Contestaţie la executare. Sentința nr. 5551/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 5551/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 5551/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI-SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5551

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.07.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTECLAUDIA C. Ș.

GREFIERELENA S.

Pe rol soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea S.C. K. S. DESIGN S.R.L., în contradictoriu cu intimatele M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 6.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30.06.2015 și ulterior pentru azi, 07.07.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.02.2015, sub nr._, contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Direcția Generala Antifraudă Fiscala reprezentata prin Direcția Regionala de Antifraudă Fiscala București - Administrația S. 6 a Finanțelor Publice (“DRAFB - AFP S. 6“), a formulat contestație împotriva măsurilor asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015 comunicata la data de 05.02.2015 (Anexa 1) și în subsidiar prin procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunurile mobile_/05.02.2015 si înștiințarea de poprire nr_/05.02.2015, prin care s-au instituit următoarele masuri asigurătorii.

- poprire asigurătorii pentru disponibilitățile din conturile bănești în lei si/sau în valuta, deschise la Raiffesien Bank, Banca Transilvania, precum si la Trezoreria Statului S. 6 aparținând contestatoare, conform înștiințării de poprire (Anexa 2); sechestru asigurător asupra bunurilor imobile ale societății, conform procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile aflate în patrimoniul contestatoarei, solicitând desființarea în tot a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015 emisa de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala București si, pe cale de consecință anularea masurilor asigurătorii, instituite de Direcția Regionala Antifraudă Fiscală București, urmare emiterii Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015; anularea măsurii instituirii popririlor asigurătorii pentru disponibilitățile din conturile bănești în lei si/sau în valuta, deschise la Raiffesien Bank, Banca Transilvania, precum și la Trezoreria Statului S. 6 aparținând contestatoarei; anularea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile instituit prin procesul - verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._ încheiat de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala București la data de în data de 05.02.2015; obligarea Direcției Regionale Antifrauda Fiscala București la ridicarea masurilor asigurătorii instituite prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015, precum și obligarea intimatei Direcției Regionale Antifraudă Fiscala București la plata cheltuielilor de judecata pricinuite de prezentul litigiu.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în perioada 29.01._15, la punctul de lucru al societății K. S. DESIGN SRL, situat în București, ., sector 6, s-au prezentat inspectorii antifraudă din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Agenției Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala Antifraudă Fiscala - Direcția Activități cu Risc Fiscal si Interventie rapidă, care au efectuat un control thematic încrucișat, interesându-i în mod special, în prima instanța, relația societății contractuale cu ., ulterior controlul extinzându-se și asupra altor furnizori.

Urmare controlului efectuat, în data de 05.02.2015 a fost întocmit de către inspectorii antifraudă din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Agenției Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala Antifraudă Fiscala - Direcția Activități cu Risc Fiscal si Interbentie rapida, procesul - verbal de constatare a situației de fapt si estimare a prejudiciului având ca obiect verificarea aprovizionărilor de fier beton pe relația S.C. Top Radiant S.R.L. - CUI_ - S.C. Best Garden Trade S.R.L. - CUI_ - S.C. Cristal Plast Design S.R.L. - CUI_ - S.C. Universal Tehnoinstal S.R.L. - CUI_ - S.C. K. S. Design S.R.L. - CUI_, în perioada 17.09._14. (“procesul - verbal).În urma controlului operativ si inopinat efectuat în perioada 29.01._15 la punctul de lucru S.C. K. S. DESIGN S.R.L. declarat în București, ., sector 6, asupra documentelor financiar - contabile ale societății, s-a constatat ca acesta a achiziționat în perioada 17.09._14 fier beton de diverse cantități, dimensiuni si sortimente de la S.C. Universal Tehnoinstal S.R.L., care la rândul sau s-a aprovizionat cu marfa de la S.C. Cristal Plast Design S.R.L., societate cu “un comportament fiscal inadecvat (conform susținerilor verbale si scrise ale reprezentanților Agenției Naționale de Administrare Fiscala - Direcția Generala Antifraudă), în sensul ca nu funcționează la sediul social sau la punctul de lucru declarat. Valoarea totală a acestor achiziții, realizate de societate, a fost de 5.012.314 lei, din care 4.042.189 lei valoarea fără TVA a mărfurilor si 970.125 lei TVA, așa cum s-a constatat prin procesul nr. 188/29.01.2015 încheiat la sediul societății de inspectorii antifraudă.

De asemenea, în procesul verbal de constatare se face referire si la faptul că societatea . S.R.L. a avut ca principal furnizor de mărfuri în anul 2014, societatea Best Garden Trade S.R.L., care conform procesului verbal nr. 1650/01.10.2014 nu funcționează la sediul social sau la punctul de lucru declarat, fiind declarata inactiva din data de 14.11.2014 în Registrul contribuabililor inactivi, aceasta societate având la rândul ei ca principal furnizor de marfa societatea TOP RADIANT S.R.L. pentru care a fost emis avizul privind propunerea de declarare în inactivitate cu nr._/16.07.2014 de D.R.A.F. București pentru comportamentul fiscal de tip “fantoma” si a fost înregistrată în Registrul contribuabililor inactiv în data de 07.01.2015.

În concluzie, potrivit celor reținute de inspectorii antifraudă în procesul - verbal de constatare, având în vedere ca marfa tranzacționata pe relația S.C. Top Radiant S.R.L., S.C. Best Garden Trade S.R.L., S.C. Cristal Plast Design S.R.L., S.C. Universal Tehnoinstal S.R.L., S.C. K. S. DESIGN S.R.L. nu a avut documente justificative potrivit legii, deoarece atât TOP RADIANT S.R.L., cât și Best Garden Trade S.R.L. sunt firme de tip “fantoma”, drept consecința, beneficiarul final K. S. DESIGN S.R.L. nu avea drept de deducere a cheltuielilor cu contravaloarea mărfii în valoare de 4.042.189 lei cat si a TVA în valoare de 970.125 lei inspectorii antifraudă considera ca societatea K. S. Design SRL nu beneficiază de dreptul de deducere al TVA pentru suma de 970.125 lei si nu trebuia să deducă suma de 4.042.189 lei calculul impozitului pe profit. Consecința celor de mai sus reprezintă stabilirea în sarcina societății K. S. DESIGN SRL a unui impozit pe profit suplimentar în suma de 646.750 lei si TVA de plata către bugetul de stat în suma de 970.125 lei, însumat rezultând suma de 1.616.875 lei”

Contestatoarea a menționat că nu a deținut informații cu privire la comportamentul fiscal al acestor societății, cu atât mai mult cu cât nu au fost furnizori direcți si nu avea cum să anticipeze eventuale ilegalități săvârșite de terți pe circuitul mărfii achiziționate.

Față de cele de mai sus, inspectorii antifraudă au stabilit în sarcina K. S. DESIGN S.R.L. plata unui impozit pe profit suplimentar în suma de 646.750 lei la care se adaugă TVA de plata către bugetul de stat în suma de 970.125 lei.

Anterior celor constatate, în vederea instituirii masurilor asigurătorii în data de 04.02.2015 S. 6 a procedat la emiterea deciziei de nr. A-DAF 2527/04.02.2015 contestatoarea la data de 05.02.2015 în cadrul controlului operativ si inopinat, prin care i-au fost aduse la cunoștință că s-au instituit popriri asigurătorii pentru disponibilitățile din conturile bănești în lei si/sau în valută deschise la Raiffesien Bank, Banca Transilvania, precum și la Trezoreria Statului S. 6 aparținând contestatoarei - adresa nr._/05.02.2015. A menționat că poprirea a fost instituita pe o suma mai mare decât cea din decizie.

S-a instituit măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor societății si a fost întocmit proces verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile aflate în patrimoniul contestatoarei.

Bunurile mobile aparținând contestatoarei si care au fost puse sub sechestru asigurător sunt cele prevăzute în Anexa la procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/05.02.2015, respectiv: aparate instrumente; echipamente tehnologice; mijloace transport (DAF - ., Autoutilitara Dacia ., Autoutilitara Mercedes WDB9036621R684505); materii prime; mărfuri.Valoarea estimativa totala a acestora fiind apreciata la suma de 315.379 RON (fără TVA).

Cu ocazia întocmirii procesului verbal din data de 05.02.2015, contestatoarea prin reprezentant legal dl. C. A., a formulat obiecțiuni prin care a arătat că: “nu aveam cunoștință de comportamentul fiscal al companiilor menționate, acestea nefiind companii afiliate sau controlate de subscrisa, precum si ca am pus la dispoziția organelor de control toate documentele contabile solicitate.

Mai mult, prin faptul ca marfa se găsește în stoc la sediul societății se probează comportamentul comercial si fiscal adecvat al contestatoarei, neavând nicio intenție de a frauda statul.

Astfel consideră că măsura luata este abuzivă și disproporționată față de faptul ca marfa a fost cumpărată în anul 2014, contestatoarea neavând posibilitatea să anticipeze că o societate urmează a fi declarată inactivă în 2015, mai ales că acesta nu era furnizorul său si nu avea relații comerciale cu acesta, toate documentele justificative, fiind puse la dispoziție de către furnizorul direct - respectiv, Universal Tehnoinstal SRL”

Totodată, DRAFB - AFP S. 6 nu a respectat prevederile legale în cadrul procedurii de Instituire a masurilor asigurătorii cel puțin pentru următoarele motive:

Inspectorii antifraudă au încheiat procesul verbal din data de 05.02.2015, neținând seama de dispozițiile art. 151 alin. 2 coroborate cu dispozițiile art. 155 alin. (19) din Legea nr. 571/2003. republicata cu modificările si completările ulterioare - Codul fiscal.

Răspunderea individuala (si în solidar ) pentru plata TVA nu poate fi atrasă în sarcina K. S. DESIGN SRL.,

A învederat faptul ca inspectorii antifraudă au omis să țină seama si de prevederile 151 ind. 2 din Legea nr. 571/2003 republicata cu modificările si completările ulterioare - Codul fiscal, care prevede următoarele:„Răspunderea individuală și în solidar pentru plata taxei. (1)Beneficiarul este ținut răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei, în situația în care persoana obligată la plata taxei este furnizorul sau prestatorul, conform art. 150 alin. (1), dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (19): a) nu este emisă;b) cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce privește una dintre următoarele informații: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA al părților contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate ori serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de impozitare;c) nu menționează valoarea taxei sau o menționează incorect.

2. Prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă beneficiarul dovedește achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei, nu mai este ținut răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei.

Furnizorul sau prestatorul este ținut răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei, în situatia in care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2)-(4) și dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (19) sau autofactura prevăzută la art. 155 ind.1 alin. (1): a. Nu este emisă; b) cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce privește una dintre următoarele informații: numele/denumirea, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA ai părților contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate/serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de impozitare.

(4) Furnizorul este ținut răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei, în situația în care persoana obligată la plata taxei pentru o achiziție intracomunitară de bunuri este beneficiarul, conform art. 150 ind. 1, dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (19) sau autofactura prevăzută la art. 1551 alin. (1):a) nu este emisă: b) cupride date incorecte/incomplete în ceea ce privește una dintre următoarele informații: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA al părților contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate, elementele necesare calculării bazei de impozitare.

Persoana care îl reprezintă pe importator, persoana care depune declarația vamală de import sau declarația de import pentru TVA si accize si proprietarul bunurilor sunt ținuți răspunzători individual si în solidar pentru plata taxei. împreună cu importatorul prevăzut la art. 1511.

Pentru aplicarea regimului de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (11 lit. al oct. 8. antrepozitarul si transportatorul bunurilor din antrepozit sau persoana responsabilă pentru transport sunt ținuți răspunzători individual si în solidar pentru plata taxei, împreună cu persoana obligată la plata acesteia, conform art. 150 alin. (11, (5) si (6) si art. 1511.

Contestatoarea a achitat numai facturi ale furnizorilor ce au respectat prevederile legale privind întocmirea acestora - respectiv, art. 155 alin. (19) din Legea nr.571/2003 republicata cu modificările si completările ulterioare - Codul fiscal.

Inspectorii antifraudă au sancționat societatea contestatoare pentru faptul ca a prejudiciat bugetul de stat prin înregistrarea în documentele de evidența primară si contabila a unor documente emise de societăți cu un comportament fiscal inadecvat"

Contestatoarea a învederat că facturile înregistrate în evidenta contabila a S.C. K. S. DESIGN SRL emise de UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL în perioada iunie-decembrie 2014. si care au făcut obiectul controlului efectuat de inspectorii fiscali antifraudă respecta întocmai prevederile art. 155 alin. (19) din Legea nr. 571/2003 republicata cu modificările si completările ulterioare - Codul fiscal.

Or, în condițiile în care S.C. K. S. DESIGN SRL, în calitate de cumpărător, a efectuat către furnizorii investigați de către inspectorii fiscali antifraudă, mai precis către UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL plățile numai prin virament bancar, tocmai pentru a respecta legislația în vigoare si pentru a demonstra buna credința si a da dovada de transparenta, înțelege a fi nelegale si netemeinice măsurile dispuse de reprezentanții DGRAF-AFP S. 6.

Așadar, producându-se faptul juridic al plății, în sensul în care K. S. DESIGN SRL, în calitate de cumpărător a achitat integral către UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL, în calitate de vânzător - așadar inclusiv si TVA-ul aferent apreciază ca în sarcina contestatoarei nu poate fi atrasa răspunderea sub niciuna dintre formele acesteia, atâta vreme cât legiuitorul a exonerat-o de răspundere într-o astfel de situație prin însuși conținutul art. 151² alin.2 din Codul fiscal care prevede că: „(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă beneficiarul dovedește achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei, nu mai este ținut răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei.”

Stabilirea în sarcina societății K. S. DESIGN SRL a unui impozit pe profit suplimentar în suma de 646.750 lei este nelegală.

Totodată, în temeiul textelor legale a arătate, contestatoarea apreciază că în mod legal a introdus pe contravaloarea acestor mărfuri, întrucât facturile înregistrate în contabilitatea societății de la furnizorul UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL - anexate la prezenta - respecta întocmai prevederile legislației în vigoare (i) la data constatărilor efectuate de către inspectorii antifraudă prin procesul verbal din data de 05.02.2015 si (ii) emiterii Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015 comunicata la data de 05.02.2015.

Neconcordanța între suma aferenta impozitului pe profit suplimentar stabilita în sarcina . SRL în urma calculului efectuat de inspectorii antifraudă si menționata în procesul verbal de constatare si suma reținuta în înștiințarea popririi nr_/05.02.2015. Indisponibilizarea ilegala a unor sume nedatorate de către organul fiscal AFP S. 6.

De asemenea, contestatoarea a solicitat să se constate că urmare controlului tematic încrucișat, inspectorii antifraudă au stabilit în estimarea pretinsului „prejudiciu” în sarcina societății a unui impozit pe profit suplimentar în suma de 646.750 lei.

În schimb, în înștiințarea popririi nr_/05,02.2015, contestatoarei i-a fost adusă la cunoștința ca printre sumele ce urmează a fi reținute și virate în conturile deschise la unitatea de trezorerie si contabilitate publica este consemnata la secțiunea „Impozit pe profit ” suma de 846.750 lei.

Or, în ipoteza în care s-ar demara executarea silita a sumelor indisponibilizate urmare popririi, în temeiul unui titlu de creanța fiscala ce ar urma sa fie stabilit prin emiterea unei Decizii de impunere, în temeiul art. 88 lit. b) CPF exista pericolul ca subscrisei sa i fie adus un grav prejudiciu în suma de 200.000 lei reprezentând diferența între suma de 846.750 iei si suma de 646.750 lei.

Periclitarea activității societății prin instituirea masurilor asigurătorii urmate de o eventuala executare silita.

La data de 05.02.2015, în cadrul controlului operativ si inopinat, contestatoarea a primit decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015 si comunicata la data de 05.02.2015, prin care:

- s-au instituit popriri asigurătorii pentru disponibilitățile din conturile bănești în lei si/sau în valută, deschise la Raiffesien Bank, Banca Transilvania, precum si la Trezoreria Statului S. 6 aparținând contestatoarei;

- s-a instituit măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor societății si a fost întocmit proces verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile aflate în patrimoniul contestatoarei.

Contestatoarea a arătat că DRAFB - AFP S. 6 cu încălcarea prevederilor art.129 din Codul de procedura fiscala a emis Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015, întrucât potrivit prevederilor art.129 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, aceste masuri se dispun "când exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea.

Totodată potrivit art.129 alin. (5) același act normativ stabilește ca: „decizia de instituire a masurilor asigurătorii trebuie motivata si semnata de către conducătorul organului fiscal competent ”

Contestatoarea a învederat faptul ca în cadrul Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015 la rubrica "Motivarea necesității dispunerii masurilor asigurătorii" inspectorii antifraudă din cadrul DRAFB - AFP S. 6 au reținut următoarele: (citam din pag. 3 din cuprinsul Deciziei). Având în vedere modul ingenios al tranzacționării mărfurilor prin intermediul unor societăți cu comportament fiscal inadecvat, ai căror reprezentanți legali nu au putut fi identificați, care nu își depun raportările fiscale prevăzute de lege si nici nu își plătesc obligațiile datorate bugetului de stat, creând astfel un avantaj fiscal societății K. S. DESIGN SRL, consideram ca aceasta prezinte risc fiscal din punct de vedere al recuperării sumelor datorate bugetului de stat ”

După cum lesne poate fi observat aceste explicații ale DRAFB - AFP S. 6 nu reprezintă o motivare, ci cel mult o constatare. Faptul ca organul de control nu a arătat în mod explicit în ce constau si care sunt criteriile obiective de evaluare parcurse în cadrul derulării unei analize de risc care să conducă la considerentele față de care s-au instituit măsurile asiguratorii în cadrul controlului antifraudă efectuat nu poate în nici un caz să valoreze o motivare, ci poate fi, cel mult o constatare.

Mai mult decât atât, în condițiile în care nu ne aflam în prezenta emiterii unei Decizii de care sa ateste validitatea acestui pretins titlu de creanța, contestatoarea neavând posibilitatea de a contesta acest proces-verbal întocmit în temeiul art. 93³ alin. 5 din CPF în ceea privește sumele pretinse a fi de plata, întrucât acesta nu este act administrativ fiscal.

Contestatoarea a arătat faptul ca motivarea dispunerii masurilor asigurătorii este necesara pentru aprecierea în concret a indiciilor sau pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ținând cont si de istoria comportamentului fiscal ai contribuabilului, ai reprezentanților legali si al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare si plata, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolventa sau de insolvabilitate etc) cu atât mai mult cu cat analiza riscului este de esența instituirii masurilor asigurătorii. Aprecierea pericolului trebuie să se facă prin raportare la factori obiectivi, iar nu prin aprecieri subiective fără susținere

DRAFB - AFP S. 6, nu a motivat dispunerea măsurii sale, întrucât indiciile ca ar exista pericol de sustragere de la plata obligațiilor fiscale nu exista, aceasta aflându-se în imposibilitatea realizării unei motivări, dar nu si în imposibilitatea dispunerii unei masuri nelegale și abuzive.

O dovada a faptului ca nu exista pericol de sustragere de la plata obligațiilor stabilite de ANAF-AFP S. 6, cu consecința îngreunării sau împiedicării valorificării creanței sale, consta în aceea ca în propriile acte administrativ fiscale, respectiv în Procesul verbal întocmit la data de 05.02.2015 de însăși intimata, în preambulul acestuia în sensul că, K. S. DESIGN SRL își desfășoară activitatea în mod legal, respectiv că își desfășoară efectiv activitatea de comerț prin punctual de lucru declarat .. sector 6, dobândit la data de 15.05.2013, unde s-a controlul. De asemenea pârâta, a mai reținut că potrivit datelor deținute de ANAF este înregistrat ca plătitor de TVA începând cu data de 01.05.2012, are perioada trimestriala pentru impozitul pe profit si perioada de raportare lunara pentru TVA si intracomunitar din data de 24.04.2013.”

Astfel, din verificarea documentelor contabile ale subscrisei, reiese ca evidenta contabila este ținută cu respectarea prevederilor Legii 82/1991 republicata, precum si faptul ca a depus în termen legal la organul fiscal competent, toate declarațiile privind impozitele, taxele si contribuțiile către bugetul de stat.

Mai mult decât atât, potrivit datelor furnizate de registrul comerțului, contestatoarea a învederat că raportat în mod constant o creștere anuala a cifrei de afaceri (60.132 RON - exercițiul financiar 2012, respectiv 41.037.281 RON - exercițiul financiar 2013) si de asemenea a creat anual noi locuri de munca, ajungând în numai un an, de la 3 angajați în anul 2012 la 13 angajați în 2013, pentru care plătește statului roman, lunar taxe, impozite si contribuții sociale.

Față de o atare împrejurare, se naște întrebarea legitima, de ce un creditor fiscal, care el însuși recunoaște în mod expres în înseși actele administrative fiscale emise, ca un contribuabil are un bun comportament în raport cu autoritatea fiscala, care deține importante active si care își desfășoară activitatea în mod legal, dispune luarea unei masuri asigurătorii de natura a-i perturba în mod grav activitatea, afectându-i stabilitatea circuitului financiar si implicit tulburându-i fluxurile de numerar si de a-l transforma într-un partener neserios atât în raport cu persoanele de drept privat, cat si în raport cu autoritățile statale. Un posibil răspuns ar fi reaua-credința combinată cu insuficienta cunoaștere a legislației fiscale a celor chemați să aplice legea în mod corect, temeinic, nepărtinitor si neabuziv. În plus se sancționează un contribuabil care are un comportament fiscal corect, pentru lipsa de reacție si de masuri a autorităților fiscale cu privire la comportamentul fiscal inadecvat, de tip “fantoma” al unor societăți comerciale terțe fata de contestatoare.

DRAFB - AFP S. 6 a instituit o măsura asiguratorie în absenta unei cerințe cerute de lege dispunerea unei astfel de masuri, aspect ce nu poate avea drept consecința decât anularea tuturor masurilor stabilite de aceasta în mod nelegal si abuziv.

Totodată, contestatoarea a învederat faptul ca de-a lungul existentei sale, nu a înregistrat restanțe la plata datoriilor către stat, având achitate la zi aceste datorii si nefiind în niciun caz o societate care sa se sustragă de la plata datoriilor legal stabilite în sarcina sa.

Raportat la cifra de afaceri a contestatoarei, se cuvine a fi subliniat, ca în ipoteza în care va fi validat titlu de creanța fiscala stabilit prin emiterea unei decizii de impunere si s-ar stabili certitudinea creanței ANAF-AFP S. 6 nu a avut nicio dificultate în a plăti această obligație financiară. Acest aspect coroborat cu toate argumentele mai sus expuse arată în mod clar faptul ca nu poate îndeplini obligațiile fiscale întocmai si la timp fără a fi necesara instituirea unei masuri asigurătorii care nu aduce decât turbulente și lezări de drepturi si interese legitime, inclusiv ale pârâtei ANAF AFP S. 6, care nu poate să înțeleagă faptul că buna colectare a banilor datorați de persoanele particulare, depinde de buna desfășurare a activităților celor care contribuie la bugetul public, în speța contribuabilii, din a căror categorie face parte inclusiv .

Astfel, în ipoteza menținerii indisponibilizării sumelor existente în conturile societății precum si ale bunurilor mobile si/sau ad absurdum în ipoteza valorificării prin executare silita a acestora (deși la data prezentei nu exista o creanța certa, lichida si exigibila ANAF în sarcina contestatoarei), contestatoarea și-ar vedea activitatea amputata în mod dramatic cu consecințe dezastruoase asupra tuturor persoanelor cu care sunt în relații de afaceri, de munca, de colaborare creându-se prejudicii materiale importante nu numai acesteia, dar implicit asupra potențialului creditorul fiscal ANAF-AFP S. 6, care nu si-ar mai vedea valorificate întocmai și la timp propriile creanțe.

Contestatoarea a menționat că masurile instituite de intimata, sunt profund nelegale cu atât mai mult cât se află în absența unei Decizii de impunere, comportamentul fiscal a fost adecvat si corect, însuși legiuitorul prevăzând un termen de plata a obligațiilor fiscale si dând posibilitatea contribuabililor de a contesta deciziile prin care au fost impuse obligațiile de plata.

Coroborând toate aspectele învederate, contestatoarea apreciază ca instituirea măsurii asigurătorii este nelegală si abuzivă, rezultând în mod indubitabil ca instituirea acestei masuri este imperios a fi ridicată întrucât: - nu exista obligația de a achita creanțe bugetare sau de a garanta plata creanțelor bugetare ale unor terți; -nu exista niciun pericol de sustragere de la plata oblig ațiilor fiscale si nici de ascundere sau risipire a patrimoniului societății cu consecința periclitării si/sau îngreunării colectării creanței fiscale; - decizia de instituire a masurilor asigurătorii nu este motivata, neexistând niciun indiciu cu privire la comportamentul fraudulos al contestatoarei.

Contestatoarea a solictat ridicarea masurilor asigurătorii instituite cu consecința evitării declanșării procedurii de executare silita.

Potrivit art. 129 alin. (3) teza ultima din CPF :Odată cu individualizarea creanței si ajungerea acesteia la scadenta, în cazul neplății, masurile asigurătorii se transforma în masuri executorii.

Având în vedere toate considerentele anterior menționate, mai cu seama la momentul actual aflându-se în lipsa unei Decizii de impunere care să stabilească în mod cert si totodată sa valideze în mod legal titlul de creanța în sarcina contestatoarei nici măcar indicii cu potențiale riscuri sau comportament fiscal inadecvat, în cauza se impune ridicarea a masurilor asigurătorii instituite cu consecința evitării declanșării procedurii de re silita, până la momentul tranșării de către instanța de judecata atât a legalității, sub aspectul admisibilității, cât și al temeiniciei argumentelor contestatoarei.

Altfel cum se menționează în însuși cuprinsul Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A- 2527/04.02.2015, comunicata în data de 05.02.2015, a fost dispusa indisponibilizarea sumelor existente în conturile societății prin instituirea popririi asigurătorii, precum si grevarea/sechestrarea bunurilor mobile prin aceasta măsura precizate în Anexa a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile încheiat la data de 05.02.2015.

Or, rațiunea instituției ridicării masurilor asigurătorii are în vedere preîntâmpinarea producerii, prin continuarea menținerii masurilor asigurătorii ce ar putea atrage, mai departe măsurii de o executare silita împotriva contestatoarei, a unui prejudiciu care, în eventualitatea unei admiteri a contestației la executare, ar fi dificil sau imposibil de reparat.

Consecințele unei eventuale executări silite a disponibilităților bănești existente în conturile contestatoarei, precum si a bunurilor mobile (active) sechestrate.

În ipoteza în care s-ar demara executarea silita a bunurilor sechestrate, iar titlul de creanța fiscala ce urmează a fi stabilit prin emiterea unei Decizii de impunere, în temeiul art. 88 lit. b) CPF ar fi invalidat pe calea contestației prealabile sau de către o instanța judecătoreasca, s-ar crea premisele formulării unei acțiuni în întoarcerea executării silite de către subscrisa, demers ce ar genera un număr foarte mare de litigii cu consecințe păgubitoare asupra contestatoarei dar si obligarea intimatei la repararea prejudiciului suferit.

În măsura efectuării procedurii de executare silita, respectiv scoaterea la vânzare a bunurilor mobile, orice eventuală admitere a unei contestații la executare ar determina nu doar dificultatea, dar si caracterul iluzoriu al unei întoarceri a executării.

D. urmare, măsura ridicării masurilor asigurătorii este necesara si se impune pentru a se respecta drepturile si interesele legitime ale contestatoarei.

Vătămarea drepturilor si intereselor legitime ale subscrisei prin imposibilitatea valorificării cailor de atac împotriva procesului verbal de constatare a situației de fapt si prejudiciului încheiat în data de 05,02.2015. Caracterul vădit abuziv si nelegal al deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015 emisa de Regionala Antifraudă Fiscala București.

Contestatoarea a arătat că în cazul în care procesul verbal este doar unul de constatare în procesul verbal de constatare a situației de fapt si estimare a prejudiciului încheiat în data de 05.02.2015 - acesta nu poate fi contestat întrucât nu reprezintă un titlu de creanța, respectiv o decizie de impunere sau un alt act administrative fiscal.

Altfel, numai în situația în care respectivul proces verbal va fi urmat de o inspecție fiscala si de o decizie de impunere, atunci se va putea contesta decizia de impunere.

Ca atare, în lipsa parcurgerii acestor etape, contestatoarea a solicitat să se constate caracterul vădit abuziv si nelegal ai Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015 emisa de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala București.

Fără a contrazice cele de mai sus, cea mai grava vătămare este produsa de lipsa de acțiune si reacție a autorităților care, așa cum se recunoștea în înscrisurile comunicate, nu a luat masuri pentru a stopa comportamentul fiscal inadecvat al terților din circuitul mărfii, aceasta lipsa de reacție fiind în fapt o încurajare a comportamentului ilicit.

Motive de temeinicie a prezentei contestații împotriva masurilor asigurătorii dispuse prin decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015 emisa de DGRAF -AFP SECT. 6.

Considerentele inspectorilor antifraudă din cadrul DGRAF -AFP Sect. 6, reținute în cuprinsul Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr.A.DAF 2527/04.02.2015, cu privire la prezentarea de către K. S. Design SRL „a riscului fiscal” din punct de vedere al recuperării sumelor datorate bugetului de stat sunt netemeinice.

Potrivit art. 100 alin. (2) din O.G. 92/2003 „(2) Analiza de risc reprezintă activitatea efectuata în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanțelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum și de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale.

Astfel spus, analiza de risc este o cercetare interna la nivelul organelor fiscale a activității contribuabilului pentru a determina în ce măsura este probabil ca acesta sa fi încălcat prevederile fiscale si astfel sa fie necesara o inspecție fiscal.

Lipsa identificării riscului fiscal din punct de vedere al recuperării sumelor datorate bugetului de stat de către K. S. Design SRL în absenta efectuării unei inspecții fiscale. Nerespectarea dispozițiilor prevăzute la art.94 si urm. din CPF cu privire sfera si realizarea inspecției fiscale.

Abordarea, din punct de vedere al inspecției fiscale, privind procesul analizei de risc presupune următorii pași:

-identificarea riscului: determinarea surselor posibile de risc si stabilirea anvergurii riscurilor care amenința obiectivele administrației fiscale;

- analiza de risc;

- stabilirea priorităților în funcție de riscuri: pentru fiecare risc identificat calificarea poate varia de la riscuri foarte scăzute - acceptabile, pana la riscuri foarte ridicate, intolerabile care necesita luarea de masuri imediate;

- tratarea: rezultatul care ar trebui să se obțină ca urmare a acestui proces este o lista de activități de tratare: număr de inspecții, campanii de informare etc.;

- evaluarea: rezultatul care se dorește a fi obținut ca urmare a acestei etape este obținerea de informații despre efectele obținute, urmare implementării analizei de risc.

Or în textul în care, procesul verbal de constatare a situației de fapt si de estimare a prejudiciului încheiat în data de 05.02.2015 de inspectorii antifraudă din cadrul DRAFB-AFP cât si decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr.A.DAF 2527/04.02.2015, nu conțin element de natura sa identifice riscul fiscal în sarcina contestatoarei, nu poate fi reținut ca temeinic “riscul fiscal din punct de vedere al recuperării sumelor datorate bugetului de stat” în contextual în care nu numai ca nu s-a efectuat o inspecție fiscala prealabilă care să constate obligațiile de plata si nu s-a emis nici o Decizie a bazei de impunere care să valideze titlul de creanța ce generează obligația de plata în sarcina K. S. Design SRL.

Netemeinicia masurilor asigurătorii dispuse în baza constatărilor inspectorilor antifraudă cu ocazia controlului antifraudă efectuat la sediul social al contestatoarei în data de 05.02.2015.

Cu ocazia controlului efectuat, inspectorii au constatat din verificările efectuate asupra documentelor financiar-contabile ca societatea contestatoare a achiziționat în perioada 17.09._14 fier beton de diverse cantități, dimensiuni si sortimente de la Universal Tehnoinstal SRL.

Astfel din constatările făcute, rezulta ca societatea contestatoare în mod legal cu documente justificative a achiziționat mărfuri de la Universal Tehnoinstal SRL.

Astfel, contrar celor constatate, inspectorii fiscali au reținut în mod netemeinic ca a încălcat dispozițiile art. 6 alin (2) din Legea nr. 82/1991 Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicata cu modificările si completările ulterioare, art. 21 alin (4) lit. f) si art. 146 alin 1. lit a) din Legea nr. 571/2003, republicata cu modificările si completările ulterioare privind Codul fiscal, republicata cu modificările si completările ulterioare.

Potrivii art. 6 alin (2) din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicata cu modificările si completările ulterioare: „(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat; precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz."

Potrivit art. 21 alin (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, (“Codul fiscal) republicata cu modificările si completările ulterioare „(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document potrivit legii prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz potrivit normelor.

Potrivit O.M.F.P. nr. 3512/2008. documentele justificative sunt acte scrise, întocmite la momentul efectuării operației economico-financiare și atestă realizarea și reflectarea operației în cantabilitate.

Contestatoarea a arătat că a respectat regulile aplicabile înscrisurilor contabile, în sensul în care, a consemnat operațiunile economico-financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe baza cărora a făcut înregistrări în contabilitate (jurnale, fișe și alte documente contabile, după caz).

Cu alte cuvinte, în condițiile în care inspectorii antifraudă nu au constatat nicio neregulă din consultarea Registrelor de contabilitate: (Registrul-jurnal (cod 14-1-1), Registru l-jurnal de încasări și plăți (cod 14-1-1/b), Registrul-inventar (cod 14-1-2), Registrul Cartea mare (cod 14-1- 3), Registrul Cartea mare (șah ~ cod 14-1-3/a), Bunurilor de natura stocurilor - Nota de recepție și constatare de diferențe (cod 14-3-1 A), Dispoziție de livrare (cod 14-3-5A), Aviz de însoțire a mărfii (cod 14-3-6A), Fișă de magazie (cod 14-3-8), Registrul stocurilor (cod 14-3-11 și cod 14-3-11 /a), Lista de inventariere (cod 14-3-12) și (cod 14-3-12/b), precum si a Mijloacelor bănești și decontări - Chitanță (cod 14-4-1), Registru de casă (cod 14-4-7A și cod 14-4-7bA), Borderou de achiziție (cod 14-4-13), Jurnal privind decontările cu furnizorii (cod 14- 6-6), Situația încasării-achitării facturilor (cod 14-6-7), Jurnal privind consumurile și alte ieșiri de stocuri (cod 14-6-8), Document cumulativ (cod 14-6-24 și cod 14-6-24/b), Balanță analitică a stocurilor (cod 14-6-30/c), puse la dispoziția acestora (a se vedea Anexa 4) nu poate fi atrasa răspunderea în sarcina subscrisei, iar indicarea textelor de lege “pretins” încălcate este netemeinică.

De asemenea, se cuvine a fi subliniat faptul ca societatea contestatoarea este parte în mai multe contracte în derulare, care îi asigura veniturile necesare continuării activității productive. În situația în care masurile dispuse de DRAFB - AFP S. 6 se mențin, toate obligațiile decurgând din aceste contracte nu vor mai putea fi îndeplinite, întrucât nu ar mai exista posibilitatea funcționarii subscrisei în absenta folosirii mijloacelor fixe si a lichidităților bănești cu următoarele consecințe:

- activarea clauzelor penale din aceste contracte sau, după caz, a clauzelor de reziliere; pierderea încrederii în capacitatea subscrisei de a-si executa obligațiile contractuale;

- pierderea bonității în piața; apariția stării de insolventa;

- prejudicierea mai multor persoane fizice si juridice de drept public si de drept privat;

- dispariția din circuitul economic.

Afectarea în lanț a altor parteneri comerciali ai K. S. DESIGN S.R.L.

Împrejurarea intrării în incapacitate de plata a contestatoarei va genera la rândul sau, . a partenerilor săi comerciali, cu consecința afectării atât a unei fracțiuni din circuitul economic creditorilor autorității statale.

Recuperarea prejudiciului suferit de către K. S. DES1GN S.R.L. de la cei care cu încălcarea prevederilor legale au instituit masuri abuzive, periclitând circuitul civil.

Pe cale de consecință, contestatoarea a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea în tot a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015 emisa de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala București si a actelor subsecvente si, pe cale de consecința: anularea masurilor asigurătorii, instituite de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala București, urmare emiterii Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015; anularea măsurii instituirii popririlor asigurătorii pentru disponibilitățile din conturile bănești în lei si/sau în valuta, deschise la Raiffesien Bank, Banca Transilvania, precum si la Trezoreria Statului S. 6 aparținând contestatoarei; anularea procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._ încheiat de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala București la data de în data de 05.02.2015; obligarea Direcției Regionale Antifraudă Fiscala București la ridicarea masurilor asigurătorii instituite prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015, precum și obligarea intimatei Direcției Regionale Antifrauda Fiscala București la plata cheltuielilor de judecata pricinuite de prezentul litigiu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1512, art. 155 alin (19) din Legea nr. 571/2003, republicata cu modificările si completările ulterioare - Codul Fiscal, art. 129 alin. (11), art. 172 si 174 din Codul de procedura fiscala adoptat prin Ordonanța de Guvern nr. 81/2003, republicat cu modificările si completările ulterioara, precum si pe toate celelalte texte menționate în cuprinsul cererii.

În dovedirea cererii, contestatoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: decizia măsurii asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015 emisa de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala București; înștiințare poprire nr._/05.02.2015 emisa de către DGRFPB-AFP S. 6 - Structura de Colectare Persoane Juridice, Serviciul colectare - Executare Silita Persoane Juridice, procesul - Verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/05.02.2015 încheiat de DGRFPB-AFP S. 6 - Structura de Colectare Persoane Juridice, Serviciul colectare - Executare Silita Persoane Juridice, balanță analitică a stocurilor (cod 14-6-30/c), procesul - verbal din data de 05.02.2015 încheiat de către ANAF - Direcția Generala Antifraudă Fiscală, balanța de stocuri pe depozite în funcție de depozit - perioada de la 01.01.2015 până la 30.01.2015, listare de la contul 401 UNI la contul 401 UNI - lista de furnizor, facturi fiscale (f.65- 314).

Prin compartimentul registratură, la data de 31.03.2015, contestatoarea a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală și Administrația S. 6 a Finanțelor Publice.

La data de 24.-03.2015 intimata Directia Regionala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice sector 6 a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in ce priveste capatul de cerere avand ca obiect anularea Deciziei nr. 2527/4.02.2015 emisa de Directia Generala Antifrauda Fiscala Bucuresti, avand in vedere ca actul atacat nu este emis de Administratia Finabtelor publice sector 6, precum si fata de dispozitiile art. 15 alin. 1 din HG nr. 520/2013 potrivit carora: „In cadrul Agentiei Nationale de Administrare fiscala se organizeaza si functioneaza Directia Generala Antifrauda Fiscala, structura fara personalitate juridica, cu atributii de prevenire, descoperire si combatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala si vamala.”

Pe fondul contestatiei, intimata a solicitat respingerea acesteia ca neintemeiata, avand in vedere ca aceasta a adus la indeplinire, in calitate de organ de executare silita, masurile asiguratorii dispuse prin Decizia nr. 2527/4.02.2015 in conformitate cu prevederile art. 129 alin. 6 din codul de procedura fiscala, iar actele de executare respecta cerintele de fond si de forma prevazute de art. 43 din codul de procedura fiscala.

Prin același compartiment, la data de 29.04.2015, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Directia Generala Antifrauda Fiscala, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea intampinarii, intimata a arătat că la societatea . SRL inspectorii antifraudă fiscală din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală au efectuat un control operativ și inopinat în urma căruia au întocmit procesul verbal din data de 05.02.2015.

Din verificările efectuate asupra documentelor financiar-contabile ale societății, s-a constatat că aceasta a achiziționat în perioada 17.09._14 fier beton de diverse cantități, dimensiuni și sortimente de la UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL (CUI_), care la rândul său a aprovizionat marfa de la Cristal Plast Design SRL (CUI_), societate cu un comportament fiscal inadecvat în sensul că nu funcționează la sediul social sau la punctul de lucru declarat, iar reprezentantul legal nu a dat curs invitației de a se prezenta pentru efectuarea verificărilor, așa cum s-a constatat prin procesul verbal nr. 80/15.01.2015. Valoarea totală a acestor achiziții a fost de 5.012.314 lei, din care 4.042.189 lei valoarea fără TVA a mărfurilor și 970.125 lei TVA, așa cum s-a constatat prin procesul verbal nr. 188/29.01.2014 încheiat la sediul societății de inspectorii antifraudă.

Din informațiile furnizate din baza de date ANAF a reieșit că societatea CRISTAL PLAST DESIGN SRL a avut ca principal furnizor de mărfuri în anul 2014, societatea BEST GARDEN TRADE SRL (CUI_), care conform procesului verbal nr. 1650/01.10.2014 nu funcționează la sediul social sau la punctul de lucru declarat fiind declarată inactivă din data de 14.11.2014 în registrul contribuabililor inactivi.

A menționat că principalul furnizor de marfă pentru BEST GARDEN TRADE SRL (CUI_), în anul 2014, a fost societatea TOP RADIANT SRL (CUI_, pentru care a fost emis avizul privind propunerea de declarare în inactivitate cu nr._/16.07.2014 de Direcția regională antifraudă fiscală București pentru comportament fiscal de tip „fantomă" și a fost înregistrată în Registrul contribuabililor inactivi în data de 07.01.2015.

În concluzie, având în vedere că marfa tranzacționată pe relația TOP RADIANT SRL-BEST GARDEN TRADE SRL-CRISTAL PLAST DESIGN SRL- UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL-KTC S. DESIGN SRL, nu a avut documente justificative potrivit legii, deoarece atât TOP RADIANT SRL cât și BEST GARDEN TRADE SRL sunt firme „fantomă", beneficiarul final K. S. DESIGN SRL nu avea drept de deducere a cheltuielilor cu valoarea mărfii cât și a TVA aferentă.

- K. S. DESIGN SRL a evidențiat în contabilitate achiziții de mărfuri ce proveneau de la agenți economici cu un comportament fiscal inadecvat, de tip „fantomă”, în sensul că nu funcționează la sediul social declarat, nu au dat curs invitațiilor de a prezenta documentele financiar-contabile spre verificare, nu au depus declarații fiscale, nu au evidențiat în contabilitate ori nu au achitat sumele datorate bugetului de stat, prin aceasta, bugetul de stat a fost prejudiciat în sensul că K. S. DESIGN SRL a dedus TVA-ul și a majorat cheltuielile aferente unor mărfuri pentru care, pe lanțul de distribuție, nu a fost colectat TVA-ul și nu s-a plătit impozit pe profit.

În aceste condiții, documentele ce au fost emise de acești furnizori nu au calitatea de documente justificative, așa cum prevăd următoarelor acte normative:

- art.6 alin.(2) din Legea contabilității nr.82/1991 precizează că„ documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat, și aprobat precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate după caz".

- art. 21 alin. (4) lit.f) din Legea 571/2003 rep. privind Codul fiscal: „ următoarele cheltuieli nu sunt deductibile :f)- cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ potrivit legii (...);

- art. 146 alin. (1) lit.a) din Legea 571/2003 rep. privind Codul fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate în beneficiul sau de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 alin.(5);

Intimata a invocat Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5679/2013- Secția de C. Administrativ si Fiscal raportat la prevederile art.27 alin.(3) lit.b) din O.G 92/2003-rep. privind Codul de procedură fiscal potrivit carora: Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul si dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: (....) b) are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienții si/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor.

Cu privire la dispozițiile legale invocate de societatea contestatoare referitoare la informațiile obligatorii pe care trebuie sa le cuprindă o factură și la faptul că facturile emise de aceasta respectă întrutotul aceste dispoziții, intimata a precizat că pe lanțul de distribuție, facturile aferente mărfii au cuprins date incorecte, în sensul că menționau sedii fictive de societăți, unde nu funcționează societățile respective. În consecința, facturile respective își pierd calitatea de document justificativ care sa poată fi înregistrate în contabilitate.

De asemenea, intimata a precizat că, așa cum reiese din documentele contabile ale K. S. DESIGN SRL, din totalul aprovizionărilor efectuate în anul 2014 (mai puțin furnizorii de utilități) circa 80% provin din relația: firmă fantomă - Universal Tehnoinstal -K. S. Design, unde societatea Universal Tehnoinstal a fost folosită ca firmă „tampon” cu scopul de a da o aparență legală tranzacțiilor respective.

De asemenea, intimata a menționat faptul că Universal Tehnoinstal SRL, nu deține capital propriu de lucru (rulează banii primiți de la K. S. DESIGN SRL așa cum reiese din extrasele sale de cont bancar), nu deține nici un utilaj sau mijloace de transport necesar manipulării tonelor de fier beton; nu are angajați pentru asemenea activitate (are ca angajați doar director, contabilă și o funcționară), nu are spații de depozitare, marfa nu trece fizic prin societate fiind descărcată direct la punctul de lucru al K. S. DESIGN SRL .

În plus, asociatul și administratorul C. A. mai este acționar la societăți care au ca acționari și asociați membrii familiei, cu același obiect de activitate, care ar permite transferarea cu ușurință (fără plata sau alte clauze) a patrimoniului K. S. DESIGN SRL către acestea.

În ceea ce privește baza legală a instituirii măsurilor asigurătorii de natură fiscală prevăzute de art. 129 alin. 2 si 5 Cod proc. fiscală inspectorii antifraudă au luat în calcul situația specifică întâlnită foarte des în ultimii ani în România, în care există o practică a multor operatori economici de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale înainte de constituirea acestora sau după constituirea lor, precum si de a le sustrage sau a face inutile procedurile de executare din momentul în care contribuabilul afla de inițierea acestor proceduri, prin care statul român urmărește sa-și încaseze veniturile fiscale, legiuitorul a adoptat măsuri de prevedere în aplicarea măsurilor de colectare a creanțelor certe sau a prejudiciilor estimate cu ocazia verificărilor instituțiilor abilitate.

Având în vedere această practică a foarte multor contribuabili, care inițial reclamă buna lor credință și statul de drept, iar ulterior în decurs de maxim o săptămână, au grijă să nu mai aibă active pe firmă care, să poate fi executate, nu mai respectă sediul social/domiciliul fiscal, evidența financiară nu mai este de găsit, funcționarii din cadrul ANAF, în conformitate cu prevederile legale instituie aceste măsuri asigurătorii.

Din cuprinsul punctului 5.1.1. ale ordinului 2605/2010, din 21 octombrie 2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală - Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reiese că:

În situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control”.

În ceea ce privește afirmațiile invocate în mod repetat de contestatoare referitoare ia imposibilitatea anticipării eventualelor ilegalități săvârșite de terți pe circuitul mărfii achiziționate, a că măsurile luate de Direcția Generală Antifraudă Fiscală au fost instituite în baza unor decizii pronunțate regăsite în jurisprudența atât națională cât și comunitară, astfel:

1)hotărârea curții (Camera a șaptea) din 13 februarie 2014 „Fiscalitate - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Deducerea taxei achitate în amonte - Servicii prestate - Control - Furnizor care nu dispune de mijloacele necesare - Noțiunea de fraudă fiscală - Obligația de a constata din oficiu existența fraudei fiscale - Cerința prestării în mod efectiv a serviciului - Obligația de a ține o contabilitate suficient de detaliată - C. .

În cauza C-18/13, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad S.-grad (Bulgaria), prin decizia din 11 decembrie 2012, primită de Curte la 14 ianuarie 2013, în procedura Maks P. EOOD împotriva Direktor na Direktsia „Obzhalvane î danachno-osiguritelna praktika S., fost Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpainenieto” S..

În acest context, intimata a reiterat faptul că lupta împotriva fraudei, a evaziunii fiscale și a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut și încurajat de Directiva 2006/112/CE. în această privință, Curtea a statuat că justițiabilii nu se pot prevala în mod fraudulos sau abuziv de normele dreptului Uniunii.

În consecință, autoritățile și instanțele naționale sunt în măsură să refuze acordarea dreptului de deducere dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv (a se vedea Hotărârea Bonik, punctele 35-37).

Această regulă se aplică îndeosebi atunci când o fraudă fiscală este săvârșită de chiar persoana impozabilă, dar se aplică și când o persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziția sa, participa la o operațiune care implică frauda în domeniul TVA. Așadar, în sensul Directivei 2006/112, persoana impozabilă respectivă va fi considerată ca participant la această fraudă, indiferent dacă obține sau nu obține un avantaj din revânzarea bunurilor sau din utilizarea serviciilor în cadrul operațiunilor taxabile efectuate de aceasta în aval (a se vedea Hotărârea Bonik, punctele 38 și 39.

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretată în sensul că o persoană impozabilă să deducă taxa pe valoarea adăugată care figurează pe facturile emise de un furnizor atunci când, deși serviciul a fost prestat, se dovedește că acesta nu a fost prestat efectiv de respectivul furnizor sau de subcontractantul său, în special pentru că aceștia din urmă nu dispuneau de personalul, de mijloacele fixe si de activele necesare, respectiv costurile pentru prestarea serviciului nu au fost înscrise în registrele lor contabile sau că identitatea persoanelor care au semnat anumite documente în calitate de furnizori s-a dovedit inexactă, cu condiția dublă ca astfel de fapte să constituie un comportament fraudulos și să se dovedească, având în vedere elementele obiective furnizate de autoritățile fiscale, că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată ca temei pentru dreptul de deducere era implicată în această fraudă, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice.

Intimata a solicitat să se aibă în vedere și faptul că atunci când instanțele naționale au obligația sau posibilitatea să opună din oficiu motivele de drept întemeiate pe o normă obligatorie de drept național, acestea trebuie să o facă în temeiul unei norme obligatorii de drept al Uniunii, precum cea care impune autorităților și instanțelor naționale să refuze acordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv. Revine acestor instanțe, în aprecierea caracterului fraudulos sau abuziv ai invocării acestui drept de deducere, sarcina să interpreteze dreptul național, în măsura posibilului, în lumina textului și a finalității Directivei 2006/112, pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta, ceea ce impune ca ele să facă tot ce ține de competența lor, luând în considerare ansamblul dispozițiilor de drept intern și aplicând metodele de interpretare recunoscute de acestea.

Totodată, intimata a invocat Decizia nr. 5679/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția de C. Administrativ și Fiscal în dispozitivul căreia s-a reținut că: “în condițiile în care nu se cunosc furnizorii reali al bunurilor înscrise facturi, operațiunile consemnate în facturi, chiar dacă au fost înregistrate în contabilitate, sunt considerate fără documente legale de proveniență. Mai reține înalta Curte că “notele de intrare/recepție nu pot fi avute în vedere pentru deducerea cheltuielilor de TVA, întrucât acestea dovedesc doar . mărfurilor nu și proveniența acestora.”

De asemenea, intimata a invocat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate privind dosarele C-439/04 și C-440/04 Axei Kittel vs. État belge și État belge vs. Recolta Recycling SPRL.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene se pronunță la pct. 56 că o persoană impozabilă care știa sau ar fi trebuit să știe că prin achiziționarea unor bunuri, a fost parte la o tranzacție în legătură cu evaziunea frauduloasă de TVA trebuie să fie privit ca un participant la fraudă, indiferent dacă agentul economic a profitat sau nu de revânzarea bunurilor, la pct. 57 CJUE menționează că aceasta se datorează faptului că într-o astfel de situație, persoana impozabilă ajută autorii fraudei si devine complicele lor, la pct. 58 CJUE precizează că, o astfel de interpretare, prin faptul că face mai dificilă efectuarea de tranzacții frauduloase, are scopul de a le preveni, la pct. 59 CJUE decide prin urmare, că este de competența instanței de a refuza dreptul la deducere în cazul în care se constată, având în vedere factori obiectivi, că persoana impozabilă care știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziționarea bunurilor, a participat la o tranzacție legată de evaziune, instanța putând să facă acest lucru chiar și în cazul în care operațiunea în cauză îndeplinește criteriile obiective care stau la baza conceptelor de "livrare de bunuri efectuate de către o persoană impozabilă care acționează ca atare" si "activitate economică".

În concluzie, intimata a precizat că Decizia de Instituire a Măsurilor Asigurătorii nr. A- DAF 2527/04.02.2015 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale ale art. 129 și a normelor metodologice ale acestui articol din O.G. nr. 92/2003.

Totodată, intimata a învederat că emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nu echivalează cu demararea procedurii de executare silită, care poate fi efectuată doar în temeiul unui titlu executoriu care are la bază o creanță fiscală.

Măsurile asigurătorii nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare silită întreprinse de organele fiscale. Potrivit actelor normative susmenționate, măsurile asigurătorii reprezintă posibilitatea prin care statul își asigură recuperarea creanțelor, acestea nefiind executorii la momentul încheierii.

Măsurile asigurătorii au fost instituite în baza prevederilor art.129 alin.3 din OG 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

”Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în căzui efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.”

Această viziune a legiuitorului a fost determinată de imperativul eficientizării procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistrează la bugetul de stat.

În acest sens, art. 215 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede în terminis că introducerea contestației nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

Acest lucru echivalează cu continuarea procedurilor de executare silită de către organele fiscale împotriva debitorului. în aceste condiții, pentru a se recupera creanțele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevăzut ca măsurile asigurătorii să rămână valabile pe toată durata executării silite, ca o garanție pentru recuperarea creanței fiscale datorate.

Faptul că odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii, nu este decât o aplicare a imperativului mai sus enunțat.

Totuși, aceste măsuri sunt menținute în continuare, constituindu-se în garanția executării întru totul de către debitor a obligațiilor sale fiscale. în caz contrar, ar exista pericolul nerecuperării creanțelor la bugetul de stat și ar demonstra o lipsă de diligență atât a legiuitorului, cât și a organelor de executare.

Or, finalitatea oricărei proceduri de executare silită este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligației.

Comportamentul fiscal al societății contestatoare este unul neadecvat, așa cum au arătat si reținut inspectorii antifraudă.

Față de aprecierile societății contestatoare referitoare la faptul că Procesul verbal întocmit de inspectorii antifraudă nu poate fi contestat, intimata a arătat că prin intermediul procesului - verbal întocmit de inspectorii antifraudă se constată doar situații faptice și documentele existente la un moment dat, fără a se retine în sarcina contribuabilului obligația de plată a unor sume ia bugetul de stat, pe cale de consecință nu se află în situația vătămării unui drept sau interes legitim al contribuabilului.

În consecință, procesul - verbal întocmit de inspectorii antifraudă, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, cuprinde doar constatări ale unor situații faptice și documentare, fără a se reține în sarcina persoanei controlate obligația de plată a unor sume la bugetul de stat, și nici nu dă naștere, nu modifică sau nu stinge raporturi juridice în speța în cauză instituirea măsurilor asigurătorii a fost motivată în conținutul procesului verbal anterior menționat, a Referatului justificativ în baza căruia s-a întocmit Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015.

De asemenea, în ceea ce privește capătul de cerere, prin care se solicită anularea comunicării de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești ale societății contestatoare și anularea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/05.02.2015, intimata a solicitat respingerea acestuia în principal ca fiind îndreptat împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente: actele de executare atacate nu a fost emise de A.N.A.F..De asemenea, reclamanta nu este mare contribuabil și nu se regăsește în listele din Ordinul nr. 3565/2011 pentru modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.730/2010 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili.

De altfel, contestatoarea nu a motivat în nici un fel chemarea în judecată a A.N.A.F. (organ central) în calitate de intimată, în condițiile în care sarcina justificării calității procesuale, active și pasive, incumbă neîndoielnic persoanei care sesizează instanța cu o pretenție, și anume contestatoarei.

Din dispozițiile Noului Cod de procedură civilă (art.711 și urm.) rezultă că persoana vătămată prin acte de executare emise de organul de executare sau executorul judecătoresc se poate adresa instanței competente. Cum A.N.A.F. nu a emis niciun act de executare vătămător pentru contestatoare, rezultă că Agenția nu este parte în raportul juridic dedus judecății.

În literatura juridică, pentru a fi “parte” în proces trebuie îndeplinite cumulativ 3 condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui drept, lipsa uneia dintre acestea atrăgând respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate, reclamantul având obligația să justifice, atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa, în calitatea sa de inițiator al acțiunii.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății, în speța de față emitentul actului atacat.

Prin urmare, luând în considerare toate argumentele mai sus expuse, solicită să se constate lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și să dispună scoaterea acesteia din prezenta cauza și scoaterea din citativ și, în consecință, respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Ulterior emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii A- DAF 2527/04.02.2015, acest act a fost transmis organului de executare competent care a procedat Ia instituirea sechestrelor asigurătorii asupra sumelor urmăribile și a bunurilor mobile ale societății contestatoarei.

Art. 129 din Codul de procedură fiscală se prevede în mod expres că măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.

“(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. ”

Cât privește obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariu avocațial, precum și orice alte cheltuieli care se ivesc în cursul procesului, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere pentru următoarele considerente:

Intimata a solicitat să se constate faptul că acest capăt de cerere nu a fost fundamentat în niciun fel de către reclamanta ori, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții ”care cade în pretenții”. Culpa procesuală este cea care trebuie să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Având în vedere faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 alin.1 Noul Cod Procedură civilă.

Consideră că, în situația admiterii în parte a acțiunii, cheltuielile de judecată nu se pot admite în întregime, ci proporțional cu culpa procesuală. Așadar, criteriul ce stă la baza stabilirii dreptului la restituirea cheltuielilor de judecată este cupla procesuala a părții, aprecierea acesteia realizându-se în funcție de mai multe criterii, printre care și proporția în care cererea formulată a fost admisă.

În aceste condiții apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art.453 alin.2 din NCPC potrivit căruia: “Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsură în care fiecare din părți poate fi obligată ia plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”

Mai mult, indiferent de soluția ce se va pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, apreciază că aceasta trebuie să se regăsească în dispozitiv și trebuie în mod firesc să se regăsească în motivarea considerentelor hotărârii.

Totodată, în conformitate cu jurisprudența CEDO partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea acestor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Pentru considerentele expuse în rândurile de mai sus, intimata a solicitat respingerea contestației la executare formulată de . SRL ca neîntemeiată, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii atacate și implicit a actelor subsecvente acesteia respective adresa de înființare a popririi asigurătorii și procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile.

În drept, intimata a invocat Dispozițiile O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală și prevederile Codului de Procedură Civilă, precum și celelalte dispoziții invocate.

La întâmpinare intimata a depus referatul justificativ emis la data de 04.02.2015, procesul verbal încheiat la 05.02.2015.

La termenul de judecată din data de 13.05.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscala - ANAF .

În legătură cu precizările formulate în cuprinsul întâmpinării de intimata ANAF privire la situația de fapt, contestatoarea a arătat că, din verificările efectuate asupra documentelor financiar-contabile ale societății (n.s. K. S. DESIGN SRL) s-a constatat ca aceasta a achiziționat în perioada 17,09._14 fier beton de diverse cantități, dimensiuni si sortimente de la Universat Tehnoinstal SRL (CUI_), care la rândul sau a aprovizionat marfa de la CRISTAL PLAST DESIGN SRL (CUI_), societate cu un comportament fiscal inadecvat în sensul că nu funcționează la sediul sau social sau la punctul de lucru declarat, iar reprezentantul legal nu a dat curs invitației de a se prezenta pentru efectuarea verificărilor.

Totodată a mai constatat intimata ca: „ din informațiile furnizate din baza de date ANAF a reieșit ca societatea Cristal Plast Design SRL a avut ca principal furnizori de mărfuri în anul 2014, societatea BEST GARDEN TRADE SRL (CUI_), care nu funcționează la sediul social sau la punctul de lucru declarat fiind declarata inactiva din data de 14.11.2014 în registrul contribuabililor inactivi.”

De asemenea, intimata mai menționează ca: „ principalul furnizor de marfa pentru BEST GARDEN TRADE SRL (CUI_), în anul 2014, a fost societatea TOP RADIANT SRL (CUI_) pentru care a fost emis avizul privind propunerea de declarare în inactivitate cu nr._/16.07.2014 de Direcția Regionala antifraudă fiscala București pentru comportament fiscal de tip „fantoma” si a fost înregistrata în Registrul contribuabililor inactivi în data de 07.01.201b

În concluzie, intimata a apreciat ca: „ marfa tranzacționata pe relația TOP RADIANT SRL - BEST GARDEN TRADE SRL - CRISTAL PLAST DESIGN SRL, nu a avut documente justificative potrivit legii, deoarece atât TOP RADIANT SRL, cât si BEST GARDEN TRADE SRL sunt firme „fantoma”, beneficiarul real K. S. DESIGN SRL nu avea drept de deducere a cheltuielilor cu valoarea mărfii cât si a TVA aferentă.

Astfel, având în vedere cele de mai sus, contestatoarea apreciază ca susținerea intimatei ANAF potrivit cu care contestatoarea nu ar fi avut drept de deducere a cheltuielilor cu valoarea mărfii, cat si a TVA aferenta sunt neintemeiate.

Contestatoarea a solicitat să se constate că din lanțul de distribuție enumerat de ANAF si, mai ales, în baza constatărilor efectuate de însăși intimata cu ocazia controalelor efectuate, ultimele 3 societăți din aceasta rețea, respectiv CRISTAL PLAST DESIGN SRL - UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL si subscrisa contestatoare K. S. DESIGN SRL nu au fost înregistrate niciodată în Registrul contribuabililor inactivi de către intimata ANAF, nici în perioada 17.09._14 si nici în prezent.

Potrivit, art. 781 alin. (1) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat cu modificările ulterioare (,,CPP) intitulat „Registrul contribuabililor inactivi/reactivați”: (1) Contribuabilii persoane juridice sau orice entități fără personalitate juridică se declară inactivi și acestora le sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (11) și (12) din Codul fiscal dacă se află în una dintre următoarele situații:

a)nu își îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;

b)se sustrag de la efectuarea inspecției fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;

c)organele fiscale au constatat că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii stabilite prin ordin ai președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Potrivit art. 781 alin. (7) din același act normativ: „Agenția Naționala de Administrare Fiscala organizează evidenta contribuabililor declarați inactivi/reactivati în cadrul Registrului contribuabililor inactivi/reactivati, care conține:

a)datele de identificare a contribuabilului;

b)data declarării ca inactiv a contribuabilului;

c)data reactivării;

d)denumirea organului fiscal care a emis decizia de declarare în inactivitate/reactivare;

e)alte mențiuni.

Potrivit art. 781 alin. (8) din același act normativ: „(8)Registrul contribuabililor inactivi/reactivați este public si se afișează ne site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală

Astfel, de vreme ce toate cele 3 societății sus-menționate nu au figurat ca inactive, în niciun moment nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (11) si (12) din Codul Fiscal.

Conform art. 11 alin. (11) din Codul Fiscal, („CF’) intitulat"Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal":

(11)Contribuabilii, persoane impozabile stabilite în România, declarați inactivi conform art. 781 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care desfășoară activități economice în perioada de inactivitate, sunt supuși obligațiilor privind plata impozitelor și taxelor prevăzute de prezenta lege, dar, în perioada respectivă, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor efectuate. Pentru achizițiile de bunuri și/sau servicii efectuate în perioada în care persoana nu are un cod valabil de TVA, destinate operațiunilor care urmează a fi efectuate după data înregistrării în scopuri de TVA care dau drept de deducere potrivit titlului VI, se ajustează în favoarea persoanei impozabile, prin înscrierea în primul decont de taxă prevăzut la art. 156 ind. 2 depus de persoana impozabilă după înregistrarea în scopuri de TVA, sau, după caz, într-un decont ulterior, taxa aferentă:

a) bunurilor aflate în stoc și serviciilor neutilizate, constatate pe bază de inventariere, în momentul înregistrării;

b)activelor corporale fixe, inclusiv bunurilor de capital pentru care perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum și activelor corporale fixe în curs de execuție, constatate pe bază de inventariere, aflate în proprietatea sa în momentul înregistrării. în cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital, se ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la momentul înregistrării. în cazul bunurilor de capital se aplică prevederile art. 149;

c)achizițiilor de bunuri și servicii care urmează a fi obținute, respectiv pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 1342 alin. (2) Ut. a) și b) înainte de data înregistrării și al căror fapt generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc după această dată.

Conform art. 11 alin. (12) din același act normativ: „(12) Beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili persoane impozabile stabilite în România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați conform art. 781 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită și/sau a achizițiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare.

Ca atare, din interpretarea „per a contrario” a textelor legale arătate – art. 781 alin. (1), (7)-(8) din CPF coroborate cu dispozițiile art. 11 alin. (11) - (12) din CF raportate la împrejurarea potrivit cu care societățile CRISTAL PLAST DESIGN SRL - UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL si contestatoarea K. S. DESIGN SRL nu au fost înregistrate niciodată în Registrul contribuabililor inactivi de către intimata ANAF, nici în perioada 17.09._14 si nici în prezent rezultă fără putință de tăgadă ca bugetul de stat nu a fost prejudiciat de societatea contestatoare K. S. DESIGN SRL în situația în care aceasta avea atât drept de deducere a cheltuielilor cu valoarea mărfii cât și a TVA aferenta, astfel încât apreciază că susținerile intimatei ANAF sunt total nefondate și neîntemeiate.

Mai mult, celelalte doua societăți comerciale identificate de intimata ca făcând parte din lanțul de distribuție, respectiv TOP RADIANT SRL a fost declarată inactivă în data de 07.01.2015, așadar ulterior perioadei în care contestatoarea a achiziționat mărfurile, iar BEST GARDEN TRADE SRL a fost declarata inactivă abia în data de 14.11.2014, așadar perioada de inactivitate a acesteia suprapunându-se doar timp de 1(o) luna (ultima luna) cu perioada în care a achiziționat marfa. A menționat ca K. S. DESIGN SRL nu a avut relații contractuale directe cu BEST GARDEN TRADE SRL, marfa fiind achiziționata de la Universal Tehnoinstal SRL care după informațiile sale nu a fost sancționata în niciun fel ca urmare a achiziționării mărfurilor de la un contribuabil inactiv.

În concluzie, contestatoarea consideră că a avut un drept de deducere a cheltuielilor cu valoarea mărfurilor, cat si a TVA aferenta de vreme ce niciuna din societățile menționate de intimata ANAF, la momentul achiziționării mărfurilor nu era declarata inactiva în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați organizat si ținut de însăși intimata ANAF.

În legătură cu precizările formulate în cuprinsul întâmpinării de intimata ANAF cu privire la motivarea în drept:

Intimata a precizat că societatea contestatoare a încălcat dispozițiile art. dispozițiile art. 6 alin (2) din Legea nr. 82/1991 Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicata cu modificările si completările ulterioare, art. 21 alin (4) lit. f) si art. 146 alin 1. Lit a) din Legea nr. 571/2003, republicata cu modificările si completările ulterioare privind Codul fiscal, republicata cu modificările si completările ulterioare si ca atare s-ar impune în sarcina subscrisei atragerea răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. (3) lit. b) din CPF potrivit căruia: (3)Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, directori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: b)are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor;

D. urmare, în opinia contestatoarei si aceste susțineri ale intimatei ANAF sunt neîntemeiate, cel puțin pentru următoarele considerente de ordin legal.

Lăsând la o parte considerentele contestatoarei legate de aprecierile neîntemeiate făcute de intimata prin organele sale cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 6 alin (2) din Legea nr. 82/1991 Legea nr. 82/1991, art. 21 alin (4) lit. f) si art. 146 alin 1. Lit. a) din Codul fiscal si la care a făcut referire „în extenso” în cuprinsul contestației formulate, apreciază ca nu sunt întrunite nici condițiile cumulative în vederea atragerii răspunderii solidare a contestatoarei întemeiate pe dispozițiile art. 27 alin (3) lit. b) pentru următoarele considerente:

- Societatea comerciala UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL de la care contestatoarea K. S. DESIGN SRL a achiziționat marfa în perioada 17.09._15 nu au fost declarate insolvabile sau insolvente în condițiile Codului de procedura fiscala (art. 176 CPF) acestea fiind în stare de funcțiune si în prezent potrivit informațiilor furnizate de registrul comerțului - (Anexa 1);

- Societatea comerciala UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL de la care subscrisa contestatoare K. S. DESIGN SRL a achiziționat marfa în perioada 17.09._15 nu se afla în raporturi de afiliere, în sensul în care niciuna nu este controlata direct sau indirect de cealaltă (nu au asociați comuni si/sau niciuna dintre societăți nu deține calitatea de asociat/acționar în cealaltă societate);

" Nu este aplicabila condiția prevăzută de lit. b) a art. 27 alin (3) întrucât contestatoarea K. S. DESIGN SRL nu a avut raporturi contractuale comerciale cu furnizorii UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL în proporție de cei puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor. Astfel, interpretând în mod greșit textul legal, intimata a apreciat în mod eronat ca, în situația în care: „ din totalul aprovizionărilor efectuate în 2014 circa 80% provin din relația firma fantoma - UNIVERSAL TEHNOINSTAL - K. S. DESIGN ar fi întrunită aceasta condiție.

La momentul tranzacționării mărfurilor - perioada cuprinsa intre 17.09._12, niciuna dintre firmele arătate nu erau declarate nici insolvente si nici inactive si ca atare niciuna dintre aceste firme nu poate fi considerata „firma fantomă”;

Contestatoarea nu a avut raporturi comerciale direct în proporția prevăzută de lege cu niciun furnizor Universal Tehnoinstal SRL.

În legătură cu susținerile formulate în cuprinsul întâmpinării de intimata ANAF potrivit cărora: » societatea Universal Tehnoinstal SRL a fost folosita ca firma „tampon" cu scopul de a da o aparenta legala tranzacțiilor respective”, argumentând expresia de firma „tampon” prin faptul ca Universal Tehnoinstal SRL: „ nu deține capital propriu de lucru, nu deține niciun utilaj sau mijloace de transport necesar manipulării tonelor de fier beton, nu are angajați pentru asemenea activitate, nu are spatii de depozitare, marfa nu trece fizic prin societate fiind descărcata direct la punctul de lucru al K. S. DESIGN SRL.

Contestatoarea a solicitat să se constate că raporturile contractuale comerciale între Universal Tehnoinstal SRL si K. S. DESIGN SRL au fost în realitate, raporturi de comision materializate prin plata facturii imediat sau în unele cazuri în cel mai scurt timp posibil de la recepționarea mărfurilor către comisionarul Universal Tehnoinstal SRL. Comitentul K. S. DESIGN SRL nu a avut niciodată la cunoștința sau sub controlul sau prețul sau orice alta condiție de achiziție între comisionarul Universal Tehnoinstal SRL si furnizorii săi.

Riscul neonorării comenzilor către contestatoare era în întregime suportat de S.C. Universal Tehnoinstal SRL.

Raportat la susținerile intimatei ANAF referitoare la calificarea Universal Tehnoinstal SRL ca „firma tampon” contestatoarea a arătat că aceasta are ca activități autorizate a fi desfășurate la sediul social chiar activitățile ce fac obiectul comerțului cu ridicata a fierului-beton, în acest caz neimpunându-se obligativitatea înregistrării unui sediu secundar-punct de lucru.

Totodată, după cum se observa intimata ANAF încearcă să inducă în eroare instanța prin prezentarea eronata a stărilor de fapt si de drept, apărările acesteia putând fi ușor demontate, construcțiile Juridice fiind la nivel apreciativ, nicidecum fondate.

În susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosar furnizare informații extinse emise de ONRC, fișa sintetică totală din data de 13.05.2015.

Parile au administrat in cauza proba cu inscrisuri.

La solicitarea instantei, ANAF a comunicat la dosar relatii referitoare la situatia societatilor comerciale aratate in decizia emisa de Directia Generala Antifrauda Fiscala din perspectiva evidentei Registrului contribuabililor inactivi-fila 514.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-Administrația sector 6 a Finanțelor publice în ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2527 emisă la data de 4.02.2015 de Directia Generala Antifrauda Fiscala Bucuresti, instanta o va admite avand in vedere dispozitiile art. 36 din codul de procedura civila, actul atacat nefiind emis de Administratia Finantelor publice sector 6.

Ca atare, aceasta intimata justifica calitate procesuala pasiva numai in ce priveste actele emise in calitate de organ de executare silita, respectiv procesele verbale de aducere la indeplinire a masurilor asiguratorii dispuse de Directia Generala Antifrauda Fiscala, in conformitate cu prevederile art. 129 alin. 6 din codul de procedura fiscala – „Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.”

In consecinta, instanta va respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 4.02.2015 de ANAF- Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, formulat în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-Administrația sector 6 a Finanțelor publice, ca fiind introdus împotriva unei personae fără calitate procesuală pasivă.

In ce priveste excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Regională Antifraudă Fiscală București instanta o va respinge ca neintemeiata avand in vedere ca Decizia de instituire a masurilor asiguratorii, atacata in cauza, a fost fost emisa de Directia Generala Antifrauda Fiscala, structura organizata in cadrul ANAF, fara personalitate jurudica, in consecinta, fata de dispozitiile art. 15 alin. 1 din HG nr. 520/2013 potrivit carora: „In cadrul Agentiei Nationale de Administrare fiscala se organizeaza si functioneaza Directia Generala Antifrauda Fiscala, structura fara personalitate juridica, cu atributii de prevenire, descoperire si combatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala si vamala.”, Agentia N. de Administrate Fiscala justifica calitate procesuala pasiva din perspectiva calitatii de subiect al raportului juridic litigios dedus judecatii, angajat in raportul juridic printr-un act emis de o structura fara personalitate juridica aflata in subordinea aceasteia, in acest sens prevederile art. 17 alin. 3 din codul de procedura fiscala – „Statul este reprezentat de M. Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.”

Pe fondul contestatiei la executare, instanta retine ca Directia Generala Antifrauda Fiscala din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a emis Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 2527/04.02.2015, aduse la indeplinire de Administratia Finantelor Publice sector 6 in temeiul art. 129 alin. 6 din codul de procedura fiscala prin procesul verbal de secchestru asigurator pentru bunurile mobile nr._/05.02.2015 si înștiințarea de poprire nr_/05.02.2015, fiind instituite următoarele masuri asigurătorii: - poprire asigurătorie pentru disponibilitățile contestatoarei din conturile bănești în lei si/sau în valuta, deschise la Raiffesien Bank, Banca Transilvania, precum si la Trezoreria Statului S. 6; - sechestru asigurător asupra bunurilor imobile ale contestatoarei, identificate conform anexei la procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile (aparate instrumente, echipamente tehnologice, mijloace de transport, materii prime si marfuri conform balantei de stoc)-fila 35, valoarea bunurilor sechestrate fiind estimata la suma de 315.379 de lei.

Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost emisă in baza dispozițiilor art.129 alin.2 din OG nr.92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, constatându-se că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea obligațiilor de plată estimate, constând în taxă pe valoarea adăugată în sumă de 970.125 lei și impozit pe profit în sumă de 646.750 lei.

În motivarea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, organul de control a arătat că, din verificările efectuate asupra documentelor financiar contabile ale contestatoarei, s-a constatat că aceasta a achiziționat în perioada 17.09._14, fier beton de diverse cantități, dimensiuni și sortimente, de la . SRL care, la rândul său, a aprovizionat marfa de la . SRL, societate cu un comportament fiscal inadecvat, în sensul că nu funcționează la sediul social sau la punctul de lucru declarat, iar reprezentantul legal nu a dat curs invitației de a se prezenta pentru efectuarea verificărilor, valoarea totală a achizițiilor fiind de 5.012.314 lei.

Din informațiile furnizate de ANAF a rezultat că societatea Cristal Plast Design SRL a avut ca principal furnizor de mărfuri în anul 2014, societatea Best Garden 3 SRL, care nu funcționează la sediul social sau la punctul de lucru declarat, fiind declarată inactivă din data de 14.11.2014, în Registrul contribuabililor inactivi. La rândul său, societatea Best Garden 3 SRL a avut ca principal furnizor de marfă pe Top Radiant SRL pentru care a fost emis avizul privind propunerea de declarare în inactivitate de către Direcția Regională de Antifraudă Fiscală București, la data de 16.07.2014, pentru comportament fiscal de tip „fantomă”. În consecință, organul de control a concluzionat că beneficiarul final, respectiv contestatoarea în cauză, nu avea drept de deducere a cheltuielilor cu valoarea mărfii, cât și a TVA-ului aferent, întrucât marfa tranzacționată pe relația Top Radiant SRL-Best Garden 3 SRL-Cristal Plast Design SRL-Universal Tehno Instal SRL nu a avut documente justificative potrivit legii, atâta vreme cât primele două societăți sunt catalogate ca fiind firme de tip „fantomă”.

Organul de control a invocat ca dispoziții legale aplicabile prevederile art.6 alin.2 din Legea nr.82/1991, art.21 alin.4 lit.e din Codul fiscal și art.146 alin.1 lit.a din Codul fiscal, potrivit cărora nu sunt deductibile cheltuielile înregistrare în contabilitate care nu au la bază un document justificativ potrivit legii, iar pentru executarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: pentru taxa datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate în beneficiul său de către o persoană impozabilă; să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art.155 alin.5 din Codul fiscal.

Împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, contestatoarea a formulat contestație la executare, măsurile asiguratorii fiind puse în executare prin procesele verbale de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/05.02.2015 încheiat de Direcția Regională Antifraudă Fiscală (bunurile mobile constând în aparate instrumente, echipamente tehnologice, mijloace de transport, materii prime și mărfuri evaluate de contestatoare la suma de 315.379 de lei, fără TVA), invocând ca aspecte de nelegalitate nerespectarea dispozițiilor art.151 indice 2 din Legea nr.571/2003, arătând că facturile înregistrate în evidența contabilă a contestatoarei, facturi emis de Universal Tehno Instal SRL în perioada iunie-decembrie 2014, respectă prev.art.155 alin.19 din Legea nr.571/2003, care reglementează conținutul facturii. În baza acestor facturi, contestatoarea a arătat că a achitat furnizorului său în integralitate contravaloarea facturilor, inclusiv TVA-ul aferent, plata fiind efectuată prin virament bancar, ca atare este exonerată de răspundere față de disp. art.151 indice 2 alin.2 din Codul fiscal, potrivit cărora prin derogare de la prev.alin.1 dacă beneficiarul dovedește achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei, nu mai este ținut răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei.

Contestatoarea a mai invocat neconcordanța calculului impozitului pe profit efectuat de inspectorii antifraudă, cu suma reținută in procesul verbal de înființare a popririi emisă la 05.02.2015, existând o diferență în sumă de 200.000 de lei, între prejudiciul estimat cu acest titlu în sumă de 646.750 lei și suma menționată în înștiințarea popririi emisă la 05.02.2015, care vizează o sumă de 846.750 lei, reprezentând astfel un pericol ca executarea silită să fie demarată pentru o sumă mai mare cu 200.000 de lei față de cea stabilită prin procesul verbal de constatare, aspect care, in opinia instantei, reprezinta o eroare materiala care poate fi indreptata de organul fiscal de executare care a emis actul in conditiile art. 48 din cdul de procedura fiscala, de vreme ce suma nu a fost efectiv executata silit. Totodată, contestatoarea a arătat că măsurile instituite de către organul de control îi periclitează activitatea societății, întrucât nu există nici un pericol și nici indicii că s-ar produce un asemenea pericol de sustragere de la plata obligațiilor fiscale, cu atât mai mult cu cât nu a fost emisă o decizie de impunere, comportamentul fiscal al contestatoarei fiind adecvat și corect.

In raport de probele administrate in cauza, instanța reține că potrivit art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală măsurile asiguratorii se dispun când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea, iar potrivit alin.5, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.

Potrivit alin.3 al art.129 din Codul de procedură fiscală „Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.” Astfel, din perspectiva ultimei teze a textului de lege citat, instanta constată ca prejudiciul pe care-l invocă contestatoarea este un prejudiciu eventual, având în vedere că nu a fost întreprinsă nicio măsură de executare silită împotriva acesteia.

Mai mult, contestatoarea are posibilitatea de a consemna valoarea estimata prin decizia de instituire a masurilor asigurătorii pentru a ridica sechestrul in conditiile art. 129 alin. 4 din codul de procedura fiscala – „Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate”, aceasta afirmand in motivele contestației (fila 16), faptul ca nu ar avea nicio dificultate in a plati aceasta obligatie financiara, raportand in mod constant o crestere anuala a cifrei de afaceri - 41.037.281 de lei pentru exercitiul financiar 2013, per a contrario, instituirea masurilor asigurătorii nu pericliteaza activitatea comerciala a societatii de vreme ce contestatoarea a declarat ca dispune de mijloace banesti suficiente pentru a acoperi creanta fiscala la valoarea estimata.

In cadrul prezentei contestații la executare, instanța este sesizata cu analiza legalitatii si temeiniciei deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii din perspectiva condițiilor prevăzute de art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală, respectiv intrunirea conditiilor de fond si de forma ale actelor emise de organul de executare de aducere la indeplinire a masurilor asiguratorii.

Ca atare, legalitatea și temeinicia actelor de executare astfel emise poate fi apreciată de instanță in cadrul prezentei contestatii la executare numai din perspectiva respectării de către organul de control, respectiv de către organul de executare silită, a condițiilor de instituire a măsurilor asiguratorii, fără a putea statua asupra existenței sau inexistenței in sarcina contestatoarei a obligației fiscale estimate prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, obligatia fiscala urmand a fi individualizata printr-un titlu de creanta pentru contestarea caruia petenta are deschisă o cale separată și specifică, reglementată de disp. art.209 din Codul de procedură fiscală.

Astfel, raportat la primul motiv al contestatiei la executare, repectiv pretinsa nerespectare de catre organul fiscal a dispozitiilor art. 151 ind. 2 alin. 2 din codul fiscal potrivit cărora prin derogare de la prev.alin.1 dacă beneficiarul dovedește achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei, nu mai este ținut răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei, fara a statua asupra caracterului cert, lichid si exhigibil al crentei fiscale si analizand aparenta in drept pentru a a putea aprecia asupra temeiniciei si legalitatii masurilor asiguratorii, instanta apreciază ca petenta nu se afla in aceasta situatie. Desi contestatoarea a aratat că a achitat furnizorului său în integralitate contravaloarea facturilor, inclusiv TVA-ul aferent, plata fiind efectuată prin virament bancar, din constatarile organului fiscal rezulta ca bugetul de stat a fost prejudiciat în sensul că petenta contestatoare a dedus TVA-ul și a majorat cheltuielile aferente unor mărfuri pentru care, pe lanțul de distribuție, nu a fost colectat TVA-ul și nu s-a plătit impozit pe profit, contestatoarea invocand de altfel dreptul de deducere a TVA prin raspunsul la intampinare.

In consecinta, contestatoarea nu a achitat TVA-ul aferent marfurilor achizitionate, neproducand dovezi in acest sens, ci a dedus taxa pe valoare adaugata aferenta, ca atare nu se regaseste in ipoteza reglementata de art. 151 ind. 2 alin. 2 din codul fiscal

Directia Generala Antifrauda a motivat decizia de instituie a masurilor asiguratorii, atat in fapt, cat si in drept, constatand ca documentele care au fost emise furnizorii contestatoarei nu au calitatea de documente justificative, instanta retinand incidente dispozitiilor art. 146 alin. (1) lit.a) din Legea 571/2003 rep. privind Codul fiscal care prevede ca pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate în beneficiul sau de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 alin.(5);

Ori, dupa cum a statuat Inalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ si Fiscal in Decizia de speță nr. 5679/2013, în condițiile în care nu se cunosc furnizorii reali ai bunurilor înscrise în facturi, operațiunile consemnate în facturi, chiar dacă au fost înregistrate în contabilitate, sunt considerate fără documente legale de proveniență.

De asemenea, sunt incidente prevederile art.27 alin.(3) lit.b) din O.G 92/2003-rep. privind Codul de procedură fiscal potrivit carora: „Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul si dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: (....) b) are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienții si/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor.

Ori, in procesul verbal de constatare întocmit de Directia Generala Antifrauda Fiscala se reține că din totalul aprovizionărilor din anul 2014, mai puțin furnizorii de utilități, cca 80% provin din relația firmă „fantomă” -Universal Tehno Instal - K. S. Design, relație în care societatea Universal Tehno Instal a fost folosită cu scopul de a da o aparență legală tranzacțiilor respective, constatări bazate pe faptul că societatea Universal tehno Instal SRL nu deține capital propriu de lucru, nu deține nici un rulaj sau mijloace de transport necesare manipulării tonelor de fier beton, nu are angajați pentru astfel de activitate, nu are spații de depozitare și marfa nu trece fizic prin societate, fiind descărcată direct la punctul de lucru al contestatoarei. Din această perspectivă, pe lanțul de distribuție, facturile emise își pierd calitatea de document justificativ care să poată fi înregistrat în contabilitate, întrucât sediile respective erau fictive.

Asa cum insasi contestatoarea a aratat prin raspunsul la intampinare, conform art. 11 alin. (12) din același act normativ: „(12) Beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili persoane impozabile stabilite în România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați conform art. 781 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită și/sau a achizițiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare.

In acest sens, din relațiile comunicate la dosar de ANAF la fila 514, rezultă că societatea Top Radiant SRL figurează în registrul contribuabililor inactivi începând cu data de 07.01.2015, iar decizia de declarare în inactivitate este din data de 31.07.2014, societatea Best Garden 3 SRL figurează ca inactivă la 14.11.2014, iar decizia de declarare în inactivitate este din data de 15.10.2014, iar societatea Cristal Plast Design SRL figurează ca inactivă din data de 20.05.2015, iar decizia de declarare în inactivitate este din data de 04.03.2015. Deci cel putin doua dintre societatile comerciale care au tranzactionat/furnizat marfuri achizitionate de contestatoare ca beneficiar final, aveau decizia de declarare in inactivitate datata anterior si in timpul perioadei vizate de controlul organului fiscal.

Pentru aceste motive, instanța apreciază că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost luată în mod temeinic și legal de către organul de control, fiind indeplinite conditiile art. 129 alin. 2 din codul de procedura fiscala, în cauză existând indicii cu privire la un comportament fiscal inadecvat al societăților comerciale cu care a tranzacționat furnizorul contestatoarei, ponderea tranzactiilor efectuate intre aceiasi subiecti fiind de cca 80% din totalul tranzacțiilor înregistrate de contestatoare, cel puțin două dintre acestea apărând ca fiind declarate inactive la datele de 31.07.2014 și 15.10.2014, perioada de tranzacționare avută în vedere de organul de control fiind între 17.09.2014 și 19.12.2014.

In privinta cerintelor intrinseci ale actelor emise de Administratia Financiara sector 6, ca organ de executare, instanta constata ca au fost respectate prevederile art. 43 din codul de procedura fiscala.

Pentru toate aceste motive, instanta va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale passive a intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-Administrația sector 6 a Finanțelor publice în ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 4.02.2015.

Respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 4.02.2015 de ANAF - Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, formulat în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-Administrația sector 6 a Finanțelor publice, ca fiind introdus împotriva unei personae fără calitate procesuală pasivă.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Regională Antifraudă Fiscală București.

Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea K. S. DESIGN SRL, cu sediul ales la SCA „C. și Asociații”, din București, ..4, parter, sector 1, J40/_/2011, CUI_ în contradictoriu cu intimatele M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – Direcția Generală Antifraudă Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5 și DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI in reprezentarea Administrației S. 6 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 2, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 7.07.2015.

P. GREFIER

RED.CȘ/Thred.MM

5 ex/

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5479/2015. Judecătoria...		Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5485/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Validare poprire. Sentința nr. 5480/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Sentința nr. 5475/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Sentința nr. 5479/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5463/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Pretenţii. Sentința nr. 4163/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Sentința nr. 4170/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Pretenţii. Sentința nr. 4164/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI