte de citarea acesteia, identificarea eventualilor terți popriți și a bunurilor urmăribile – intimata menționând că depune la dosar, în dovedirea eforturilor avocaților creditoarei-intimate adresa din data de 07.11.2014, prin care avocații creditoarei-intimate au indicat executorului judecătoresc numele eventualilor terți popriți - debitori ai contestatoarei, precum și datele de identificare obținute cu privire la unul dintre imobilele ce ar urma să fie executate silit – și alte cereri, verificări, opinii juridice și informări a căror necesitate ar reieși din derularea procedurii de executare silită.

Prin urmare, intimata a apreciat că, cheltuielile de executare silită sunt pe deplin justificate, avocații creditoarei-intimate I. A. S.A. având o atitudine proactivă și depunând eforturi deosebite în identificarea bunurilor și surselor de venit ale contestatoarei-debitoare, generate în special de neîndeplinirea cu rea-credință de către aceasta a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, concretizată în formularea repetate de cereri vădit neîntemeiate, de natură să aglomereze rolul instanțelor.

În ceea ce privește considerentele pentru care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată, intimata a precizat că contestatoarea COMTEXIN S.A. nu a dovedit existența unor motive temeinice de natură să justifice o eventuală suspendare a executării silite.

Înscrisurile atașate cererii de suspendare a executării silite de către contestatoarea COMTEXIN S.A. (Balanțele de verificare în lei pe conturi sintetice grad I la luna Septembrie 2014, respectiv la luna Octombrie 2014) demonstrează ca activitatea contestatoarei nu poate fi blocată prin instituirea popririi pe conturile sale pentru suma de 171.532,05 lei, în condițiile în care contestatoarea dispune sau ar trebui să dispună, de disponibilități bănești însemnate, așa cum reiese și din valorile înscrise în conturile de Rezerve (contul 106), Rezultat reportat (contul 117), Profit (contul 121), Venit din lucrări executate și servicii prestate (contul 704), Venituri din redevențe, locații gestiune și chirii (contul 706).

Iar obligațiile de plată ale contestatoarei sunt evident mai mici decât cele invocate prin cererea de suspendare a executării silite, așa cum reiese din însumarea conturilor de utilități (605 - Cheltuieli privind energia și apa, 611 - Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile, 626 - Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații) și a conturilor privind obligațiile de plată către bugete (431 - Asigurări sociale, 437 - Ajutor de șomaj, 441 - Impozit pe profit, 444 - impozitul pe salarii, 446 - Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate). Mai mult, din soldurile conturilor 431 și 442 rezultă că societatea contestatoare avea de încasat sume importante de la bugetul asigurărilor sociale și din rambursări de TVA Î82.790 lei, respectiv 1.506.097,14 lei). Prin urmare, suma de 104.543 lei, arătată de contestatoare la punctul 1.3 din cererea de suspendare că ar fi reprezentat datorii către bugete, nu se reflectă în înregistrările contabile ale acesteia din balanța aferentă lunii octombrie 2014.

În raport cu dispozițiile art. 780 alin.5 lit. (c) C.proc.civ. 2010, invocarea de către contestatoarea COMTEXIN S.A. a imposibilității de a mai plăti drepturile salariale (pct.1.2. din cererea ce suspendare) apare ca vădit neîntemeiată, deoarece legea prevede că „nu sunt supuse executării silite prin poprire: sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înființării popririi. Atunci când asupra aceluiași cont sunt înființate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăți aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înființării primei popriri.”

Mai mult, atitudinea reală a contestatoarei față de proprii salariați și de plata salariilor acestora este rezultă din soldul contului 421 (Personal - Salarii datorate) din balanță, unde sunt înregistrate salarii neplătite în valoare de 30.792 lei, deși contestatoarea dispunea de banii necesari (conform conturilor 512 și 531).

În ceea ce privește motivul pentru care a solicitat obligarea contestatoarei la plata unei amenzi judiciare, potrivit art.719 alin. 3 C.proc.civ intimata a arătat că contestația la executare silită a fost formulată cu rea-credință, exclusiv în scopul de a întârzia aducerea la îndeplinire a titlului executoriu.

În loc să execute de bunăvoie obligațiile prevăzute în titlul executoriu (sentința civilă nr. 2295/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._/303/2012, rămasă irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului de către Tribunalul București prin decizia civilă nr. 2698/15.07.2014), contestatoarea a înțeles să formuleze acțiuni juridice, respectiv

a) La data de 08.09.2014, contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 2295/28.03.2014, care a făcut obiectul dosarului nr._/303/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, care a respins-o ca inadmisibilă prin sentința nr.8203/05.11.2014;

b) La data de 14.08.2014, cerere de revizuire a deciziei civile nr. 2698/15.07.2014, care face obiectul dosarului nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București, cu termen de judecată la data de 17.02.2015.

c) La data de 10.11.2014, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2698/15.07.2014, care face obiectul dosarului nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București, cu termen de judecată la data de 20.01.2015.

În aceste condiții, contestatoarea COMTEXIN S.A. încearcă să împiedice și să amâne executarea dispozițiilor titlului executoriu și chiar să obțină o reformare a acestuia, prin folosirea atât a unor căi de atac de retractare (contestație în anulare, revizuire), cât și a contestației la executare silită ce face obiectul prezentului dosar.

Chiar și după respingerea recursului ca nefondat, contestatoarea a continuat să nu își îndeplinească obligațiile de plată conform titlului executoriu și contractelor de închiriere aplicabile, efectuând în data de 27.08.2014 plăți în valoare totală de numai 41.994,78 lei, cu înscrierea pe ordinele de plată a unor mențiuni contrare dispozițiilor sentinței civile nr.2295/28.03.2014 și ale deciziei civile nr. 2698/15.07.2014, precum și dispozițiilor art. 3.5. din Anexa nr. l la contractele de închiriere nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, respectiv ale art.8.5. din Anexa la Contractele de închiriere nr._/23.08.2010, nr._/23.08.2010 si nr._/21.12.2010 (Condițiile Generale privind contractele de închiriere a echipamentelor și utilajelor pentru construcții și industrie „CG"). În consecință, intimata I. A. SA a efectuat în mod corect imputația sumei achitate de contestatoarea COMTEXIN SA, cu respectarea dispozițiilor contractuale și legale incidente, așa cum au fost reținute de ambele instanțe (fond și recurs), comunicându-i contestatoarei modalitatea corectă de imputație a plății prin Adresa nr._/29.08.2014 (detaliată la punctul 1.1. de mai sus).

În concluzie, în considerarea argumentelor expuse mai sus, intimata a solicitat respingerea contestației la executare silită ca neîntemeiată, motivele invocate în susținerea contestației la executare fiind similare celor invocate deja în fața instanțelor de fond și de recurs, contrar dispozițiilor art. 712 alin.l C. proc. civ. 2010; respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată și să se dispună încetarea măsurii de suspendare provizorie a executării silite luată prin încheierea pronunțată în data de 27.11.2014; obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată; obligarea contestatoarei la plata unei amenzi judiciare, potrivit art.719 alin. 3 C.proc.civ, pentru formularea contestației la executare cu rea-credință, în scopul amânării și/sau al blocării îndeplinirii obligațiilor de plată prevăzute în titlul executoriu.

In drept, au fost invocate dispozițiile art.205, art.712 alin. 1, art. 718, art.719 alin. 3, art.780 C. proc. civ. 2010, art. 329 din Ordinul MFP nr.3050/2009, art.1111 Cod Civil 1865.

În dovedirea susținerilor sale, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice alt mijloc de probă a cărui necesitate ar reieși din dezbateri.

Alăturat întâmpinării, intimata a anexat un set de înscrisuri (filele 190-210 dosar vol.II)

La data de 19.01.2015, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, însoțit de documente justificative, în care a arătat că intimata, prin însăși întâmpinarea, recunoaște caracterul de debit principal al facturilor de reparații, acestea nefiind cheltuieli efectuate de Locator pentru sau în numele Chiriașului.

De asemenea, a reamintit faptul în desfășurarea relațiilor comerciale, intimata a emis facturi de chirie care au fost stinse prin plată. După efectuarea plăților, intimata a emis facturi de reparații, pe care contestatoarea le-a refuzat la plată. Ca urmare a refuzului la plată, intimata, cu rea credință, și dând o aplicare articolului 3.5 (respectiv 8.5) din anexele la contractele de închiriere, total contradictorie efectelor juridice avute în vedere la încheierea acestora, a dispus imputarea la plată asupra facturilor de reparații, a sumelor achitate anterior emiterii acestora.

Pe cale de consecință, ca urmare a acestei operațiuni contabile ilegale (și în contradicție cu însăși articolele din anexă, menționate mai sus), s-a ajuns la situația în care vechile facturi de chirie ce fuseseră stinse prin plată, figurau ca neachitate în evidențele contabile ale intimatei. Aceste facturi de chirie au făcut obiectul dosarului de pretenții în care s-a pronunțat sentința a cărei executare silită se contestă în prezența cauza.

După cum se poate constata, încă din redactarea art. 3.5 (respectiv 8.5) din anexe, imputarea la plată se făcea în ordinea precizată, numai în măsura în care existau restanțe, obligații de plată de natură diferită.

Or în speță, la momentul izbucnirii litigiului, motivul pentru care intimata a schimbat imputația plății de pe facturile de chirie, înlocuind-o cu imputația asupra facturilor de reparații, a fost legat de faptul că intimata nu a ținut cont de faptul că facturile de chirie fuseseră deja achitate și ca atare nu mai puteau fi supuse incidenței art. 3.5 (respectiv 8.5) din anexă, întrucât acesta prevede că se aplică numai în situația în care sunt încă restante la plată, obligații ce sunt incluse în cel puțin două din diferitele categorii precizate și de faptul că intimata considera la acel moment facturile de reparații ca fiind cheltuieli efectuate de Locator pentru și în numele Chiriașului, în condițiile în care chiar și prin întâmpinarea depusă la prezentul dosar, intimata a recunoscut că facturile de chirie și de reparații fac parte din aceeași categorie (debit principal).

Raportat la cele expuse, intimata nu mai avea dreptul să scoată de la imputația plății facturile de chirie deja achitate la momentul emiterii facturilor de reparații, și pe cale de consecință, nici nu avea dreptul să pretindă penalizări de întârziere conform contract, întrucât întârzierea la plată este doar una fictivă, rezultată din operațiunea contabilă ilegală, a intimatei.

Pe cale de consecință, nu se poate reține aspectul susținut de intimată, cum că penalizările de întârziere ar fi fost legal calculate.

Totodată, contestatoarea a solicitat instanței să aibă în vedere și faptul că în ciuda ilegalităților comise, pentru a diminua efectele păgubitoare ale sentinței civile nr. 2295/28.03.2014, a procedat la o executare voluntară a dispozitivului acesteia, însă și de această dată a fost pusă în situația în care intimata manifesta un comportament abuziv în ce privește imputația plății, făcând referire la art. 1111 / Vechiul Cod civil. În speță, ne aflam în situația în care o sentință judecătorească a fost deja pronunțată, iar dispozițiile cuprinse în dispozitivul acesteia nu sunt supuse unei ierarhizări în ceea ce privește executarea voluntară. Pe cale de consecință, după cum recunoaște și intimata, aceasta a procedat din nou la o greșită imputare a plății, de natură să mai ofere încă un motiv de calculare greșită a penalizărilor, de către executorul judecătoresc. Practic, prin încheierea din 22.10.2014, executorul judecătoresc calculează penalități fără să țină cont că debitul principal fusese între timp diminuat.

De asemenea, a solicitat instanței să aibă în vedere și înscrisurile atașate răspunsului la întâmpinare, respectiv adresa nr._ / 18.12.2014 emisă de I. Acces SA, către Comtexin SA cu referire la imputația plății sumei de 4.024,19 lei; adresa nr. 192/22.12.2014 emisă de Comtexin SA, către I. Acces SA ca răspuns la adresa mai sus menționată; adresa nr._ / 29.08.2014 emisă de I. Acces SA, către Comtexin SA cu referire la imputația plății sumei de 41.994,78 lei; adresa nr. 128/03.09.2014 emisă de Comtexin SA, către I. Acces SA ca răspuns la adresa mai sus menționată; documentele justificative prin care s-au efectuat plățile în executarea voluntară a sentinței civile nr. nr. 2295/28.03.2014.

În ce privește onorariul de avocat stabilit pentru etapa executării silite, contestatoarea a solicitat instanței să observe că toate motivele prin care intimata justifică sumele, reprezintă o colaborare dintre avocați și intimată, care rezidă în activități sporadice, lipsite de complexitatea specifică situației în care apărătorul oferă consultanță și soluții juridice aplicabile speței. Pe de altă parte, în motivarea sa, intimata include și activități specifice celei exercitate de executorul judecătoresc, respectiv identificarea eventualilor terți popriți și bunurilor urmăribile. Și nu în ultimul rând, intimata include și motive legate de verificarea constantă a apariției eventualelor contestații, în condițiile în care procedura civilă impune ca în cazul apariției unor astfel de contestații, intimata să fie citată. Justificarea referitoare la prezența apărătorului intimatei la termenul din 20.11.2014, nu face decât să reitereze ideea că sediul social al intimatei este unul fictiv.

În ce privește suspendarea executării silite, contestatoarea a arătat că intimata prezintă o întreagă aserțiune referitoare la înregistrările contabile pe care contestatoarea le-a prezentat în balanța lunară pentru luna Octombrie 2014, depusă la dosarul cauzei. Astfel, intimata face referiri la conturile contabile din clasele 7, 6 și 4 pentru a înlătura justificările contestatoarei referitoare la caracterul urgent pe care îl au cauzele de suspendare a executării silite. După cum a precizat contestatoarea și în concluziile formulate la termenul de judecată la care a fost admisă suspendarea provizorie, conturile contabile la care intimata face referire, nu sunt de natură să poată revela o situație reală a lichidităților bănești ale contestatoarei. Aceste clase de conturi contabile nu revelează decât existența unor obligații de plată pe care contestatoarea ar trebui să le onoreze, precum și obligațiile terților față de contestatoare.

Pe cale de consecință, pentru a verifica lichiditățile Contestatoarei și pentru a stabili posibilitatea acesteia de a funcționa conform obiectului de activitate, este necesar a se face verificarea conturilor contabile din clasele 512 (banca) și 531 (casa). Or după cum s-a putut constata, la momentul începerii executării silite, contestatoarea avea obligații de plată conform analizei conturilor contabile din clasa 4 și 6, pe care nu și le putea onora prin încasările și viramentele bancare prin care se îndestulau creanțele aferente conturilor contabile din clasele 4 și 7, întrucât conturile bancare erau poprite.

În ce privește solicitarea intimatei de a se aplica contestatoarei o amendă judiciară pentru formularea cu rea credință a contestației, contestatoarea a solicitat instanței să constate că prin însăși întâmpinarea, intimata recunoaște demersurile făcute de contestatoare pentru a repara consecințele păguboase aduse de sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, pe care o consideră a fi fost pronunțată de instanțele de judecată ca urmare a omiterii și confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Consideră că aceste omiteri și confuzii au fost induse instanței de fond și celei de recurs, prin modul în care a fost întocmit raportul de expertiză, cu ocazia administrării în cauză a acestei probe.

De aceea, a apreciat contestatoarea, instanța nu va putea să pună în discuție un eventual caracter abuziv al formulării contestației la executare, întrucât raportat la motivele pe care le-a precizat în extenso în cererea formulată, rezultă fără putință de tăgadă că există indicii temeinice de contestare a însuși caracterului cert, lichid și exigibil al creanței supuse executării silite.

A învederat instanței că în dosarul nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București, cu termen de judecată la 20._, a arătat că a formulat contestația în anulare, întrucât tinde atât la anularea Deciziei civile nr. 2698 din 15.07.2014 a Tribunalului București, cât și a Sentinței civile nr. 2295 pronunțată la 28.03.2014 de Judecătoria Sectorului 6, având în vedere aspectul că eroarea materială în baza căreia instanța de recurs s-a pronunțat, a apărut atât în faza de fond a litigiului, cât și în faza de recurs.

În ce privește admisibilitatea contestației în raport de eroarea materială pe care a invocat-o ca motiv de contestație în temeiul art. 318 Cod procedură civilă, a arătat că jurisprudența a statuat că eroarea-materială trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Greșeala materială se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.

Astfel, contestatoarea a învederat că eroarea comisă prin omisiune se referă la faptul că atât instanța de fond, cât și cea de recurs, la momentul în care a deliberat asupra cauzei supuse judecații, a omis să aibă în vedere mai întâi procesele verbale prin care C. SA a preluat de la I. Acces utilajele ce făceau obiectul contractelor de închiriere. Prin această omisiune, instanțele de fond și de recurs nu au procedat la o comparație între acestea și procesele verbale prin intermediul cărora utilajele au fost restituite de la C. către I. Acces. Dacă instanța nu ar fi omis aceste înscrisuri, atunci ar fi putut constata existenta defecțiunilor a căror reparație s-a facturat, încă de dinainte ca societatea C. să le închirieze de la I. Acces. Pe cale de consecință, în lipsa acestei omisiuni, instanțele de fond și de recurs, ar fi putut să constate aspectul că facturile de reparații nu certifică o creanță certă lichidă și exigibila, și pe cale de consecință, C. SA nu putea fi obligată nici la plata acestora, dar nici a penalizărilor de întârziere, accesorii acestui debit principal.

De asemenea, chiar și în ipoteza în care facturile de reparații certificau o creanță certă, lichidă și exigibila, eroarea materială a instanței a constat și într-o confuzie în aprecierea naturii juridice a acestora.

Instanțele de fond și recurs au admis imputația lor la plată cu prioritate, în măsura în care ele erau considerate cheltuieli efectuate de Locator în numele și pe seama Chiriașului C., dând astfel forță juridică art. 3.5 din contract. Ori, câtă vreme atât facturile de chirie, cât și cele de reparații, au aceeași natură juridică de "creanțe născute în exercitarea obișnuită a contractului, neexistând între ele o prioritizare a imputației la plată, rezulta că ele trebuiau imputate la plată fie raportat la destinația indicată în documentul de plată, iar în lipsa acesteia, se imputau în ordine cronologică datei emiterii, conform regulilor prevăzute de Codul fiscal. De asemenea, a precizat instanței că nu numai că imputația s-a făcut eronat, dar schimbarea modului de imputare a avut loc în condițiile în care la data emiterii facturilor de reparații, facturile de chirie nu erau doar deja emise, dar erau și deja stinse prin plată.

Totodată, a învederat instanței că și în ce privește penalitățile aplicate discounturilor acordate greșit, deși în temeiul art. 129 Cod procedură civilă privind rolul activ al judecătorului, acesta trebuia să aibă în vedere deficiențele evidente apărute în raportul de expertiză judiciară efectuată în fața instanței de fond. Astfel, deși prin expertiză s-a calculat un cuantum al penalizărilor pentru discounturile acordate eronat, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 1534 și 1517 Cod civil privind neexecutarea imputabilă creditorului, în condițiile în care contestatoarei nici măcar nu i se năștea o obligație de plată la momentul acordării discountului, cu atât mai mult nu se poate aprecia că ar fi fost vorba de o creanță exigibilă, în funcție de care să se poată percepe penalizări, contestatoarea nefiind titulara unei obligații de plată și nefiind măcar pusă în întârziere. Pe cale de consecință, sumele de bani facturate cu titlul de discounturi acordate eronat, nu pot determina prin neachitarea lor, o creanță accesorie, constând în penalități de întârziere, întrucât întârzierea la plată este exclusiv culpa creditorului obligației.

Față de toate aceste considerente, a solicitat Tribunalului București să admită contestația în anulare și să anuleze Decizia civilă nr. 2698 din 15.07.2014 a Tribunalului București, prin care a rămas definitivă și irevocabilă Sentința civilă nr. 2295 pronunțată la 28.03.2014 de Judecătoria Sectorului 6.

În consecință, în considerarea argumentelor de mai sus, contestatoarea a solicitat instanței să constate atât temeinicia contestației la executare, cât și a cererii de suspendare a executării silite, a căror admitere a solicitat-o.

Analizând contestația la executare prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă administrate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6, în dosarul_/303/2012 (filele 262-278 vol II), astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din data de 26.08.2014 (fila 279) și 05.09.2014 (fila 280), rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2698/15.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a (filele 129-144 vol I), a fost admisă, în parte, acțiunea introdusă de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta .>

A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de_,91 lei, chirie restantă, suma de 1094,37 lei, contravaloare reparații, suma de_ lei, discount-uri acordate eronat, suma de 41 913,32 lei, penalități de întârziere calculate până la data de 24.05.2012, precum și la plata de penalități de întârziere în procent de 0,5% pe zi de întârziere aferente debitului principal, calculate după caz de la data de 24.05.2012, respectiv 05.03.2013 până la achitarea integrală a debitului. De asemenea, pârâta a fost la plata sumei de 6902,65 lei, cheltuieli de judecată.

La data de 26.09.2014, intimata-creditoare . formulat cerere de executare silită în temeiul sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6, în dosar_/303/2012, înregistrată la B. C. L. cu numărul de dosar de executare 225/2014. (fila 258 vol II).

Intimata a solicitat, prin cererea de executare silită, recuperarea următoarelor sume:_,91 lei chirie restantă, 1094,37 lei, contravaloare reparații, suma de_ lei, discount-uri acordate eronat, suma de 7621,19 lei, penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturilor și până la data de 24.05.2012 și penalitățile de întârziere contractuale in cuantum de 0,5% pe zi, calculate asupra debitului, de la data de 24.05.2012 pentru debitele aferente chiriei și reparațiilor -_,91 lei, respectiv 1094,37 lei, și de la data de 03.05.2013 pentru debitul aferent discounturilor – 16 853 lei, până la achitarea integrală a debitului.

S-a menționat în cererea de executare silită faptul că de la momentul pronunțării sentinței, debitoarea . efectuat plăți parțiale în cuantum de 41 994,78 lei, ce au fost imputate de intimată conform art. 1111 cod civil de la 1865 și ale art. 3.5. din anexa nr. 1 la contractele de închiriere nr._/30.04.2010,_/30.04.2010,_/30.04.2010,_/30.04.2010,_/31.05.2010,_/31.05.2010,_/31.05.2010,_/31.05.2010, respectiv art. 8.5. din contractele de închiriere nr._/23.08.2010,_/23.08.2010 și mr._/21.12.2010.

Prin Încheierea din data de 14.10.2014, pronunțată în ds._/303/2014, Judecătoria Sectorului 6 a încuviințat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, a dispozițiilor titlului executoriu sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6, în dosar_/303/2012, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din data de 26.08.2014 și 05.09.2014 (fila 297 vol II).

Prin Încheierea din data de 22.10.2014 (fila 298 vol II), executorul judecătoresc a procedat la calcularea penalităților de întârziere în cuantum de 115 938,56 lei, până la data calculului, 22.10.2014, astfel:

a) Pentru debitul de 16 047,28 lei, pentru perioada 24.05.2012 – 22.10.2014, suma de 70 688,26 lei, corespunzător unui număr de 881 zile de întârziere;

b) Pentru debitul de_ lei, pentru perioada 03.05.2013 – 22.10.2014, corespunzător unui număr de 537 zile de întârziere.

Printr-o a doua Încheiere din data de 22.10.2014, executorul judecătoresc a stabilit și cuantumul cheltuielilor de executare efectuate până la data respectivei încheieri, la suma de 15 072,02 lei, compuse din: 8512,10 lei – onorariu executor; 20 lei – taxă judiciară de timbru aferentă cererii de încuviințare a executării silite; 220,5 lei – cheltuieli poștă; 100 lei – adresa CF și 6219,42 lei – onorariu avocat reprezentare.

Ambele încheieri au fost comunicate contestatoarei la data de 24.10.2014 (filele 300,303 vol III).

În aceeași zi, 22.10.2014, executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi pentru suma totală de 171 532,05 lei, debit, penalități și cheltuieli de executare silită, către terți popriți bănci (filele 300-392 vol III), iar, ulterior, urmare a cererii intimatei-creditoare din data de 07.11.2014, în data de 19.11.2014 a emis adrese de înființare a popririi și către alți terți popriți, societăți (filele 4437-448 vol III, 451-527 vol IV).

În contestația la executare de față, înregistrată la data de 31.10.2014, contestatoarea-debitoare COMTEXIN SA a solicitat anularea tuturor actelor și formelor de executare, precum și a actelor subsecvente efectuate în dosarul de executare nr. 225/2014 instrumentat de B. C. L., a încheierilor executorului judecătoresc C. L. din data de 22 octombrie 2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare și stabilirea cuantumului penalităților și a adreselor de înființare a popririi pe conturile debitoarei.

Contestatoarea a invocat, în esență, faptul că deși a achitat integral debitul principal stabilit prin titlu executor încă de la data de 27.08.2014, intimata . a depus cererea de executare silită la data de 17.09.2014, solicitând executarea pentru totalitatea sumelor înscrise în titlu executor - sentința civilă nr.2295/28.03.2014, deși cea mai mare parte a debitului s-a achitat de către contestatoare, iar penalitățile au fost în mod greșit calculate de executor.

A susținut contestatoarea că pentru debitul în cuantum de 16.047,28 lei calculul penalităților s-a făcut pentru perioada 24.05._14 iar pentru debitul în sumă de 16.853 s-a calculat pentru perioada 03.05._14 în condițiile în care contestatoarea, cu ordinele de plată nr. 378, 379,380 și 381 a achitat integral debitul principal încă de la data de 27.08.2014,conform obligațiilor stabilite prin titlu executor.

Intimata a invocat faptul că a imputat plățile efectuate de contestatoare cu respectarea prevederilor titlului executoriu sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._/303/2012, rămasă irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului de către Tribunalul București prin decizia civilă nr. 2698/15.07.2014 - precum și a regulilor de imputație a plății convenite de părți prin dispozițiile art. 3.5. din Anexa nr. l la contractele de închiriere nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, respectiv ale art.8.5. din Anexa la Contractele de închiriere nr._/23.08.2010, nr._/23.08.2010 si nr._/21.12.2010.

În ceea ce interesează speța, instanța reține că potrivit art. 714 alin. (1) și (2) NCPC, contestația la executarea poate viza executarea silită însăși sau un anumit act de executare. De asemenea, în condițiile art. 714 alin. (2) și 712 alin. (2) NCPC, pot fi contestate și titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, dacă pentru desființarea lor nu este prevăzută o procedură specifică.

În speță, debitoarea a formulat contestație împotriva executării silite înseși pornită în temeiul titlului executoriu – sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._/303/2012 în dosarul nr. 225/2014, solicitând anularea tuturor actelor și formelor de executare, o contestație împotriva titlului executoriu reprezentat de Încheierea de stabilire a penalităților din data de 22.10.2014 și Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 22.10.2014 și o contestație împotriva unor acte de executare constând în adresele de înființare a popririi, emise în dosarul de executare nr. 225/2014, instrumentat de B. C. L..

În ceea ce privește contestația la executarea silită însăși, pornită în temeiul titlului executoriu – sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._/303/2012 în dosarul nr. 225/2014, instanța reține că aceasta este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.

Astfel, susținerile debitoarei că executarea silită ar fi fost începută nelegal - pentru că în mod eronat și printr-un abuz de drept, intimata-creditoare a solicitat, la data de 26.09.2014, executarea pentru totalitatea sumelor înscrise în titlul executoriu, în condițiile în care a achitat integral debitul principal, încă din data de 27.08.2014, respectiv o mare parte din debit cu mult înainte de înregistrarea cererii - sunt nefondate.

Este adevărat că la data de 27.08.2014, anterior depunerii cererii de executare silită, 26.09.2014, debitoarea a efectuat 4 plăți, însă debitoarea a efectuat o greșită imputație a plății, nerespectând atât dispozițiile titlului executoriu, cât și ale dreptului civil referitoare la regulile de imputație a plății.

Astfel, cu ordinul nr. 279/27.08.2014, debitoarea a achitat suma de 1094,37 lei – reparații conform hotărârii civile nr. 2295/28.03.2014, cu ordinul nr. 280/27.08.2014 a achitat suma de 16.853 lei discount-uri conform hotărârii civile nr. 2295/28.03.2014, cu ordinul nr. 280/27.08.2014 a achitat suma de 6216,04 lei – penalități facturi chirie conform raport de expertiză contabilă pagina 2 lit. d) (filele 17-19 vol I), cu ordinul nr. 281/27.08.2014 a achitat suma de 6902,65 lei, cheltuieli de judecată conform aceleiași sentințe civile (filele 17-19, 22 vol I), plăți totalizând 41 994,78 lei.

Instanța observă, sub un prim aspect, că, în ceea ce privește penalitățile de întârziere pe care debitoarea le-a plătit, 6216,04 lei – penalități facturi chirie conform raport de expertiză contabilă pagina 2 lit. d) (filele 17-19 vol I), raport de expertiză efectuat în cursul litigiului finalizat cu titlul pus în executare, debitoarea a nesocotit prevederile titlului executoriu prin care debitoare a fost obligată să plătească creditoarei suma de 41 913,32 lei, penalități de întârziere calculate până la data de 24.05.2012, iar nu suma de 6216,04 lei.

Sub un al doilea aspect, vizând strict modul de imputație a plății, creditoarea a adus la cunoștința debitoarei că nu este de acord cu imputația efectuat de debitoare, comunicându-i printr-o adresă din data de 29.08.2014, modul de efectuare a imputației plăților în valoare totală de 41 994,78 lei, respectiv ordinea de imputație a plăților.

Astfel, intimata a precizat contestatoarei faptul că prin plățile făcute de contestatoare a stins, conform prevederilor art. 1111 codul civil de la 1865 și ale art. 3.5. din Anexa nr. l la contractele de închiriere nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, respectiv ale art.8.5. din Anexa la Contractele de închiriere nr._/23.08.2010, nr._/23.08.2010 si nr._/21.12.2010, a imputat plățile mai întâi asupra cheltuielilor de judecată – 6902,65 lei, cu plata în valoare de 6902,65 lei făcută prin OP nr. 382, apoi restul plăților efectuate de contestatoare, în valoare de_,13 lei au fost imputate asupra penalităților în cuantum de 41 913,32 lei, acordate prin sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, rămânând de achitat din contravaloarea penalităților suma de 7621,19 lei.

Deși în mod greșit intimata-creditoare a recurs la prevederile art. 1111 din vechiul cod civil, - întrucât în ceea ce privește imputația plăților făcute la data de 27.08.2014 nu mai erau incidente dispozițiile vechiului cod civil, respectiv ale art. 1111, de vreme ce plățile au fost făcute după data de 01.10.2011, când a intrat în vigoare noul cod civil, iar art. 113 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil prevede că imputația plăților este supusă prevederilor art. 1506-1509 NCC, dacă plata se face după . noului cod civil, indiferent de data nașterii obligațiilor, - regulile imputației făcute de debitor au rămas aceleași.

În mod corect au fost reținute însă, ca fiind incidente disp. art. 3.5. din Anexa nr. l la contractele de închiriere nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, respectiv ale art.8.5. din Anexa la Contractele de închiriere nr._/23.08.2010, nr._/23.08.2010 si nr._/21.12.2010, de vreme ce aceste prevederi contractuale reglementau și modul de imputație a plăților ulterior încetării contractelor de închiriere.

Rezultă din prevederile art. 3.5., respectiv 8.5. din contractele anterior-menționate că părțile au stabilit că, în cazul în care, pe parcursul sau ulterior încetării contractului, una din părți va datora celeilalte părți sume de bani restante dar și penalități de întârziere și va dori să efectueze o plată parțială, orice plată parțială se consideră că acoperă mai întâi cheltuielile efectuate de locator pentru sau în numele chiriașului, apoi penalitățile de întârziere și apoi debitul principal în funcție de vechimea acestuia, imputația urmând a fi făcută de locator, iar aceasta indiferent de specificația dată de către locatar plății respective.

Faptul că aceste contracte au expirat, nu înseamnă că ele sunt lipsite de orice relevanță, de vreme ce titlul ce se execută – sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._/303/2012 a recunoscut dreptul de creanță al intimatei-creditoare și a obligat contestatoarea-debitoare la sumele menționate în cuprinsul său în temeiul acestor contracte, recunoscând modul de imputație a plății utilizat de intimata-debitoare, iar prin art. 3.5., respectiv, 8.5. din anexa contractelor de închiriere părțile au reglementat situația eventualelor datorii restante și modul de imputație a plăților pentru ipoteza plăților parțiale efectuate ulterior încetării contractelor.

Nu există niciun motiv, față de modul de redactare a acestor articole, ca acestora să nu le fie recunoscute efectele și în ceea ce privește plățile făcute ulterior pronunțării sentinței civile nr. 2295/28.03.2014, de vreme ce debitoarea nu și-a executat integral obligațiile, iar pentru plățile parțiale efectuate în temeiul unei sentințe civile, anterior începerii executării silite, nu există reguli particulare.

Referitor la susținerile debitoarei din cuprinsul răspunsului la întâmpinare, inserate la punctul I.a), lit. a), în sensul că intimata recunoaște, prin întâmpinare, caracterul de debit principal al facturilor de reparații ca nefiind cheltuieli efectuate de locator sau în numele chiriașului, sunt nefondate.

Intimata nu a făcut o astfel de afirmație, ci a explicat modul de imputație a plăților făcute de contestatoare după data pronunțării titlului executoriu, făcând trimitere la dispozițiile art. 3.5., respectiv, 8.5. din anexa contractelor de închiriere anterior-menționate, legalitatea modului de imputație fiind recunoscută prin titlul pus în executare.

Astfel, față de modul în care sunt menționate în titlul executoriu, obligațiile referitoare la chirie și reparații, precum și discount-uri apar ca și creanțe principale, iar penalitățile ca și creanțe accesorii creanțelor principale asupra cărora instanța a dispus, prin titlul executoriu, a se calcula; această clasificare a drepturilor de creanță, ca și drepturi subiective civile patrimoniale, în funcție de corelația dintre aceste drepturi, este recunoscută în dreptul civil substanțial și nu modifică cu absolut nimic raporturile substanțiale dintre părți care au fost confirmate, în favoarea creditoarei, prin sentința civilă nr. 2295/28.03.2014.

Istoricul litigiului dintre părți expus de debitoare în cadrul aceluiași punct din răspunsul la întâmpinare, precum și pretinsul caracter ilegal al operațiunilor contabile comise de intimată prin care susține debitoarea că deși achitase facturi vechi de chirie, ele figurau neachitate în contabilitatea intimatei sunt aspecte care au fost invocate și în cursul litigiului finalizat cu titlul executoriu sentința civilă nr. 2295/28.03.2014 și înlăturate în mod definitiv atât în primă instanță, cât și în calea de atac a recursului.

Aceste susțineri, fie și ca apărări față de întâmpinarea intimatei nu mai pot fi reluate și valorificate în procedura de față de către debitoare, întrucât se opun prevederile art. 712 alin. 3 NCPC. Aceste susțineri sunt, în realitate, apărări pe fondul raportului juridic litigios dintre părți prin care se critică modul de apreciere de către instanță a apărărilor debitoarei referitoare la imputația plății anterior demarării litigiului sau în cursul litigiului finalizat prin sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, invocate de debitoare în cuprinsul întâmpinării depuse în dosarul nr._/303/2012 în care s-a pronunțat sentința menționată.

Contestația la executare nu este o cale de atac ordinară sau extraordinară împotriva titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, astfel că orice critici aduse legalității titlului executoriu nedesființat sunt nerelevante în ceea ce privește legalitatea executării silite. Pentru aceleași motive, nici criticile aduse modului de imputație a plății făcute de către debitoare anterior începerii executării silite, nu pot fi invocate de către debitoare cu scopul de a repune în discuție aspecte tranșate definitiv în cursul litigiului finalizat cu hotărârea judecătorească.

În ceea ce privește creanța pusă în executare de creditoare, raportat la susținerile debitoarei că „în ciuda ilegalităților comise, pentru diminua efectele păgubitoare ale sentinței civile nr. 2295/28.03.2014” ar fi procedat la o executare voluntară a dispozitivului acesteia, văzându-se pusă în situația în care intimata manifesta un comportament abuziv în ceea ce privește imputația plății, invocând dispozițiile art. 1111 din vechiul cod civil, precum și susținerea acesteia că dispozițiile cuprinse în dispozitivul hotărârii nu sunt supuse unei ierarhizări, instanța reține următoarele:

În primul rând, în ceea ce privește inexistența unei ierarhizări a obligațiilor (de a plăti o sumă de bani) impuse printr-o hotărârea judecătorească, susținerea debitoarei este corectă, ca principiu, de vreme ce obligațiile impuse printr-o hotărâre judecătorească trebuie executate ca atare, benevol, și de îndată, astfel că nu era nevoie de vreo ierarhizare a obligațiilor, acestea prezentând aceeași importanță, iar titlul în care sunt cuprinse aceeași forță juridică.

Aceasta nu înseamnă însă că prin pronunțarea sentinței civile nr. 2295/28.03.2014 ar fi operat o transformare a naturii obligației impuse debitoarei sau că s-ar fi schimbat regulile de imputație a plății, câtă vreme nu există vreo dispoziție legală care să instituie alte reguli particulare. Sentința civilă nr. 2295/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 nu a înlocuit contractele de închiriere și nici natura obligației debitoarei. Hotărârea judecătorească menționată a dat eficiență și a recunoscut drepturile intimatei-creditoare derivând din aceste contracte și nu poate fi privită ca dând naștere unui nou raport de drept substanțial între părți, așa cum pare a susține contestatoare prin răspunsul la întâmpinare.

În al doilea rând, așa cum s-a arătat anterior, dispozițiile art. 1111 din vechiul cod civil nu mai erau aplicabile la data de 27.08.2014, când s-a făcut plata de către debitoare, ci ale noului cod civil, prin prisma art. 113 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil, fără însă ca regulile de imputație a plății să se fi schimbat.

Art. 1507 NCC prevede că Debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de același fel are dreptul să indice, atunci când plătește, datoria pe care înțelege să o execute. Plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor și, la urmă, asupra capitalului.Debitorul nu poate, fără consimțământul creditorului, să impute plata asupra unei datorii care nu este încă exigibilă cu preferință față de o datorie scadentă, cu excepția cazului în care s-a prevăzut că debitorul poate plăti anticipat. În cazul plății efectuate prin virament bancar, debitorul face imputația prin mențiunile corespunzătoare consemnate de el pe ordinul de plată.

Aceste reguli sunt aplicabile indiferent de modalitatea de plată aleasă de debitor și de momentul în care se face plata, respectiv anterior sau ulterior începerii executării silite, în lipsa unor dispoziții exprese contrare.

În speță, debitoarea nu a respectat regulile de imputație a plății, întrucât prin ordinele de plată din data de 27.08.2014 a urmărit să achite cheltuielile de judecată, debitul principal (chirie, reparații, discount-uri) și apoi penalitățile de întârziere, cu încălcarea atât a modului de imputație a plăților convenit a fi urmat și după încetarea contractelor de închiriere, prin art. 3.5. din Anexa nr. l la contractele de închiriere nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, nr._/31.05.2010, respectiv ale art.8.5. din Anexa la Contractele de închiriere nr._/23.08.2010, nr._/23.08.2010 si nr._/21.12.2010, dar și ale art. 1507 NCC anterior redat.

În schimb, creditoarea a respectat regulile de imputație a plăților făcute de debitoare, întrucât, așa cum rezultă din adresa nr._/29.08.2014, depusă și de debitoare odată cu răspunsul la întâmpinare (filele 228-232 vol II) și atașată și la dosarul de executare silită, atașat cererii de executare silită, prin plățile făcute de debitoare la data de 27.08.2014, în valoare totală de 41 994,78 lei, creditoarea a procedat la stingerea mai întâi a cheltuielilor de judecată - 6902,65 lei, cu plata în valoare de 6902,65 lei făcută prin OP nr. 382, apoi restul plăților efectuate de contestatoare, în valoare de 35 092,13 lei (ordinele de plată nr. 378, 379 și 381 din 27.08.2014) au fost imputate asupra penalităților în cuantum de 41 913,32 lei, acordate prin sentința civilă nr. 2295/28.03.2014, rămânând de achitat din contravaloarea penalităților suma de 7621,19 lei.

Prin urmare, respectând regulile de imputație a plății, în mod legal creditoarea a solicitat, prin cererea de executare silită depusă la data de 26.09.2014, integral debitul principal constând în:_,91 lei - chirie restantă, 1094,37 lei - contravaloare reparații, suma de 16 853 lei, discount-uri, la care a adăugat suma de 7621,19 lei, penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturilor și până la data de 24.05.2012 – penalități rămase de achitat în urma imputației plății, în modul anterior-expus.

De asemenea, față de cuprinsul titlului executoriu, prin care creditoarei i-au fost acordate și penalitățile de întârziere contractuale în cuantum de 0,5% pe zi, calculate asupra debitului, de la data de 24.05.2012 pentru debitele aferente chiriei și reparațiilor -_,91 lei, respectiv 1094,37 lei, și de la data de 03.05.2013 pentru debitul aferent discount-urilor – 16 853 lei, până la achitarea integrală a debitului, în mod legal creditoare a solicitat prin cererea de executare silită recuperarea acestora, întrucât potrivit art. 622 alin. (3) NCPC, Executarea silită are loc (…) până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea (…) penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu (…).

Prin urmare, nu există niciun motiv de nelegalitate a executării silite însăși începută în temeiul sentinței civile nr. 2295/28.03.2014, pentru recuperarea sumelor de_,91 lei chirie restantă, 1094,37 lei, contravaloare reparații, suma de_ lei, discount-uri și suma de 7621,19 lei, penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturilor și până la data de 24.05.2012, rămase de achitat în urma efectuării imputației plăților făcute de debitoare, dar și a penalităților de întârziere contractuale in cuantum de 0,5% pe zi, calculate asupra debitului, de la data de 24.05.2012 pentru debitele aferente chiriei și reparațiilor -_,91 lei, respectiv 1094,37 lei, și de la data de 03.05.2013 pentru debitul aferent discounturilor – 16 853 lei, până la achitarea integrală a debitului.

În ceea ce privește contestația împotriva Încheierii din data de 22.10.2014, prin care au fost calculate penalitățile în cuantum total de 115 938,56 lei, până la data calculului, 22.10.2014, instanța reține că și aceasta este nefondată. Art. 628 alin. (2) NCPC prevede că În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate (…), penalități (…), fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.

Susținerile debitoarei că executorul judecătoresc a calculat eronat penalitățile de întârziere pentru debitul în cuantum de 16.047,28 lei, pentru perioada 24.05._14, iar pentru debitul în sumă de 16.853 lei, pentru perioada 03.05._14, în condițiile în care contestatoarea, cu ordinele de plată nr. 378, 379,380 și 381 a achitat integral debitul principal încă de la data de 27.08.2014 conform obligațiilor stabilite prin titlu executor, nu sunt fondate, având în vedere aspectele mai sus-menționate în ceea ce privește modul de imputație a plăților făcute de debitoare la data de 27.08.2014.

Cum debitoarea nu a stins integral debitul, așa cum susține, în mod legal, prin Încheierea de stabilire a penalităților din data de 22.10.2014, executorul s-a conformat titlului executoriu, respectiv sentinței civile nr. 2295/28.03.2014 și a calculat penalitățile utilizând procentul de 0,5/zi de întârziere, pentru creanța în cuantum de_,28 lei (_,91 lei chirie+1094,37 lei reparații) începând cu data de 24.05.2012 și până la data de 22.10.2014, pentru un număr de 881 de zile de întârziere, iar pentru creanța în valoare de 16 853 lei, discount-uri, de la data de 03.05.2013 și până la aceeași dată de calcul al penalităților, 22.10.2014, pentru un număr de 537 de zile de întârziere, astfel că nu există nicio eroare de calcul în ceea ce privește modalitatea de calcul (incluzând perioada de calcul) sau numărul de zile de întârziere.

Cât privește plata făcută de debitoare în data de 4024,19 lei, făcută de debitoare după introducerea contestației la executare, în data de 11.12.2014, la care se face referire în răspunsul la întâmpinare și în corespondența purtată între părți (filele 221-224), pentru care creditoarea a urmat aceleași reguli de imputație, dar și eventuale alte plăți efectuate în cursul executării silite, instanța reține că plățile făcute în cursul urmăririi, fiind ulterioare încheierii contestate (22.10.2014), urmează a diminua debitul supus executării silite, nefiind, însă, de natură a afecta legalitatea încheierii din data de 22.10.2014, de vreme ce la data întocmirii actului contestat nu s-a încălcat vreo dispoziție legală, căci debitoarea nu achitase nicio altă sumă în afara celor din data de 27.08.2014 avute în vedere la data începerii executării silite.

Prin urmare, nu există niciun motiv de nelegalitate nici în ceea ce privește Încheierea de stabilire a penalităților de întârziere din data de 22.10.2014, contestația debitoarei fiind, și sub acest aspect, neîntemeiată.

În ceea ce privește contestația împotriva Încheierii din data de 22.10.2014, de stabilire a cheltuielilor de executare silită, în cuantum de 15 072,02 lei, instanța reține că debitoarea a invocat un abuz de drept în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare în ansamblul lor, iar, în particular, cuantumul onorariul de reprezentare a intimatei în faza de executare silită, 6219,42 lei, pe care l-a considerat excesiv și nerezonabil.

Cu privire la primul aspect, instanța reține că potrivit art. 669 alin. (2) NCPC, Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.

În conformitate cu art. 669 alin. (3) NCPC, Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.

A.. 4 prevede că Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.

În speță, prin Încheierea contestată, executorul judecătoresc a stabilit suma de 15 072,02 lei, cu titlu de cheltuieli de executare efectuate până la data de 22.10.2014, compusă din: 8512,10 lei – onorariu executor; 20 lei – taxă judiciară de timbru aferentă cererii de încuviințare a executării silite; 220,5 lei – cheltuieli poștă; 100 lei – adresa CF și 6219,42 lei – onorariu avocat reprezentare.

a) În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, 8512,10 lei, instanța reține că potrivit art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: (…) d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.

În speță, debitul pus în executare la data stabilirii cheltuielilor de executare, era în valoare totală de 156 460,03 lei, sumă compusă din_,91 lei chirie restantă + 1094,37 lei, contravaloare reparații + suma de_ lei, discount-uri + suma de 7621,19 lei, penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturilor și până la data de 24.05.2012 + suma de 115 938,56 lei, penalități de întârziere calculate până la data de 22.10.2014, conform Încheierii de calcul al penalităților din data de 22.10.2014.

Având în vedere prevederile art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc a fost legal stabilit.

Astfel, potrivit mențiunilor încheierii atacate, suma de 8512,10 lei – onorariu executor include TVA; deducând cota de 24% TVA din suma de 8512,10 lei, întrucât legea nr. 188/2000 nu stabilește că limitele minimale și maximale în care se stabilesc onorariile conțin și TVA, astfel încât acesta urmează a fi calculat de executor conform dispozițiilor codului fiscal, în calitate de prestator de servicii impozabile, rezultă că suma stabilită cu titlu de onorariu de executor (baza impozabilă la care s-a adăugat cota de TVA de 24 %) este de 6864,6 lei.

Instanța reține că în raport de prevederile art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000, cuantumul maximal al onorariului de executor pentru creanța pusă în executare, 156 460,03 lei, era de 6300 lei+ (1% din 56 460,03 lei)=6300 lei+564,60 lei=6864,60 lei, la care se adaugă TVA 24% și rezultă suma de 8512,10 lei și nu există, față de susținerile debitoarei, niciun motiv pentru a considera că acesta a fost stabilit printr-un abuz de drept de către executorul judecătoresc.

b) În ceea ce privește sumele de 20 lei – taxă judiciară de timbru aferentă cererii de încuviințare a executării silite, 220,5 lei – cheltuieli poștă și 100 lei – adresa CF, acestea sunt cheltuieli necesare declanșării și, respectiv, efectuării executării silite; taxa judiciară de timbru pentru cererea de încuviințare a executării silite a fost stabilită în conformitate cu art. 10 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 80/2013, în forma în vigoare la data de depunerii cererii de încuviințare a executării silite, 18.09.2014; cheltuielile poștale și 100 lei – adresa CF au fost stabilite conform art. 669 alin. 3 pct. 5 NCPC pentru publicitatea urmăririi și comunicarea actelor de executare silită, acestea fiind stabilite cu respectarea dispozițiilor legale și în privința cărora debitoarea nu a produs nicio critică în concret pentru a aprecia un eventual caracter abuziv al acestora.

c) Referitor la onorariul de reprezentare plătit de intimată apărătorului său, respectiv suma de 6219,42 lei TVA inclus, instanța reține că la filele 282-283 vol I se găsesc facturile fiscale nr. 519/11.09.2014 și, respectiv 520/11.09.2014, prin care CIA V. I. G. a factura intimatei suma de 6219,42 lei TVA inclus cu titlu de onorariu avocațial pentru procedura executării silite, iar la fila 284 se află atașat un extras de cont bancar prin care se face dovada achitării onorariului.

Contestatoarea a invocat faptul că onorariul de reprezentare este unul excesiv și nerezonabil, în condițiile în care în această etapă unicul document pe care trebuie să-l întocmească intimata creditoare este cererea de executare silită, care, de cele mai multe ori este un formular tip.

Intimata a invocat faptul că onorariul de avocat este pe deplin justificat în raport cu valoarea debitului și cu complexitatea cauzei, întrucât pe lângă formularea cererii de executare silită, activitatea avocaților intimatei-creditoare în cadrul dosarului de executare constă și în verificarea corectitudinii tuturor actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc, informarea constantă a creditoarei - intimate cu privire la stadiul procedurii, verificarea constantă a apariției unor eventuale contestații, fapt dovedit de prezentarea avocaților creditoarei-intimate la termenul din data de 20.11.2014, înainte de citarea acesteia, identificarea eventualilor terți popriți și a bunurilor urmăribile – intimata menționând că depune la dosar, în dovedirea eforturilor avocaților creditoarei-intimate adresa din data de 07.11.2014, prin care avocații creditoarei-intimate au indicat executorului judecătoresc numele eventualilor terți popriți - debitori ai contestatoarei, precum și datele de identificare obținute cu privire la unul dintre imobilele ce ar urma să fie executate silit – și alte cereri, verificări, opinii juridice și informări a căror necesitate ar reieși din derularea procedurii de executare silită, astfel că avocații creditoarei-intimate I. A. S.A. au avut o atitudine proactivă depunând eforturi deosebite în identificarea bunurilor și surselor de venit ale contestatoarei-debitoare, generate în special de neîndeplinirea cu rea-credință de către aceasta a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, concretizată în formularea repetate de cereri vădit neîntemeiate, de natură să aglomereze rolul instanțelor.

Examinând dosarul de executare silită, în stadiul în care acesta a fost înaintat la data de 29.01.2015, instanța observă că cererea de executare silită este redactată la data de 17.09.2014, de către apărătorul intimatei din prezentul proces, CIA V. I. G..

Contrar susținerilor debitoarei, cererea de executare silită, nu este nicidecum una tip, de vreme ce în cuprinsul acesteia apărătorul intimatei a expus, pe larg, motivele de fapt și de drept ale cererii de executare silită și modul de calcul al creanței solicitată a fi recuperată pe calea executării silite.

Cu toate acestea, expunerea de fapt și de drept a motivelor cererii de executare silită și modul de calcul al creanței nu justifică suma de 6219,42 lei TVA onorariu de reprezentare în faza executării silite, fiind disproporționată în raport de activitatea depusă de apărătorul intimatei în cadrul executării silite, concretizată în redactarea cererii de executare silită în data de 17.09.2014 și redactarea, la data de 07.11.2014, unei cereri de înscriere a somației de executare în cartea funciară a imobilului situat în București, Valea Cascadelor, nr.21p (21 – 23) sector 6 (fila 411 vol III) și de înființare a măsurii popririi către 42 de societăți (filele 412-416 vol III), nici la dosarul de executare și nici la cel al contestației nefiind depuse dovezi privind demersurile făcute de apărătorul intimatei pentru identificarea celor 42 de terți popriți sau a imobilului cu privire la care a solicitat notarea urmăririi pentru a se aprecia asupra susținutelor eforturi afirmate de intimată.

Or, nici activitățile îndeplinite de apărătorul intimatei până la data de 22.10.2014 și nici până la data de 29.01.2015 când a fost înaintat dosarul de executare silită instanței, nu justifică suma de 6219,42 lei TVA onorariu de reprezentare în faza executării silite, sumă ce se apropie de cea acordată cu titlul de onorariu de avocat în cadrul litigiului finalizat cu titlul pus în executare, iar din punctul de vedere al complexității primei faze a litigiului cu cea a executării silite, nu se poate pune semnul egalității, nici în ceea ce privește actele de procedură efectuate și nici al complexității.

Cât privește rolul proactiv al apărătorilor intimatei în urmărirea apariției eventualelor contestații și prezentarea la termenul de soluționare a cererii de suspendare provizorie, deși aceasta se soluționa fără citarea părților, precum și orice alte demersuri legate de prezentul dosar sau alte demersuri judiciare ale debitoarei pentru a se sustrage de la executarea titlului, acestea nu pot fi avute în vedere ca argumente pentru stabilirea onorariului de avocat în faza de executare silită.

Pe de o parte, orice apărare legată de contestația la executare sau de cererile de suspendare formulată în cadrul acesteia au fost remunerate separat de intimată, cu titlu de onorariu reprezentare în dosarul de față, solicitat ca atare la închiderea dezbaterilor, nefiind, așadar cuprinse în suma de 6219,42 lei onorariu plătit de intimată pentru reprezentare în executarea silită, aceeași fiind și situația altor demersuri judiciare ale debitoarei legate de promovarea unor contestații în anulare, revizuiri ale sentinței puse în executare sau plângeri penale, ce nu au legătură cu prezenta contestație sau cu activitatea de reprezentare în faza de executare silită, câtă vreme nu s-a făcut dovada că în suma de 6219,42 lei sunt cuprinse și activități de reprezentare în alte incidente ce pot apărea în cadrul executării silite din dosarul nr. 225/2014.

De asemenea, faptul că debitoarea nu și-a executat obligațiile impuse prin titlul executoriu justifică demararea și continuarea executării silite, pentru recuperarea creanței, dar nu îmbogățirea fără justă cauză a intimatei pentru activități care nu au legătură cu procedura de executare silită în sine. Astfel, faptul că demersuri judiciare paralele ale debitoarei au fost apreciate ca netemeinice, în mod definitiv, de către instanțele de judecată îndreptățește intimata să solicite, eventual, despăgubiri pentru întârzierea executării obligațiilor, dar nu cheltuieli de executare în dosarul nr. 225/2014 pentru reprezentare în procedura executării silite, întrucât aceste activități exced procedurii executării silite reglementate de art. 622 și urm. NCC, fiind, după caz, incidente în cadrul executării silite sau litigii distincte.

Având în vedere că executarea silită este concepută ca o a doua fază a procesului civil, ținând seama de activitatea concretă depusă de apărătorul intimatei în cadrul executării silite, dar și împrejurarea că executarea nu este finalizată, ceea ce poate presupune și alte activități de asistență și/sau reprezentare a intimatei în continuarea procedurii, în temeiul art. 669 alin. (4) NCPC rap. la art. 451 alin. (2) NCPC, instanța va reduce onorariul de avocat aferent executării silite, în stadiul său actual, cu suma de 3219,42 de lei din totalul de 6219,42 lei, la suma de 3000 de lei.

Cheltuielile de executare silită au fost stabilite de executor la data de 22.10.2014 și în raport de stadiul dosarului de la acel moment, iar dispozițiile art. 669 NCPC nu împiedică executorul să stabilească, în funcție de activitățile concrete desfășurate, prin încheieri de stabilire a cheltuielilor de executare, în funcție de criteriile arătate la art. 669 alin. 2 – 4, cheltuieli suplimentare de executare.

Ca atare, în ceea ce privește stadiul actual al procedurii de executare, instanța apreciază că suma de 3000 de lei, onorariu de reprezentare în procedura de executare este rezonabilă în raport cu activitatea depusă de apărătorul intimatei.

Prin urmare, instanța va admite contestația debitoarei și va anula, în parte, Încheierea din data de 22.10.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, pentru suma de 3219,42 de lei, iar în aplicarea art. 179 alin. (2) NCPC, în aceeași limită, și a celorlalte acte de executare efectuate în dosarul nr. 225/2014, respectiv a adreselor de înființare a popririi pentru suma totală de 171 532,05 lei, debit și cheltuieli de executare silită, din datele de 22.10.2014 și 19.11.2014.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect, față de prevederile art. 718 alin. (1) NCPC care prevede că această măsură se poate dispune numai până la soluționarea contestației la executare, iar nu până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în contestația la executare, cu consecința încetării efectelor măsurii suspendării provizorii dispuse prin încheierea din data de 27.11.2014.

Instanța nu va dispune, însă, și restituirea cauțiunii în cuantum de 6064,6 lei, consemnată prin recipisa de consemnare nr._/1/13.11.2014 (fila 74 vol I), conform art. 1063 alin. (4) NCPC, întrucât, în speță, sunt incidente prevederile art. 719 alin. (6) rap. la alin. (3) NCPC, aplicabil și pentru ipoteza admiterii în parte a contestației la executare, în ceea ce privește partea care a fost respinsă, în mod definitiv, rațiunea fiind aceeași, respectiv a acoperirii creanțelor din titlu executoriu.

Referitor la solicitarea contestatoarei de obligare a intimatei la cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, instanța o respinge, ca neîntemeiată, întrucât în privința taxei judiciare de timbru, în materia contestației la executare, este incidentă instituția restituirii taxei achitate, în condițiile art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013.

Această restituire, care se soluționează după regulile dreptul substanțial fiscal, iar nu civil, se face însă de la bugetul unității administrativ teritoriale în contul căreia a fost achitată taxa, în speță sectorul 6 (art. 45 alin. 3 din OUG nr. 80/2013), iar nu în temeiul art. 451-453 de către intimată, aflată în culpă procesuală în limitele admiterii contestației la executare, motiv pentru care aceste cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru nu pot fi puse în sarcina intimatei.

În ceea ce privește cererea intimatei de amendare a contestatoarei, în temeiul art. 719 alin. (3) NCPC, instanța o găsește neîntemeiată și o respinge ca atare.

Art. 719 alin. (3) NCPC prevede că În cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.

În speță, intimata nu a dovedit reaua-credință a contestatoarei în introducerea prezentei contestații, în partea care a fost respinsă. De asemenea, faptul că debitoarea nu a fost de acord cu modul în care intimata a imputat plățile făcute de contestatoare și a înțeles să îl conteste pe calea prezentei contestații, nu înseamnă că a exercitat contestația la executare cu rea-credință și că a încercat să deturneze dreptul la acțiune, sub forma introducerii prezentei contestații la executare, de la scopul său – cenzurarea legalității executării silite, în scopul de a o vătăma sau păgubi pe creditoarea-intimată.

În ceea ce privește împrejurarea că debitoarea a demarat mai multe proceduri paralele pentru desființarea titlului executoriu, respinse ca inadmisibile sau nefondate, nu are relevanță în ceea ce privește introducerea contestației de față, unde s-a criticat modul de imputație a plăților debitoarei, de către creditoare, astfel că intimata are, la rându-i, un drept de acțiune în despăgubiri împotriva debitoarei, în cadrul căreia să dovedească reaua-credință a contestatoarei pentru demararea respectivelor proceduri și să obțină despăgubiri pentru întârziere.

Referitor la solicitarea intimatei de obligare a contestatoarei la cheltuieli de judecată, respectiv la plata sumei de 3000 de lei onorariu de avocat, pentru reprezentare în dosarul de față, a cărei achitare s-a dovedit în condițiile art. 249 și 452 NCPC prin factura fiscală nr. 358/30.01.2015 și extrasul de cont din data de 04.02.2015, atașate la filele 739-740 vol V, instanța o va admite în parte, urmând a acorda intimatei suma de 1000 de lei, reprezentând 1/3 din cheltuieli.

Pentru a hotărî astfel, instanța are în vedere că potrivit art. 453 alin. (1), (2) NCPC, Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În speță, contestația debitoarei a fost admisă, în parte, respectiv în ceea ce privește contestația îndreptată împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită și a actelor de executare subsecvente constând în adresele de înființare a popririi din datele de 22.10.2014 și 19.11.2014, pentru criticile aduse onorariului de reprezentare avocațială în faza executării silite, fiind respinsă contestația împotriva executării silite înseși, contestația împotriva încheierii de calcul al penalităților din data de 22.10.2014, dar și pentru restul cheltuielilor de executare cuprinse în încheierea de 22.10.2014.

Aceasta înseamnă că pentru partea care a fost respinsă, contestatoarea se află în culpă procesuală, astfel încât intimata este îndreptățită să primească cheltuieli de judecată, însă nu pentru întreaga sumă solicitată, întrucât și intimata a făcut apărări și a formulat cereri care au fost găsite nefondate (apărările vizând cuantumul onorariului avocatului pentru reprezentare în executarea silită, cererea de amendare a debitoarei contestatoare).

Ținând seama și de activitatea procesuală concretă depusă de apărătorul intimatei, concretizată în redactarea întâmpinării în faza scrisă și depunerea concluziilor verbale și scrise pe fondul cauzei, la primul și singurul termen de judecată, instanța apreciază rezonabilă suma de 1000 de lei a fi acordată intimatei cu titlul de cheltuieli de judecată în cadrul prezentei contestații, nu și diferența de 2000 de lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, contestația la executare introdusă în dosarul de executare, de contestatoarea . sediul în București, .. 21, sector 6, J/_, C.U.I._, în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în București, .. 3, City Business Center, ., J_, C.U.I. RO_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la punctul de lucru din loc. JILAVA, . U, județ Ilfov și B. C. L., cu sediul în București, .. 1, ., etaj 6, ..I. RO_.

Anulează, în parte, Încheierea din data de 22.10.2014, de stabilire a cheltuielilor de executare silită, precum și adresele de înființare a popririi emise în datele de 22.10.2014 și 19.11.2014, pentru suma de 3219,42 lei, cheltuieli de executare constând în onorariu avocat reprezentare executare.

Respinge, în rest, contestația la executare, ca neîntemeiată.

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatei . de amendare a contestatoarei.

Obligă contestatoarea să achite intimatei suma de 1000 de lei, cheltuieli de judecată aferente cauzei de față, constând în 1/3 din onorariul de avocat.

Cu drept de apel, de competența Tribunalului București, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

F. – C. M. V. – A. M.

Red.M.F.C./Thred.P.E.E.

5 ex.

Comunicat 3 ex.

← Pretenţii. Sentința nr. 1811/2015. Judecătoria SECTORUL 6...		Plângere contravenţională. Sentința nr. 1781/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Sentința nr. 1283/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Sentința nr. 1284/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 1337/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Pretenţii. Sentința nr. 1811/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Plângere contravenţională. Sentința nr. 1781/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1757/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Plângere contravenţională. Sentința nr. 1769/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Pretenţii. Sentința nr. 1765/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI