Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9458/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9458/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 9458/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9458
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 17.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. SRL în contradictoriu cu pârâta P. I. SRL, având ca obiect civil - cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința CAMEREI DE CONSILIU părțile nu au răspuns.
Cauza se judecă cu citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect cerere de valoare redusă; pricina se află la primul termen de judecată, la data de 10.11.2015 reclamanta a depus note scrise și înscrisuri, după care;
Instanța ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 al. 3 C.pr.civ.
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție probele propuse de către părți și ia act că prin acțiunea introductivă, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța constată că pârâta deși legal citată, nu a formulat întâmpinare la dosarul cauzei și nici nu a solicitat probe în apărare.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă e admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., instanța încuviințează părții probele cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 13.08.2015 sub numărul de dosar_, contestatorul reclamanta S. R. SRL a chemat în judecată pe pârâta P. I. SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 851,7 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate, a penalităților contractuale aferente și contravaloarea buteliilor nerestituite, valoare din care suma de 490,82 lei constituie obligația principală, cu cheltuieli de judecată în sumă de 260,4 lei din care 210 lei reprezintă onorariu avocat iar suma de 50 lei taxă de timbru judiciar.
În fapt, reclamanta a indicat că între părți s-au desfășurat relații comerciale în raport cu obiectul de activitate al fiecăreia dintre ele în temeiul cărora reclamanta-creditoare a livrat societății pârâte gaze tehnice industriale îmbuteliate în recipienți speciali și echipamente de protecție, sens în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare gaze tehnice și închiriere recipienților nr. 264/19.09.2011.
Reclamanta a precizat că la data de 22.11.2013 s-a emis o factură de livrare gaze comprimate și închiriere recipienți. Termenul scadent al fiecărei facturi este de 30 de zile de la emiterea facturii, respectiv data de 22.12.2013 pentru factură nr._/22.11.2013 în valoare de 490,82 lei. Reclamanta a menționat faptul că pârâta a acceptat la plata factura emisă de către reclamantă prin semnătură, însă deși a fost somată, aceasta nu a înțeles să își achite datoria și să respecte obligația de plată.
Reclamanta a solicitat instanței să observe că pârâta a restituit recipientul în care gazul a fost livrat, acesta fiind golit, semn că marfa a fost consumată, respectiv că au acceptat la plată factura fiscala emisă.
De asemenea, reclamanta a precizat că marfa achiziționată de către pârâtă este o marfă cu regim special, respectiv gaze tehnice industriale, ce nu pot fi livrate decât în recipienți speciali, sub presiune.
Reclamanta a solicitat plata sumei de 951,7 lei, din care: 490,82 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/22.11.2013, 460,88 lei reprezentând penalități în valoare de 0.15% pentru fiecare zi de întârziere, calculate până la data de 10.08.2015, conform art. 2.3 din contractul nr. 264/19.09.2010 încheiat intre părți, până la data achitării sumei restante, prin hotărârea pe care o veți pronunța, urmând a obliga debitoarea la plata în continuare a penalităților până la data achitării integrale a facturii.
În plus, reclamanta a detaliat modul de calcul al penalităților, după formula: (suma restantă) X (cuantum penalitate) X (zile întârziere) până la data de 10.08.2015, rezultând penalități în cuantum de 460,88 lei.
În opinia reclamantei, creanța este certa ( această condiție rezultând în mod expres din faptul că facturile emise au fost acceptate la plată), lichida ( câtimea ei fiind determinate prin însăși facturile emise) și exigibilă ( în litigiile cu profesioniști, obligațiile asumate trebuie executate de îndată).
În drept, cererea s-a întemeiat pe art. 1025-1032 C.pr.civ.
În susținere, s-a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în copie conform cu originalul, respectiv extras ONRC privind pârâta, somație, fișă cont client, factură, proces-verbal de predare primire din 22.11.2013, contract de vânzare-cumpărare.
Reclamanta a solicitat să aibă loc o dezbatere orală.
Acțiunea este legal timbrată, conform dovezii aflate la fila 2 dosar.
La data de 26.08.2015, prin compartimentul registratură al instanței, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 18.08.2015, precizând temeiul de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind art. 1270 și urm. și art. 1538 C.Civ.
La data de 10.11.2015, prin compartimentul registratură al instanței, reclamanta a depus la dosar note de ședință prin care, în temeiul art. 204 alin. 2 pct. 2 C.p.civ., s-a solicitat să se ia act de modificarea cuantumului pretențiilor după cum urmează: suma de 490,82 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/22.11.2013 a fost achitată de debitoare la data de 25.09.201,5, astfel că nu mai solicită acordarea acesteia, anexând în acest sens un extras de cont relevant; penalitățile de întârziere calculate conform art art. 2.3 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 264/19.09.2010 încheiat între părți pană la data de 25.09.2015 - reprezentând data plății mai sus menționată - în cuantum de 472,65 lei, precum și cheltuieli de judecată compusă din taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, atașându-se în dovedire chitanța nr._/25.09.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 19.09.2010, părțile au încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 264/19.09.2010 (f. 17 dosar), reclamanta S.C. S. ROMÂNIA S.R.L. în calitate de vânzător și pârâta P. I. SRL în calitate de cumpărător. Contractul a fost însușit de ambele părți prin semnare și ștampilare.
Obiectul actului juridic mai sus menționat, a fost vânzarea, cumpărarea și livrarea mărfurilor prevăzute în anexa 1 care face parte integrantă din contractul respectiv.
În temeiul acestor raporturi juridice contractuale, reclamanta a livrat gaze industriale care din cauza regimului special pe care îl au, necesitau transportarea în recipienți speciali numite de părți „butelii”, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare mai sus menționat.
Conform art. 2 pct. 2.3 din contract, cumpărătorul avea obligația de a achita contravaloare facturilor în termen de 30 de zile de la emiterea acestora, în caz contrar fiind calculate penalități de 0,15% pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului.
Totodată, instanța reține că pârâtul nu a contestat factura sau faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit propriile obligații și nici nu a făcut dovada încetării contractului. Mai mult, factura a fost acceptată de către cumpărător prin semnarea acesteia, procesul-verbal de predare-primire butelie de asemenea însușit prin semnătură fiind o dovadă în plus a executării contractului de către reclamantă.
Instanța reține și faptul că termenul de plată a sumei cuprinse în factura fiscală nr._/22.11.2013 a expirat, cuantumul debitului facturat fiind de 490,82 lei.
Cu privire la admisibilitatea cererii de valoare redusă, potrivit art. 1026 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În drept, potrivit art. 969 C.civ., contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
În plus, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de livrarea mărfurilor de către reclamantă, a achitat debitul principal abia în data de 25.09.2015, conform chitanței nr._/25.09.2015, depusă de reclamantă la fila 40.
Astfel, având în vedere că pârâta a executat obligația de plată a prețului cu întârziere, în timpul procesului demarat de reclamantă, instanța constată că debitul principal s-a stins prin plată, împrejurare ce a și condus la precizarea cererii de către creditoare, impunându-se însă angajarea răspunderii contractuale a acesteia pe capătul accesoriu, care va fi analizat în cele ce urmează:
Astfel, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
În plus, potrivit art. 1087 v.C.civ., „Când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică”. Conform art. 1084 v. C. civ, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit afară de excepțiile prevăzute de lege.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă, în mod clar, faptul că un creditor, suferind o neexecutare/executare cu întârziere din partea debitorului a obligației acesteia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitorul justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Având în vedere că suntem în prezența unei obligații bănești stipulată în contract și că părțile au stabilit penalitățile de comun acord (0,15%/zi de întârziere), instanța reține că debitorul este dator să plătească aceste daune moratorii creditorului în cuantum de 472,65 lei reprezentând penalități contractuale în procent de 0,15% calculate la debitul de 490,82 lei de la data scadenței până la data de 25.09.2015, motiv pentru care va admite acest capăt de cerere astfel cum a fost formulat.
În temeiul art. 1032 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 322,80 lei din care 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 2 dosar) și 272,80 lei reprezentând onorariu de avocat (f.41,42).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea precizată, formulată de reclamanta S. R. SRL înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu CUI RO_, cu sediul în București, sector 6, .. 75-79 în contradictoriu cu pârâta P. I. SRL înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în București, sector 5, ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 472,65 lei reprezentând penalități contractuale în procent de 0,15% calculate la debitul de 490,82 lei de la data scadenței până la data de 25.09.2015.
Obligă pârâta la plata sumei de 322,80 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaBradosu A.
Red. BV/Thn. AB
4 ex/ 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9267/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9281/2015. Judecătoria... → |
|---|
