Contestaţie la executare. Sentința nr. 7614/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7614/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 7614/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7614
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 06.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul Z. C., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Drumuri și Autostrăzi din România SA (CNADNR) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.10.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.05.2015, contestatorul Z. C., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Drumuri și Autostrăzi din România SA (CNADNR) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea înștiințării privind măsura popririi emisă în data de 16.04.2014, în cadrul dosarului de executare nr. 8868/2014 al B. Asociați C. V. și M.-A. D., anularea executării ce face obiectul dosarului de executare nr.8868/2014 al B. Asociați C. V. și M.-A. D. și a tuturor actelor de executare, anularea titlului executoriu reprezentat de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/21.11.2011, . nr._/14.11.2011, . nr._/28.11.2011 și repunerea părților în situația anterioară prin întoarcerea executării silite ce face obiectul dosarului nr.8868/2014 al B. Asociați C. V. și M.-A. D..
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, prin înștiințarea de înființare a popririi din data de 16.04.2015 emisă in cadrul dosarului de executare nr. 8868/2014 al B. Asociați C. V. și M.-A. D., comunicată la data de 22.04.2015, i s-a adus la cunoștință înființarea popririi asupra conturilor contestatorului pentru suma de 84 euro, reprezentând contravaloare tarif de despăgubire și 630.16 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, la cererea creditorului CNADNR- prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
Contestatorul a solicitat constatarea nelegalității executării silite a actelor de executare efectuate, inclusiv constatarea nulității proceselor verbale de contravenție indicate, având în vedere următoarele:
Potrivit Deciziei ICCJ nr. 6/16.02.2015, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor aplicate șoferilor surprinși fără rovinietă, transmise acestora pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în absența semnăturii olografe a agentului constatator.
Contestatorul a solicitat a se observa că procesele verbale atacate nu conțin semnătura olografă a agentului constatator și, prin urmare, sunt lovite de nulitate absolută, inclusiv actele de executare silită efectuate în considerarea caracterului executoriu al acestora.
Sancțiunea complementară a achitării tarifului de despăgubire prevăzută de art.8, alin. 3 din OG nr. 15/2002 în anul 2012 a fost abrogată prin pct. 2 al art. 1 din Legea nr. 144 din 23 iunie 2012 și având în vedere disp. art.12, alin. 2 din OG nr.2/2001, sancțiunea mai ușoară are caracter retroactiv.
Astfel, având în vedere dispozițiile legale menționate, legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
Astfel, executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 8868/2014- B. Asociați C. V. și M.-A. D. este complet nelegală, atâta vreme cât în momentul de față fapta nu mai are caracter contravențional, iar legea având caracter retroactiv, se aplică inclusiv executărilor silite în curs.
Prin procesele verbale atacate s-a aplicat mai multe pedepse pentru aceeași faptă contravențională, aspect care încalcă disp. art. art.5, alin. 7 din OG nr. 2/2001.
Aceasta cu atât mai mult cu cât tariful de despăgubire în valoare de 28 de euro reprezintă valoarea rovignetei pentru o durată de 1 (un) an conform dispozițiilor OG nr.15/2002.
Așadar, odată perceput tariful de despăgubire, acesta nu mai poate fi perceput la fiecare aplicare a sancțiunii contravenționale, considerându-se că la prima abatere acesta a fost achitat.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711 Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar, în copie, înștiințare privind măsura popririi din data de 16.04.2015.
Urmare solicitării instanței, la data de 07.07.2015, prin compartimentul registratură, B. Asociați C. V. și M.-A. D. a înaintat la dosar copii certificate cu originalul de pe înscrisurile din dosarul de executare silită nr.5523/2014 (filele 19-61).
Prin același compartiment, la data de 16.07.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției tardivității contestației la executare, admiterea excepției inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuata de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M. A. D. în baza titlurilor executorii procesele verbale de constatare a contravențiilor . nr._/21.11.2011, . nr._/14.11.2011, . nr,_/28.11.2011, generate și semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr.455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M. A. D. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
Intimata a invocat excepția tardivității contestației la executare conform art.714, alin.1, pct. 1 Noul Cod de procedură civilă, solicitând instanței de judecată să constate faptul că debitorul a recunoscut în cererea sa faptul că, în data de 22.04.2015, a luat cunoștință despre faptul că, împotriva sa, a fost demarată procedură de executare silită pentru debitul ce face obiectul prezentei contestații.
Potrivit dispozițiilor art. 714, alin.1, pct. 1 Noul Cod de procedură civilă, data de 22.04.2015 este cea de la care începe să curgă termenul de 15 zile stabilit de lege pentru depunerea contestației la executare.
Având în vedere faptul că cererea debitorului privind contestația la executare a fost înregistrată în data de 11.05.2015 la Judecătoria Sectorului 6 București, peste termenul de 15 zile, intimata a invocat excepția tardivității prezentei contestații la executare.
Intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, în acest sens, solicitând instanței de judecată să constate faptul că, în speța de față, executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și, prin urmare, motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către contestator constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 Noul Cod de procedură civilă.
În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, să admită excepția așa cum a fost formulată și, în consecință, să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
În fapt, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că, în datele de 20.05.2011 ora 12:00, 22.05.2011 ora 11:36 și 01.06.2011 ora 19:07, pe DN 5 km28+120m, localitatea Călugăreni, județul G., vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ aparținând numitului Z. C. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de prevederile art.1 (11) din OG nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) faptele săvârșite au constituit contravenții și s-au sancționat cu amendă contravențională în valoare totală de 750 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite și tarifele de despăgubire în valoare totală de 84 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012, au fost emise procesele - verbale de constatare a contravenției în cauză.
Emiterea și comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că procesele - verbale de contravenție în cauză au fost emise în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptelor, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptelor contravenționale și data emiterii proceselor verbale de contravenție nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea proceselor verbale de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin poștă cu confirmări de primire, operațiuni confirmate prin semnături de primire, fără a se depăși termenul de o lună de la data aplicării sancțiunilor.
Totodată, intimata a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și dispozițiile art. 273 Noul Cod de procedură civilă.
Astfel, potrivit alin.1 „înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel cărui îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada între părți până la proba contrară”.
De asemenea, alin. 2 precizează faptul că „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”.
Astfel, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a proceselor verbale de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
De asemenea, intimata a învederat instanței de judecată faptul că, de la data comunicării proceselor verbale de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plata creanțelor stabilite în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură civilă prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționai plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta a dat dovadă nu numai de bună credință, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligațiile stabilite prin titlurile executorii.
De asemenea, prin încheierea din Camera de Consiliu, instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii contestate.
Totodată, în temeiul art. 665, alin.7 Noul Cod de procedură civilă, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii în cauză.
Or, instanța de judecată în mod legal și temeinic in baza dispozițiilor art. 632, alin.2 Noul Cod de procedură civilă a constatat faptul că procesele verbale de contravenție constituie titluri executorii, iar creanțele sunt certe, lichide și exigibile.
Totodată, în situația în care instanța de executare constată faptul că titlurile executorii nu pot fi puse în executare sau că nu ar fi valabile, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.
De asemenea, instanța de executare, în temeiul art. 252 Noul Cod de procedură civilă, privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie.”
În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție ridicate de către contestator, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că acestea sunt nefondate.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin urmare, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului verbal contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr.2/2001.
Or, debitorul nu a apelat la această cale procesuală și, prin urmare, până la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.
În altă ordine de idei, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că, în speța de față executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și, prin urmare, motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii, contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 Noul Cod de procedură civilă.
În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă și să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Prin urmare, cât timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare a acestuia, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
În ceea ce privește aprecierea contestatorului că, în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 1, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a solicitat instanței de judecată să o respingă ca fiind neîntemeiată.
Astfel, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că dispozițiile invocate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
Prin urmare, în ceea ce privește titlurile executorii contestate, intimata a precizat faptul că dispozițiile prevăzute de Legea nr.144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât faptele contravenționale au fost săvârșite anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
De asemenea, intimata a precizat faptul că, în speța de față, nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr.144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Referitor la susținerea contestatorului că a fost amendat de mai multe ori pentru aceeași faptă, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta este nefondată.
Astfel, intimata a învederat instanței faptul că, în cadrul contravențiilor continue permanente, datorită faptului că orice întrerupere în cazul acestora are valoarea unei epuizări a contravenției, iar reluarea activității contravenționale înseamnă săvârșirea unei noi contravenții continue, nu se încalcă principiului „non bis in idem”.
Aceste considerente sunt clar reglementate de prevederile art. 5, alin. 7 din OG nr. 2/2001: „Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare”.
În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că sancțiunile nu au fost aplicate pentru fapte contravenționale săvârșite în aceeași zi, ci pentru fapte contravenționale săvârșite în zile diferite.
Referitor la afirmația contestatorului că tariful de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta este nefondată.
Astfel, în ceea ce privește noțiunile de „tarif de despăgubire”, pe de o parte, și „rovinietă”, pe de altă parte, contestatorul face o evidentă confuzie.
Intimata a precizat faptul că cele două noțiuni au atât înțelesuri, cât și aplicabilitate diferite.
Astfel, intimata a învederat instanței de judecată faptul că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Obligarea la plata acestor tarife de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientei ca urmare a săvârșirii unor fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, reiese fără echivoc că solicitarea intimatei se referă strict la recuperarea unei creanțe de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 Noul Cod de procedură civilă.
Stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR-SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și în consecință și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Această creanță este supusă regulilor de procedură civilă iar, în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M. A. D. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 - 208 Noul Cod de procedură civilă, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezenta întâmpinare.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat, în copie, titlurile executorii – procesele verbale de constatare ți sancționare a contravențiilor . nr._/21.11.2011, . nr._/14.11.2011, . nr._/28.11.2011 și dovezile comunicării proceselor-verbale contestate.
La termenul de judecată din data de 05.10.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimatei, având în vedere următoarele:
Respingerea excepției tardivității contestației la executare, având în vedere ca acesta a fost expediată prin poștă la data de 7.05.2015 (conform ștampilei de expediere aflate pe plic), așadar având în vedere disp. art. 183 Cod procedură civilă, aceasta a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 714 Cod procedură civilă.
Respingerea excepției inadmisibilității, având în vedere că prin contestația la executare, contestatorul a contestat atât executarea însăși cât și toate actele de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 8868/2014 aflat pe rolul B. C. V. și M.-A. D..
Așadar, nu poate fi vorba de o inadmisibilitate a contestației la executare atâta timp cât există o executare silită, s-au comunicat acte de executare iar intimata, în cadrul procedurii silite are dreptul de a uza de disp. art. 711 Cod procedură civilă, putând formula contestație la executare împotriva executării silite și a actelor de executare.
Contestatorul a apreciat că, odată cu pronunțarea Deciziei nr. 6/2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pe calea recursului în interesul legii, titlurile executorii reprezentate de procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 21.11.2011, . nr._ din data de 14.11.2011 și . nr._ din data de 28.11.2011 au fost desființate, fiind declarate nelegale.
În acest context, contestatorul a solicitat instanței competente cu soluționarea contestației la executare să constate aplicabilitatea Deciziei nr. 6/201 ICCJ și în cazul de față și, totodată, să constate nulitatea titlurilor executorii mai sus amintite și, implicit, nulitatea executării silite.
Totodată, având în vedere că în speță se invocă o decizie în interesul legii, cu caracter obligatoriu, se poate face de asemenea aplicabilitatea art. 702, pct. 4 Cod procedură civilă, executarea silită încetând pentru desființarea titlului executoriu.
Contestatorul a considerat că, în condițiile în care s-a pronunțat o decizie în interesul legii, toate executările silite care încalcă această decizie sunt ilegale și urmează a fi anulate. Aceasta, deoarece contestatorul nu își poate închipui ca executarea silită să continue în condițiile în care titlurile executorii au fost declarate ca nelegale de către instanța supremă. Ar reprezenta o ignorare a forței obligatorii a deciziei emisă de această instanță și periclitarea întregului sistem de drept din România.
Decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți se aplică atât titlurilor executorii cât și actelor de executare emise în baza acestor titluri executorii, declararea ca nelegale a titlurilor executorii afectând, în mod evident, și legalitatea actelor de executare silită, ca acte subsecvente.
În ceea ce privește celelalte susțineri, potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din OG nr.2/2001 „Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. (...)”.
Referitor la semnificația tarifului de despăgubire, acesta nu are nicio justificare, invocarea unui așa zis prejudiciu fiind complet nefondată și nedovedită. Dacă există un prejudiciu suferit de CNADNR, acesta trebuie dovedit, or acest fapt nu s-a întâmplat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Asupra excepției tardivității contestației la executare, instanța reține că, potrivit art. 715 alin. (1) pct. 1 C.p.c., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care-l contestă.
Cum contestatorul din prezenta cauză arătă că a luat la cunoștință de executare la data de 22.04.2015 (fapt necontestat de intimat), iar prezenta contestație a fost depusă la poștă la data de 09.05.2015 (plic - fila 6), instanța reține că cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termenul legal de 15 zile libere, prevăzut de art. 715 alin .(1) pct. 1 C.p.c.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția tardivității contestației la executare, ca neîntemeiată.
În fapt, prin procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/21.11.2011, . nr._/14.11.2011, . nr._/28.11.2011, încheiate de intimată (fil. 71-76), contestatorul a fost sancționat contravențional cu amenzi în cuantum de 250 de lei fiecare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat să achite și câte un tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientei la plata despăgubirilor de 84 Euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 8868/2014 al B. C. V. și M.-A. D...
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). De asemenea, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientei, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatoarei de a plăti 112 Euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Constatând că, în cauză, actele de executare au fost emise cu privire la tariful de despăgubire stabilit de o normă legală abrogată în prezent, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea tuturor actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 8868/2014 al B. C. V. și M.-A. D..
De asemenea, constatând că în cadrul dosarului de executare au fost executate suma de 84 Euro, reprezentând debit și suma de 630,16 lei, reprezentând cheltuieli de executare (încheiere încetare executare – fila 21), față de soluția pronunțată în prezenta contestație la executare, în temeiul art. 723 alin. (1) C.p.c., instanța va dispune întoarcerea executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității contestației la executare, ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul Z. C., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual Avocat E. M. V., în Chitila, Șoseaua Banatului nr. 14, ., județul Ilfov, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Drumuri și Autostrăzi din România SA (CNADNR) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr.401A, sector 6.
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 8868/2014 al B. C. V. și M.-A. D..
Dispune întoarcerea executării silite.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DD/Thred.MV
6 ex./08.12.2015
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1256/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1583/2015. Judecătoria... → |
|---|
