Pretenţii. Sentința nr. 4163/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4163/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 4163/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4163
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta Asociația de proprietari . în contradictoriu cu pârâții M. A., M. A. și M. L..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.06.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.09.2014, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari . a chemat în judecată pe pârâtul M. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 8608,44 lei, din care 5404,77 lei, cote de întreținere și 3203,67 lei, penalități de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul datorează suma de 8606,44 lei pentru perioada decembrie 2012 - iunie 2014, sumă ce cuprinde și penalitățile de întârziere aferente acestui interval de timp.
Aceste penalizări sunt în acord cu legea și nu sunt mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere. Conform procesului verbal din 10.08.2003, penalitățile sunt în cuantum de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere. În total, cuantumul penalităților este de 3203,67 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.192, art.193 Cod procedură civilă, art.49 alin.2 și art.50 din Legea nr.230/2007, HG nr.1588/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: liste de plată aferente perioadei solicitate, centralizator, proces verbal din data de 10.08.2003, proces verbal din data de 24.09.2003, împuternicire avocațială.
La data de 20.10.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță prin rezoluția din data de 03.10.2014.
Prin același compartiment, la data de 15.01.2015, s-au comunicat relațiile solicitate de la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6.
La data de 29.01.2015, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză alături de pârâtul inițial și pe M. A. și M. L., solicitând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei.
Prin compartimentul registratură, la data de 06.03.2015, pârâții M. A. și M. L. au depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de Proprietari ..
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2081/11.09.2003 de BNP Z. Steluța, M. A. i-a vândut fiului său, M. A. (căsătorit cu M. L.), apartamentul 15 situat în București, .. 53A, ., ., vânzătorul M. A. rezervându-si dreptul de uzufruct viager asupra imobilului. De asemenea, cumpărătorul a intrat de drept în stăpânirea imobilului la data autentificării contractului si de fapt va stăpâni de la data decesului vânzătorului M. A..
Pârâții au învederat că nu locuiesc în acest imobil si nu au cunoscut faptul că sunt restanțe la întreținere, nefiind puși în întârziere de asociația de proprietari si nici înștiințați de paratul M. A. (tatăl pârâtului M. A.) si nici de persoana cu care acesta conviețuiește în acest imobil că ar exista datorii, luând la cunoștința de aceste datorii când a primit cererea de chemare în judecata.
Potrivit legii uzufructuarul are folosința exclusivă a bunului. Chiar în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare se stipulează ca M. A., cumpărătorul imobilului, intră de fapt în stăpânirea imobilului la data decesului vânzătorului M. A.. Atâta vreme cât M. A. are un drept de uzufruct viager asupra imobilului, folosind exclusiv acest imobil împreună cu persoana cu care conviețuiește, are obligația să plătească și cotele de întreținere. Cu atât mai mult se impune acest lucru cu cât nici nu i-au anunțat că nu mai plătesc cotele de întreținere de aproximativ 2 ani, acumulându-se astfel si penalități. Nici în momentul când au primit cererea de chemare în judecata nu a fost anunțat, pârâtul luând la cunoștința de pretențiile reclamantei abia când a fost citat cu cererea modificatoarea si cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, instanța trebuie să-1 oblige pe pârâtul M. A. la plata sumei de 8608,44 lei (5404,77 lei - cote întreținere si 3203,67 lei - penalități de întârziere) către reclamanta.
Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei 8608,44 lei (5404,77 lei - cote întreținere si 3203,67 lei - penalități de întârziere).
În ceea ce privește suma de 5404,77 lei, reprezentând cote de întreținere, pârâții au învederat că recunosc această suma si sunt de acord să o plătească.
În ceea ce privește suma de 3203,67 lei, reprezentând penalități de întârziere, sunt de acord si cu plata acestora, dar consideră că se impune a se clarifica de către reclamanta ce penalitate a aplicat 0,06% pentru fiecare zi de întârziere sau 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
Deși reclamanta a susținut prin cererea de chemare în judecată că penalitățile sunt în cuantum de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere, totuși din situațiile anexate cererii de chemare în judecata rezultă că s-a aplicat o penalitate de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâții au solicitat să se pună în vedere reclamantei să precizeze în mod expres ce penalitate a aplicat 0,06% pentru fiecare zi de întârziere sau 0,2% pentru fiecare zi de întârziere așa cum reiese din tabelele depuse.
Conform art. 397 alin. 3 C. proc. civ., pârâții au solicitat acordarea unui termen pentru executarea hotărârii.
Pârâții au precizat că în data de 26.02.2015 au achitat asociației de proprietari suma de 600 lei, reprezentând cota restanta, urmând să mai facă si alte plăți până la primul de termen de judecata, De asemenea, si în data de 05.03.2015 au mai făcut o plată de 1.000 lei, urmând să depună dovada până la termenul de judecata din 31.03.2015.
De asemenea, pârâții au mai arătat că au două credite bancare contractate:
- un credit de nevoi personale la banca Unicredit Tiriac Bank SA în suma de 20.000 Euro scadent în anul 2018, plătind lunar o rata de aproximativ 302 euro;
- un credit la INC Bank prin care au refinanțat un credit de consum, în suma de 19.333 lei scadent în anul 2020 plătind o rată lunară de aproximativ 409 lei.
Prin urmare, având în vedere că pârâții au aceste două credite pe care trebuie sa le achite, faptul că la imobilul unde locuiesc trebuie să achite utilitățile, precum și faptul că nu pot achita suma totala de 8608,44 lei în mod rezonabil până la termenul de judecata din data de 31.03.2015, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se acorde un termen pentru executarea hotărârii.
Având în vedere dispozițiile art. 454 CE proc. civ. care prevăd că pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea li obligat la plata cheltuielilor de judecata, motiv pentru care au solicitat să nu fie obligați la plata cheltuielilor de judecata constând în onorariul avocatului în suma de 900 lei.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 205, art. 397 alin. 3, art. 454 C. proc. civ.
La întâmpinare, pârâții au anexat împuternicire avocațială nr._/23.02.2005, chitanța nr.7094/26.02.2015, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2081/11.09.2003 de BNP Z. Steluța, fluturaș de lichidare pe luna februarie 2015, actul adițional la contractul individual de muncă din 01.11.2014, contract de credit nr._/04.05.2008, contract de credit și garanție nr._/12.02.2015.
La data de 16.03.2015, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
În ceea ce privește punerea în întârziere, trebuie să se observe faptul că cererii introductive i-a fost anexată dovada faptului că dl. M. A. a fost înștiințat cu privire la debitele existente față de asociație. Acea înștiințare i-a fost expediată pârâtului M. A. deoarece asociația nu a fost înștiințată cu privire la faptul că apartamentul în cauză a fost dobândit, între timp, de către dl. M. A. și care, ca o consecință a faptului că la data dobândirii era căsătorit cu dna. M. L., a intrat în categoria bunurilor comune ale soților date fiind dispozițiile care, la data autentificării înscrisului constatator al contractului de vânzare-cumpărare în discuție, erau cuprinse în primul alineat al art. nr. 30 din Legea nr. 4/1954 privind Codul familiei, republicată. Astfel, faptul că pârâții M. nu au primit somația, este consecința propriei lor conduite și nu poate fi imputată asociației.
În ceea ce privește persoana obligată să plătească sumele datorate cu titlu de cote de contribuție, aceasta este persoana/persoanele care este/sunt titulară/titulare ale dreptului de proprietate asupra bunului principal date fiind dispozițiile cuprinse în art. nr. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietarii. Raporturile contractuale dintre pârâți nu au niciun efect în privința asociației deoarece, după cum se știe, „res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”. Domnul și doamna M. nici măcar nu i-au adus la cunoștință faptul că au dobândit bunul respectiv astfel încât să îi poată informa cu privire la problemele existente, lucru care evidențiază neglijența lor în administrarea bunurilor care le aparțin. În plus, datoriile înregistrate erau trecute în listele de plată afișate la avizier astfel încât aceștia puteau cu ușurință să constate acest lucru, caz în care putea lua legătura cu reprezentanții asociației pentru a obține explicațiile pe care le considerau necesare.
În ceea ce privește modul de calcul al penalităților de întârziere, conform celor arătate în cuprinsul Procesului-verbal întocmit cu ocazia ședinței A.G.P. A.P. . din data de 10.08.2003, se are în vedere un procent de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere. Cu această ocazie, în temeiul dispozițiilor cuprinse la pct. nr. 1 din alineatul al doilea al art. nr. 204 din Leuea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată. cu modificările si completările ulterioare, reclamanta a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul cererii introductive în sensul înlocuirii cifrei 0,06 cu 0,2.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a unui termen pentru executare, trebuie să se observe faptul că pârâților M. le-a fost comunicată cererea de chemare în judecată în prima jumătate a lunii februarie a anului curent. Până la primul termen de judecată fixat pârâții au avut la dispoziție un termen de peste 45 de zile pentru a-și îndeplini obligațiile. Dispozițiile cuprinse în aliniatul al treilea al art. nr. 397 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. republicată) M. Of. nr. 545/2012, P. I), cu modificările și completările ulterioare, indică faptul că pârâtul nu va putea cere un termen de plată dacă a beneficiat de un termen rezonabil calculat de la data de comunicării cererii de chemare în judecată. După cum se observă, pârâții au solicitat prin întâmpinarea formulată administrarea probei cu expertiza contabilă. Prin urmare, în considerarea dispozițiilor cuprinse în art. nr. 13 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată (M. Of. nr. 545/2012, P. 11, cu modificările si completările ulterioare, cel mai probabil, instanța le va admite această solicitare. în consecință, se va mai acorda încă cel puțin un termen de judecată pentru ca expertul care va fi desemnat să poată să efectueze respectiva expertiză. în aceste condiții, debitorii vor avea la dispoziție de un termen și mai lung pentru a-și executa obligația neputându-se invoca faptul că nu au avut la dispoziție un termen rezonabil pentru plată.
Faptul că pârâții au și alte obligații față de alte persoane (în cazul de față, bănci), nu prezintă relevanță în prezenta cauză deoarece aceștia au fost cei care au luat decizia de a-și asuma acele obligații prin încheierea unor contracte și, din acest motiv și potrivit regulii generale, „res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”. Toate datoriile pe care aceștia le au față de asociație au fost achitate din fondurile constituite de asociație din sumele încasate de la ceilalți coproprietari. Prin urmare, dacă pârâților li s-ar acorda un termen de plată prin hotărârea prin care va fi dezlegată prezenta pricină, în continuare, coproprietarii care au dat dovadă de corectitudine vor fi obligați să avanseze sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor provocate de către pârâți deși aceștia nu sunt în niciun fel responsabili pentru situația financiară a acestora, soluție care ar fi profund inechitabilă.
În plus, susținerile făcute în susținerea ideii conform căreia se confruntă cu dificultăți financiare nu sunt susținute în totalitate nici de înscrisurile prezentate.
Totodată, trebuie să se țină cont și de faptul că nu se poate trage vreo concluzie cu privire la situația patrimonială a pârâților pornind doar de la informațiile, parțial inexacte, pe care aceștia le-au furnizat deoarece este foarte posibil ca aceștia să aibă și alte surse de venit și bunuri pe care nu le-au indicat, neavând interesul să facă acest lucru.
Pe lângă toate acestea, deși susțin faptul că se află într-o situație financiară precară, rezultă că dispun de resursele necesare pentru a recurge la serviciile unui avocat și pentru a plăti sumele necesare pentru efectuarea unei expertize.
În considerarea tuturor celor arătate mai sus, reclamanta a solicitat respingerea cererii de acordare a unui termen pentru executarea hotărârii care se va pronunța.
În ceea ce privește solicitarea pârâților de a fi exonerați de la plata cheltuielilor de judecată provocate, se impune ca aceasta să fie respinsă deoarece, deși pârâții au recunoscut pretențiile formulate prin cererea introductivă, totodată au solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă. Această solicitare arată de fapt că aceștia nu recunosc faptul că datorează asociației sumele arătate în cuprinsul cererii introductive în condițiile în care solicită concursul unei specialist pentru stabilirea debitelor lor.
Însăși introducerea cererii de chemare în judecată este consecința faptului că pârâții M. nu i-au încunoștințat pe reprezentanții asociației cu privire la faptul că au dobândit apartamentul în discuție astfel încât să poată fi informați cu privire la problemele existente, lucru care evidențiază neglijența lor în administrarea bunurilor care le aparțin. În plus, datoriile înregistrate erau trecute în listele de plată afișate la avizier astfel încât puteau cu ușurință să constate acest lucru, caz în care putea lua legătura cu reprezentanții asociației pentru a obține explicațiile pe care le considerau necesare.
Prin același compartiment, la data de 30.03.2015, reclamanta a depus la dosar cerere de actualizare a valorii creanței, prin care a arătat că pârâtul M. A. a achitat suma de 2200 lei, stingând astfel o parte din datoriile acumulate și anume:1600,75 lei, reprezentând cote de contribuție, aferente perioadei decembrie 2012 – parțial iunie 2013 și 599,25 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada octombrie 2012 – martie 2013. Cu toate acestea, după introducerea cererii de chemare în judecată, pârâții nu au achitat nici cotele de contribuție datorate pentru lunile iulie 2014 – ianuarie 2015. În aceste condiții, reclamanta a procedat la actualizarea pretențiilor solicitate, respectiv pârâții mai au de achitat suma de_,91 lei.
Cererea a fost însoțită de chitanțele . nr.7094/26.02.2015, nr.7108/05.03.2015, 7127/17.03.2015, centralizator penalizări, liste de plată a cotelor de întreținere.
La termenul din data de 19.05.2015, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a menționat că pârâtul Mitro A. a achitat suma de 2100 lei, reprezentând restanțe la cotele de restante, conform chitanțelor nr.7094/26.02.2015, 7108/05.03.2015 și 7163/31.03.2015, stingând o parte din datoriile acumulate. Cu toate acestea, după introducerea cererii de chemare în judecată, pârâții nu au achitat nici cotele de contribuție datorate pentru lunile februarie 2015 și martie 2015. În aceste condiții, reclamanta a procedat la actualizarea pretențiilor solicitate, respectiv pârâții mai au de achitat suma de_,93 lei, conform listei de plată pentru luna martie, afișată la data de 25 aprilie 2015, atașată cererii.
Cererea a fost însoțită de liste de plată aferente lunilor februarie 2015 și martie 2015, modul de calcul al penalizărilor aferente lunilor februarie și martie 2015, centralizator penalizări.
La același termen, pârâții Mitrol A. și M. L., au depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv dovada achitării sumei de 3400 lei, reprezentând cote de întreținere restante, respectiv chitanțele nr.7181/09.04.2015 în sumă de 800 lei, nr.,7221/23.04.2015 în sumă de 600 lei și chitanța nr.7266/14.05.2015 în sumă de 2000 lei. Pârâții au mai arătat că la termenul anterior din 31.03.2015 au făcut dovada achitării sumei de 2700 lei, reprezentând cote de întreținere restante, suma totală achitată până în prezent fiind de 6.100 lei; cererea nr.900/09.04.2015 prin care au solicitat asociației încheierea unei înțelegeri pentru achitarea debitului prin eșalonarea datoriei în șase rate lunare, reclamanta refuzând să încheiere o înțelegere în acest sens; scadențar din 14.05.2015 eliberat de Unicredit Ț. SA și adresa din 13.05.2015 emisă de ING Bank.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A., invocată din oficiu, față de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:
Legitimarea procesuală pasivă este traducerea procesuală a calității de subiect obligat in raportul juridic litigios si presupune o identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul litigios, iar ocrotirea acestei echivalențe este stabilită de legiuitor prin acordarea părților și instanței a dreptului de a ridica excepția lipsei calității procesuale pasive.
Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Calitatea procesuala pasivă, presupunând - potrivit consideratiilor anterioare - o echivalență între persoana celui obligat și persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă, impune verificarea dacă, în speța de față, există o identitate între persoana carea a beneficiat de serviciile prestate de către creditoare și persoana debitorului.
În conformitate cu prevederile art. 46 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și art. 32, alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin HG nr. 1588/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție care le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor aprobate prin hotărârea adunării generale a proprietarilor.
În speță, proprietari ai apartamentului pentru care reclamanta solicită plata cheltuielilor comune (cote de întreținere, penalități, fonduri) sunt pârâții M. L. și M. A., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2081/11.09.2003 de BNP Z. Steluța (f. 66-68).
În acest context, nu are relevanță faptul că în prezent pârâții M. L. și M. A. nu locuiesc în imobil (pârâtul M. A. rezervându-și dreptul de uzufruct viager a apartamentului). De vreme ce pârâții sunt coproprietari ai apartamentului, au obligația de a respecta (în raportul juridic cu Asociația de P.) obligațiile impuse de lege (printre care și plata cheltuielilor comune în baza Legii nr. 230/2007).
Bineînțeles, între pârâți, poate avea loc ulterior o desocotire (urmând ca plata să fie efectuată eventual de persoana care a locuit efectiv în apartament).
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâții M. L. și M. A. sunt proprietari ai apartamentului nr. 15, situat în București, Sector 6, .. 53A, . s-a arătat anterior.
Acest apartament se află în administrarea reclamantei, care a fost legal constituită.
În perioada iulie 2014 (cotă parțială) - ianuarie 2015 pârâții nu au achitat datoriile pe care le aveau în calitate de proprietari ai imobilului aflat în administrarea reclamantei, iar pentru perioada octombrie 2012 - iunie 2014 au achitat cu întârziere cotele lunare.
În drept, potrivit prevederilor art. 46 și art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. În același sens sunt și dispozițiile art. 32 din H.G. nr. 1588/2007.
Cheltuielile asociației de proprietari, astfel cum sunt prevăzute de art. 47 din Legea 230/2007, au fost afișate prin intermediul listelor de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și centralizatoare (filele nr. 5-26).
Sarcina de a achita aceste datorii lunar revenea pârâților M. L. și M. A., în calitate de proprietari. Aceștia nu și-au executat obligația aferentă calității de proprietar, deși creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Pârâții au recunoscut debitul inițial în ședință publică, pe parcursul desfășurării procedurii achitând parte din debitul restant (f. 146-149, 160-163).
Astfel, pârâții au achitat suma de 3.900 lei în perioada martie-mai 2015, fără ca reclamanta să scadă această sumă din debitul solicitat (chitanța nr. 7266/14.05.2015, chitanța nr. 7221/23.04.2015, chitanța nr. 7181/09.04.2015, chitanța nr. 7163/31.03.2015, f. 146-149, 160-163), iar prin cererea din data de 30.03.2015 (prin care s-a actualizat debitul), deci depusă anterior efectuării acestor din urmă plăți, reclamanta a recunoscut și plata sumei de 2.220 lei (f. 121, chitanța nr. 7094/26.02.2015, chitanța nr. 7108/05.03.2015, chitanța nr. 7127/17.03.2015, f. 122-124). Plățile acestor sume au fost imputate cotelor de întreținere, conform mențiunilor de pe chitanțe.
Potrivit art. 662 alin. 2 C.proc.civ., creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
În cauza de față, suma de 2.014,3 lei cote de întreținere aferente perioadei parțial iulie 2014-ianuarie 2015, este certă, acestea rezultând fără echivoc din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și centralizatoare (fiind scăzută suma de 3.900 lei anterior menționată din cuantumul cotelor ultima dată precizat la suma de 5.914,3 lei, tabel centralizator, f. 129).
Potrivit art. 662 alin. 3 C.proc.civ., crența este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. Sumele menționate anterior îndeplinesc și această calitate, întrucât câtimea fiecăreia rezultă din mijloacele de probă administrate, fiind determinate.
Conform art. 662 alin. 4 C.proc.civ., creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Potrivit art. art. 25 alin. 1 din Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 230/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Conform art. 50 din Legea nr. 230/2007 asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Din coroborarea celor două texte de lege rezultă că sumele pe care pârâții le aveau de achitat către asociația de proprietari deveniseră scadente, creanța îndeplinind astfel calitatea de a fi exigibilă (în cuprinsul listelor de plată este menționată atât data afișării, cât și data scadenței, care era împlinită la data înregistrării cererii de chemare în judecată).
Potrivit art. 1527 alin. 1 C.civ., creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă.
În cauza de față, debitorii au posibilitatea de a executa obligația în natură, prin plata sumei de bani solicitate de reclamantă, motiv pentru care îi va obliga pe pârâți să achite reclamantei suma de 13.180,09 lei cote de întreținere aferente perioadei aprilie 2011-septembrie 2014.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, potrivit art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Aplicarea penalităților de întârziere pentru cotele aferente perioadei iulie 2011-septembrie 2014 a fost stabilită de reclamantă prin procesul-verbal din data de 02.07.2009 (filele 26-30), fiind respectat cuantumul stabilit de Legea 230/2007. Data introducerii cererii de chemare în judecată este ulterioară expirării termenului de la care se pot percepe penalitățile, respectiv 30 de zile după data la care trebuia efectuată plata debitului principal. În nicio situație suma penalizărilor nu depășește suma la care s-au aplicat, astfel cum rezultă din centralizatorul atașat la dosar.
Penalitățile de întârziere sunt certe, lichide și exigibile în sensul art. 662 C.proc.civ.
Din interpretarea coroborată a acestor articole, rezultă că pârâții pot fi obligați la plata penalităților de întârziere, motiv pentru care instanța îi va obliga la plata către reclamantă a sumei de 2.014,3 lei cote de întreținere aferente perioadei parțial iulie 2014-ianuarie 2015.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, potrivit art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Aplicarea penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere pentru cotele achitate cu întârziere/neachitate încă pentru perioada octombrie 2012 - ianuarie 2015 (în cuantum de 5.010,61 lei) a fost stabilită de reclamantă prin procesul-verbal din data de 24.08.2003 (filele 27-42), fiind respectat cuantumul stabilit de Legea 230/2007. Data introducerii cererii de chemare în judecată este ulterioară expirării termenului de la care se pot percepe penalitățile. În nicio situație suma penalizărilor nu depășește suma la care s-au aplicat, astfel cum rezultă din centralizatorul atașat la dosar (f. 128-129).
Penalitățile de întârziere sunt certe, lichide și exigibile în sensul art. 662 C.proc.civ.
Din interpretarea coroborată a acestor articole, rezultă că pârâții pot fi obligați la plata penalităților de întârziere, motiv pentru care instanța îi va obliga la plata către reclamantă a sumei de 5.010,61 lei penalități de întârziere aferente cotelor achitate cu întârziere/neachitate încă pentru perioada octombrie 2012 - ianuarie 2015.
În privința cererii pârâților de acordare a termenului de grație, potrivit art. 397 alin. 3 Cod procedură civilă, în cazurile în care instanța poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând și motivele pentru care a acordat termenul.
În speță, instanța consideră că pârâții au recunoscut debitul (odată ce le-a fost adus la cunoștință), au achitat parte din debit pe parcursul desfășurării procesului, trebuie să achite cheltuielile comune pentru două apartamente (cel în speță, în care locuiește M. A. - tatăl pârâtului M. A., și cel în care locuiesc pârâții M. A. și M. L.).
În consecință, față de veniturile lunare ale pârâților M. A. și M. L. și cheltuielile lunare în sarcina acestora (potrivit susținerilor din ședința din data de 19.05.2015: contribuții, rate, credite, etc), văzând buna-credință a acestora și disponibilitatea de a achita debitul restant, pentru a nu periclita întreținerea lunară a acestora, instanța va admite cererea pârâților M. A. și M. L. de acordarea a termenului de grație și, în consecință, va dispune eșalonarea plății sumei de 7.024,91 lei pe o perioadă de 10 luni, pârâții urmând să achite suma de 702,491 lei lunar (începând cu luna iunie 2015), până în ultima zi a fiecărei luni.
Potrivit art. 454 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Însă, conform art. 455 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.
În speță, pârâtul M. A. nu este parte căzută în pretenții, astfel încât nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, iar pârâții M. A. și M. L. au recunoscut debitul restant prin întâmpinare (f. 89), înaintea primului termen de judecată la care au fost legal citați, nefiind anterior puși în întârziere și nefiind nici de drept în întârziere (art. 1522-1523 Cod civil).
În consecință, instanța va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. A., invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari ., cu sediul ales la C.A. D. din București, Calea Rahovei nr. 266-268, corp 38, ., sector 5, având CUI_, în contradictoriu cu pârâtul M. A., cu domiciliul în București, .. 53A, ., ., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari ., cu sediul ales la C.A. D. din București, Calea Rahovei nr. 266-268, corp 38, ., sector 5, având CUI_, în contradictoriu cu pârâții M. A., CNP_ și M. L., CNP_, ambii cu domiciliul în București, ., sector 6.
Obligă pârâții M. A. și M. L. să plătească reclamantei suma de 7.024,91 lei (reprezentând: 2.014,3 lei cote de întreținere aferente perioadei parțial iulie 2014-ianuarie 2015 și 5.010,61 lei penalități de întârziere aferente cotelor achitate cu întârziere/neachitate încă pentru perioada octombrie 2012 - ianuarie 2015).
Admite cererea pârâților M. A. și M. L. de acordarea a termenului de grație și, în consecință, dispune eșalonarea sumei de 7.024,91 lei pe o perioadă de 10 luni, pârâții urmând să achite suma de 702,491 lei lunar (începând cu luna iunie 2015), până în ultima zi a fiecărei luni.
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. M.M.
06 exemplare
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4170/2015. Judecătoria... → |
|---|
