Contestaţie la executare. Sentința nr. 5479/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5479/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 5479/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5479
Ședința publică din data de 07.07.2015
Instanța constituita din:
P. B. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea M. București prin Primar General în contradictoriu cu intimatul H. D. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul, prin apărător F. P., cu împuternicirea avocațială la fila 47 din dosarul Judecătoriei Sector 4 București, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect contestație la executare, aflându-se la primul termen de judecată, precum și faptul că a fost depus dosarul de executare.
Instanța pune in discuția părților stabilirea competenței instanței.
Intimatul, prin apărător apreciază că judecătoria Sector 6 București este competentă.
Instanța în baza art. 131 NCPC constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere potrivit art. 651 NCPC.
Instanța pune in discuția părților estimarea duratei cercetării procesului.
Intimatul, prin apărător apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată.
Instanța în baza art. 238 NCPC față de obiectul cererii de chemare în judecată estimează durata cercetării procesului la 6 luni.
Instanța în baza art. 716 alin. 2 NCPC pune in vedere contestatoarei să achite către B. suma de 101,68 lei, reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare.
Instanța acordă cuvântul pe propunere de probe.
Intimatul, prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele de la dosarul cauzei. Cu privire la probele solicitate de contestatoare, arată că nu se opune.
Instanța în baza art. 255-258 NCPC încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul părților pe cererea de suspendare a executării silite si pe fondul cauzei.
Intimatul, prin apărător, cu privire la cererea de suspendare a executării silite, solicită a se avea in vedere că aceasta nu este motivată, nefiind niciun motiv pentru care s-ar impune suspendarea executării silite. Cu privire la cererea de suspendare, solicită a se avea in vedere si faptul că nu există niciun prejudiciu in ceea ce o privește pe contestatoare. Pe fondul cauzei solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. Cu privire la susținerile contestatoarei din cuprinsul contestației la executare cu privire la faptul că aceasta nu a fost notificată în prealabil înainte ca intimata să se adreseze executorului judecătoresc, arată că această susținere este neadevărată, având in vedere că la filele 15,16 și 17 din prima parte a dosarului se regăsește notificarea făcută către contestatoare in temeiul art. 622 NCPC. Mai mult decât atât solicită a se avea in vedere că M. București a fost parte in dosar, iar aceasta nu trebuia notificată, întrucât avea două obligații de îndeplinit, potrivit celor două titluri executorii, respectiv obligația de a face și obligația la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, arată că petenta este afectată de cheltuielile B. pe care acesta a înțeles să le solicite. Cu privire la acest aspect, apreciază că suma solicitată de B. este o sumă corectă, aceasta încadrându-se la limitele maxime prevăzute de Ordinul Ministerului Justiției nr. 2250/2007, iar obligația de a face se încadrează la pct. 2 si nu la pct. 12 cum din eroare s-a menționat de contestatoare. Mai arată că prin cele 2 încheieri pe care executorul le-a avut in vedere, apreciază că s-au stabilit cheltuielile in mod corect. Totodată solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei. Cu privire la contestatoarea onorariului de avocat, solicită a se avea in vedere că acesta nu are un cuantum mare, fiind vorba de munca depusă de avocat, in sensul in care s-au legalizat hotărâri, s-a făcut o notificare către contestatoare, iar după notificare s-a revenit cu o altă adresă in sensul in care contestatoare dorea, deși era parte in dosar legalizarea sentințelor, acestea fiind comunicate. Mai arată că s-a luat legătura cu B. pentru a se forma un dosar de executare și s-a ținut in permanență legătura cu acesta. Pentru aceste motive apreciază că onorariul a fost mai mult decât decent si acoperitor in ceea ce privește serviciul prestat de către avocat.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sector 4 București la data de 18.12.2014, sub nr._, contestatorul M. București prin Primar General, în contradictoriu cu intimatul H. D. A., a formulat contestație la executare, împotriva actelor de executare încheiate în dosarul de executare nr. 1032/2014, al B. M. A., constând în încheierea nr.1 din data de 11.12.2014, încheierea nr.2 din data de 11.12.2014 și a proceselor-verbale întocmite în dosarul de executare nr. 1032/2014, al B. M. A., solicitând exonerarea de la plata cheltuielilor de executare, iar în subsidiar, micșorarea cuantumului acestora, și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în fapt, prin încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită s-a solicitat plata sumei totale de 6448 de lei, din care suma de 1860 de lei stabilite cu titlu de onorariu de avocat + alte cheltuieli de judecată.
Prin titlul executoriu s-a stabilit în sarcina instituției o obligație de a face intuitu personae, ceea ce înseamnă că această obligație nu poate fi adusă la îndeplinire decât prin faptul personal al debitorului în cauză, și nu prin puterea executorului judecătoresc.
În această situație, activitatea prestată de executorul judecătoresc care a emis o somație prin care i s-a pus în vedere contestatorului să se conformeze titlului executoriu cu privire la obligația de a face, poate fi încadrat la pct. 12 din Ordinul nr. 2550/2006, ,,Orice alte acte și operațiuni date prin lege”, pentru care onorariul cuvenit este de 200 de lei, la care se adaugă TVA de 24%.
În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit. Onorariul perceput de executorul judecătoresc este superior complexității derulării unor formalități minime pentru punerea în executare a titlului executoriu, solicitând pentru identitate de rațiuni aplicarea dispozițiilor art.274, alin.4 C.p.c.
Raportat la prevederile Legii nr. 188/2000 și ale OMJ nr. 2550/2006, onorariul stabilit este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură, și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care s-a formulat cererea de executare.
Potrivit art. 1 din O.G. nr.22/2002 modificată prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectiva, art. 2 din același act normativ stabilind ca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata, comunicată de organul de executare, la cererea creditorului.
Astfel, organul de executare nu a somat ci a pornit executarea silită. Acesta a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare anterior întocmirii somației si trecerii celor 6 luni astfel cum prevede legea.
S-a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare, având în vedere că depășesc cuantumul maxim prevăzut de pct. 3 din Anexa la Ordinul MJ nr. 2550/2006.
Totodată, în procedura executării silite efectuate în cauză nu se justifică onorariul de avocat în cuantum de 1860 de lei, acesta este disproporționat, deoarece munca avocatului în faza executării silite nu o poate depăși pe aceea a executorului, singurele demersuri efectuate de avocat constau în învestirea hotărârii cu formulă executorie și formularea unei cereri către executorul judecătoresc, nu s-au efectuat dovezi privind munca prestată de avocat, contestatorul solicitând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.p.c.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711, art. 712-719 C.p.c.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri din dosarul de executare.
La data de 11.02.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
A arătat intimatul că suntem in prezenta a doua titluri executorii – sentința civilă nr. 916/22.04.2013 a Tribunalului București Sectia a IV-a civila, in dosarul nr._/3/2011 si decizia civilă nr. 1657/22.10.2013 a Curții de Apel București, Secția a IlI-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, pronunțată în dosarul nr._/3/2011 (1498/2013) din care rezulta dubla obligație pentru debitoare, respectiv obligația de a face si obligația plații cheltuielilor de judecata suma de 3.828 lei (3.328 lei + 500 lei).
Deși debitoarea cunoștea obligațiile ce ii reveneau potrivit titlurilor executorii, aceasta a fost notificata in temeiul art. 622 din NCPC, respectiv la realizarea obligațiilor ce ii incumba (obligația de a face/obligatia de plata a cheltuielilor de judecata in suma totala de 3.828 lei).
In concluzie, nu se poate retine afirmația contestatoarei - debitoare ca nu a fost notificata in prealabil de a fi deschisa procedura executării silite, din contra exista notificări in acest sens, la care se adăugă si faptul ca aceasta a fost parte in dosarele de instanța si avea cunoștința atat despre hotărâri/raport de expertiza, cat si despre obligațiile ce ii reveneau.
În mod corect, executorul judecătoresc, fiind in prezenta a doua titluri executorii, cu doua obligații distincte din partea debitoarei, a stabilit onorariul/cheltuielile de executare pentru doua aspecte, un aspect privea creanța (3.828 lei ), iar un alt aspect privea obligația de a face.
Executarea creanței a presupus activitatea avocatului constând în obținerea titlurilor executorii consultații acordate, redactarea si depunerea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare.
Orice creditor este îndreptățit să apeleze în toate fazele procesuale, inclusiv în executare silită la serviciile unui avocat, fiind îndrituit de asemenea recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul său aflat în culpă (dreptul la apărare este garantat de Constituția României, iar pentru o persoana lipsita de cunoștințe juridice nu exista proceduri judiciare simple sau complexe).
Așa cum rezulta chiar din dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, obligațiile de a face sunt încadrate la pct. 2 - puneri in posesie, servituți, grănițuiri, predări de bunuri, etc. - toate aceste obligații fiind obligații de a face. Mai mult, textul de lege nu este limitativ, putând cuprinde orice alte astfel de obligații. Nu pot fi subsumate pct. 12 - orice alte acte sau operațiuni date prin lege - obligațiile de a face, acest text de lege fiind mult prea larg si se refera expres la acte sau operațiuni efectuate de către executorul judecătoresc si nu la obiectul executării.
In cauza, s-a perceput un onorariu al executorului judecătoresc, pentru obligația de a face, sub maximul prevăzut de lege.
Prin încheierea nr. 1/11.12.2014 domnul executor judecătoresc a stabilit cheltuielile de judecata in suma de 6.448 lei, iar prin încheierea nr. 2/11.12.2014, domnul executor judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecata in suma de 2.667,73 lei.
Prin prezenta cerere, contestatorul a contestat suma de 6.448,00 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, potrivit încheierii nr. 1/11.12.2014 a B. M. A., așa încât se va rezuma doar la analizarea acestei sume.
Potrivit art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministerul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Printre literele a) - d) ale articolului indicat, au fost stabilite onorariile minimale si maximale in cazul executărilor silite a unor creanțe având ca obiect plata unei sume de bani, nefiind însă inclusa in mod explicit si punerea in executare silita a unor obligații de a face.
Având in vedere ca suma maximala este stabilita in cuantum de 5.200 lei, domnul executor judecătoresc stabilind suma de 6.448 lei (5.200 lei + 1.248 lei T.V.A.= 6.448 lei), s-a respectat plafonul maximal, contestatoare - debitoare fiind imputata cu aceasta suma in mod corect.
Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având in vedere ca legea a reglementat plafoanele minime si maxime intre care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate in limitele impuse de lege, cum este cazul in speța, nu pot fi disproporționat de mari fata de munca depusa de executor, astfel cum a susținut contestatoarea - debitoare, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Noul C.proc.civilă.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate actele din dosarul de executare nr. 1032/2014.
Prin sentința civilă nr. 5176/27.04.2015, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 26.05.2015.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 916/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2011 (filele 69-71), irevocabilă prin decizia civilă nr. 1657/22.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a în același dosar (filele 72-76), M. București prin Primar General a fost obligat să emită dispoziție motivată prin care să restituie în natură intimatului din prezenta cauză apartamentul situat în București . . ce face obiectul contractului de închiriere_/1999 încheiat între PMB-DGAFI și D. R. M. (ulterior prelungit).
Prin aceeași hotărâre, M. București prin Primar General a fost obligat să emită dispoziție motivată prin care să propună intimatului din prezenta cauză măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 1 situat în București . S+P sector 1 ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1100/_/1996 încheiat în baza Legii nr. 112/1995 între PMB prin S.C. Herăstrău S.A. și V. Sabian și pentru terenul în suprafață totală de 437 mp situat în București . sector 1 astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de către expertul B. C. G. (incluzând și terenul de sub construcție), constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Totodată, contestatorul din prezenta cauză a fost obligat la plata către intimatul din prezenta cauză la plata sumei de 3.328 lei + 500 lei (în total 3.828 lei) cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 10.12.2014, intimatul a formulat cerere de executare silită în baza titlului executoriu anterior menționat (fila 62), formându-se astfel dosarul de executare nr. 223/2015 pe rolul B. D. G., L. G. și M. P. (filele 71-73).
În cadrul acestui dosar de executare au fost emise încheierea nr. 1 de cheltuieli de executare din data de 11.12.2014 (fila 87), prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 6.448 lei (din care TVA aferent de 1.248 lei) reprezentând onorariu executor judecătoresc aferent obligației d a emite dispoziție motivată și încheierea nr. 2 de cheltuieli de executare din data de 11.12.2014 (fila 88), prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 474,67 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc aferent obligației de plată a sumei de 3.828 lei, 248 lei reprezentând consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale și 85,06 lei reprezentând contravaloare timbre poștale, cu TVA aferent de 156,33 lei precum și 1.860 lei reprezentând onorariu avocat din faza de executare.
Analizând contestația la executare prin prisma criticilor invocate și a probelor administrate, instanța o apreciază ca fiind parțial întemeiată, pentru următoarele considerente:
Instanța nu poate reține susținerea contestatorului în sensul că nu poate fi vorba despre un refuz al său de a executa de bună voie dispozițiile din titlul executoriu deoarece intimatul nu a adresat contestatorului o cerere prin care să solicite punerea în executare a titlului executoriu.
Astfel, instanța constată că, potrivit art. 622 alin. 1 NCPC, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Totodată, instanța are în vedere și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai până la pronunțarea hotărârii, ci până la executarea acesteia, statul (și administrația publică) având obligația de a pune în executare hotărârea judecătorească pronunțată contra sa (cauza Hornsby c. Greciei). Curtea a apreciat în mod constant în jurisprudența sa că protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația administrației de a se „plia” unei sentințe civile, Curtea reamintind în această privință că administrația constituie un element al statului de drept și că interesul său se identifică cu cel al unei bune administrări a justiției. Dacă administrația refuză sau omite să execute hotărârea judecătorească sau întârzie să o facă, dreptul la o instanță și garanțiile conferite de art. 6 din Convenție ar deveni în întregime iluzorii și teoretice (Antonetto c. Italiei, S. P. c. României, Beis c. Greciei).
Sub același aspect, instanța constată că hotărârea judecătorească care constituie titlu executoriu în temeiul căruia s-a efectuat executarea silită a fost pronunțată în contradictoriu cu contestatorul, astfel încât contestatorul avea posibilitatea de a executa de bunăvoie creanța, având cunoștință de aceasta.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța constată că, potrivit art. 670 Cod procedură civilă prevede următoarele: (1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
(3) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
(4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.
(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.
În ceea ce privește onorariu avocațial în cuantum de 1.860 lei, instanța constată că la dosar nu sunt depuse dovezi alăturate cu privire la efectuarea acestei cheltuieli, astfel încât nu se poate reține caracterul cert, lichid și exigibil al creanței astfel evidențiate. Sub acest aspect, instanța reține dispozițiile art. 670 alin. 1 NCPC mai sus redate, incumbând intimatului obligația de a face dovada plății onorariului de avocat. În ceea ce privește factura .-2014 nr. 318/09.12.2014 aflată la fila 66 dosar JS4, instanța constată că aceasta nu face dovada achitării efective de către intimat a contravalorii onorariului de avocat, ci doar stabilește obligația sa de plată. În consecință, în lipsa unei chitanțe liberatoare sau a altei dovezi de plată, instanța nu poate reține îndeplinirea obligației stabilite de art. 670 alin. 1 NCPC.
Rațiunea prezentării dovezii avansării acestei cheltuieli de executare potrivit art. 670 alin. 1 NCPC este aceea de a permite instanței cercetarea legalității și caracterului just al acestor sume, aspecte neîndeplinite însă în cauză.
Pentru aceste considerente, instanța va anula în parte executarea silită în dosarul nr. 1032/2014 al B. M. A. în ceea ce privește suma de 1.860 de lei reprezentând cheltuieli de executare (onorariu avocat).
Referitor la susținerea contestatorului în sensul că onorariul executorului este cel stabilit de lege pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Astfel, instanța constată că, în cauză, este deja începută o executare silită împotriva contestatorului prin emiterea somației, art. 2 din O.G. nr. 22/2002 instituind doar un termen în cadrul executării silite înăuntrul căruia debitoarea poate executa voluntar, acest termen nefiind de natură a schimba faptul că, la cererea creditorului, executorul judecătoresc a început deja executarea silită a debitoarei prin emiterea somației, dată de la care curge termenul de 6 luni. În consecință, onorariul executorului judecătoresc va fi stabilit în funcție de debitul urmărit sau de natura obligației și nu va fi cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură.
În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, instanța constată că acesta respectă limitele prevăzute de dispozițiile Ordinului Ministrului nr. 2550/2006 (pentru obligația de a face). Sub acest aspect, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc respectă limitele prevăzute de pct. 2 subpunctul 4 (puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc.: între 60 lei-2.200 lei pentru debitor persoană fizică și între 60 lei – 5.200 lei pentru debitor persoană juridică), executarea obligației de a face fiind o executare directă, putându-se obține numai o îndeplinire exactă a obligației și neputându-se executa prin echivalent bănesc (executare indirectă).
În ceea ce privește proporționalitatea onorariului executorului judecătoresc, instanța constată că, atâta vreme cât nu s-a finalizat executarea silită, nu se poate aprecia asupra proporționalității valorii onorariului executorului judecătoresc în raport de munca efectiv prestată de acesta în cursul executării silite.
Referitor la lipsa dovezii avansării onorariului executorului judecătoresc, instanța constată că, potrivit art. 670 alin. 6 NCPC pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie. Având în vedere că executorul judecătoresc deține un titlu executoriu pentru recuperarea onorariului său, instanța constată că acesta nu trebuie avansat de către creditor pentru a putea fi cuprins în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
În consecință, instanța va respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Față de soluția care urmează a fi pronunțată cu privire la contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Având în vedere că, în cauză, contestatorul este parțial căzut în pretenții, în temeiul art. 453 NCPC, instanța îl va obliga la plata către intimat a sumei de 665,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat astfel cum rezultă din factura și chitanța aflate la fila 91 din dosar.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată având în vedere că acesta nu a făcut dovada efectuării în mod efectiv a unor asemenea cheltuieli deși sarcina probei îi incumba potrivit art. 249 NCPC, nefiind, astfel, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, în contradictoriu cu intimatul H. D. A., cu domiciliul ales la SCA Glont A. și Asociații în București, ., .. 3, ., sector 3.
Anulează în parte executarea silită în dosarul nr. 1032/2014 al B. M. A. în ceea ce privește suma de 1.860 de lei reprezentând cheltuieli de executare (onorariu avocat).
Respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatorul la plata către intimat a sumei de 665,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare în ceea ce privește contestația la executare.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare pentru intimat și de la comunicare pentru contestator în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite.
Cererile de apel se vor depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. L.B./Dact. A.V./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5475/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5551/2015. Judecătoria... → |
|---|
