Pretenţii. Sentința nr. 2124/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2124/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 2124/2015
DOSAR NR._ /2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2124
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. N.
GREFIER C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect partaj judiciar-pretenții, privind pe reclamanta T. LUCREȚIA în contradictoriu cu pârâții, C. D., M. E. și C. A..
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp a amânat pronunțarea la data de 11.03.2015 și 18.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2014, reclamantele T. LUCREȚIA și M. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. D. și C. A., să se dispună partajarea conform cotelor stabilite prin certificatele de moștenitor a imobilului apartament nr. 225 situat în București, ., ., etaj 6, sectorul 6, cu atribuirea definitivă a acestuia, prin hotărâre judecătorească, către unul dintre pârâți, C. D. sau C. A. - art.989 Cod procedură civilă, și obligarea la plata unei sulte, estimând provizoriu valoarea imobilului la suma de 150.000 lei; obligarea în solidar a pârâților C. D. sau C. A. la plata contravalorii lipsei de folosință a bunului pe care doresc să îl partajeze, pe care au apreciat-o ca fiind 450 lei lunar (225 lei pentru fiecare reclamantă), începând cu data de 04.01.2013 și până la data eliberării apartamentului sau data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, după caz, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt surori cu cei doi pârâți, iar bunul pe care doresc să îl partajeze a fost proprietatea părinților acestora. Reclamantele au dezbătut succesiunea după ambii părinți, ocazie cu care le-au fost eliberate certificatul de moștenitor nr. 32 din data de 22.04.2013 (succesiunea după tată - C. S.) - 33 din data de 22.04.2013 (succesiunea după mamă - C. F.) ambele eliberate de către BNP M. P..
Aceste certificate de moștenitor constată că au devenit proprietarii unui apartament de 3 camere situat în București, ., ., etaj 6, dobândind și un drept de folosință asupra unui loc de veci.
Cu toate că au încercat în repetate rânduri să găsească o cale de partajare amiabilă a apartamentului, ocupat în prezent de către cei doi pârâți, aceștia nu doresc nici să le despăgubească pentru cota acestora de drept și să păstreze întreaga proprietate și nici să elibereze apartamentul pentru a-l închiria, pretinzând că au un drept de folosință exclusivă asupra apartamentului.
Reclamantele au depus alăturat procesul verbal prin care s-a constatat că medierea nu a avut succes, pârâții nefiind de acord cu niciuna dintre variantele prezentate de către mediator.
În aceste condiții, în vederea realizării drepturilor pe care le au, reclamantelor nu le-a mai rămas altă cale decât partajul.
Reclamantele au arătat că apartamentul este ocupat în prezent de către cei doi pârâți și familia unuia dintre ei, respectiv soția și fiica acestuia, în aceste condiții, acestea nedorind să li se atribuie în proprietate apartamentul care, nefiind comod partajabil, urmează să fie atribuit oricăruia dintre cei doi pârâți, după cum vor decide în întâmpinarea pe care o vor depune la dosar.
În temeiul art.989 Cod procedură civilă, reclamantele au solicitat atribuirea definitivă a bunului prin hotărâre către unul sau celălalt dintre pârâți, întrucât acestea și-au exprimat ferm și de la bun început opțiunea de a nu solicita atribuirea bunului în patrimoniul acestora care fie urmează să fie atribuit uneia dintre reclamante, fie urmează să fie vândut.
În ce privește obligarea pârâților la plata lipsei de folosință, reclamantele au învederat faptul că, imediat ce a decedat mama acestora, C. F., au arătat pârâților că nu sunt de acord ca ei să ocupe și în continuare apartamentul, urmând ca în cel mai scurt timp să îl elibereze pentru a-l vinde și a împărți prețul rezultat.
Cei doi pârâți s-au folosit de toate tertipurile pentru a amâna cât de mult s-a putut acest fapt, motiv pentru care, văzând ca a eșuat și procesul de mediere, au pornit prezenta acțiune judecătorească.
Reclamantele au considerat ca întemeiat dreptul acestora de a solicita contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului, în temeiul art. 636 alin. 2 din Codul civil, apreciind că, în cazul în care acest apartament ar fi fost închiriat, profitul realizat după plata cheltuielilor și impozitului ar fi de 900 lei lunar.
Prin urmare, suma cuvenită fiecărui moștenitor ar fi de 225 lei lunar, sumă pe care reclamantele au solicitat ca cei doi pârâți să o plătească fiecăreia dintre acestea, pentru fiecare lună, începând cu data decesului mamei, respectiv 04.01.2013, și până la data eliberării apartamentului sau data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, după caz.
Urmează a se observa faptul că cei doi pârâți sunt de drept în întârziere față de prevederile art. 1523 lit. e din Codul civil.
Pentru toate aceste motive, reclamantele au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantele au invocat dispozițiile art. 669 din Codul civil, art.979 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamantele au depus la dosar, în copie, cărți de identitate, certificat de moștenitor nr.32 din data de 22.04.2013, certificat de moștenitor nr.33 din data de 22.04.2013, decizie de impunere pe anul 2013, proces verbal nr.21 din data de 11.04.2014.
La data de 02.06.2014 reclamantele au depus la dosar o cerere prin care au indicat valoarea de impunere a imobilului ce face obiectul cererii de partaj ca fiind 149.894,71 lei, această valoare fiind evidențiată în decizia de impunere pe anul 2013, anexat la dosar.
Reclamantele au depus la dosar și cerere de ajutor public judiciar, însoțită de o . înscrisuri, în original (filele 26-33).
La data de 03.06.2014, prin e-mail, reclamantele au depus la dosar, în copie, adeverința nr.107 din data de 27.05.2014 eliberată de Grădinița nr.233, privind veniturile nete realizate de reclamanta M. E. (filele 42 și 43).
La data de 05.06.2014, reclamantele au depus la dosar precizările solicitate de instanță, însoțite de un set de înscrisuri, în copie (filele 44-62).
Urmare solicitării instanței, la dosar au fost înaintate relațiile comunicate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (fila 67).
La data de 17.06.2014 și 18.06.2014, prin email, reclamantele au depus la dosar o . înscrisuri, în copie (filele 78-82 și 83-85).
La data de 08.07.2014 au fost înaintate relațiile comunicate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (filele 91 și 92), la data de 09.07.2014, relațiile comunicate de CEC Bank (filele 93-97), la data de 07.07.2014, relațiile comunicate de Casa de Pensii a Municipiului București (filele 98, 99 și 100), iar la data de 14.07.2014, relațiile comunicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă București (filele 102-104).
La data de 15.07.2014, prin email, și 28.07.2014 reclamantele au depus la dosar un set de înscrisuri, în copie și original (filele 105-109 și 110-121).
La data de 08.09.2014, reclamanta M. E. a depus la dosar cerere de renunțare la judecată.
La aceeași dată reclamanta T. LUCREȚIA a depus la dosar cerere de modificare a acțiunii, prin introducerea în cauză în calitate de pârât a numitei M. E., certificat informativ privind identificarea numărului topo (filele 130-136 ).
La data de 28.07.2014, prin e-mail, reclamantele au depus la dosar un set de înscrisuri, în copie (filele 138-165).
La data de 07.10.2014, pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care au învederat că nu sunt de acord cu varianta de partajare propusă de reclamante, potrivit căreia imobilul să fie atribuit, prin hotărâre judecătorească unuia dintre pârâți, aceștia nedorind ieșirea din indiviziune. Prin urmare, pârâții au solicitat ca ieșirea din indiviziune să fie dispusă numai în ceea ce o privește pe reclamanta T. Lucreția, urmând ca în favoarea acesteia să fie stabilită o sultă, proporțională cu valoarea cotei indivize de ½ din imobil, pe care aceasta o deține.
Pârâții au solicitat respingerea ca nefondat a celui de-al doilea capăt de cerere, vizând obligarea acestora, în solidar, la achitarea contravalorii lipsei de folosință a bunului partajabil, având în vedere împrejurarea că reclamanta, coproprietară a apartamentului în litigiu, nu a fost îngrădită în exercitarea atributelor dreptului său de proprietate.
În fapt, în urma decesului părinților acestora, C. S. (decedat la data de 22.12.2007) și C. F. (decedată la data de 04.01.2013), a rămas o avere imobilă constituită din apartamentul din București, ., ., etaj 6, apartament 225, sector 6, precum și din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul Adormirea Maicii Domnului din București, rândul 2, locul 3.
La data de 22.04.2013, în fața BNP M. P., au fost dezbătute succesiunile legale, atât după tată, cât și după mamă, fiind eliberate certificatele de moștenitor nr.32 și nr.33, din aceeași dată, potrivit cărora succesorii T. Lucreția, M. E., C. D. și C. A. au dobândit fiecare câte o cota de ½ din masa succesorală.
Ulterior, apartamentul în litigiu a fost folosit de pârâții C. A. și C. D., celelalte două coindivizare, respectiv reclamanta T. Lucreția și M. E. neexprimându-și opțiunea de a locui în apartament.
Potrivit dispozițiilor art.636 alin .1 Noul cod civil „fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun, în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari”. Mai mult, art.639 Noul Cod civil arată că „modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor iar, în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească”.
Pârâții au solicitat a se observa, în raport de prevederile legale mai sus amintite, că niciunul dintre aceștia nu au exercitat în mod exclusiv folosința asupra bunului comun, care a fost utilizat de comun acord, potrivit destinației sale - aceea de locuință - de doi dintre cei patru coindivizari.
Pentru toate motivele expuse, pârâții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța (de partajare parțială), să fie atribuit în lotul acestora imobilul supus partajului, fără a dispune și ieșirea acestora din indiviziune, voința pârâților neechivocă fiind aceea de a rămâne în continuare coproprietari, în cote egale, ai apartamentului din București, ., ., etaj 6, apartament 225, sector 6, ieșirea din indiviziune urmând să fie dispusă numai în ceea ce o privește pe reclamanta T. Lucreția, cu plata unei sulte.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, privind obligarea pârâților, în solidar, la achitarea contravalorii lipsei de folosință a bunului partajabil, pârâții au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art.205 Noul Cod de procedură civilă, art.979 și urm. Noul Cod de procedură civilă, art.631 și urm. Noul Cod civil.
La data de 16.10.2014, prin compartimentul registratură, pârâta M. E. a depus la dosar întâmpinare la cererea de introducere în cauză, având ca obiect partaj judiciar, formulată de reclamanta T. Lucreția, prin care a solicitat, în calitate de moștenitor, partajarea cotelor stabilite prin certificatele de moștenitor nr.32 din data de 22.04.2013 și nr.33 din data de 22.04.2013.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.208 Noul Cod de procedură civilă și următoarele Noul Cod de procedură civilă.
Prin același compartiment, la data de 24.10.2014, reclamanta T. Lucreția a depus la dosar răspuns la întâmpinare față de apărările invocate de către pârâții C. D., C. A. și Militam E. prin întâmpinarea comunicată.
În ceea ce privește modalitatea de partajare a imobilului, reclamanta a arătat că pârâții C. D. și C. A. au învederat că nu sunt de acord cu atribuirea imobilului prin hotărâre judecătorească unuia dintre aceștia, dorind să rămână coproprietari asupra imobilului care face obiectul acțiunii de partaj.
Această poziție nu este în contradicție cu modalitatea de partajare propusă de reclamantă, aceea de a se atribui imobilul oricăruia dintre frați. Reclamanta a arătat de la bun început că nu dorește atribuirea imobilului în proprietate, iar dacă acești pârâți doresc să rămână în continuare în indiviziune, instanța poate să admită solicitarea lor în temeiul art. 676 alin. 2 lit. a din Codul civil.
În ce o privește pe sora reclamantei, M. E., aceasta și-a exprimat punctul de vedere în sensul partajării conform cotelor de moștenire.
Față de poziția exprimată prin întâmpinările depuse de către cei trei pârâți, instanța poate proceda în conformitate cu art. 676 alin. 2 lit. a din Codul civil obligându-i în solidar pe pârâții C. D. și C. A. să achite sulta către aceasta și sora sa.
Reclamanta a solicitat în continuare ca instanța să se pronunțe în temeiul art.989 din Codul civil prin hotărâre judecătorească.
În ce privește contravaloarea lipsei de folosință, reclamanta a menționat că cererea sa de obligare a pârâților C. D. și C. A. la plata contravalorii lipsei de folosință este întemeiată câtă vreme numai cei doi frați au locuit în apartament de la decesul mamei părților, așa cum au și recunoscut prin întâmpinare.
Susținerea că atât reclamanta cât și sora acesteia ar fi putut să se mute împreună cu cei doi frați ai reclamantelor în apartamentul lăsat de părinții acestora, constituie în sine o dovadă de rea-credință. Atât reclamanta, cât și sora acesteia sunt căsătorite și au propriile familii și locuințe.
Evident că nu puteau să locuiască 7 persoane într-un apartament de 59 metri pătrați utili. În mod clar, posibilitatea părților de a folosi apartamentul era nulă în condițiile de fapt descrise mai sus.
Sigur că „fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari”, așa cum arată expres art. 636 alin. 1 din Codul civil, dar în condițiile date, reclamantele nu puteau să folosească apartamentul (fiind căsătorite și având o altă locuință).
Această imposibilitate de folosire a apartamentului era bine-cunoscută de către cei doi frați ai mei, fapt care nu i-a împiedicat să perpetueze această stare de lucruri, în avantajul lor exclusiv, ceea ce transforma dreptul lor de a folosi apartamentul într-un abuz de drept.
Referitor la dreptul de concesiune invocat de către C. D. și C. A., reclamanta a arătat că acest drept nu poate face obiectul partajului, motiv pentru care nu l-a menționat în cererea introductivă de instanță.
Față de cererea de introducere în cauză a numitei M. E., în calitate de pârâtă, reclamanta a solicitat să încuviințarea probei cu interogatoriul acesteia pe al doilea capăt de cerere având ca obiect contravaloare lipsa de folosință, proba fiind utilă, pertinentă și concludentă cauzei fiind propusă înainte de primul termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 204 Cod procedură civilă.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia urmează a fi audiată martora M. G., proba cu interogatoriul pârâților și proba cu expertiză evaluarea proprietății imobiliare, cu obiectivele stabilite prin încheierea de ședință din data de 10.12.2014; pentru pârâții C. D., C. A. și M. E., proba cu înscrisuri.
Raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare a fost întocmit de expert tehnic judiciar F. G. și depus la dosar la data de 22.01.2015, prin compartimentul registratură (filele 214-254).
Interogatoriile părților au fost administrate, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 257, 258, 259, 260).
La termenul de judecată din data de 28.01.2015, instanța a procedat la audierea martorei Mierloi G., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar (fila 263).
Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.5249/1992 încheiat cu . C. F. și C. S. au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.225 situat în București, ., ., . (f.46-47).
La data de 22.12.2007 a decedat C. S., cu ultimul domiciliu în București, ., sector 6, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.32 emis la data de 22.04.2013 de BNP M. P. (f.9-10). S-a reținut că au calitatea de moștenitori ai defunctului C. F., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 4/16 din masa succesorală, T. Lucreția, Mulitaru E., C. D. și C. A., în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 3/16 din masa succesorală.
Între bunurile rămase de pe urma defunctului a fost reținută și cota-parte de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.225, situat în București, ., ., ..
La data de 04.01.2013 a decedat C. F., cu ultimul domiciliu în București, ., sector 6, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.33 emis la data de 22.04.2013 de BNP M. P. (f.11-12). S-a reținut că au calitatea de moștenitori T. Lucreția, Mulitaru E., C. D. și C. A., în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă 1/4 din masa succesorală.
Între bunurile rămase de pe urma defunctei a fost reținută și cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.225, situat în București, ., ., ..
În consecință, instanța va constată că părțile sunt în indiviziune asupra imobilului situat în București, ., ., ., sector 6, în cote de câte ¼ fiecare.
Instanța, în temeiul art.1143 c.civ. va dispune ieșirea părților din indiviziunea asupra imobilului menționat.
Având în vedre acordul părților ca apartamentul să fie atribuit celor doi pârâți C. D. și C. A., instanța în temeiul art.989 c.proc.civ. va atribui imobilul acestor pârâți, în indiviziune, în cote de câte ½ fiecare.
În temeiul textului legal precitat, instanța urmează a obliga pârâtul C. D. la plata către reclamanta T. LUCREȚIA și către pârâta M. E. a unei sulte de câte 5.940 EUR fiecare, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, iar pe pârâtul C. A. la plata către reclamanta T. LUCREȚIA și către pârâta M. E. a unei sulte de câte 5.940 EUR fiecare, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
La stabilirea sultei cuvenite reclamantei și pârâtei M. E. instanța va ține cont de valoarea de circulație a apartamentului, de 47.520 EUR, stabilită de expertul evaluator în raportul de expertiză aflat la filele 214-254 dosar.
În privința capătului de cerere prin care reclamanta T. Lucreția solicită obligarea pârâților C. la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului, instanța constată că solicitarea este neîntemeiată.
Reclamanta a invocat prevederile art.636 alin.2 c.proc.civ., potrivit cărora „Cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun, poate fi obligat la despăgubiri”.
Reclamanta a solicitat despăgubiri la valoarea chiriei ce s-ar fi putut încasa prin închirierea imobilului.
În același context, instanța reține că reclamanta nu putea pretinde pârâților – astfel cum a invocat reclamanta - ca aceștia să părăsească imobilul, pentru ca apartamentul să fie închiriat. Prevederea art.636 alin.2 c.proc.civ. trebuie coroborată cu alineatul 1 al aceluiași articol, potrivit căruia „Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari”. Prin urmare, pârâții C., care au locuit în apartamentul bun comun, și-au exercitat drepturile ce le reveneau în calitate de coindivizari.
Faptul că aceștia au ocupat în totalitate apartamentul de 3 camere, depășind cota de ¼ ce revenea fiecăruia, ar îndreptăți reclamanta la despăgubiri, în privința fiecăruia dintre pârâții C., doar pentru diferența dintre cota de ¼ cuvenită fiecărui pârât și cota de 1/8 – jumătate din cota de ¼ ce revenea reclamantei din imobil, întrucât celălalt coindivizar, M. E., nu a formulat o solicitare cu obiect similar -.
Însă în speță nu se poate reține incidența art.636 alin.2 c.proc.civ., cât timp reclamanta nu a intenționat să exercite și ea, personal, folosința imobilului, ea nesolicitând niciodată pârâților să-i permită și ei locuirea în imobil.
De asemenea, instanța reține că în speță reclamanta nu a făcut dovada că ar fi putut închiria cota de ¼ ce-i revenea ei, nefiind probat că ar fi existat oferte certe de închiriere în aceste condiții a unei părți din imobil: chiriașul ar fi urmat să locuiască în imobil cu alte două familii, nu ar fi avut dreptul nici măcar la folosința exclusivă a unei camere (cota cuvenită reclamantei este de ¼ și apartamentul are 3 camere) și urma să folosească în comun cu ceilalți dependințele apartamentului.
Din aceste considerente instanța nu poate reține că reclamantei i s-a produs în concret un prejudiciu, constând în chiria pe care ar fi putut-o încasa prin încheierea unei părți din imobil corespunzătoare cotei ce-i revenea din imobil, chirie de care să fi fost lipsită.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere, în baza art.249 c.proc.civ.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că în procesele de partaj, cheltuielile de judecată trebuie suportate de fiecare coproprietar în măsura cotei-părți cuvenite fiecărei părți. Sumele suportate de reclamantă constau în taxa de timbru de 4.962 lei (f.127), taxă extras CF de 162 lei (f.48-49) și onorariul de expert de 1.203,6 lei (f.106), suportate de reclamantă. În privința onorariului de avocat de 2.600 lei, având în vedere că cererea reclamantei a avut 2 capete și instanța a respins unul dintre ele, instanța constată că onorariul cuvenit reclamantei este de 1.300 lei, conform art.453 al.2 c.proc.civ. Prin urmare, totalul cheltuielilor efectuate de reclamantă sunt de 2.015,23 lei, ce este datorată în cote de 1/3 de fiecare dintre cei trei pârâți. Prin urmare, instanța va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de câte 433,33 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea modificată, formulată de reclamanta T. LUCREȚIA, cu domiciliul în București, Bulevardul Uverturii nr. 85, ., etaj 3, apartament 75, CNP_ și cu domiciliul procesual ales la avocat F. Poputa în București, Bulevardul O. G. nr. 12, boc M23, scara 2, etaj 6, apartament 44, împotriva pârâților M. E., cu domiciliul în București, ..1, ., etaj 2, apartament 12, CNP_, C. D., domiciliat în București, ., ., etaj 6, apartament 225, sectorul 6, CNP_ și C. A., domiciliat în București, ., ., etaj 6, apartament 225, sectorul 6, CNP_.
Constată că părțile sunt în indiviziune asupra imobilului situat în București, ., ., ., sector 6, în cote de câte ¼ fiecare.
Dispune ieșirea părților din indiviziunea asupra imobilului.
Atribuie pârâților C. D. și C. A., în indiviziune, în cote de câte ½ fiecare, imobilul situat în București, ., ., ., sector 6, în cote de câte ¼ fiecare.
Obligă pârâtul C. D. la plata către reclamanta T. LUCREȚIA și către pârâta M. E. a unei sulte de câte 5.940 EUR fiecare, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Obligă pârâtul C. A. la plata către reclamanta T. LUCREȚIA și către pârâta M. E. a unei sulte de câte 5.940 EUR fiecare, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Respinge capătul de cerere privind lipsa de folosință a imobilului, ca neîntemeiat.
Obligă pârâții M. E., C. D. și C. A. la plata către reclamantă a sumei de 2.015,23 lei fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.NA/Thred.MV/6 ex
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3468/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3347/2015. Judecătoria... → |
|---|
