Contestaţie la executare. Sentința nr. 3603/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3603/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 3603/2015
Acesta nu este document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3603
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect contestație la executare, privind contestatorul B. O. D. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, prin avocat C. C., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că judecata a fost amânată pentru a permite contestatorului să achite către executor cheltuielile de transmitere a copiei dosarului de executare. La data de 13.05.2015, contestatorul a depus la dosar copia unui ordin de plată electronic pentru suma de 34,00 lei.
La interpelarea instanței, contestatorul, prin avocat, învederează că nu are cereri prealabile de formulat.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de art. 714 alin. 1 și art. 650 Cod procedură civilă, în forma în vigoare la data începerii executării silite, instanța reține că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Contestatorul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele existente în dosarul de executare. Nu se opune probei cu înscrisuri solicitate de intimată.
Apreciind că proba cu înscrisuri îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o încuviințează ambelor părți.
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Principiul dedus judecății este foarte simplu și anume, că în realitate, la momentul actual este dezincriminată despăgubirea aferentă neplății rovinietei care era în vigoare la data eliberării procesului-verbal prin care a fost sancționat. Având în vedere că la acest moment legea nu mai incriminează o astfel de despăgubire, consideră ca fiind echivalentă cu o pedeapsă complementară acelei sancțiuni contravenționale a amenzii pentru neplata rovinietei. Intervine principiul legii mai favorabile, care, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului este incident inclusiv în cauzele care au ca obiect sancțiuni de natură contravențională. Depune practică judiciară cu privire la operarea legii mai favorabile într-o speță asemănătoare. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și contravaloarea cheltuielilor de transmitere a copiei dosarului de executare.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cererea spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 23.12.2014, sub nr._ 72014, contestatorul B. O. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, să se constate nulitatea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 30.10.2014, nulitatea încheierii executorului judecătoresc din data de 08.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și a întregii executări silite și a tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare nr. 7288/2014, inclusiv a somației emise de executorul judecătoresc în data de 08.12.2014. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că întreaga executare silită demarată în baza titlului executoriu constând în procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/2012, este abuzivă și nelegală. Obiectul executării silite îl reprezintă suma de 28 euro, adică 120,34 lei, reprezentând despăgubiri, în baza OG nr. 15/2002. Textul legal ce prevedea plata despăgubirilor aferente sancțiunii contravenționale a neachitării rovinietei, a fost abrogat prin Legea nr. 144/2012.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm., art. 650, art. 656 alin. 2 Cod procedură civilă.
În dovedire, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie, următoarele: somație din 08.12.2014 și încheiere din data de 08.12.2014 ambele emise de executorul judecătoresc T. B. O. în dosarul nr. 7288/2014, încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București la data de 30.10.2014 în dosarul nr._/303/2014, procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012.
Cererea a fost timbrată cu suma de 50 lei, conform chitanței aflate la fila 13.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare a arătat că, de la data comunicării procesului-verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bunăvoie plata creanțelor stabilite în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Aprecierea contestatorului ca în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, este neîntemeiată. Dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravențională a fost săvârșită în data de 22.07.2011, deci anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare. În speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces-verbal întocmit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat în instanță.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie, următoarele: proces-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare întocmit în data de 30.01.2012.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că despăgubirea ce face obiectul executării – ca parte integrată a sancțiunii aplicate – nu mai este prevăzută de lege. Ca atare, odată desființată această pedeapsă/sancțiune pecuniară, prevăzută anterior, ea nu mai poate fi pusă în executare.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, executorul judecătoresc a transmis copia dosarului de executare silită nr. 7288/2014 (f. 38-51).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, încheiat de intimată (f. 42), contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și art. 31 din O.G. nr. 15/2002, dispoziții legale care au constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 euro. Creanța a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 7288/2014 al B.E.J. T. B. O..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). De asemenea, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și art. 31 din O.G. nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti 28 Euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.
În aceste condiții, instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța înlătură de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reținând că, în cauză, actele de executare au fost emise cu privire la tariful de despăgubire stabilit de o normă legală abrogată în prezent, în baza art. 718 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București la data de 30.10.2014 în dosarul nr._/303/2014, precum și a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 7288/2014 al B. T. B.-O..
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 75,59 lei, dintre care suma 41,95 lei taxă judiciară de timbru, în cuantumul stabilit prin rezoluția din 07.01.2015, iar 33,64 lei cheltuieli de transmitere a copiei dosarului de executare silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. O. D., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, CUI_, J_, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București la data de 30.10.2014 în dosarul nr._/303/2014 și toate actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 7288/2014 al B. T. B.-O..
Obligă intimata la plata sumei de 75,59 lei către contestator, cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.05.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.MM/4ex./03.07.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 7213/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4089/2015. Judecătoria... → |
|---|
