Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5463/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5463/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 5463/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5463
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.-D.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea . AFACERI SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns creditoarea, prin avocat Minjina M., cu împuternicire avocațială aflată la dosar – fila 5, lipsind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 02.07.2015, prin fax, s-a depus la dosar întâmpinare, după care,
Instanța aduce la cunoștința creditoarei, prin avocat, că s-a depus la dosar întâmpinare de către debitoare și lasă cauza la a doua strigare în vederea luării la cunoștință de către creditoare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, după reluarea cauzei, a răspuns creditoarea, prin avocat Minjina M., cu împuternicire avocațială aflată la dosar – fila 5, lipsind debitoarea.
Creditoarea, prin avocat, arată că s-a invocat excepția prematurității motivând că nu s-ar fi procedat la notificare prin intermediul executorului judecătoresc, însă știe că a fost depusă la dosarul cauzei și are și dovada că sunt depuse.
Instanța, în urma consultării dosarului, aduce la cunoștința creditoarei, prin avocat, că există la dosar procesul-verbal, dar nu și notificarea.
Creditoarea, prin avocat, depune la dosar notificarea din 27.11.2014
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 6 București în ce privește soluționarea cauzei.
Creditoarea, prin avocat, arată că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză în baza art. 1014 rap. la art. 94 C.pr.civ.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în conformitate cu art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul disp. art. 1014 rap. la art. 94 C.pr.civ.
Instanța, deliberând, cu privire la excepția prematurității față de lipsa notificării prevăzute de Codul de Procedură Civilă, constată faptul că există la dosarul cauzei notificarea din data de 27.11.2014, precum și procesul-verbal de înmânare a acesteia, astfel încât constată că este neîntemeiată susținerea debitoarei, motiv pentru care va respinge excepția invocată de debitoare.
Nefiind alte cereri de prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Creditoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar. Precizează că în întâmpinarea formulată se solicită de către debitoare proba cu interogatoriu și expertiză și solicită să se constate că aceste probe nu sunt utile și pertinente cauzei și prin urmare, respingerea acestora. În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de debitoare, precizează că nu se face niciun fel de mențiune referitor la un înscris pe care aceasta dorește să-l depună la dosarul cauzei și nici corespunzător dispozițiilor legale nu au fost prezentate odată cu întâmpinarea depusă la dosar.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei și va respinge pentru debitoare proba cu interogatoriul și expertiza, apreciind că acestea nu sunt admisibile în raport de natura ordonanței de plată și va respinge și proba cu înscrisurile solicitate de debitoare întrucât acestea nu au fost depuse odată cu întâmpinarea și nici înainte de aceasta.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților prezente.
Creditoarea, prin avocat, solicită admiterea cererii formulate, să se constate că există o creanță lichidă, certă și exigibilă, fiind îndeplinite și fiind dispozițiile legale în acest sens, să se dispună plata cheltuielilor de judecată . În ceea ce privește apărările formulate de debitoare prin întâmpinare, solicită să se constate că acestea sunt pur formale atâta timp cât există o factură care a fost semnată și însușită de către aceasta, în sumă de 42.000 lei, necondiționat de termenul prevăzut de dispozițiile legale, aceasta achitând suma de 22.000, astfel cum rezultă din extrasul de cont și refuzând să achite în continuare suma de 20.000 lei, considerând că aspectele invocate de aceasta nu au niciun fel de relevanță în cauză. Mai precizează faptul că debitoarea ar fi arătat de fapt ar fi avut un contract cu Clubul Sportiv Municipal București care nu i-a dat banii, și de aceea nu i-a plătit creditoarei, dar acestea sunt chestiuni care țin eventual de un proces sau de o executare pe care debitoarea din prezenta cauză poate să o facă față de pretențiile pe care le invocă de la acel club care nu are niciun fel de legătură cu raportul juridic dintre debitoare și creditoare. În concluzie, creditoarea, prin avocat, solicită admiterea cererii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin cererea de emitere a unei ordonanțe de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 22.06.2015, sub numărul_, creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea . AFACERI SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună emiterea unei somații de plată prin care debitoarea să fie obligată la sumei de 20.000 lei reprezentând debit parțial restant conform escale nr._/01.09.2014 ,urmând a fi actualizată de la data pronunțării până la achitarea efectivă a debitului cu dobânda legală calculată conform OUG nr. 13/2011, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, creditoarea a arătat că între părți s-a desfășurat o relație comercială constând în prestări servicii turistice în perioada 14.-23.08 2014 - perioadă în care s-a desfășurat cantonamentul în Complexul Turistic Piatra Cariului, conform fiselor de înregistrare pe care le-a completat pe această perioadă, prestații care se ridică la suma de 42.000 lei. Prin somația emisa sub nr. 248/27.11.2014 creditoarea a arătat că a somat debitoarea să plătească debitul, iar la data de 23.12.2014 această a virat suma de 22.000 lei, diferența de 20.000 lei nefiind achitată nici până la data introducerii cererii. De altfel, a arătat că prin adresa nr. 29/21.10.2014 societatea debitoare a recunoscut debitul datorat și ne-a asigurat că în termen de o săptămână va achita suma datorată, dar nici până în prezent nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de plată.
În aceste condiții, creditoarea a apreciat că se află în posesia unei creanțe certe, lichide și exigibile, constata printr-un înscris recunoscut de debitoare și însușit de către această pe bază de semnătură și ștampila. Față de aceste aspecte a solicitat admiterea cererii și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1017 Cod procedura civilă, art.453 C.p.c..
În susținerea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: factura nr. BV081210, din data de 10.03.2015, ordin simplu de plăți în lei, nota de contabilitate nr. 7425, extras de cont din data de 23.12.2014, proces – verbal din data de 18.12.2014, notificarea nr. N248/2014, factura . nr._, adresa nr. 29/21.10.2014, fișa de anunțare a sosirii și plecării, tabel nominal, diagramă camere Hotel Piatra Craiului, corespondență electronică, extras ONRC.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 02.07.2015, debitoarea . AFACERI SRL a solicitat instanței să dispună: respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată introdusă pe rolul instanței de judecată de către creditoare.
În cuprinsul întâmpinării, debitoarea a înțeles să invoce, în temeiul art.1014(1) coroborate cu dispozițiile art.1016(2) Cod Procedură Civilă, excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată. În acest sens, a învederat instanței faptul că prevederile art.83 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, abrogă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate între profesioniști. Astfel Noul Cod de Procedură Civilă, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, consacră în Titlul IX procedura Ordonanței de Plată, procedură ce obligă creditorul să comunice debitorului,prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și cu confirmare de primire, o somație prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Dovada comunicării somației se va atașa cererii sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor legale invocate.
Față de cele expuse, debitoarea a apreciat că cererea formulată de creditoare a fost prematur introdusă deoarece aceasta nu a respectat condițiile impuse de art. 1014 NCPC în sensul că nu a comunicat debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și cu confirmare de primire, o somație prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. A mai arătat că i –a fost comunicată o notificare ce conținea o convocare la conciliere pentru care s-a acordat un termen de 15 zile, deși notificarea i-a fost comunicată la data de 29.07.2015. în plus, a mai arătat că, deși în procesul – verbal de îndeplinire a procedurii agentul procedural a menționat că au fost lăsate înscrisurile la cutia poștală, în realitate debitoarea nu le-a primit. Prin urmare, a apreciat că în cauză nu poate fi vorba despre îndeplinirea procedurii prealabile, așa cum este prevăzută de dispozițiile art. 1014 NCPC. Din acest punct de vedere, având în vedere că nu a fost atins scopul pentru care legiuitorul a impus efectuarea procedurii prealabile, debitoarea a solicitat instanței să dispună admiterea excepției prematurității introducerii cererii de către creditoare, și, pe cale de consecință să respingă cererea ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, debitoarea a considerat că debitul integral a fost achitat, acesta fiind în realitate în cuantum de_ lei și nu în cuantum de_ lei așa cum susține debitoarea, restul sumei trebuind efectiv facturată către a treia parte contractuală, anume CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL BUCUREȘTI. În ceea ce privește recunoașterea de către debitoare a debitului facturat și solicitat, aceasta a arătat că a recunoscut partea sa din debitul total, prin adresa emisă sub nr.29 din data de 21.10.2014, această adresă confirmând faptul că datorează o sumă, anume cea convenită din analiza împreună cu reprezentanții hotelului și ai creditoarei a documentației cu privire la camerele cazate, adresa menționată nefăcând referire la sume sau facturi.
În aceste condiții, a arătat că la momentul Ia care s-a stabilit ca sumele facturate vizau 60 de persoane și perioada menționată, și realitatea faptica reieșită și din documentele contabile și de gestiune, cazările efectuate în acea perioadă arătau clar cazarea a numai 47 de persoane, s-a ajuns la un acord cu privire la sumele ce urmau a fi facturate. Suma solicitată prin cererea de emitere s ordonanței de plata, pare a fi contravaloarea serviciilor facturate inițial, chiar și să în mod greșit, serviciile fiind efectiv prestate altui beneficiar, anume CSMB K.- Consultanță în afaceri SRL fiind intermediarul comisionar din pune de vedere contractual. A mai arătat că, dat fiind faptul că pretențiile creditoarei nu au fost stabilite în mod concret, făcând absolut imposibil pentru debitoare faptul de a formala apărări adecvate cu privire la cele cuprinse în cererea de chemare în judecată, dar mai ales imposibil de admis pentru instanța de judecată o astfel de cerere sub imperiul aplicării art.1013 și urm. Cod Procedură Civilă.
Debitoarea a mai apreciat că debitul, structura acestuia și fundamentul său, pot fi evident elucidate și analizate, dar nu în condițiile date, în procedura de urgență, așa cum a solicitat creditoarea pentru a obține un titlu executoriu împotriva debitoarei. În acest sens a arătat că
Inexistenta semnăturii asupra facturii emise de creditoare în acest sens, inexistența precizărilor cu privire la fundamentul juridic al pretențiilor, nu dau posibilitatea debitoarei să explice inadvertențele existente între cuantumul debitului solicitat și cele pe care consideră că le datorează. A mai arătat că, în ciuda susținerilor creditoarei, debitoarea nu a semnat și nu a primit la plată factura. Nota contabilă ce stabilește ce a fost plătit prin virarea sumei de_ lei este documentul contabil emanat de creditoarea din prezenta cauză, debitoarea efectuând plata solicitată în urma discuțiilor, cu convingerea stingerii totale a debitului.
Mai mult decât atât, debitoarea a învederat instanței faptul că chiar creditoarea arată clar prin notificarea trimisă faptul că îndeplinirea obligației de comunicare a facturii la plată survine odată cu primirea convocării, anume la data de 22.11.2014, în condițiile în care adresa de recunoaștere a debitului este trimisă de debitoare cu o lună mai devreme, fiind trimisă spre Hotelul Piatra Arsă . în acest sens, debitoarea a apreciat că aceste inadvertențe duc la concluzia că erorile cu privire la desfășurarea relațiilor juridice între părți solicită o analiză profundă și nu o neantamare a fondului cauzei prin admiterea prohibită a probatoriilor în procedură de urgență. A mai arătat că hotelul este menționat în cererea principală ca fiind PIATRA CARIULUI deși că este vorba de PIATRA CRAIULUI.
Totodată, debitoarea a admis existența unor activități comerciale cu creditoarea, dar a arătat că acestea au încetat, obligațiile născute din acestea fiind de asemenea executate în integralitate. A mai învederat instanței faptul că este în situația efectuării de expertize contabile dar și tehnice de specialitate la aspectele sesizate prin întâmpinare, în condițiile în care nu este elucidată problematica cuantumului debitului, nefundamentarea acestuia pe un contract sau documente justificative ale facturii lui. A mai arătat că nu înțelege de ce nu au fost stinse prin plată obligațiile dat fiind faptul că partea creditoare nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă al cărui astfel de caracter să fie indubitabil, emanat de documentația prezentată în dosarul în cauză. De asemenea, a apreciat că se impune sancționarea creditoarei pentru producerea pro cauza a unora dintre documentele anexate exemplificând cu nota de contabilitate care evidențiază o plată parțială. În acest sens a considerat că creanța invocată nu numai că nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă dar aceasta nu există, fiind creată ilegal, ținând cont de faptul că prin consacrarea legislativă a procedurii speciale prevăzute la art. 1013-1024 NCPC, legiuitorul a unificat procedurile, destul de uzitate în practică, prin care se valorificau creanțe certe, lichide, exigibile șt necontestate de debitor, fiind astfel abrogate integral atât dispozițiile O.G 5/2001. cât și prevederile O.U.G. 119/2007. În plus, debitoarea a invocat dispozițiile art. 662 NCPC.
Față de cele învederate, debitoarea a solicitat instanței de judecată să constate faptul că în speța dedusă judecății, în cazul său nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile cu privire la caracterul creanței, cu atât mai puțin a tuturor cumulativ, așa cum o cere textul legal invocat ca termen de drept în susținerea cererii emitere a ordonanței de plată. Așadar, a apreciat că, chiar în condițiile în care instanța de fond va trece peste excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată sau peste lipsurile cu privire la dovedirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței ce se vrea încasată, considerente care în opinia sa atrag inadmisibilitatea admiterii cererii,aceasta din urmă va trebui respinsă ca fiind nefondată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 NCPC
În susținerea întâmpinării, debitoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul părților, expertiza de specialitate și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
Instanța reține că între părți, deși nu a fost încheiat un contract de prestări servicii în formă scrisă, s-au stabilit relații contractuale, în baza cărora a fost emisă factura fiscală nr._/01.09.2014 în cuantum de 42.000 lei ca urmare a prestării serviciilor de către reclamantă în favoarea pârâtei, cu obligația corelativă a pârâtei de a achita contravaloarea acestora. Instanța constată că pârâta a recunoscut prin adresa nr. 29/21.10.2014 debitul pe care îl are reclamanta, iar aceasta a și achitat parțial factura fiscală nr._/01.09.2014 la data de 23.12.2014, rămânând un debit de 20.000 lei. În aceste condiții, instanța constată că pârâta a recunoscut în mod tacit debitul pe care îl are față de creditoare. Astfel cum rezultă din mențiunile din nota de explicații a plății – pârâta arată în mod expres că plata este parțială și nu integrală. De altfel, instanța constată că, contrar susținerilor debitoarei, nu rezultă faptul că ar exista un raport juridic direct între reclamantă și Clubul sportiv municipal București, ci doar între aceasta și pârâtă.
În aceste condiții, instanța constată că, deși a existat un contract încheiat între părți, pârâta nu a achitat contravaloarea prestațiilor primite. Pentru a reține acest aspect, instanța are în vedere faptul că, deși reclamanta a dovedit existența creanței sale, pârâta nu a probat îndeplinirea obligației ce-i revenea conform contractului în integralitate, ci doar parțial.
De asemenea, având în vedere prevederile art. 1535 C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență și până în momentul plății în cuantumul prevăzut de lege și fără să dovedească vreun prejudiciu. Prin urmare, pârâta este obligată în temeiul legii și la plata dobânzii legale aferente acestui debit de la data scadenței facturii și până la data plății integrale. Potrivit principiului disponibilității părților, instanța reține că, este întemeiată cererea reclamantei de a obliga pârâta la plata sumei de 37,25 lei reprezentând dobândă legală calculată de la data de 01.04.2015 și până la data de 15.05.2015, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei de 3235,18 în continuare până la plata efectivă a debitului.
Prin urmare, reținând că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate printr-un contract civil, respectiv de a achita, la scadența stabilită în cuprinsul acestuia, contravaloarea serviciilor prestate de creditoare, instanța constată că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă atestată de factura fiscală acceptată.
Pentru aceste considerente, va admite cererea și va obliga pârâta la plata către creditoare a sumei de 20.000 lei reprezentând rest de plată din contravaloarea serviciilor prestate conform facturii fiscale nr._/01.09.2014.
Potrivit art. 451 alin. 2 C.p.c. instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Instanța constată, în raport de aceste criterii, faptul că suma de 2976 lei este excesivă având în vedere procedura simplificată, existența unui singur termen de soluționare a cauzei și complexitatea cauzei, motiv pentru care va reduce onorariul avocatului reclamantei la suma de 1500 lei.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 453 alin. 1 C.p.c. instanța o va obliga pe aceasta și la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei achitată conform chitanței de la fila nr. 4 și onorariu de avocat în cuantum de 1500 lei achitat conform ordinului de plată de la fila nr. 7.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. L. P. S.R.L, cu sediul în EDEAL, .. 10, jud. B., în contradictoriu cu debitoarea S.C K. – CONSULTANȚĂ DE AFACERI S.R.L, cu sediul în București, .-22, sector 6, înmatriculată la ONRC sub nr. J40/_/2005, C._.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 20.000 lei reprezentând rest de plată din contravaloarea serviciilor prestate conform facturii fiscale nr._/01.09.2014.
Reduce onorariul avocatului la suma de 1500 lei.
Obligă debitoarea la plata către reclamantă a sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. TDIL/ Tehnored. PAS
4 ex/ 13.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5551/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4163/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
