Pretenţii. Sentința nr. 6527/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6527/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 6527/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6527
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 9.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta Asociația de proprietari . în contradictoriu cu pârâtul S. N. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, reprezentată de avocat V. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 27.08.2015, prin serviciul registratură, au fost înaintate la dosar relațiile solicitate de la Direcția Impozite și Taxe Locale sector 6 București potrivit cărora pentru imobilul situat în București, ., ., ., figurează rol fiscal deschis pe numele pârâtului S. N. D., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 715/3.09.1979 anexat adresei, după care,
Instanța, în conformitate cu prevederile art.131 Cod procedură civilă, pune în discuția reclamantei competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Reclamanta, prin avocat, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 94 pct.1 lit.c și art.107 alin.1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că reclamanta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin.2 din Legea nr. 230/2007.
La solicitarea instanței de a preciza durata rezonabilă de soluționare a cauzei, reclamanta, prin avocat, arată că estimează un termen de soluționare a cauzei de 1 lună.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
Instanța acordă reclamantei cuvântul pentru propunere de probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar. Depune în cadrul probei cu înscrisuri procesul-verbal încheiat la data de 4.06.2014 în cadrul adunării generale a asociației prin care a fost modificat cuantumul penalităților de întârziere de la 0,2% la 0,02%.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței obligației de plată de către pârât a cotelor de întreținere și a penalităților de întârziere, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, urmând a se dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere restante și a penalităților de întârziere, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat. Depune la dosar chitanța nr. 985/4.09.2015 privind plata onorariului de avocat.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 03.04.2015, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari ., în contradictoriu cu pârâtul S. N., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: obligarea pârâtului la plata sumei de 5937,5 lei reprezentând sumele restante - cheltuieli ale asociației de proprietari (întreținere + reabilitare apă caldă + fond de reparații) pentru perioada Iunie 2010 - Ianuarie 2015, obligarea pârâtului la plata sumei de 4.098,87 LEI reprezentând penalități de 0,02% din suma restantă/zi de întârziere pentru perioada Iunie 2010 - ianuarie 2015, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că pârâtul deține și folosește . situat în ., ., sector 6, iar începând cu luna iunie 2010, pârâtul a înregistrat numeroase întârzieri la plata cotelor din cheltuielile comune, plătind din când în când doar sume mici, care nu acopereau cotele de întreținere și penalitățile aferente, iar în ultimele luni nu au mai plătit deloc. În luna ianuarie 2015 pârâtul a acumulat o restanță în sumă de 10.036,37 lei, sumă compusă din: 5.937,5 LEI reprezentând sumele restante - cheltuieli ale asociației de proprietari (întreținere + fond de rulment + fond de reparații) pentru perioada iunie 2010 – ianuarie 2015, 4.098,87 LEI reprezentând penalități de 0,02% din suma restantă/zi de întârziere pentru perioada iunie 2010- ianuarie 2015.
Reclamanta a mai arătat că, conform hotărârii membrilor Asociației de P., se calculează, penalități de întârziere de 0,02% pe zi, după trecerea a 30 de zile de la data scadentă. Pârâtul a fost somat de mai multe ori pentru plata cotelor de întreținere însă a refuzat să contribuie la cheltuielile comune. Astfel, a învederat instanței faptul că suma solicitată este compusă din: 5.441,58 lei cote restante la cheltuielile de întreținere; 4.098,87 lei penalizări pentru perioada iunie 2010 - ianuarie 2015; -105,92 lei cota de întreținere aferentă lunii ianuarie; -130 lei fond de reparații; 260 lei reabilitare apă caldă..
Având în vedere reaua-credință a pârâtului în raporturile cu asociația de proprietari și ceilalți membri ai condominiului, rea-credință demonstrată de refuzul repetat de a achita obligațiile ce îi incumbă, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 10.036,37 lei, reprezentând cote de întreținere restante, penalizări, fond de reparații și fond de rulment, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Statutului Asociației de P., pe art. 23 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 400/2003, art. 56 din H.G. nr. 1275/2000 pentru aprobarea Normelor Metodologice la Legea Locuinței nr. 114/1996, art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: fișa debitului pentru .–februarie 2015, încheierea din 03.06.2001, proces verbal, liste de plată perioada ianuarie 2015 – august 2011.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune pentru cotele de întreținere în cuantum de 1099,59 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1073,9 lei aferente perioadei iunie 2010-iunie 2011, instanța urmează să constate prescris dreptul la acțiune al reclamantei.
Acest drept a luat naștere la data de la care obligația de plată a cotelor de întreținere devenea exigibilă, respectiv 15 zile de la data afișării fiecărei liste de întreținere, fiind afectat și de termenul de 90 zile de la scadență stabilit în favoarea debitorului prin dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007. Dreptul la acțiune este supus termenului de prescripție aplicabil drepturilor de creanță, care este de 3 ani și se calculează de la data la care a luat naștere dreptul respectiv (art. 1 coroborat cu art. 3 și art. 7 din Decretul 167/1958). Având în vedere data afișării listelor aferente lunilor iunie 2010-iunie 2011, acest termen era împlinit la data promovării acțiunii, 03.04.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtului S. N. la plata unei sume de bani. Obligația de a plăti o sumă de bani ca și natură juridică este o obligație de a da și poate avea două izvoare: contractul sau legea.
Prin urmare, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să cerceteze izvorul raportului juridic în temeiul căruia reclamanta solicită obligarea celor pârâtului la plata unei sume de bani.
Având în vedere cele arătate mai sus și cercetând conținutul cererii de chemare în judecată, instanța constată că reclamanta în cuprinsul solicitării sale a menționat în mod expres temeiurile de drept pe care își întemeiază pretențiile. În acest sens, instanței nu-i rămâne decât să aprecieze dacă, în speța de față, temeiurile de drept invocate de reclamantă sunt sau nu pertinente pentru soluționarea cauzei.
În temeiul dispozițiilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari și a H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și a Regulamentului cadru al asociațiilor de proprietari, proprietarul asociat este obligat la plata cotelor de întreținere.
Potrivit prevederilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuieli comune, asociația de proprietari având dreptul să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. În același sens sunt și dispozițiile art. 25 din H.G. nr. 1588/2007.
Prin „cheltuieli comune” se înțelege, în temeiul art. 3 lit. i din Regulament, cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației, care sunt legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune sau care nu pot fi înregistrate pe fiecare proprietate individuală. Din reglementarea art. 3 lit. c și art. 3 lit i din același act normativ rezultă că aceste cheltuielile comune includ și cheltuielile ce nu pot fi înregistrate pe fiecare proprietate comună, reprezentând servicii furnizate, de care beneficiază proprietarul fiecărui apartament: apă, canalizare, iluminat, încălzire și altele, legea folosind denumirea generică de cheltuieli comune pentru a include atât sumele datorate furnizorilor de servicii de genul celor menționate mai sus, cât și sume legate de exploatarea spațiului aflat în proprietate indiviză forțată si perpetuă.
Așadar, obligația impusă proprietarilor de apartamente, potrivit textelor legale amintite mai sus se referă atât la cheltuieli prilejuite de folosința părților comune, precum terasă, acoperiș, structură de rezistență care revin proprietarului, cât și cheltuieli reprezentând sumele datorate furnizorilor de servicii de canalizare, energie termică, energie electrică, apă, etc..
Prin urmare, din cele arătate mai sus instanța consideră că, pe de o parte, temeiurile de drept indicate de reclamantă în conținutul cererii sale sunt pertinente în ceea ce privește judecarea cauzei, iar, pe de altă parte, din aceste texte de lege rezultă că izvorul raportului juridic existent între reclamantă și pârâtul S. Nicolaeeste un text de lege.
Izvorul raportului juridic obligațional având ca obiect plata unei sume de bani fiind un text de lege, instanța reține că, spre deosebire de un izvor contractual unde un reclamant pe lângă temeiul în drept a cererii sale trebuie să facă dovada executării propriilor obligații (excepție făcând contractile unilaterale unde e suficientă doar dovada temeiului juridic), iar apoi să afirme neexecutarea obligațiilor de către pârâtul debitor, în acest caz, în vederea admiterii unei cereri cu asemenea obiect, reclamantei nu-i revine decât sarcina dovedirii existenței temeiului de drept pe care își întemeiază cererea urmată apoi de individualizarea (determinarea) concretă a sumei datorate prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor din care rezultă în mod exact cuantumul sumei datorate.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea a indicării temeiului în drept pe care reclamanta își întemeiază cererea, instanța constată că, din considerentele de mai sus, rezultă că acesta a fost îndeplinită în totalitate de către reclamantă.
În ceea ce privește dovedirea lichidității creanței, instanța constată că această obligație a fost îndeplinită de reclamantă care a administrat la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv liste de întreținere pentru perioada în litigiu, centralizator debit pentru perioada iulie 2011-ianuarie 2015, iar, din analiza coroborată a acestora, rezultă existența în sarcina pârâtului S. N. a unor datorii reprezentând cote de întreținere neachitate în perioada in litigiu în cuantum de 4837,91 lei.
În continuare, instanța apreciază că, după ce a dovedit existența unui temei legal al cererii sale și a dovedit lichiditatea creanței sale, reclamantei nu-i rămâne decât sarcina afirmării neexecutării obligației de către pârâtul I. A., acestuia din urmă revenindu-i obligația potrivit art. 249 Cod civil, să dovedească netemeinicia celor susținute de reclamantă, depunând la dosarul cauzei chitanțe de plată prin care să arate că obligația a fost stinsă în totalitate sau cel puțin parțial.
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a afirmat neexecutarea obligației de a plăti o sumă de bani din partea pârâtului S. N., instanța consideră că, în vederea respingerii cererii așa cum acesta a fost precizată, pârâtul trebuia să depună la dosarul cauzei chitanțe de plată din care să rezulte contrariul celor arătate de reclamantă. Cu toate acestea, pârâtul nu a administrat dovezi pe acest aspect.
Prin urmare, instanța consideră că cererea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtului S. N. la plata sumei de 4837,91 lei, cote de întreținere aferente perioadei iulie 2011-ianuarie 2015 este întemeiată și o va admite.
În ceea ce privește cererea reclamantei referitoare la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere percepute de către asociație, instanța va reține că obligația de plată se stabilește în sarcina membrilor asociației prin hotărârea adunării generale, în conformitate cu art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, conform căruia „Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.”.
Din interpretarea gramaticală a acestui text legal, rezultând faptul că se impune manifestarea de voință a asociației în sensul adoptării un sistem propriu de penalizări în limitele prevăzute de teza a II-a a acestui alineat, aceasta având deci posibilitatea de a opta între a percepe sau nu sume cu acest titlu, exprimată prin adoptarea unei hotărâri în acest sens („1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat....3) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.”).
Prin aceste dispoziții legale se consacră dreptul Asociației de proprietari de a-și stabili un sistem propriu de penalizări pentru plata cu întârziere a cotelor de întreținere și a celorlalte cheltuieli comune prin hotărârea adunării generale astfel că, numai în măsura adoptării unei astfel de hotărâri, asociația poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, dispozițiile legale invocate de către reclamantă nefiind aplicabile direct în lipsa manifestării de voință a membrilor asociați.
În acest sens, reclamanta a depus la dosar procesul-verbal la adunării generale din 24.04.2009, fila 10, conform căruia coeficientul de penalitate pentru întârziere pe zi este de 0,2 % pe zi.
În ceea ce privește modul de calcul al sumelor solicitate de către reclamantă, instanța constată că s-a calculat în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 230/2007, respectiv art. 25 alin. 1 teza a II-a din H.G. nr. 1588/2007.
În consecință, instanța va obliga pârâtul și la plata sumei de 3024,97 lei, penalități de întârziere pentru aceeași perioadă iulie 2011-ianuarie 2015.
Se va mai reține că deși listele de plată au fost afișate lunar, pârâtul nu le-a contestat, în conformitate cu art. 12 A. lit. d din H.G. nr. 1588/2007 de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, în termenul prevăzut de acest text legal („Art. 12. - Proprietarii membri ai asociației, pe lângă drepturile și îndatoririle prevăzute în statutul asociației de proprietari, au și următoarele drepturi și obligații: A. Drepturi:…. d) să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. Președintele asociației de proprietari este obligat să răspundă la contestație în termen de 7 zile;”), cu semnificația acceptării conținutului acestora sub aspectul cuantumului sumelor datorate.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civilă, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamantă, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a onorariului de avocat, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, pârâtul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea reclamantei și, prin urmare, o va obliga să plătească, în solidar, suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iunie 2010- iunie 2011.
Respinge ca prescrisă cererea având ca obiect cote de întreținere în cuantum de 1099,59 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1073,9 lei aferente perioadei iunie 2010-iunie 2011.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . din București, ., sector 6, în contradictoriu cu pârâtul S. N., cu domiciliul în București, Sector 6, ., ., .> Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4837,91 lei, cote de întreținere aferente perioadei iulie 2011-ianuarie 2015, și a sumei de 3024,97 lei, penalități de întârziere pentru aceeași perioadă.
Obligă pârâtul al plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. AMC/ Tehnored. PAS
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6607/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6523/2015. Judecătoria... → |
|---|
