Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 10635/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 15.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. și pe intimata S. C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15.12.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 30.07.2015, sub nr._, contestatoarea CNADNR SA – CESTRIN, în contradictoriu cu intimata S. C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare 158/2015, privind poprirea conturilor contestatoarei, la cererea creditoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr 1167/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2015 și Decizia Civilă nr. 722 A /24.06.2015, în sensul micșorării cuantumului cheltuielilor de executare.
În motivarea contestației în fapt, contestatoarea a învederat instanței faptul că prin actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 158/2015, efectuate de B. H. P., i s-a comunicat faptul că în dosarul de executare silită anterior menționat, s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa până la concurența sumei de 2.628,40 lei. Totodată, a arătat că poprirea a fost înființată la cererea creditoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 1167/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2015 și Decizia Civilă nr. 722 A /24.06.2015, și învestită cu formulă executorie prin încheierea de încuviințare pronunțată de B.E.J. H. P., în dosarul execuțional nr. 158/2015.
În aceste condiții, contestatoarea a solicitat instanței să diminueze cuantumul cheltuielilor de executare cu suma de 89,28 lei reprezenta T.V.A., calculat la cuantumul cheltuielilor de executare în sumă de 372 lei, perceput în mod nelegal, în opinia contestatoarei, de către executorul judecătoresc. Cu privire la acest aspect, contestatoarea a considerat că debitorul are obligația de a achita cheltuielile executare, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și care au fost în mod real efectuate în faza de executare silită, în limita stabilită de lege și într-un cuantum rezonabil.
Pe cale de consecință, contestatoarea a solicitat instanței să admită contestația și să diminueze corespunzător cheltuielile de executare, în sensul reducerii acestora cu suma de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat, 113,68 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată, precum și să dispună diminuarea celorlalte cheltuieli de executare prin încadrarea acestora în plafonul stabilit de lege, în măsura în care executorul judecătoresc nu va face dovada existenței acestora.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 134/2010 privind Codul de procedură civila republicat, Legii 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în anul 2011 Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, actualizat cu Ordinul nr. 2561/2012 privind executorii judecătorești.
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: Somația emisă în dosarul execuțional nr. 158/2015; încheierea de încuviințare a executării silite, emisă de către B.E.J. H. P., în dosarul execuțional nr. 158/2015; Titlul Executoriu, reprezentat de Sentința Civilă nr. 1167, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2014: încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 15.07.2015; înștiințare privind începerea executării silite, emisă în dosarul execuțional nr. 158/2015.
La data de 26.10.2015, B. a depus la dosarul cauzei dosarul de executare nr. 158/2015 în copie certificată pentru conformitate cu originalul ( filele 30 – 125).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit titlurilor executorii reprezentate de Sentința Civilă nr 1167/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2014 și Decizia Civilă nr. 722 A /24.06.2015 pronunțată de Tribunalul A. în apel, instanțele au obligat contestatoarea CNADNR să achite petentei S. C. suma de 1120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (820 lei + 300 lei - f.35-38 dosar).
În baza titlurilor executorii anterior invocate, la data de 14.07.2015, intimata a formulat cerere de executare silită, înregistrată pe rolul B. H. P. în dosarul de executare nr. 158/2015, solicitând recuperarea sumei de 1120 lei.
Prin încheierea pronunțată de executorul judecătoresc la data de 14.07.2015 (f.42) au fost stabilite aferent creanței în sumă de 1120 lei, cheltuielile de executare în sarcina debitorului în sumă totală de 1.508,40 lei – din care: 136,40 lei (tva inclus) reprezentând onorariul executorului, 372 lei (tva inclus) cheltuieli necesare executării silite și 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Potrivit art.711 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Referitor la cheltuielile de executare silită, conform art. 669 Cod procedură civilă, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Întrucât textul legal se referă la „avansarea” cheltuielilor necesare pentru executare, înseamnă că este vorba de sume care se plătesc anticipat, anterior săvârșirii unui act de executare. Deoarece debitorul nu a executat de bunăvoie obligația stabilită în sarcina sa, este în culpă pentru declanșarea procedurii de executare silită, astfel încât va fi nevoit să suporte cheltuielile de executare.
Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că partea adversă poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art.669 Cod proc. civ., întrucât, executarea se face extrem de facil prin poprire asupra conturilor debitorului - persoană juridică cu capital de stat.
Instanța reține că CNADNR SA nu a îndeplinit obligația stabilită prin titlurile executorii și nu a achitat de bunăvoie cheltuielile de executare puse pe seama sa, astfel că executorul a fost îndatorat a continua actele de urmărire silită cu respectarea tuturor pașilor procedurali impuși de regulile în vigoare, pentru a se circumscrie pe deplin principiului rolului activ al executorului învestit cu o astfel de cerere, principiu ce se desprinde din interpretarea coroborată a actelor normative care reglementează activitatea organului de urmărire silită (Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, Codul deontologic al executorilor, Legea nr.188/2000, art.627 din Noul Cod procedură civilă) și în conformitate cu care acesta este obligat să stăruie prin toate mijloacele admise de lege pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu.
În vederea protejării creditorului prin asigurarea unei implicări prompte și efective din partea statului prin agenții săi în procedura execuțională, B. a trebuit să adopte o conduită diligentă pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor ce revin debitorului, împrejurare ce justifică onorariul stabilit prin încheierea din 15.07.2015 și care a fost calculat cu respectarea plafonului maxim prevăzut de art.39 al.1 lit.a din Legea nr.188/2000. În consecință, față de conținutul dosarului de executare și raportat la activitatea desfășurată de executor, la răspunderea asumată pentru fiecare act îndeplinit, instanța apreciază că onorariul stabilit de acesta este rezonabil și respectă principiul proporționalității impus de lege.
Instanța nu poate reține susținerea contestatorului privind nelegalitatea actelor de executare pentru motivul constând în aceea că anterior formării cererii de executare silită creditoarea nu l-a notificat pe debitor pentru a-și executa obligația. Instanța reține că o asemenea îndatorire nu este impusă creditorului de nici un text normativ, dimpotrivă, principiul aplicabil în materie este îndeplinirea de bunăvoie a obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu, conform art. 622 alin.1 c.proc.civ. Aceasta înseamnă că debitorul trebuia să facă demersuri pentru a-și îndeplini obligația, invocarea lipsei unei notificări prealabile formării dosarului de executare fiind așadar lipsită de suport legal.
Potrivit dispozițiilor pct.3 din anexa Ordinului nr. 2550/2006, modificat, onorariul maxim este de 10% din valoarea creanței (adică 112 lei plus tva 24%, rezultând un total de 138,88 lei), astfel că în mod justificat s-a stabilit cuantumul onorariului de executor la 136,40 lei, valoarea fiind calculateăcu respectarea legii.
Instanța respinge ca neîntemeiate susținerile contestatoarei în sensul că prin aplicarea T.V.A. separat de onorariul executorului și de cheltuielile de executare se încalcă încălcă dispozițiile Ordinului nr.2550/2006, modif., fiind evident că valorile minime și maxime ale onorariilor nu includ tva, acesta putând fi perceput distinct de executor dacă este înregistrat ca plătitor de tva.
A considera că onorariul executorului judecătoresc nu poate depăși plafonul maxim legal nici în situația adunării taxei pe valoare adăugată ar implica consecința contrară interdicției generale a oricărei forme de discriminare impuse de Protocolul nr. 12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca, pentru un executor judecătoresc plătitor de TVA, plafoanele maximale să aibă un cuantum diferit decât cele la care s-ar raporta un executor judecătoresc căruia nu îi incumbă o astfel de obligație fiscală, în condițiile în care cuantumul sumelor ce urmează a fi poprite ar fi egal. În lipsa unor norme derogatorii exprese, interpretarea textului legal prin care se stabilesc onorariile maximale trebuie să conducă, în condiții identice, la aceleași consecințe pentru toți destinatarii lui, egalitatea în drepturi fiind consacrată ca drept fundamental de art. 16 din Constituția României.
Faptul că în Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 nu se face nici o referire la taxa pe valoare adăugată conduce la interpretarea textului legal fără nici o distincție că prin limitarea plafonului onorariului la 10% din valoarea creanței se are în vedere onorariul efectiv încasat de acesta, iar nu și celelalte taxe (distincte de impozitul aferent) care sunt în sarcina celor care apelează la serviciile sale și care se fac venit la bugetul statului. De altfel, limitarea onorariului executorului a fost stabilită pentru a nu-l expune pe debitorul executat silit unor abuzuri, pentru a face accesibilă calea executării silite tuturor persoanelor prin evitarea perceperii unor onorarii abuzive, dar și pentru a nu constitui un mijloc nejustificat de îmbogățire pentru executorul judecătoresc, în raport de munca efectiv prestată. Or, față de aceste rațiuni avute în vedere de legiuitor pentru limitarea onorariului executorului judecătoresc, rezultă cu evidență că această limită nu include și nu avea de ce să includă taxa pe valoare adăugată, atât timp cât reglementarea și perceperea acesteia au la bază alte scopuri, iar sumele rezultate au alte destinații decât acelea de a merge în patrimoniul executorului judecătoresc sau de a-l împovăra nejustificat pe debitorul care, cu rea-credință, nu a înțeles să execute de bunăvoie obligația stabilită în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Potrivit Art.55 alin.3 din Ordinul nr.210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr.188/2000: "La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit." Aceleași considerente se impun și în legătură cu celelalte cheltuieli de executare susceptibile de calculul tva.
În ceea ce privește onorariul de avocat, instanța reține că înscrisurile depuse în dosarul de executare silită, respectiv chitanța nr.27/14.07.2015 privind încasarea sumei de 1000 lei cu titlu de onorariu servicii juridice pentru executare silită și împuternicirea avocațială emisă pentru demararea procedurii de recuperare a cheltuielilor de judecată din dosarul nr._/55/2014 (f.39,40) sunt suficiete și concludente pentru a evidenția faptul plății de către creditoare a sumelor pretinse pentu serviciile prestate de avocat în faza de executare silită.
Legat de cuantumul de 1000 lei, achitat în faza de executare silită, instanța are în vedere că în hotărârea din 17 decembrie 2004 în cauza C. și M. împotriva României Curtea EDO reamintește că, în aplicarea art.41 din Convenție, aceasta acordă doar cheltuieli de judecată cu privire la care se stabilește că au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă. În hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza S. și P. împotriva României, în ceea ce privește cheltuielile pentru procedura în fața Curții, aceasta trebuie să stabilească dacă au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă (Nilsen și Jobnsen împotriva Norvegiei [GC] nr.23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII).
Or, în acest context fără a fi cenzurate raporturile dintre client și avocat, se retine că intimata nu poate obtine de la contestator restituirea unui onorariu exagerat raportat la valoarea creanței ce se execută silit.
Din conținutul dosarului de executare rezultă că singurul act întocmit de către avocat în procedura execuțională a fost cererea lapidară de executare silită (f.33), astfel că instanța apreciază disproporționat onorariul avocațial, urmând să îl reducă de la suma de 1000 lei la suma de 100 lei, în raport de prevederile art.670, alin.4, teza II C.proc.civ.
Cu privire la suma de 372 lei (tva inclus) reprezentând cheltuieli necesare executării silite, instanța reține că a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor art.670, alin.3 C.proc.civ, fiind necesare desfașurării executării silite: întocmire acte, comunicare, hârtie, toner, transport, etc.
Pentru motivele mai sus expuse, instanța va admite în parte contestația la executare și, în baza art.720 alin.1 Cod procedură civilă va îndrepta actele de executare efectuate în dosarul nr. 158/2015, în sensul că executarea se consideră a fi valabil efectuată, în limita următoarelor sume: 1120 lei reprezentând creanță conform titlului executoriu, 372 lei (tva inclus) reprezentând cheltuieli necesare executării silite, 136,40 lei (tva inclus) reprezentând onorariu executor, 100 lei reprezentând onorariu de avocat.
Fiind în culpă procesuală proporțional cu pretențiile respinse, în temeiul art.453 raportat la art.717 alin.2 și art.262 alin.2 Cod procedură civilă, instanța va obliga contestatoarea la plata către B. H. P. a sumei de 6,25 lei cheltuieli legate de comunicarea dosarului de executare silită, diferența de 25 lei urmând a fi suportată de către intimată din aceleași considerente legate de culpa procesuală a părții căzute parțial în pretenții.
În ceea ce privește taxele judiciare de timbru achitate de petentă și solicitate de la intimată cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța urmează a dispune respingerea cererii formulate în acest sens, față de regimul juridic impus de prevederile art. 45 al.1 lit. f din OUG nr.80/2013 care prevăd restituirea către contestator proporțional cu admiterea cererii soluționate prin hotărâre definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, Sector 6, .. 401 A, CUI_, înregistrată la ONRC sub nr. J40/552/15.01.2004, în contradictoriu cu intimata S. C., cu domiciliul în A., ., jud. A..
Reduce onorariul de avocat stabilit pentru activitatea de executarea silită în dosarul de executare nr. 158/2015 al B. H. P., de la suma de 1000 lei, la suma de 100 lei.
Îndreaptă actele de executare efectuate în dosarul nr. 158/2015, în sensul că executarea se consideră a fi valabil efectuată, în limita cheltuielilor de executare mai sus precizate.
Obligă contestatoarea la plata către B. H. P. a sumei de 6,25 lei cheltuieli legate de comunicarea dosarului de executare silită.
Obligă intimata la plata către B. H. P. a sumei de 25 lei cheltuieli legate de comunicarea dosarului de executare silită.
Respinge cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VB/Tehnored. PAS
4 ex/2016
| ← Anulare act. Sentința nr. 8183/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
