Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 6224/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6224/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 6224/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6224
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 2.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea DS Q. C. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea M. IT S.R.L..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă creditoarea, reprezentată de consilier juridic C. I., care depune delegație la dosar, lipsind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 26.08.2015, prin serviciul registratură, creditoarea a înaintat la dosar cerere prin care arată că își restrânge pretențiile privind creanța principală la suma de 2127,28 lei inclusiv TVA, care urmare a plății parțiale după introducerea cererii de chemare în judecată, în cuantum de 1000 lei, ordonanța de plată urmând a fi emisă pentru suma de 2127,28 lei inclusiv TVA plus dobânzi legale calculate până la data introducerii acțiunii de 360,86 lei, la cerere fiind anexat extras de cont.
Totodată, se învederează instanței faptul că, 31.08.2015, debitoarea a înaintat la dosar cerere prin care arată că debitul supus judecății a fost achitat prin 2 tranzacții electronice, urmând a se dispune respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, după care,
Reclamanta, prin consilier juridic, depune la dosar cerere prin care arată că debitoarea a achitat și diferența aferentă creanței principale, astfel încât își restrânge pretențiile numai la dobânda legală de 360,86 lei calculate până la data introducerii acțiunii, la cerere fiind anexat extrasul de cont.
Instanța, în conformitate cu prevederile art.131 Cod procedură civilă, pune în discuția creditoarei competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Creditoarea, prin consilier juridic, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 94 pct.1 litera j Cod procedură civilă, art.107 alin. 1 și art. 1016 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, sediul debitoarei fiind pe raza sectorului 6 București.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina creditoarei a fost achitată.
La solicitarea instanței de a preciza durata rezonabilă de soluționare a cauzei, creditoarea, prin avocat, arată că estimează un termen de soluționare a cauzei de 1 lună.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
Instanța acordă creditoarei cuvântul pentru propunere de probe.
Creditoarea, prin consilier juridic, solicită administrarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea pretențiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, debitoarea achitând debitul principal, în prezent rămânând de achitat dobânda legală și cheltuielile de judecată
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței raporturilor contractuale dintre părți, a creanței solicitate și a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse, iar pentru debitoare, în contraprobă, proba cu înscrisuri pentru dovedirea afirmațiilor referitoare la plata debitului principal, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Creditoarea, prin consilier juridic, solicită obligarea debitoarei la plata dobânzii legale în cuantum de 380,260 lei până la data introducerii acțiunii, precum și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și costul somației.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.08.2015 sub nr._, creditoarea DS Q. C. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea ..R.L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 3127,28 lei, inclusiv TVA, și dobânzi legale în sumă de 360,86 lei, totalizând 3,488,14 lei datorate de debitoare.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, la data de 24.07.2012, debitoarea .. a recepționat 100 bucăți licențe (pachete informatice antivirus comandate online la 19.07,2012, pentru care a fost emisa factura . nr.128/24.07.2012, recepționată de reprezentanții legali ai debitoarei, scadentă la data de 23.09.2012, dar rămasă și în prezent neonorată, nici în urma somației transmisă prin executorul judecătoresc, conform art. 1015 din Codul de procedură civilă, după cele 15 zile de la primire indicate, care au expirat la data de 06.08.2015.
Față de întârzierea plății raportată la data scadenței, respectiv 23.09.2012, creditoarea a calculat dobânzi legale conform art. 1018 din Codul de procedură civilă, luând ca baza de calcul rata dobânzii de referință {rata dobânzii monetare a BNR), pentru prima zi a fiecărui semestru, totalul general al dobânzii legale fiind de 360,86 lei calculate până la data introducerii acțiunii, solicitând obligarea debitoarei și la plata dobânzilor până la achitarea efectivă a creanței, dar nu mai mult de valoarea acesteia.
În conformitate cu prevederile art. 1031 alin. 1 din Codul de procedură civilă, creditoarea a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru suma de 3488,14 lei și acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru de 200 lei și 134 lei costurile somației transmise debitoarei.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, factura . nr. 128/24.07.2012, email, notificare nr. 101/21.07.2015, factura nr._/21.07.2015, bon fiscal, relații ONRCTB M. IT SRL și DS Q. C. S.R.L..
La data de 26.08.2015, prin compartimentul registratură, creditoarea a depus la dosar o cerere prin care a arătat că își restrânge pretenția privind creanța principală la suma de 2127,28 lei, inclusiv TVA, ca urmare a plății parțiale după introducerea prezentei acțiuni în sumă de 1000 lei, demonstrată prin extrasul de cont anexat.
În consecință, creditoarea a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 2127,28 lei, inclusiv TVA și dobânzi legale, calculate până la data introducerii acțiunii de 360,86 lei, totalizând 2488,14 lei, cu menținerea calculului dobânzilor legale până la plata efectivă a creanței, dar nu mai mult decât valoarea acesteia.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Admisibilitatea unei somații de plată întemeiata pe prevederile art. 1013 Cod procedură civile este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însușit de părți sub semnătură instanța constată că si aceasta este îndeplinită.
Astfel, în derularea raporturilor contractuale dintre părți, creditoarea a livrat produse debitoarei, în valoare de 3127,28 lei, emițând în acest sens factura fiscală . nr. 128/24.07.2012, fila 6, cu termen de scadență împlinit la data sesizării instanței.
In consecința, instanța constată că raportul juridic dintre părți este un contract civil, fiind încheiat între un profesionist și o persoană fizică, act juridic care, în conformitate cu prevederile art. 1013 Cod procedură civilă, se încadrează în ipoteza acestui text legal.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Prin urmare, în aprecierea instanței ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.
În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece factura menționată a fost acceptată sub semnătură de debitoare, prin semnarea și ștampilarea rubricii corespunzătoare.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 662 alin. 3 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Analizând conținutul contractului încheiat între părți rezultă că părțile prin acordul lor de voință au înțeles să determine valoarea exactă a debitului, care este individualizata în mod expres valoarea obligației datorate de debitoare.
Prin urmare, instanța constatând că, la dosarul cauzei, există clar individualizat cuantumul datoriei debitorului, consideră că și cea de-a patra condiție cumulativă a admisibilității unei ordonanțe este îndeplinită.
În ceea ce privește ultima condiție, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța constată următoarele:
Exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Analizând înscrisurile depuse de creditoare la dosarul cauzei, instanța constată că termenul de plată a sumei de 3127,28 lei, contravaloare produse livrate a ajuns la scadență la data de 23.08.2012, conform mențiunilor din cuprinsul facturii, ceea ce înseamnă că, la data introducerii acțiunii, respectiv 10.08.2015, termenul de scadență era deja împlinit.
Prin urmare, termenul de scadență a acestora fiind îndeplinit, instanța consideră că cerința cumulativă a exigibilității creanței este îndeplinită în speță.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale semnate și acceptate în mod tacit de debitoare a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitor, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod procedură civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
În cauză, debitoarea a efectuat o plată parțială în cuantum de de 1000 lei, conform extrasului de cont anexat de către creditoare, astfel că a mai rămas un rest de plată de 2127,28 lei, inclusiv TVA, iar la data de 28.08.2015, restul de sumă reprezentând debit principal de 2127,28 lei, filele 28,29.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată de către creditoare, dispozițiile art. 1535 Cod civil, stabilesc că debitoarea va achita daune interese moratorii pentru a acoperi prejudiciul produs creditoarei prin neîndeplinirea obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate la scadența stabilită de părți, astfel că instanța urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul creditoarei a unei creanțe certe, lichide și exigibile si in ceea ce privește acest capăt de cerere. În acest sens, se va reține că potrivit art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, caz în care debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic, astfel că debitoarea din prezenta cauză va fi obligată la plata către creditoare a sumei de dobânzii legale calculate de la scadența fiecărei facturi și până la data plății efective a acestor sume, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 1013 Cod procedură civilă.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și faptul că debitul principal nu a fost achitat de debitoare în termenul stabilit de părți în acest sens, instanța consideră pretențiile creditoarei justificate și, prin urmare, va admite cererea, astfel cum a fost precizată, obligând debitoarea la achitarea sumei de 360,86 lei, dobândă legală calculată de la scadență și până la data introducerii cererii.
În scopul executării obligațiilor de plată, instanța va fixa un termen de plată de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru, fila 5, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitorul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, îl va obliga să plătească în favoarea creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea DS Q. C. S.R.L., cu sediul în București, ., ., J40/_/2005, CUI RO_, în contradictoriu cu debitoarea MILLENIUM IT S.R.L., cu sediul în București, ., ., ., cam. 1, sector 6, J_, CUI RO_, astfel cum a fost modificată.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 360,86 lei, dobândă legală calculată de la scadență și până la data introducerii cererii, în termen de 10 zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
4 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6249/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6161/2015. Judecătoria... → |
|---|
