Contestaţie la executare. Sentința nr. 9280/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9280/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 9280/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9280/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL pe intimata P. V. și terțul poprit D.G.R.F.P.B. A. DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, procedând din oficiu la verificarea competenței sale în conformitate cu disp. art. 714 alin. 1 rap. la 651 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, având în vedere disp. la art. 255 art. 258 NCPC încuviințează pentru contestator proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate a probei putând conduce la soluționarea procesului.
Instanța constată că intimații și terțul poprit nu au depus întâmpinare
Față de disp. art. 394 Noul Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 București la data de 24.12.2014, cu numărul_, contestatorul M. București, prin Primar General, în contradictoriu cu intimata P. V. și terțul poprit DGFPMB - A. de Trezorerie și contabilitate Publică, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare - somație din data de 10.12.2014, adresa de înființare a popririi din data de 10.12.2014, încheierea din data de 10.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare săvârșite în dosarul execuțional nr. 4525/2014 al B. R. G. I., și comunicate instituției contestatorului în data de 23.12.2014, precum și împotriva executării silite înseși, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 719 alin.1 Cod procedură civilă, să se dispună anularea actelor de executare silită emise, precum și a actelor de executare ce se vor emite ulterior prezentei și încetarea executării silite înseși, în temeiul art. 718 alin. 1 Cod de procedură civilă, suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, menționând că suspendarea executării nu este condiționată de plata unei cauțiuni potrivit art. 669 alin. 4 teza finală I din Codul de procedură civilă, iar în temeiul art. 669 alin.4 teza a II-a Cod de procedură civilă, să se dispună cenzurarea cheltuielilor de executare.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, potrivit art. 622 Noul Cod de procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie.
Prin adresa înregistrată la direcția contestatorului sub nr._/23.12.2014, acestuia i s-a comunicat faptul că s-a înființat poprirea asupra conturilor instituției sale, pentru suma de 3960 lei, cheltuieli de executare, având în vedere titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.611/15.03.2013 pronunțată de către Tribunalul București, secția a III-a în dosarul nr._, prin care s-au stabilit măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, Codrii Neamțului nr. 64, sector 3 și cheltuieli de judecată în seama instituției contestatorului în valoare de 700 lei.
Prin încheierea din data de 10.12.2014 emisă de B. R. G. I. la cererea creditoarei P. V., s-a dispus obligarea Municipiului București la plata următoarelor sume: 3960 lei cheltuieli de executare formate din 180 lei cheltuieli de declanșare a executării silite, 480 lei cheltuieli necesare continuării executării silite, 500 lei onorariu de avocat, 2600 lei onorariu executor judecătoresc, 200 de lei cheltuieli cu încetarea executării silite.
În ceea ce privește cheltuielile la executare stabilite prin încheierea din data de 10.12.2014 în cuantum de 3960 lei, contestatorul a considerat că acestea sunt exagerat de mari.
Contestatorul a solicitat să se constate că, raportat la prevederile Legii nr.188/2000 și ale OMJ nr.2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care a formulat cererea de executare. Prin urmare, contestatorul a solicitat aplicarea nr. 2550/2006 și a se avea în vedere stabilirea unui onorariu de executor mai mic, în raport de munca depusă de executor.
Prin titlul executoriu a fost obligat M. București să emită dispoziție de restituire în echivalent iar, dacă ar fi vorba de „obligația de a face”, onorariul de executare este de 200 lei +48 lei, TVA, adică 248 lei, cum prevede pct.10 din OMJ nr.250/2006, solicitând analizarea acestui aspect.
Legea nr. 188/2000 și Ordinul MJ nr.2550/2006 nu prevăd onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de „a face” prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de „lege”, respectiv 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei, în total onorariul maximal fiind de 248 lei. executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariului de 2600 lei pentru executarea obligației de a face. Astfel, cât timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru aceasta activitate nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din OMJ nr.2550/2006, cu atât mai mult cu cât în cadrul obligațiilor de a face sau de a nu face nu se rezumă decât la obținerea încuviințării silite, emiterea - somației și comunicarea ei, restul procedurilor fiind prevăzute de art. 903 și următ. Cod procedură civilă, neimplicând participarea executorului. Conform textului legal invocat onorariul este de 200 lei + 48 lei TVA, adică 248 lei.
În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, și nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
Contestatorul a solicitat a se avea în vedere că onorariul de avocat în cuantum de 500 lei în faza de executare silită este cel puțin exagerat, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 132 din Statutul profesiei de avocat specifică clar criteriile pentru stabilirea onorariului unui avocat raportat la munca prestată: a) timpul și volumul de muncă solicitat pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; b) natura, noutatea și dificultatea cazului; c) importanța intereselor în cauză; d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; f) conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea …..; g) avantajele și dezavantajele obținute pentru profilul clientului, ca urmare a muncii prestate de avocat; h) situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Față de acest aspect urmează a se constata că onorariul de avocat este pe cât de exagerat pe atât de nejustificat, acesta trebuind să privească efectiv activitatea desfășurată de către avocat.
Or, art. 669 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă prevede că instanța de judecată poate dispune în cadrul contestației la executare aplicarea art. 451 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, reducând motivat onorariul avocatului când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei.
Totodată, contestatorul a solicitat a se observa că suma de 860 lei percepută pentru adrese, încheieri de îndeplinire a procedurii, somație, adrese de înființare a popririi, adrese încunoștințare și xerocopii, este cel puțin exagerată și neavenită, nefiind prezentate defalcat sumele care reprezintă costul fiecărui document emis în dosarul de executare, al xerocopiilor, cât s-a achitat pentru xerocopia unei pagini, câte pagini s-au xerocopiat și chitanța aferentă acestor costuri.
Contestatorul nu poate fi de acord cu plata acestor sume întrucât, potrivit art. 1 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titlurile executorii astfel cum a fost modificată prin Legea nr.110/2007 „creanțele stabilite prin titlurile executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora ...”.
Prin urmare, nu este nici etic, nici moral și nici legal să fie obligat la plata unor creanțe nejustificate, din banii publici.
Referitor la plata taxei de timbru, contestatorul a considerat că este exonerat de la această obligație, având în vedere prevederile art. 30 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conform cărora instituțiile publice sunt scutite de taxa judiciară de timbru în acțiunile și cererile formulate, indiferent de calitatea procesuală a acestora.
Față de acestea, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, să se dispună anularea tuturor actelor de executare, emise în dosarul de executare nr. 4525/2014, respectiv somație din data de 10.12.2014, adresa de înființare a popririi din data de 10.12.2014, încheierea din data de 10.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare săvârșite în dosarul execuțional nr. 4525/2014 al B. R. G. I..
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711 și urm. Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar, în copie, înștiințarea debitorului, încheiere privind soluționarea încuviințării executării silite, sentința civilă nr.611/15.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă, decizia civilă nr.1684R/15.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă, somație, adresă de înființare poprire, încheiere cheltuieli de executare.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Urmare solicitării instanței, la data de 21.05.2015, prin compartimentul registratură, Biroul Executorului Judecătoresc R. G. I. a înaintat la dosar copii certificate de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.4525/2014 (filele 33-64).
Prin sentința civilă nr.7104/28.05.2015, Judecătoria Sector 4 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 21.10.2015, sub număr de dosar_ .
Instanța a încuviințat, în cauză, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând contestația la executare, prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă administrate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Prin cererea de executare silită înregistrată cu nr. 4525/08.12.2014 la sediul B. R. G. I., intimata P. V. a solicitat executarea silită în temeiul titlului – sentința civilă nr. 611/15.03.2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ și Decizia civilă nr. 1684R/15.10.2013, a Curții de Apel București, cererea de executare silită fiind cu număr de dosar de executare 4525/2015 (fila 35).
S-a solicitat executarea silită a obligației debitorului M. BUCUREȘTI de emitere a dispoziției motivate de acordare a măsurilor compensatorii pentru cota de ½ (144 m. p.) din imobilul situat în București, . E. T.) nr. 64, sector 3 și înaintarea dosarului administrativ către Instituția Prefectului Municipiului București însoțit de dispoziția motivată și hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ .
Prin Încheierea nr. 4525/09.12.2014, executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită a obligațiilor de a face constând în obligarea debitorului să emită dispoziție motivată de acordare de despăgubiri ce se vor stabili în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru cota pentru cota de ½ (144 m. p.) din imobilul situat în București, . E. T.) nr. 64, sector 3, să transmită dosarul aferent notificării, însoțit de sentința civilă 611/15.03.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, după rămânerea definitivă și irevocabilă, către Instituția Prefectului Municipiului București în vederea continuării procedurii administrative, plus cheltuieli de executare (fila 52).
Prin Încheierea nr. 4525/10.12.2014, executorul judecătoresc a stabilit suma de 3960 lei, cu titlu de cheltuieli de executare (fila 53).
Prin Somația nr. 4525/10.12.2014, i s-a pus în vedere debitorului M. BUCUREȘTI să execute obligațiile de a face (fila 55).
Prin Adresa nr. 4525/10.12.2014, s-a dispus înființarea popririi la terțul poprit Trezoreria Municipiului București pentru suma de 3960 lei, cheltuieli de executare (fila 54), fiind înștiințat și debitorul (fila 56).
Împotriva actelor de executare - somație din data de 10.12.2014, adresa de înființare a popririi din data de 10.12.2014, încheierea din data de 10.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare săvârșite în dosarul execuțional nr. 4525/2014 al B. R. G. I.- precum și împotriva executării silite înseși, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 719 alin.1 Cod procedură civilă, să se dispună anularea actelor de executare silită emise, precum și a actelor de executare ce se vor emite ulterior prezentei și încetarea executării silite înseși.
I. În ceea ce privește contestația la executarea silită însăși, instanța o va respinge, ca neîntemeiată.
Art. 704 NCPC prevede că Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.
In speță, contestatorul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a executării silite însăși.
Prin cererea de executare silită înregistrată cu nr. 4525/08.12.2014 la sediul B. R. G. I., intimata P. V. a solicitat executarea silită în temeiul titlului – sentința civilă nr. 611/15.03.2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ și Decizia civilă nr. 1684R/15.10.2013, a Curții de Apel București, cererea de executare silită fiind cu număr de dosar de executare 4525/2015 (fila 35).
S-a solicitat executarea silită a obligației debitorului M. BUCUREȘTI de emitere a dispoziției motivate de acordare a măsurilor compensatorii pentru cota de ½ (144 m. p.) din imobilul situat în București, . E. T.) nr. 64, sector 3 și înaintarea dosarului administrativ către Instituția Prefectului Municipiului București însoțit de dispoziția motivată și hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ .
Din examinarea sentinței civile nr. 611/15.03.2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ și Deciziei civile nr. 1684R/15.10.2013, a Curții de Apel București, instanța reține că intimata creditoare a solicitat aducerea la îndeplinire de către debitor a obligațiilor prin care acesta a fost obligat prin titlul executoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (1), (2) NCPC, Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare. De asemenea, alin. (3) prevede că Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
În speță, debitorul nu a făcut dovada că, anterior datei de 08.12.2014, la care s-a formulat cererea de executare silită, a executat benevol obligațiile stabilite prin titlul executoriu, astfel încât în mod legal a fost demarată executarea silită de către intimată, neexistând niciun motiv de nelegalitate a executării silite din acest punct de vedere sau a încheierii de încuviințare a executării silite.
II. În ceea ce privește contestația îndreptată împotriva actelor de executare: somație din data de 10.12.2014, adresa de înființare a popririi din data de 10.12.2014, încheierea din data de 10.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare săvârșite în dosarul execuțional nr. 4525/2014 al B. R. G. I., instanța reține următoarele:
a)Încheierea nr. 4525/10.12.2014, de stabilire a cheltuielilor de executare:
Contestatorul a invocat faptul că suma de 3960 de lei, stabilită prin încheierea din 10.12.2014 este exagerat de mare.
Un prim aspect invocat de contestator a fost că raportat la prevederile Legii nr.188/2000 și ale OMJ nr.2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care a formulat cererea de executare și a solicitat aplicarea nr. 2550/2006 și a se avea în vedere stabilirea unui onorariu de executor mai mic, în raport de munca depusă de executor.
Instanța reține că aceste susțineri nu sunt fondate. Prin cererea de executare silită, înregistrată cu nr. 4525/08.12.2014 la sediul B. R. G. I., intimata P. V. a solicitat executarea silită în temeiul titlului – sentința civilă nr. 611/15.03.2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ și Decizia civilă nr. 1684R/15.10.2013, a Curții de Apel București, cererea de executare silită fiind cu număr de dosar de executare 4525/2015 a obligației debitorului M. BUCUREȘTI de emitere a dispoziției motivate de acordare a măsurilor compensatorii pentru cota de ¼ (144 m. p.) din imobilul situat în București, . E. T.) nr. 64, sector 3 și înaintarea dosarului administrativ către Instituția Prefectului Municipiului București însoțit de dispoziția motivată și hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ (fila 35), iar nu a recuperării unei creanțe.
Prin urmare, susținerea contestatorului că onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care a formulat cererea de executare nu are legătură cu obiectul cererii de executare silită, respectiv aducerea la îndeplinire unei obligații de a face, iar nu plata unei sume de bani.
Un alt aspect invocat de contestator este referitor la modul de stabilire a onorariului de executor, arătând contestatorul că prin titlul executoriu a fost obligat să emită dispoziție de restituire în echivalent iar, dacă ar fi vorba de „obligația de a face”, onorariul de executare este de 200 lei +48 lei, TVA, adică 248 lei, cum prevede pct.10 din OMJ nr.250/2006.
S-a mai arătat că Legea nr. 188/2000 și Ordinul MJ nr.2550/2006 nu prevăd onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de „a face” prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de „lege”, respectiv 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei, în total onorariul maximal fiind de 248 lei. Executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariului de 2600 lei pentru executarea obligației de a face. Astfel, cât timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru aceasta activitate nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din OMJ nr.2550/2006, cu atât mai mult cu cât în cadrul obligațiilor de a face sau de a nu face nu se rezumă decât la obținerea încuviințării silite, emiterea - somației și comunicarea ei, restul procedurilor fiind prevăzute de art. 903 și următ. Cod procedură civilă, neimplicând participarea executorului. Conform textului legal invocat onorariul este de 200 lei + 48 lei TVA, adică 248 lei.
Instanța reține ca fiind fondate argumentele prezentate de contestator, în limitele și pentru motivele arătate în continuare.
Verificând Încheierea nr. 4525/10.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare silită, sub aspectul onorariului executorului judecătoresc (fila 53), instanța reține că executorul judecătoresc a stabilit suma de 2600 de lei onorariu executor conform art. 39 din Legea nr. 188/2000.
Art. 39 din legea nr. 188/2000 reglementează dreptul executorului, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, precum și onorariile maxime ce pot fi percepute în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani.
În speță, obligația debitorului stabilită prin titlul executoriu nu constă în plata unei sume de bani, ci într-o obligație de a face – emiterea unei dispoziții cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii pentru un imobil și, ulterior, înaintarea dosarului către Instituția Prefectului Municipiului București.
Prin urmare, executorul judecătoresc nu putea recurge, în mod legal, la dispozițiile art. 39 pentru stabilirea, în concret, a onorariului cuvenit pentru serviciul prestat.
În ceea ce privește obligațiile de a face, așa cum a arătat și contestatorul, nici în legea nr. 188/2000 și nici în cuprinsul Ordinului nr. 2250/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2550/2012, nu se regăsește reglementat, în mod individual, un onorariu pentru punerea în executare a unei obligații de a face, de natura celei impuse debitorului prin titlul executoriu, aceasta neputând fi încadrată în niciunul dintre tipurile de executare inserate în anexa Ordinului.
Obligația impusă contestatorului debitor, prin titlul executoriu, nu este o obligație de a face simplă, ci una intuitu personae, ceea ce înseamnă că nu poate fi executată direct în mod silit, ci doar în natură, prin fapta proprie a debitorului.
Capitolul IV al Titlului III se referă la executarea silită a altor obligații de a face, decât cele la care se referă capitolele anterioare, iar din reglementarea art. 906 NCPC rezultă care sunt remediile procesuale puse la dispoziția creditorului unei obligații de a face care nu poate fi îndeplinită de altă persoană decât debitorul, ceea ce conduce la concluzia că în cazul obligațiilor de a face care nu pot fi aduse la îndeplinire decât de debitorul obligației nu se poate vorbi despre executare silită directă sau indirectă, ci doar despre măsuri coercitive pentru determinarea debitorului la îndeplinirea în natura sa a obligației stabilite prin titlul executoriu.
Prin Decizia în interesul legii nr. 3/2011, care își păstrează aplicabilitatea și după . noului cod de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că există obligații a căror executare în natură nu poate fi realizată pe cale silită, deoarece, fiind intuitu personae, executarea lor implică în mod necesar participarea strict personală a debitorului. Întrucât nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna să fie afectată libertatea individuală, legiuitorul a considerat că este cazul să instituționalizeze un mijloc indirect de constrângere, creat de practica judecătorească, anume daunele cominatorii, pentru a-l determina pe debitorul unei obligații intuitu personae să o execute în natură. Ca urmare, în codul de procedură civilă a fost introdus art. 5803 prin al cărui prim alineat se stabilește că, în cazul în care debitorul unei astfel de obligații nu și-o îndeplinește, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, în urma sesizării de către creditor a instanței, prin obligarea la plată, în favoarea statului, a unei amenzi civile, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. Aplicarea amenzilor cominatorii nu semnifică o executare silită propriu-zisă, ci constituie un mijloc de constrângere indirectă a debitorului, prin intermediul patrimoniului său, pentru a executa în natură obligația cu caracter strict personal pe care și-a asumat-o, constrângere ce se exercită însă în cadrul unei proceduri execuționale.
În prezent, instituția amenzilor civile în favoarea statului a fost înlocuită cu instituția penalităților care se plătesc creditorului (art. 906 NCPC), astfel încât considerentele deciziei amintite își păstrează efectele.
Fiind exclusă, așadar, o executare silită directă în cazul obligațiilor de a face cu caracter strict personal, executorul judecătoresc nu putea recurge la prevederile art. 39 din Legea nr. 188/2000 pentru a stabili onorariul executorului, iar în lipsa oricărei reglementări exprese sub acest aspect, singurul punct al anexei Ordinului nr. 2550/2006 la care se putea încadra această obligație de a face era cel menționat la pct. 12 (iar nu 10 așa cum a menționat debitorul)- Orice alte acte sau operațiuni date prin lege - respectiv 200 lei + TVA (24%), în total 248 lei.
Prin urmare, pentru diferența de 2352 lei, TVA inclus (2600 lei-248 lei), onorariul executorului a fost stabilit cu nerespectarea dispozițiilor legale, astfel încât Încheierea nr. 4525/10.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare silită, este nelegală sub aspectul onorariului executorului judecătoresc
Cu privire la onorariul avocatului – stabilit la suma de 500 de lei prin Încheierea nr. 4525/10.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare silită – debitorul a invocat dispozițiile art. 669 alin. (4) NCPC și 451 alin. (2) NCPC, susținând că onorariul avocatului este cel puțin exagerat și nejustificat, acesta trebuind să privească efectiv activitatea desfășurată de avocat.
Referitor la dovada achitării onorariului, instanța constată că la fila 50 din dosar se află atașată factura fiscală nr. 344/12.11.2014 și chitanța nr. 344/12.11.2014 pentru suma de 500 de lei „onorariu avocat achitat conform contractului nr._/2014.
Cât privește caracterul exagerat și nejustificat, instanța reține că potrivit art. 670 alin. (4) NCPC republicat, Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător (…). În conformitate cu art.451 alin. (2) NCPC, onorariul avocaților poate fi redus atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Din examinarea dosarului de executare silită, instanța a constatat că activitatea apărătorului intimatei creditoare s-a rezumat la redactarea și semnarea cererii de executare silită, restul demersurilor fiind efectuate de executorul judecătoresc. Nici complexitatea cauzei, nici activitatea desfășurată, în concret, de apărătorul intimatei și nici circumstanțele cauzei nu justifică stabilirea unui onorariu avocațial la suma de 500 de lei, care, în concret, este superioară onorariului pe care executorul judecătoresc, căruia îi revine sarcina efectuării activității execuționale, o putea în mod legal stabili, respectiv 248 de lei cu TVA inclus.
Prin urmare, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) NCPC și va reduce onorariul avocațial care poate fi recuperat pe calea executării silite de la contestator, de la suma de 500 de lei, la suma de 100 de lei.
În ceea ce privește suma de 860 de lei, percepută pentru adrese, încheierii de îndeplinire a procedurii, somație, adresă de înființare a popririi, adrese de încunoștiințare și fotocopii, contestatorul a invocat caracterul exagerat și neavenit, pe motiv că nu au fost prezentate defalcat sumele care reprezintă costul fiecărui document emis în dosarul de executare, al xerocopiilor, cât s-a achitat pentru xerocopia unei pagini, câte pagini s-au xerocopiat și chitanța aferentă acestor costuri.
Instanța reține că prin Încheierea nr. 4525/10.12.2014, executorul a stabilit suma de 180 de lei cheltuieli de executare silită - cu titlu de cheltuieli necesare declanșării executării silite; suma de 480 de lei – cheltuieli necesare continuării executării după încuviințare și suma de 200 de lei – cheltuieli cu încetarea executării (arhivare dosar, adrese CF, etc.).
Potrivit art. 670 alin. (3) NCPC, Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
În conformitate cu art. 670 alin. (4) NCPC, Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Art. 670 alin. (1) NCPC prevede că Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
Din examinarea dosarului de executare nr. 4525/2015, instanța nu a identificat dovada achitării de către creditor a sumelor de 180 de lei, 480 de lei și, respectiv, 200 de lei, stabilite prin Încheierea nr. 4525/10.12.2014, cu titlu de cheltuieli necesare declanșării executării silite, cheltuieli necesare continuării executării după încuviințare și cheltuieli cu încetarea executării (arhivare dosar, adrese CF, etc.).
Prin urmare, executorul judecătoresc a încălcat prevederile art. 670 alin. (1) și (4) NCPC, prin stabilirea unor cheltuieli de executare a căror achitare nu s-a dovedit de către creditor, astfel încât, și din acest punct de vedere, Încheierea nr. 4525/10.12.2014 a fost dată cu încălcarea prevederilor legale menționate.
Potrivit art. 704 alin. (1) NCPC, nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea executării silite atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.
Întrucât Încheierea nr. 4525/10.12.2014 a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la modalitatea de stabilire a onorariului de executor judecătoresc pentru obligația de a face, la modalitatea de stabilire a cheltuielilor de executare numai pe baza dovezilor prezentate de partea care solicită îndeplinirea actelor de executare, iar onorariul avocatului în faza executării silite a fost găsit de instanță disproporționat, dispunându-se reducerea acestuia, având în vedere prevederile art. 704 alin. (1) NCPC și art. 720 NCPC, instanța va dispune anularea Încheierii nr. 4525/10.12.2014, în parte, pentru suma de 3612 lei TVA inclus, cheltuieli de executare, compuse din: 180 de lei-cheltuieli necesare executării silite, 480 de lei-cheltuieli necesare continuării executării după încuviințare, 200 de lei-cheltuieli cu încetarea executării, 2352 lei-onorariu executor și 400 de lei onorariu de avocat.
b)Somația din data de 10.12.2014 și adresa de înființare a popririi din data de 10.12.2014:
Având în vedere prevederile art. 179 alin. (3) NCPC, potrivit cu care Desființarea unui act de procedură atrage și desființarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare, instanța va dispune, anularea, în parte, și a adresei de înființare a popririi nr. 4525/10.12.2014 și somației nr. 4525/10.12.2014, acte subsecvente Încheierii nr. 4525/10.12.2014 și care nu pot avea o existență de sine stătătoare, de vreme ce acestea au fost emise pentru și, respectiv, și pentru suma de 3612 lei TVA inclus, pentru care instanța a dispus anularea Încheierii nr. 4525/10.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare.
III. În ceea ce privește solicitarea contestatorului de încetare a executării silite, instanța o va respinge, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 703 alin. (1) NCPC, executarea silită încetează dacă: 1. s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii; 2. nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; 3. creditorul a renunțat la executare; 4. a fost desființat titlul executoriu; 5. a fost anulată executarea.
În speță nu este incidentă niciuna dintre ipotezele de încetare a executării silite, instanța dispunând numai anularea, în parte, a Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și tot în parte, a somației și adresei de înființare a popririi emise de B. R. G. I. în dosarul nr. 4525/2014, așadar a unor acte de executare determinate.
IV.Cererea de suspendare a executării silite va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Art. 719 alin. (1) NCPC, prevede că Până la soluționarea contestației la executare (…), la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.
Cum contestația la executare a fost soluționată, nemaiexistând cadrul procesual în care să fie soluționată cererea exclusiv incidentală de suspendare a executării silite, aceasta va fi respinsă, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, Cod fiscal_, în contradictoriu cu intimata P. V., cu domiciliul în București, .. 160, ., etaj 8, apartament 40, sector 1, CNP_ și terțul poprit DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- A. DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ-SERVICIUL VERIFICAREA ȘI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUȚIILOR PUBLICE, cu sediul în București, Splaiul Unirii nr 6-8, sector 4, în dosarul de executare silită nr. 4525/2014 instrumentat de B. R. G. I., în sensul că:
Anulează, în parte, Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 4525/10.12.2014, adresa de înființare a popririi nr. 4525/10.12.2014 și somația nr. 4525/10.12.2014, pentru suma de 3612 lei TVA inclus, cheltuieli de executare, compuse din 180 de lei-cheltuieli necesare executării silite, 480 de lei-cheltuieli necesare continuării executării după încuviințare, 200 de lei-cheltuieli cu încetarea executării, 2352 lei-onorariu executor și 400 de lei onorariu de avocat.
Menține Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 4525/10.12.2014, pentru suma de 348 lei, cheltuieli de executare, reprezentând 248 lei TVA inclus onorariu executor judecătoresc și 100 de lei onorariu de avocat, și, în aceleași limite, adresa de înființare a popririi nr. 4525/10.12.2014 și somația nr. 4525/10.12.2014.
Respinge, ca neîntemeiată, contestația împotriva executării silite însăși și cererea de încetare a executării silite însăși.
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept numai de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. – C. M. V. – A. M.
Thred.MV./25.11.2015
Red.FCM/29.12.2015
2 exemplare originale
Comunicat 3 exemplare.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9347/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9267/2015.... → |
|---|
