Acţiune în constatare. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 10656/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare-reziliere contract, privind pe reclamantul L. F. S. în contradictoriu cu pârâta V. ROMÂNIA S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, personal, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța procedează la legitimarea reclamantului, care prezintă CI . nr._ CNP_.
Instanța dispune introducerea în aplicația ECRIS alături de obiectul principal acțiune în constatare și obiectele secundare reziliere contract, reziliere contract, obligația de a face și pretenții.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Reclamantul arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art.94 pct. 1 lit. h și k Cod proc.civ. coroborat cu art. 121Cod proc.civ., având în vedere domiciliul reclamantului este în sector 6.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Reclamantul estimează durata soluționării la 1 zi.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 zi.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamantul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează reclamantului proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității capătului de cerere principal privind constatarea refuzului pârâtei de a renegocia termenii constatați abuzivi și pe fondul cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate lipsa de interes a pârâtei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.09.2015, L. F. S., în contradictoriu cu pârâta V. ROMÂNIA S.A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul pârâtei de a renegocia termenii constatați abuzivi prin sentința civilă definitivă nr. 3904/25.05.2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București și să se dispună rezilierea contractelor POS nr._/25.10.2014 și UFE nr._/21.10.2014, în privința contractului UFE nr._/21.10.2014 reîntoarcea abonamentului telefonic_ la faza inițială de cartelă preplătită cu o încărcare de 11 EURO, recuperarea punctajului de abonament fidel, ștergerea datelor cu caracter personal ale reclamantului din sistemul Preventel, căderea în sarcina pârâtei a costurilor pricinuite de refuzul negocierii contractelor menționate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 3904/25.05.2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor pe durată limitată, preformate, menționate, respectiv art. 6 din clauze contractuale principale.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 193/2000 actualizată, pentru derularea în continuare a contractelor la data e 02.08.2015 a înaintate o propunere de negociere a termenilor contractelor prin adresa de mail la adresa persoane.fizice_ro@vVodafonecom Anexa 1. Răspunsul a venit în data de 18.08.2015 sub forma unui refuz semnat de Doamna B. P.-Specialist Relații cu Clienții. În aceeași zi, 18.08.2015 a revnit cu un email către V. ROMÂNIA S.A. în care a rugat să revadă dispozițiile art. 1 alin. 3, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 193/2000. În fața lipsei de interes a pârâtei pentru respectarea normelor stabilite prin Legea nr. 193/2000 solicită admiterea acțiunii.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. 3, art. 4-7, art. 14 din Legea nr. 193/2000, art. 113 alin. 8 Cod proc.civ.
În susținerea cererii reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: corespondență mail, sentința civilă nr. 3904/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În privința excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea refuzului pârâtei de a renegocia termenii constatați abuzivi prin sentința civilă nr.3904/25.05.2015 a Judecătoriei Sectorului 6, instanța reține că potrivit art.35 c.proc.civ. „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept…”. Din aceste dispoziții legale rezultă că acțiunea în constatare nu este admisibilă dacă se solicită constatarea existenței unei situații de fapt. Or, ceea ce reclamantul solicită instanței să constate reprezintă o situație de fapt: că pârâta a refuzat a renegocia termenii constatați abuzivi prin sentința civilă nr.3904/25.05.2015 a Judecătoriei Sectorului 6. Prin urmare, în temeiul art.35 c.proc.civ., instanța va admite excepția invocată cu privire la acest capăt de cerere, ce urmează a fi respins, ca inadmisibil.
Analizând probele administrate în cauză pe restul capetelor de cerere, instanța reține că, astfel cum s-a reținut prin sentința civilă nr.3904/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București (f.9-12), părțile au încheiat două contracte: contractul . nr._/21.10.2014, contract încheiat la distanță conform art.2 pct.7 din OUG 34/2014, și contractul . nr._/25.10.2014, în baza căruia reclamantul beneficiază de achiziționarea unei tablete Prestigio la un preț promoțional.
Prin sentința menționată (care are putere de lucru judecat în cauza de față, părțile din prezentul dosar fiind părți și în litigiul în care s-a pronunțat sentința respectivă), instanța a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art.6 din Clauzele Contractuale Principale privind modificarea unilaterală de către pârâtă a CCP (Clauzele Contractuale Principale) și TCG (Termeni și Condiții Generale), prin care prin care i se dă dreptul pârâtei de a modifica CCP (Clauzele Contractuale Principale) și TCG (Termeni și Condiții Generale). Instanța a reținut că această clauză încalcă dispozițiile art. 1 lit. a din anexa Legii 193/200. Instanța a apreciat că prevederea este prea vagă, în sensul că nu se stipulează concret care sunt cauzele și condițiile în care poate fi modificat contractul. Instanța apreciat că astfel se rupe echilibrul contractual, în sensul că oferă pârâtei dreptul discreționar de a revizui contractul. Ca o astfel de clauză să nu fie considerată abuzivă, era necesară prezentarea unei situații clare, corespunzător descrise, care să ofere clientului posibilitatea de a cunoaște de la început că, dacă acea situație se va produce, contractul poate fi modificat. D. astfel opțiunea lui de a contracta este liberă, perfect conștientă și cu reprezentarea corectă a consecințelor actului juridic pe care îl va semna. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, tot astfel o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că, dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce, atât timp cât convenția reprezintă legea părților, conform art.1270 N C.civ. Clauza în speță nu îndeplinește această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu se poate aprecia dacă motivul de modificare a clauzelor este întemeiat sau nu. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea profesionistului, servind doar intereselor acestuia.
Prin sentința menționată, instanța a respins ca neîntemeiate celelalte capete din cererea reclamantului, prin care se solicita constatarea caracterului abuziv și a altor clauze contractuale.
Prin cererea de față, reclamantul solicită, în esență, ca instanța să dispună rezilierea celor două contracte pe motivul că pârâta a refuzat să renegocieze termenii constatați abuzivi prin sentința menționată și, urmare a admiterii rezilierii, să dispună repunerea în situația anterioară, ștergerea datelor cu caracter personal ale reclamantului din sistemul Preventel și suportarea de către pârâtă a costurilor pricinuite de refuzul de negociere.
Instanța constată că Legea 193/200, pe care reclamantul își întemeiază cererea, prevede în art. 7 că „ În măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese”.
Instanța constată că în speță contractele se puteau derula după eliminarea clauzei constatate abuzive prin sentința civilă, nefiind necesară renegocierea acestei clauze de către părți, pentru ca cele două contracte să poată continua. Astfel cum s-a reținut anterior, instanța a constatat caracterul abuziv doar pentru art. 6 din Clauzele Contractuale Principale privind modificarea unilaterală de către pârâtă a CCP (Clauzele Contractuale Principale) și TCG (Termeni și Condiții Generale), prin care prin care i se dă dreptul pârâtei de a modifica CCP (Clauzele Contractuale Principale) și TCG (Termeni și Condiții Generale). Înlăturarea acestei clauze din contracte înseamnă că cele două contracte se derulează în condițiile convenite inițial de părți, pârâta pierzând dreptul de a modifica ulterior aceste condiții – în fapt, reclamantul nici nu invocă faptul că ar fi avut loc vreo modificare de către reclamantă a condițiilor inițiale convenite.
Prin urmare, în mod evident înlăturarea acestei clauze nu împiedică în vreun fel continuarea derulării contractului în condițiile inițiale și nu nășteau în sarcina pârâtei vreo obligație de renegociere a clauzei art.6.
Ca atare, reclamantul nu este în ipoteza vizată de art.7 din Legea 193/2000, care îi permite să solicite rezilierea contractelor și, prin urmare, cererea sa ca instanța să dispună rezilierea nu va fi admisă. Pe cale de consecință, și celelalte capete de cerere, pe care reclamantul le solicită ca o consecință a rezilierii, urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea refuzului pârâtei de a renegocia termenii constatați abuzivi.
Respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea refuzului pârâtei de a renegocia termenii constatați abuzivi, din cererea formulată de reclamantul L. S. F., CNP_, domiciliat în București, ., .. G, . în contradictoriu cu pârâta ., CUI_, cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle nr. 15, sector 1, ca inadmisibil.
Respinge celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.A.N./thred.CC/4 EX
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4688/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
