Contestaţie la executare. Sentința nr. 1893/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1893/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1893/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1893
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul B. A., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Instanța, în baza art. 131 coroborat cu art. 650 Cod procedură civilă, apreciază că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea litigiului.
De asemenea, instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod de procedură, civilă apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează 1 lună de zile.
Instanța, considerând proba cu înscrisuri, solicitată de contestator prin cererea de chemare în judecată și proba cu înscrisuri, solicitată de intimată, prin întâmpinare, ca, fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, o încuviințează.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței, la data de 24.11.2014, sub nr._, contestatorul B. A., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a formulat contestație la executare împotriva somației de executare nr. 3886/2014 emisă de B. R. G. I., constând în procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012.
În motivarea cererii, contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal, cât și a somației ca fiind ilegale. A arătat că este o persoană cu handicap accentuat, cu certificatul nr. 576/20.02.2007, cu mențiunea permanent și beneficiază de scutire de taxe pe drumurile naționale.
Contestatorul a arătat că CNADNR recunoaște prin răspunsul primit că are acest drept. A arătat că procesul-verbal a fost anulat în dosarul nr._/303/2013 în procesul de apel la instanța superioară.
În susținerea cererii au fost anexate următoarele înscrisuri în copie: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, încheiere din 22.10.2014 în dosarul nr._/303/2014, somația din dosarul de executare nr. 3886/2014 al B. R. G. I., certifica de încadrare în grad de handicap nr. 576/20.02.2007, adresa CNADNR nr._/EX/06.11.2013.
În data de 29.12.2014, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare (f.14-18), prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nelegală și netemeinică și menținerea tuturor și formelor de executare emise de B. R. G. I..
În fapt, referitor la fondul cauzei, intimata a arătat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în ziua de 12.07._ ora 12:56, pe DN1, Romanești, județul Prahova, vehiculul cu număr înmatriculare_ aparținând domnului B. A. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșită de către domnul B. A. a constituit contravenție continua și s-a sancționat cu amendă contravenționala în valoare de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul - verbal de constatare a contravenției în cauză.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, a solicitat instanței de judecată să constate în baza înscrisurilor pe care le va depune faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În acest sens, a învederat faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii aptei contravenționale, respectiv 12.07.2011 și data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 11.01.2012 nu depășește termenul de 6 luni.
De asemenea, comunicarea procesului - verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin postă în data de 25.01.2011, operațiune confirmată prin semnătură de primire, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere și dispozițiile art. 273 din NCPC.
Astfel, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului- verbal de contravenție a fost viciată sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, a învederat faptul că de la data comunicării procesului - verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plată creanței stabilită în titlul executoriu., deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale de către agenții procedurali.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația să, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, a solicitat să se constate faptul că subscrisa a dat dovada nu numai de bună - credința, dar și de indulgență în toată această perioadă, sperând ca debitoarea să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
Mai mult decât atât, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 22.10.2014, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014, instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._/11.01.2012.
De asemenea, în temeiul art. 665 alin. 7 NCPC instanța de executare a dat împuternicire și ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză.
Or, instanța de judecată în mod legal și temeinic în baza dispozițiilor art. 632 alin. 2 NCPC a constatat faptul că procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichidă și exigibila.
Totodată, în situația în care instanța de executare constata faptul ca titlu executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.
De asemenea, instanța de executare în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civilă
În ceea ce privește susținerile contestatorului că este persoană cu handicap accentuat și că beneficiază de scutire de taxe pe drumurile naționale, a învederat următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legii nr. 448/2006 republicata, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 persoanele cu handicap, deținătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum și persoanele care le au în îngrijire beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a rețelelor de drumuri naționale, prevăzut în Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completările ulterioare.
În vederea obținerii rovinietei, persoanele care se încadrează în prevederile art. 28 din lege vor depune fie la primăriile din localitatea de domiciliu sau reședința, fie la direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, o cerere însoțită de următoarele documente în copie: documentul care atestă încadrarea în grad de handicap, actul de identitate, certificatul de înmatriculare sau cartea de identitate a autovehiculului.
Primăriile vor centraliza lunar solicitările primite în acest sens și le vor trimite până în data de 10 a lunii următoare direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București.
Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, vor centraliza lunar solicitările în acest sens și le vor trimite până în data de 20 a lunii următoare Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., împreuna cu cererea de acordare a rovinietelor.
Temeiul acestei cererii îl constituie convențiile tripartite care se încheie anual între direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București și C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.
C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. va elibera rovinietele solicitate către direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, până în ultima zi lucrătoare a acelei luni.
Având în vedere faptul că contestatorul nu a depus la primăria din localitatea de domiciliu sau la direcția generală de asistență socială și protecția copilului Ilfov cererea însoțită de actele necesare pentru obținerea rovinietei în conformitate cu prevederile legale sus menționate, precum și faptul că în data de 12.07.2011 a circulat pe drumurile naționale fără rovinieta, s-a emis pe numele acestuia procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012.
Neachitarea obligațiilor prevăzute în procesul verbal de constatare a contravenției menționat, a condus, în mod legal și valabil, la demararea procedurii de executare silită a titlului executoriu menționat.
Mai mult decât atât, conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat posibilitatea formulării plângerii contravenționale, însă nu a apelat la această cale procesuală.
Prin urmare, cât timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, subscrisa deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Referitor la afirmația contestatorului că procesul verbal a fost anulat în dosarul nr._/303/2013, a precizat faptul că, potrivit portalului instanțelor judecătorești, în dosarul nr._/303/2013, părți sunt B. A. în calitate de contestator și Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6 în calitate de intimat.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 3690/07.05.2014 pronunțată în acest dosar, și care a fost atacată cu apel, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată și s-a dispus anularea somației_/05.11.2013 în privința următoarelor procese verbale: . nr._/03.06.2011, . nr._/19.09.2011, . nr._/03.10.2011, . nr._/31.10.2011, . nr._/31.10.2011, . nr._/28.11.2011.
Astfel, se poate observa faptul că C.N.A.D.N.R. - S.A. nu este parte în acest dosar, că somația este emisă în alt dosar de executare și că privește alte procese verbale de constatare a contravenției decât cel care face obiectul prezentei contestații.
În baza acestor considerente, a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc R. G. I. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, au fost invocate disp. 205 - 208 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezența întâmpinare.
Intimata a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
În susținerea întâmpinării au fost anexate următoarele înscrisuri în copie: procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, confirmare de primire AR din 19.01.2012.
Contestatorul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluția din 27.01.2015, instanța a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 31,54 lei.
În data de 24.02.2015, prin serviciul registratură, contestatorul a depus chitanțele nr._/24.02.2015, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 12 lei și chitanța nr._/10.12.2014, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, încheiat de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Față de susținerile contestatorului, instanța reține că în dosarul nr._/303/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 3690/07.05.2014, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 982A/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, a fost anulată somația nr._/05.11.2013 emisă de Direcția Taxe și Impozite Locale din C. Primăriei Sectorului 6 București, în cadrul dosarului de executare întocmit de această instituție în privința amenzilor aplicate prin mai multe procese verbale (printre care și cel ce constituie obiectul cauzei), iar în cauza de față, în cadrul dosarului nr. 3886/2014 al B. R. G. I., s-a pus în executare silită tariful de utilizare aplicat prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 (deci cele două dosare de executare au obiecte diferite).
Astfel, nici în acea contestație și nici în prezenta cauză, instanța apreciază că contestatorul nu poate invoca apărări ce puteau fi valorificate doar prin intermediul plângerii contravenționale (de ex., cele privind faptul că este persoană cu handicap accentuat și beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a rețelelor de drumuri naționale).
Având în vedere că până în prezent titlul executoriu nu a fost anulat, deci executarea silită s-a realizat în baza unui titlu executoriu aflat încă în ființă (procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012), instanța va analiza legalitatea procedurii executării silite.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirii de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 3886/2014 al B. R. G. I..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti suma de 28 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru motivele arătate, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 3886/2014 al B. R. G. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. A. (CNP_), cu domiciliul în București, .. 69, ., ., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (CUI_ și nr. ORC J_ ), cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 3886/2014 al B. R. G. I..
Cu drept doar de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 650 alin. 3 coroborat cu art. 717 Cod procedură civilă.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. C.P.
05 exemplare/18.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1894/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Anulare act. Sentința nr. 1835/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
