Contestaţie la executare. Sentința nr. 3420/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3420/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 3420/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3420
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul P. I. în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI BUCURESTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 20.04.2015, prin serviciul registratură, s-a depus dosarul de executare nr. 6233/2014, după care,
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct.13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în conformitate cu art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere domiciliul contestatorului, care se află în sector 6, în conformitate cu disp. art. 650 alin. 2 C.pr.civ.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2015, contestatorul P. I. a formulat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. contestație la executarea silită care formează obiectul dosarului de executare silită nr. 6233/2014 aflat pe rolul B. T. B. O., solicitând admiterea contestației, anularea actelor de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 6233/2014 al B.E.3. T. B. și anularea încheierii pronunțate la data de 10.11.2014 de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat faptul că la data de 22.03.2015 i s-a comunicat somația emisă la data de 17.03.2015 de B. T. B. prin care era somat să achite suma de 28,00 EURO debit și 370,92 lei cheltuieli de executare silita, în baza titlului executoriu constând în procesul-verbal de constatare a contravenției . ll nr._/25.03.2011 definitivă prin sentința civilă nr. 4573/09.11.2011 pronunțată de Judecătoria A.. La somație a fost atașată și încheierea emisă la data de 17.03.2015 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare silită în sumă de 370,92 lei, încheierea din data de 10.11.2014 prin care s-a dispus de către Judecătoria Sectorului 3 încuviințarea executării silite.
Cu privire la nelegalitatea încheierii pronunțate la data de 10.11.2014 de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, contestatorul a arătat că are domiciliul în București, .. 6, ., ., sector 6, iar sediul biroului executorului judecătoresc este situat pe raza sectorului 5 și indiferent de data la care s-a deschis dosarul de executare silită, instanța competentă să soluționeze cererea de executare silită era fie Judecătoria sectorului 5, fie Judecătoria sectorului 6 București, de Ia domiciliul său.
Contestatorul a precizat că executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria sectorului 3 care nu avea nicio competență în cazul de față, competența de încuviințarea a executării silite revenind fie Judecătoriei Sectorului 5 conform dispozițiilor art. 650 Cod proc. Civ., abrogat ulterior prin Decizia nr. 348/2014, fie Judecătoriei Sectorului 6 începând cu 31.08.2014 conform, dispozițiilor art. 107. - (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel. Astfel, au fost încălcate dispozițiile art. 650 respectiv art. 107 Cod procedura civila, executarea silită declanșându-se în lipsa încuviințării executării silite de către instanța prevăzută de lege. Instanța de executare nu este stabilită în mod aleatoriu de către executorul judecătoresc, importanța stabilirii acesteia fiind confirmată chiar prin decizia nr. 348/2014 pronunțată de Curtea Constituțională.
Contestatorul a menționat că în mod nelegal instanța a încuviințat executarea silită, cu încălcarea disp. art.662 Cod proc civ, coroborat cu dispozițiile art. 665, alin.6, pct. 2 și 4.
Concret, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._/25.03.2011, definitiv prin sentința civilă nr. 4573/09.11.2011 pronunțată de Judecătoria A..
Prin sentința civilă nr. 4573/09.11.2011 s-a respins plângerea contravențională formulă de contestator împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . ll nr._/25.03.2011, emis în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 prin care s-a stabilit tariful de despăgubire în suma de 28 EURO. Având în vedere faptul că tariful de despăgubire prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România aplicat prin procesul-verbal a fost contestat de contestator la data de 24.05.2011, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, se aplică disp. art. II din Legea nr, 144/2012:
Contestatorul a mai menționat că prin legea nr. 144/2012 s-au abrogat dispozițiile OG 15/2002 privind stabilirea tarifului de despăgubire, iar legiuitorul, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - a înțeles să aplice retroactiv o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României (în acest sens - Decizia nr. 36/2014, 385/2013, 386/2014 pronunțate de Curtea Constituțională).
Acesta a precizat că legiuitorul s-a referit în mod evident la situația tarifelor contestate, indiferent de soluția pronunțată de instanță, prevăzând nulitatea de drept a acestora, chiar și în ipoteza respingerii plângerilor, deoarece, interpretarea în alt mod a acestei dispoziții ar lipsi textul de lege de eficacitate, fiind evident faptul că, în cazul admiterii contestațiilor privind tariful de despăgubire, instanța ar dispune anularea tarifului, nemaifiind necesară dispoziția expresă a legiuitorului. Or textele de lege se interpretează în sensul producerii efectelor și nu în sensul neaplicării. Astfel, instanța de executare trebuia să respingă cererea de încuviințare a executării silite având în vedere lipsa titlului executoriu/caracter cert al creanței, în condițiile în care această creanță, constând în pretinsul tariful de despăgubire, a fost anulată de drept prin art. II din legea nr. 144/2012.
În ceea ce privește actele de executare ale executorului, contestatorul a solicitat pentru aceleași motive să se constate nulitatea acestora, având în vedere faptul că pretinsa creanță nu mai există, fiind anulată de dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012. De asemenea, așa cum se observă și din simpla lecturare a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.03.2011. acesta nu conține semnătură olografă a agentului constatator, fiind lovit de nulitate, conform Deciziei nr. 6/2005 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii.
Contestatorul a mai contestat și modul în care executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită cu ignorarea dispozițiilor legale, de natură a-i provoca o pagubă însemnată prin diminuarea cheltuielilor. Pentru o datorie de 28 euro, adică aproximativ 125 lei, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli în suma de 370,92 lei. Deși onorariul cuvenit executorului este în suma de 15,42 lei, la care a adăugat taxa de încuviințare de 20 lei și un număr de 5 taxe poștale, executorul a prevăzut în mod abuziv și sumele de 211,00 lei cheltuieli necesare desfășurării executării silite și 100 lei consultare întocmire dosar executare silită, în condițiile în care CNADNR are departament juridic, juriști angajați și mii de dosare având același obiect, nefiind în niciun caz în situația în care, în lipsa cunoștințelor juridice, să i se ofere consultanță cu privire la modul de întocmire a unui dosar de executare silită.
Pentru o persoana de 70 ani, achitarea sumei de 370 lei stabilită necuvenit este de natură a produce grave prejudicii și de a îngreuna traiul de zi cu zi.
Contestatorul a mai arătat că în cazul în care instanța nu va admite contestația la executare, solicită anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silita emisă la data de 17.03.2015 de B. T. B. și diminuarea cheltuielilor de executare silită în condițiile art. 669 alin.4 Cod procedură civilă.
În drept, contestatorul a invocat disp. art. art. 711 Cod proc civ, art. II din Legea nr. 144/2,012, Decizia nr. 6/2015
Odată cu depunerea contestației, contestatorul a depus la dosar încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 10.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014, proces-verbal de constatare a contravenției ., nr._/25.03.2011, sentința civilă nr. 4573/9.11.2011 pronunțată în dosarul nr._, somație emisă în dosarul de executare nr. 6233/2014, încheierea pronunțată în dosarul de executare nr. 6233/2014 din data de 17.03.2015, extras din Legea nr. 144/2012.
La data de 20.04.2015, s-a depus, prin serviciul registratură, dosarul de executare nr. 6233/2014, emis de B. T. B. O..
Intimata, deși legal citată în cauză nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la termenul de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.03.2011, încheiat de intimată, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 6233/2014 aflat pe rolul B. T. B. O..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). De asemenea, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti 28 Euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Constatând că, în cauză, actele de executare au fost emise cu privire la tariful de despăgubire stabilit de o normă legală abrogată în prezent, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 6233/2014 al B.E.J. T. B. O..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de contestatorul P. I., cu domiciliul în București, .. 6, ., ., sector 6, cu domiciliul procesual ales în București, str. .. 5, ., . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A, cu sediul în .. 401 A, București, sector 6.
Anulează executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare nr. 6233/2014 aflat pe rolul B. T. B. O. și toate actele de executare îndeplinite în acest dosar.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.LT/Thred.IT
4 ex./03.06.2015
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 3345/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3437/2015.... → |
|---|
