Contestaţie la executare. Sentința nr. 4698/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4698/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 4698/2015
Dosar._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4698
Ședința publică din data de 16.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. M. L. în contradictoriu cu intimatul P. V. E., având ca obiect contestație la executare - suspendare executare silită.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instant a amânat pronunțarea pentru azi, 16.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 31.12.2014, sub numărul_, contestatoarea S. (fostă P.) M. L., în contradictoriu cu intimatul P. V. E., a formulat contestație la executare împotriva încheierii și somației emise la data de 16.12.2014, în dosarul de executare nr.2300/2014, de SCPEJ D., C. & Asociații, prin care a solicitat să se dispună anularea executării silite dispuse în dosar nr.2300/2014 iar, pe cale de consecință, încetarea executării; în subsidiar, contestatoarea a solicitat micșorarea cheltuielilor de executare la care a fost obligată și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei cauze, în temeiul art. 700 alin. 1 și 3 coroborat cu art. 718 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, prin sentința civilă nr. 867/2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosar nr._/303/2012, instanța a dispus că tatăl - creditor poate avea legături personale cu minorul P. M. I., după cum urmează: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, începând de vineri ora 14 și până duminică ora 18; în săptămânile rămase din lună, in zilele de miercuri și vineri, după terminarea cursurilor școlare, în ziua de miercuri începând cu ora 15 până la ora 20, iar în ziua de vineri începând cu ora 14 până la ora 20, pentru efectuarea temelor școlare împreună cu acesta; în vacanța de vară, timp de patru săptămâni - două în luna iulie și două săptămâni în luna august; în vacanța de iarnă - o săptămână; a doua zi de Paști și a doua zi de C..
În ceea ce privește programul de vizitare de la sfârșitul săptămânilor, de la pronunțarea hotărârii judecătorești în data de 28.01.2013 și până în prezent, contestatoarea a arătat că tatăl nu venea de fiecare dată să ia minorul, ca urmare a modificărilor din propriul său program care nu-i permiteau să-și îndeplinească obligațiile față de minor, câteodată chiar fără să anunțe în prealabil acest aspect, atât contestatoarea cât și minorul constatând doar că nu mai ajunge. Programul stabilit pentru zilele de miercuri și vineri din timpul săptămânii au putut fi respectate pe de o parte tot în raport de programul tatălui iar, pe de altă parte, odată cu începerea noului an școlar, cum programul de învățământ a fost schimbat, acesta nu a mai putut fi respectat ca urmare a faptului că minorul termina cursurile la orele 17 sau chiar 18, tatăl având posibilitatea să petreacă timp cu minorul până la orele 20. Dacă tatăl ar fi fost cu adevărat nemulțumit de această situație, avea la indemnă posibilitatea de a cere modificarea programului din timpul săptămânii, însă nu a solicitat-o nici acesteia personal și nici instanței de judecată.
O reală primă nemulțumire a intimatului a existat la sfârșitul lunii iulie când, constatând că nu a petrecut cele două săptămâni din vacanța de vară cu acesta, pentru că nici nu propusese vreun program și nu stabilise o perioadă când ar fi dorit să petreacă timp cu minorul, șicanator și cu rea-credință, i-a adresat notificarea nr.162/29.07.2014, prin care a solicitat să ia minorul în perioadele 01.08._14, respectiv 25.08._14, în fapt recuperarea timpului pierdut din luna iulie.
Prin răspunsul înregistrat cu nr. 115/31.07.2014 la B. P. F., contestatoarea a arătat că singura perioadă cu care a putut fi de acord a fost cuprinsă între 01.08._14 sau 03.08._14, dat fiind faptul că aceasta avea deja un program stabilit cu minorul pentru a doua jumătate a lunii august, program ce fusese stabilit la sfârșitul lunii august, cu mult înainte de solicitarea intimatului, tocmai pentru că avusese în vedere eventuala dorință și posibilitatea ca tatăl să-și stabilească un program cu copilul său în perioada vacanței de vară, pentru a nu-i îngrădi dreptul și pentru a nu crea un disconfort minorului.
Contestatoarea a ținut să mai învedereze instanței faptul că discuțiile legate de respectarea programului se poartă de către intimat doar direct cu minorul, întrucât acesta este singurul în măsură să decidă dacă dorește să își petreacă timp cu tatăl său și în ce modalitate. Astfel, contestatoarea nu poate decât să constate că minorul pleacă sau nu la tatăl sau fie în timpul săptămânii, fie la sfârșit de săptămână, fie în vacanțe.
Astfel, creditoarea a arătat că prezenta cerere de executare silită nu are decât un scop șicanator, întrucât minorului i s-a propus telefonic să petreacă vacanța de iarnă în Austria alături de tatăl său, iar acesta a refuzat categoric, fără să ofere prea multe explicații, nici măcar contestatoarei. Acest refuz l-a determinai pe creditor să considere că aceasta se opune și împiedică exercitarea drepturilor conferite prin hotărârea judecătorească, deși acesta nu i-a cerut niciodată nici acordul și nici concursul în realizarea programului de vizitare.
Așa fiind situația și relațiile dintre părți, contestatoarea a apreciat măsura de aducere la îndeplinire a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească prin executare silită ca fiind neîntemeiată și exercitată contrar dispozițiilor art.12 Cod procedură civilă, care prevăd faptul că drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți, cu alte cuvinte prin demersurile efectuate creditorul nu face decât să exercite un abuz de drept care nu justifică decât faptul că tatăl nu e capabil să-și construiască o relație cu fiul său și apelează la tot felul de tertipuri pentru a găsi alți vinovați, respectiv pe mama acestuia pentru eșecul de față, abuz ce nu poate fi trecut cu vederea și admis că poate fi adus la îndeplinire silit, atâta vreme cât acesteia nu-i este imputabilă situația în care se găsește.
Pentru aceste considerente, contestatoarea a apreciat faptul că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de executate, deși acest lucru a fost solicitat de intimat tot cu scop șicanator. Astfel, contestatoarea a învederat instanței, pe de o parte, faptul că intimatul din prezenta cauză a solicitat micșorarea pensiei de întreținere în raport de așa-zisele venituri pe care le realizează în prezent, de executările silite în care are calitatea de debitor, arătând că nu poate face față cheltuielilor ocazionate de creșterea și educarea fiului său minor, sens în care prin sentința civilă nr. 6704/19.09.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosar nr._, s-a dispus micșorarea pensiei de întreținere în raport de venitul minim pe economie, declarat ca și câștig lunar.
Mai mult, solicitarea de suportare a cheltuielilor ocazionate doar cu emiterea unei somații, respectiv a onorariului de executor de 3.348 lei nu dovedește decât intențiile sale și modalitatea abuzivă de a-și exercita drepturile, trecând peste cele mai elementare reguli de bun simț și respect față de singura persoană care se îngrijește real de fiul minor și care se pregătește să devină mamă pentru a doua oară.
Or, având în vedere pe de o parte faptul că activitatea prestată în mod concret de executorul judecătoresc constă în emiterea unei somații, contestatoarea a apreciat cuantumul onorariului ca fiind nepotrivit de mare, în considerarea faptului că sunt în situația executării unei obligații de a face, neevaluabilă în bani.
S-a constatat astfel că, prin încheierea din data de 16.12.2014, s-a menționat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 669 Cod procedură civilă și a OMJ nr.2550/C/2006, astfel cum a fost modificat prin OMJ nr.2561/2012, în calitate de debitoare, contestatoarea a fost obligată să suporte cheltuielile de executate silită în cuantum de 3.348 lei, care sunt formate din: onorariul executorului judecătoresc raportat la cuantumul creanței de recuperat - 2.728 lei, inclusiv TVA; cheltuielile necesare desfășurării executări silite, în cuantum de 620 lei, inclusiv TVA, reprezentând înregistrare dosar, consultanță în vederea constituirii dosarului, cheltuieli efectuate cu redactarea și efectuarea actelor de executare silită, comunicarea actelor de procedură prin poștă/curier/agent procedural, cheltuieli de transport, multiplicare acte, arhivare dosar.
În raport de cele expuse, contestatoarea a solicitat a se avea în vedere, pe de o parte, faptul că se află în prezența unei obligații de a face neevaluabile în bani, neexistând o creanță de recuperat, așa cum eronat s-a menționat în încheierea contestată în prezent.
Pe de altă parte, cum nu s-a împotrivit niciodată ca minorul să aibă legături personale cu tatăl său, dar mai ales cum creditorul tocmai și-a exercitat dreptul de vizită în cel de-al treilea sfârșit de săptămână din luna decembrie, adică în perioada 19-21.12.2014, contestatoarea a apreciat că ar putea deveni incidente doar dispozițiile art.669 alin. 2 Cod procedură civilă care prevăd că, în cazul în care intimatul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului proporțional cu activitatea depusă.
Scopul șicanator al pretinsei executări silite a obligației rezultate din sentința civilă nr. 867/2013 rezidă și din formularea acestei cereri cu doar 4 zile înainte de perioada în care creditorul avea posibilitatea de a-și petrece timp cu fiul său minor, pentru a dovedi eventual că petenta contestatoare nu s-a conformat somației trimise de executor, nicidecum în executarea voluntară a dispozițiilor sentinței civile menționate.
Cum în situația de față nu poate fi vorba despre recuperarea unei creanțe, așa cum a menționat executorul judecătoresc, urmează ca instanța să dispună eliminarea obligației contestatoarei la plata onorariului în cuantum de 2.728 lei.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Exista astfel două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părțile contractului de asistență (creditor/executor) și raportul de drept procesual civil dintre părți. Art.451, alin.2 Cod procedură civilă reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită în realizarea mandatului.
Cu toate acestea, raportul juridic dintre creditor și executor nu este stânjenit în niciun fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariului propriu-zis, creditorul plătind executorului onorariul convenit, iar debitoarea va fi obligată să plătească doar onorariul fixat de instanța.
Este incontestabil faptul că o asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convenit de părți ca cheltuieli, urmează a fi suportat de debitor doar dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de debitor, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor de executare silită, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărâre judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
Pentru toate considerentele expuse pe larg, urmează a se admite contestația, să se dispună anularea executării silite, cu consecința încetării acesteia și exonerării contestatoarei de la plata cheltuielilor de executare, iar în subsidiar diminuarea cheltuielilor până la un cuantum ce nu poate depăși suma de 620 lei, TVA inclus, ce constituie acele cheltuieli de formare a dosarului, de redactare a includerii și somației, de comunicare și arhivare a dosarului.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 12, 669, 711 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar în copie, sentința civilă nr. 867/2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6, sentința civilă nr.6704/2014 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, încheierea din data de 16.12.2104 emisă de SCPEJ D., C. & Asociații, somația emisă la data de 16.12.2014 în dosarul de executate nr.2300/2014, notificarea nr. 162/29.07.2014, răspuns la notificare nr. 115/31.07.2014, răspuns formulat în dosarul de executare nr.2300/2014 la data de 22.12.2014 și certificat de căsătorie.
La data de 09.02.2015, prin compartimentul registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București și trimiterea dosarului instanței judecătorești competente din punct de vedere teritorial, respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Din moment ce debitorul (contestatoarea) are domiciliul în sectorul 6, competența teritorială aparține Judecătoriei Sectorului 6 București, iar nu Judecătoriei Sectorului 5 București, potrivit art. 650 alin.1 teza I și art. 713 alin.1 Cod procedură civilă,
Prin contestația ce face obiectul cauzei, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare emise de SCPEJ D., C. și Asociații în dosarul de executare silită nr. 2300/2014 și încetarea executării silite, iar în subsidiar, doar micșorarea cheltuielilor de executare.
Contestația la executare, precum și cererea de suspendare a executării silite sunt neîntemeiate, motiv pentru care intimatul a solicitat respingerea lor, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea a afirmat că a respectat dispozițiile sentinței civile nr. 867/2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 în dosarul nr._/303/2012 și că nu a împiedicat executarea acesteia în ce privește programul stabilit pentru legăturile personale ale intimatului cu fiul părților P. M. I..
În realitate, contestatoarea debitoare a nesocotit tot timpul cele stabilite în dispozitivul acestei sentințe și l-a împiedicat în mod constant să aibă legături personale cu copilul.
Deși programul de legături personale cu copilul a fost stabilit de intimat și contestatoare prin acord în fața instanței, el nu a fost respectat niciodată, contestatoarea împiedicând acest lucru sub diferite pretexte: programul copilului, pe care îl cunosc și îl respect, „stilul de învățat”, programul și activitățile cu „nouă” lui familie, refuzul copilului etc.
Modul în care a înțeles contestatoarea să împiedice executarea hotărârii, respectiv păstrarea de către intimat a legăturii personale cu copilul, cu respectarea programului stabilit prin sentință, a fost diferit, dar cu aceeași finalitate: fie i-a făcut alt program copilului, fie l-a determinat sau l-a obligat să refuze.
Din corespondența purtată rezultă înverșunarea cu care îl îndepărtează pe copil de intimat, precum și inconștiența cu care îi face copilului părților rău.
În prezent, întrucât s-a recăsătorit, motivul îndepărtării de intimat a fost acela că fiul părților are o nouă familie, ceea ce face incompatibilă prezența sa în viața copilului.
Ultimul motiv pentru care contestatoarea a refuzat să-l lase pe copil cu intimatul în vacanță în Austria a fost acela că aceasta așteaptă un alt copil, iar fiul părților nu poate lipsi de la spital la nașterea surioarei lui, astfel încât nu poate pleca în vacanță.
Tot acest comportament al contestatoarei de a împiedica desfășurarea programului de legături personale cu copilul nu face decât să-i creeze copilului suferințe, unele cu efect ireversibil.
Intimatul a considerat că pentru echilibrul psihic al fiului părților și pentru o evoluție normală din punct de vedere afectiv, este necesară păstrarea legăturilor cu acesta și petrecerea unui timp rezonabil, astfel cum s-a stabilit prin sentința care reprezintă titlul executor.
De asemenea, intimatul a încercat de nenumărate ori rezolvarea pe cale amiabilă a acestei situații, apelând la calea executării silite numai atunci când toate încercările acestuia au rămas fără rezultat.
Pentru toate aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, neexistând nici un motiv pentru anularea actelor de executare și nici pentru încetarea executării silite.
Cu privire la procedura prevăzută de art. 903 și art. 909-913 Cod procedură civilă, procedura de executare silită a unei obligații de a face și în particular executarea
hotărârilor judecătorești referitoare la minori, constituie o procedură nouă menită să asigure respectarea hotărârilor judecătorești.
Așa cum s-a arătat, din chiar modul în care contestatoarea a căutat să justifice permanent nerespectarea programului de legături personale cu minorul stabilit prin hotărârea judecătorească ce constituie titlul executor, rezultă faptul că pentru a i se respecta acest drept, intimatul a fost nevoit să se adreseze executorului judecătoresc după ce a făcut tot posibilul să evite acest lucru timp de doi ani, căutând să nu pună minorul într-o situație neplăcută.
Procedura prevăzută de art. 909 alin. 2 arată că executorul trimite o somație părintelui pentru a pune în vedre celuilalt părinte să respecte dreptul de a avea legături
personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu, iar alin. 3 arată că dacă părintele somat nu se conformează, atunci există dreptul celuilalt părinte de a solicita penalități conform art. 905 Cod procedură civilă.
Scopul procedurii de executare silită este acela de a obține respectarea programului de relații personale din titlul executoriu, intimatul sperând ca prin simpla somație să obțină acest lucru fără să fie nevoit să ceară obligarea la penalități sau, și mai grav, executarea în condițiile art. 910-913 Cod procedură civilă.
Nerespectarea programului de relații personale din titlul executoriu, este justificarea deplină a demarării executării, iar calea firească de a reacționa pentru debitorul unei obligații de a face nu este contestarea executării, ci executarea voluntară a obligației astfel încât creditorul să nu aibă nevoie în continuare de executarea silită.
Obligația de respectare a programului de relații personale este o obligație continuă care nu se execută printr-un singur act de executare, ci prin executarea continuă a programului stabilit. Nerespectarea fie și parțială programului în trecut constituie un motiv suficient pentru declanșarea procedurii, iar respectarea în viitor este singura cale de a evita consecințele procedurii prevăzute la art. 905 sau 910 și următoarele.
În această situație, conform art. 262 din Noul Cod Civil, trebuie avut în vedere că dreptul de a avea relații personale este nu doar un drept al intimatului, ci și al minorului, fiind considerat în interesul minorului ca acesta să aibă legătură cu ambii părinți.
Cu privire la cheltuielile de executare, intimatul a arătat că, debitorul care nu a executat de bună voie dispozițiile unei hotărâri judecătorești datorează și cheltuielile aferente executării silite.
După cum s-a arătat mai sus, contestatoarea nu a executat dispozițiile sentinței civile care face obiectul prezentei executări silite, astfel încât nu exista motiv pentru anularea actelor de executare și nici pentru exonerarea de cheltuielile aferente executării silite, care au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale.
Dispozițiile art. 451 Cod procedură civilă, invocate de contestatoare, nu au incidență, acestea reglementând posibilitatea instanței de a cenzura onorariul de avocat intru-un proces.
Pentru toate aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, intimatul a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată.
Nu exista nici un motiv pentru care să se impună suspendarea executării silite a sentinței prin care s-a stabilit un program de legături personale cu minorul. Suspendarea acestei executări silite ar prelungi imposibilitatea de a avea legături personale cu fiul său.
Intimatul a solicitat a se avea în vedere că o astfel de măsură nu poate fi luată decât în cazuri temeinic justificate, iar contestatoarea nu a motivat în nici un fel această cerere.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 713 alin.1, 630 alin.1 teza I și alin.2, art. 903 și art. 909-913 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.138/2014, și art. 262 Noul Cod civil.
Alăturat întâmpinării, intimatul a anexat în copie notificare nr.162 din data de 29.07.2014, dovada de comunicare a acesteia, notificare adresată contestatoarei, notificare nr.1 din data de 14.01.2015,
La data de 11.02.2015, prin compartimentul registratură, SCPEJ D., C. & Asociații au înaintat la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul de executare silită nr.2300/2014 (filele 51-67).
Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către intimatul P. V. E..
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale invocate de către intimat, având în vedere modificările aduse prin Legea nr.138/2014, art. 713 Cod procedură civilă, care se coroborează cu art. 650 Cod procedură civilă, contestatoarea a solicitat admiterea excepția necompetenței teritoriale, cu consecința declinării prezentei cauze spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 6 București.
Cu privire la susținerile intimatului, în sensul în care nu s-a conformat sentinței civile nr. 867/2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6.
Așa cum s-a arătat în contestație, intimatul are la dispoziție un program de vizitare pe care din păcate pentru minor, nu îl poate respecta.
Faptul că acesta nu a fost prezent în viața minorului, nu este un fapt imputabil contestatoarei, iar susținerile sale că a obstrucționat prezența sa în viața copilului părților sunt total nefondate.
Așa cum s-a arătat, intimatul a neglijat programul de vizitare dintimpul verii, având pretenția ca acesta să fie recuperat, chiar dacă acest lucru, în mod obiectiv, nu era posibil, datorită programului pe care îl avea cu minorul.
În ceea ce privește susținerea cum că reclamanta contestatoare s-a opus ca minorul să meargă în vacanța în Austria alături de tatăl său pentru că trebuia ca minorul să fie prezent atunci când surioara sa se naște, acesta este un argument lamentabil, întrucât așa cum s-a arătat, minorul a refuzat categoric să meargă în respectiva excursie.
Faptul că tatăl nu este capabil să aibă o relație normală cu minorul, nu este o situație imputabilă acesteia, ci strict intimatului.
În ceea ce privește procedura prevăzută de art. 903 și art. 909-913 Cod procedură civilă, contestatoarea a menționat că, prin întâmpinare, intimatul a demonstrat încă o dată faptul că acesta poartă în fapt un război personal cu aceasta, prin intermediul copilului.
Mai mult decât atât, în luna decembrie, cu ocazia sărbătorii de C., deși programul menționa posibilitatea de a se vedea cu minorul în a doua zi, cei doi s-au întâlnit în a treia zi de C., atunci când a dorit intimatul, petrecând împreună tot weekend-ul.
Faptul că intimatul înțelege să apeleze la o procedură costisitoare doar pentru a o face pe contestatoare să ajungă într-o situație dificilă, demonstrează adevăratele sale intenții.
Contestația de față privește netemeinicia acesteia, iar argumentarea juridică a intimatului este atât de incisivă în sensul de a-i face rău contestatoarei, încât este contrară depozițiilor legale.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea a învederat faptul că a contestat cuantumul de 3.348 lei cerut de executor pentru redactarea unei somații și instrumentarea unui dosar de 25 de pagini întrucât, așa cum se poate observa din întâmpinarea intimatului, prezintă un interes major pentru situația sa procesuală.
Mai mult decât atât, așa cum s-a arătat în cererea introductivă, pensia de întreținere datorată de intimat minorului a fost diminuată întrucât acesta nu ar mai avea suficiente venituri pentru susținerea minorului, dar cu toate acestea pare că are resurse nelimitate în a-i face situația cât mai grea, cu atât mai mult cu cât intimatul a fost în întârziere cu plata pensiei de întreținere din ultimele două luni ale anului 2013, așa cum s-a arătat prin depunerea notificării nr. 115/31.07.2014.
Practic, întregul său demers a fost o exercitare abuzivă a unui drept procesual în scopul de a-i crea o situație cât mai dificilă, fără să înțeleagă că prin acest război personal cu contestatoarea, intimatul nu face altceva decât să îi facă rău minorului.
Contestatoarea a considerat că susținerile intimatului în acest sens nu trebuie luate în considerare, întrucât acesta nu are interes în sensul stabilirii cuantumului pe care sunt obligată să îl suporte.
Prin sentința civilă nr.2125/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria sector 5 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimat, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 31.01.2015, sub numărul_ .
Urmare solicitării instanței, la data de 03.06.2015, prin compartimentul registratură, SCPEJ D., C. & Asociații a înaintat la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.2300/2014 (filele 16-45) .
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 867/2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosar nr._/303/2012, instanța a luat act de înțelegerea părților privind modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre tată -intimatul și minorul P. M. I., astfel: primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, începând de vineri ora 14 și până duminică ora 18; în săptămânile rămase din lună, in zilele de miercuri și vineri, după terminarea cursurilor școlare, în ziua de miercuri începând cu ora 15 până la ora 20, iar în ziua de vineri începând cu ora 14 până la ora 20, pentru efectuarea temelor școlare împreună cu acesta; în vacanța de vară, timp de patru săptămâni - două în luna iulie și două săptămâni în luna august; în vacanța de iarnă - o săptămână; a doua zi de Paști și a doua zi de C..
Intimatul a formulat cerere de executare silită înregistrată la data de 15.12.2014 la SCPEJ D., C. & Asociații care a format dosarul de executare nr.2300/2014 (f.67), solicitând executarea silită a obligației de a face cu obiect legături personale cu minorul, astfel cum a fost stabilit prin titlul executoriu sentința civilă nr. 867/2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosar nr._/303/2012, definitivă și irevocabilă prin neapelare.
Prin încheiere din data de 16.12.2014, executorul judecătoresc a admis cererea formulată de intimat si a încuviințat executarea silită, și a stabilit cheltuieli de executare raportat la natura obligației de a face în sumă de 3348 lei.
La data de 16.12.2014 a fost emisă, de către executorul judecătoresc, somația, în temeiul art.666, 667, 731, 909, alin.2 Cod procedură civilă, prin care contestatoarea a fost somată să execute obligația de ,,a face,, în sensul de a nu împiedica exercitarea dreptului creditorului de a avea legături personale cu minorul în modalitatea stabilită de titlu executoriu, precum și să achite suma de 3348 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Potrivit art. 711 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Cu privire la executarea obligatiei principale instanța retine că este în sarcina contestatoarei, (față de aspectul că domiciliul minorului a fost stabilit la domiciliul său), să ia toate măsurile în vederea respectării întocmai a dreptului tatălui de a avea legături personale cu minorul în modalitatea reținută de instanță.
În măsura în care apar impedimente de natura obiectivă decurgând din programul de scoală al minorului, orice alte cauze, părinții de comun acord pot să ajungă la un consens, ori in lipsa consensului, mama este obligată să permită tatălui să beneficieze de timp cu minorul, potrivit programului consfințit prin hotarare, pentru diferența de timp dintre ora de terminare a programului școlar și ora din programul din hotarare, dacă intimatul își manifestă disponibilitatea în acest sens.
De asemenea, în lipsa consensului cu privire la alte perioade, intimatul are dreptul de a-și petrece vacantele cu minorul în perioada încuviințată, contestatoarea nefiind îndreptătită să facă alte ,,planuri de vacanța cu minorul,, în acea perioadă.
Ori in cauza, instanța retine din chiar susținerile contestatoarei, conform cererii că ,,programul nu a mai putut fi respectat ca urmare a faptului că minorul termina cursurile la orele 17 sau chiar 18, tatăl având posibilitatea să petreacă timp cu minorul până la orele 20.,, precum și ale intimatului conform întampinării că ,,contestatoarea a refuzat să-l lase pe copil cu intimatul în vacanță în Austria pe motiv că nu poate lipsi de la spital la nașterea surioarei lui,, că aceasta, contestatoarea, nu a respectat termenii înțelegerii privind modalitatea de exercitare a legaturilor personale, statuate prin sentinta civila, prin urmare executarea silită pornită de intimat este justificată.
Instanța mai retine că parțile sunt obligate în egală măsura să procedeze de o atare maniera încât să protejeze minorul de frustrările personale decurgând din eșecul mariajului lor ori diminuarea pensiei de înteținere, să ia toate măsurile pentru a asigura minorului confortul psihic în vederea unei dezvoltări armonioase, părintele cu care minorul locuiește în mod permanent, în speță mama, este obligat să ia toate măsurile pentru a permite accesul celuilalt părinte la minor, fiind evident că un copil de 12 ani nu renunță în mod voluntar să petreacă timp cu tatăl său, nici intervenția instantei, avocaților, a executorului judecatoresc (cu costurile aferente ce pot fi folosite în beneficiul minorului) nu pot suplini rolul pe care ambii părinți îl au în creșterea și educarea copilului lor.
Referitor la cheltuielile de executare silită, conform art. 669 Cod procedură civilă, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Deoarece debitorul nu a executat de bună voie obligația stabilită în sarcina sa, este în culpă pentru declanșarea procedurii de executare silită, astfel încât va fi nevoit să suporte cheltuielile de executare.
Prin încheierea din data de 16.12.2014, executorul judecătoresc invocând prevederile art.662 cod proc. civ. și OMJ2550/2006 modificat, a stabilit cheltuieli de executare raportat la natura obligației de a face în sumă de 3348 lei, din care 2728 lei (inclusiv tva), reprezentând onorariul executorului judecătoresc, raportat la cuantumul creanței de executat și 620 lei (inclusiv tva) reprezentând cheltuieli necesare desfășurării executării silite detaliate astfel: înregistrare și formare dosar de executare, consultanță în vederea constituirii dosarului de executare, cheltuieli efectuate cu redactarea si efectuarea actelor de executare silită, comunicare actelor de procedura, cheltuieli transport, multiplicare acte, arhivare dosar. (f.59),
Instanța consideră că potrivit dispozițiilor pct.2 în anexa Ordinului nr. 2550/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 2561/2012, sunt prevăzute onorariile minimale/maximale pentru serviciile prestate de executori în executări directe cu obiect,,incredințarea minorului sau stablirea domiciliului minorului (50lei-1000lei), vizitarea minorului (50lei-100 lei).
În speță, obligația stabilită în sarcina contestatoarei prin titlul executoriu anterior invocate este o obligație de a face, neevaluabilă în bani (de a permite tatălui să aibă legături personale cu minorul, în modalitatea stabilită prin titlu executoriu), ceea ce poate fi asimilat conform anexei la categoria ,,vizitarea minorului,, iar onorariul maxim cuvenit pentru punerea în executare a obligației este de maxim 500 lei.
Prin urmare, onorariul executorului în sumă de 2728 lei (inclusiv tva), a fost stabilit cu nerespectarea dispotitiilor legale, invocarea generică a art.662 cod proc. civ. și OMJ nr. 2550/2006, modificat prin OMJ 2561/2012, de către executor nu justifică acest onorariu, întrucat obligatia decurgând din titlu nu este una pecuniară și, prin urmare, nu poate fi adusă la îndeplinire in vreuna din formele clasice de executare, respectiv poprire, executate mobiliară ori imobiliară, ci cel mult creditorul poate sesiza instanta în procedura prevăzută de art.905 cod proc. civ. pentru a obține sancționarea pecuniară a debitoarei.
Concret în dosarul de executare, executorul a întocmit doar încheierea și somația, ambele din data de 16.12.2014, comunicate contestatoarei potrivit dovezii de la fila 56, prin agent procedural-fila56.
Prin urmare fată de munca depusă constând în emiterea a două acte, vazând limitele onorariului ce pot fi percepute conform pct.2 din anexei la OMJ 2550/2006, instanța apreciază ca un onorariu de executor de 100 lei (fără tva) este rezonabil, astfel că îl va reduce până la această sumă.
In privința sumei de 620 lei (inclusiv tva) reprezentând cheltuieli necesar desfășurării executării silite, instanța retine că au fost detaliate generic, fără a se arăta în concret cât s-a perceput pentru fiecare operațiune în parte, astfel încât să se poată verifica dacă aceste cheltuieli au fost efectiv făcute ori sunt justificate, fiind stabilite cu nerespectarea dispozițiilor art.669, alin.3. C.proc.civ.
In opinia instantei, executorul poate solicita un onorariu pentru consultanță în vederea constituirii dosarului de executare, în măsura în care partea interestă solicită doar consultanță, fără a-l investi cu o cerere de executare silită, în caz contrar executorul percepe un onorariu pentru activitate prestată, ce include în mod evident și consultanța oferită parții.
Vazând actele din dosarul de executare depus la filele 16-45 și care constau doar în incheiere, somație, și titlu executoriu (evident depus de creditor) reținând și că partea poate prezenta executorului orice înscrisuri doreste, însa nu înseamnă că acestea interesează executarea(ca e exemplu întâminarea formulată de intimat în prezenta cauză) apreciază nejustificată suma de 620 lei, astfel că o va reduce la suma de 100 lei, fără tva,
Contestatoarea urmând să achite suplimentar tva pentru aceste sume în măsura în care executorul este plătitor de tva.
Pentru motivele mai sus expuse, instanța va admite în parte contestația la executare și, în baza art.719, alin.1 Cod procedură civilă, va dispune îndreaptarea actele de executare încheiate în dosarul de executare nr.2300/2014 al SCPEJ D., C. și Asociații, în sensul că executarea se consideră a fi valabil efectuată în ceea ce privește dreptul creditorului de a avea legături personale cu minorul potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr.867/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2012 și 200 lei reprezentând cheltuieli de executare-inclusiv onorariu executor.
Fată de soluția de admitere in parte a cererii principale, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare ca rămasă fără obiect, în temeiul art.718 alin.1 c.proc.civ. (potrivit căruia suspendarea executării silite poate fi dispusă până la soluționarea contestației la executare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S. (FOSTĂ P.) M. L., CNP_, cu domiciliul în București, ., bloc106, scara 1, etaj 5, apartament 31, sector 6, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la SCA P. și Asociații, în București, .. 9, etaj 5, apartament 20, sector 5, în contradictoriu cu intimatul P. V. E., CNP_, cu domiciliul în București, Șoseaua Virtuții nr. 13, ., etaj 7, apartament 101, sector 6.
Îndreaptă actele de executare încheiate în dosarul de executare nr.2300/2014 al SCPEJ D., C. și Asociații, în sensul că executarea se consideră a fi valabil efectuată în ceea ce privește dreptul creditorului de a avea legături personale cu minorul potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr.867/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2012 și 200 lei reprezentând cheltuieli de executare-inclusiv onorariu executor.
Respinge cererea de suspendare a executări silite până la soluționarea contestației la executare ca rămasă fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. G. Ș.
Red.GA/Thred.MV
4 ex./16.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4623/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
