Contestaţie la executare. Sentința nr. 4089/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4089/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 4089/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4089/2015
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea P. M. IMPEX SRL și pe intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare, spre sfârșitul ședinței.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, ora 15,29, nu au răspuns părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 04.05.2015, contestatoarea a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, la data de 25.05.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, la data de 29.05.2015, contestatoarea a depus la dosar note de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că prin rezoluția din data de 28.04.2015, contestatoarei i s-a pus în vedere să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 7948, 91 lei, iar la data de 04.05.2015 contestatoarea a achitat numai suma de 100 lei din totalul taxei judiciare de timbru fixate.
Constatând că, din verificările efectuate din oficiu nu s-a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, instanța invocă din oficiu excepția insuficientei timbrări a cererii și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.04.2015, contestatorul P. M. IMPEX SRL, în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de Instituire a Măsurilor Asigurătorii nr. A.DAF 9394/10.04.2015 și a tuturor actelor de executare întocmite în baza acesteia de către intimată.
În fapt, contestatorul a arătat că la data de 10.04.2015, in urma unui control efectuat de inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscala, ANAF - Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala Antifraudă Fiscala a dispus emiterea Deciziei de Instituire a Masurilor Asigurătorii nr. A.DAF 9394/10.04.2015 întemeindu-se pe dispozițiile art. 129 alin. 2 si alin 3 din OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, întrucât au fost identificate operațiuni economice si financiare cu incidența fiscală pentru care se reține în sarcina contribuabilului obligația de plata a taxei pe valoare adăugată si a impozitului pe profit, existând pericolul ca debitorul sa se sustragă de la plata obligațiilor fiscal datorate, îngreunând astfel, colectarea ori sa își risipească patrimoniul/averea", fiind identificate obligații fiscal estimate cu ocazia acțiunii de control efectuata de Inspectorii Antifraudă din cadrul direcției Generale Antifraudă Fiscala, în sumă totala de 434.391 lei.
Totodată, prin adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți, a fost înființată poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani datorate de către . SRL cu orice titlu subscrisei.
În urma controlului operativ efectuat la sediul contestatoarei de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală, a fost emisă Decizia de Instituire a măsurilor asigurătorii NR.A.DAF 9394/10.04.2015, în care au fost constatate și reținute în sarcina sa următoarele:
- Societatea a înregistrat în evident contabila operațiuni fictive constând în achiziții de bunuri și servicii sub forma materialelor publicitare, serviciilor de tipografie/producție și distribuire material publicitare, pentru achitarea cărora s-a ridicat din casieria unității suma totală de 353.300 lei;
- Documentele solicitate de organul de control au fost prezentate cu întârzieri nejustificate, iar în unele situații informațiile furnizate de reprezentanții societății în baza notelor explicative au fost vagi, neclare, contradictorii, neputând proba caracterul real al tranzacțiilor, fapt care a ridicat suspiciuni rezonabile privind antedatarea unor documente;
- contestatoarea nu este în prezent autorizată să desfășoare activitate de baruri și alte activități de servire a băuturilor în locația "Princess Club" din București, . nr. 24, sector 6, adresa la care este declarat și domiciliul fiscal al societății. Se precizează că acordul de funcționare pentru desfășurarea de activități comerciale nr. 471/19.01.2015, a fost eliberat de Primăria Sector 6 pe numele societății Princess Summer Club SRL (persoana afiliată subscrisei), acesta fiind valabil pentru perioada 30.09._15.
Contestatoarea arată că pe baza considerentelor reținute privind comportamentul fiscal, s-a apreciat ca s-a sustras în perioada verificată de la declararea și plata corectă a obligațiilor fiscal datorate bugetului de stat, iar ridicarea sumelor de bani din casieria unității a avut drept consecința risipirea patrimoniului, astfel că s-a impus instituirea măsurilor asigurătorii că măsură de siguranța, premergătoare executării silite, în scopul garantării executării creanței estimate de inspectorii antifraudă prin reconsiderarea operațiunilor menționate, reflectate în evidență contabilă a societății.
Acestea fiind constatate, cu ocazia acțiunii de control efectuată, se susține faptul că au fost identificate obligații fiscale estimate reținute în sarcina subscrisei în suma totală de 434.391 lei constând în: 260.635 lei TVA și 173,756 impozit pe profit.
De asemenea, în perioada ianuarie 2012-decembrie 2014, a fost reținut faptul că a avut ca obiect de activitate declarat: "Baruri și alte activități de servire a băuturilor", cod CAEN 5630, activitate ce a fost desfășurată la locația cunoscută sub denumirea "Princess Club" din București, . nr. 24, sector 6.
În ceea ce privește obligațiile fiscale estimate reținute în sarcina contestatoarei, aceasta precizează faptul că organele de inspecție fiscală au constatat operațiuni „fictive și nereale" determinate exclusiv pe baza unui „comportament fiscal inadecvat" a doi furnizori ai societății noastre, în speța . SRL și . SRL și nu printr-o analiză amănunțită a evidențelor și situației fiscale proprii, ci prin a altor entități juridice, așa că nu îi sunt imputabile faptele partenerilor de afaceri, fiecare persoană juridică și fizică fiind răspunzătoare de propriile acțiuni și/sau inacțiuni.
Astfel, aceasta învederează că activitatea sa trebuie raportată la propriile acțiuni/ inacțiuni și nu ale altor parteneri de afaceri, în caz contrar fiind încălcate normele constituționale.
Referitor la achizițiile de mărfuri de la cei doi furnizori, . SRL, și . SRL, precizează că nu poate fi reținut caracterul fictiv al acestor achiziții întrucât realitatea livrărilor este confirmată prin semnarea documentelor și declarată una din cele două societăți furnizoare; faptul că aceste societăți nu au declarat sau nu au declarat în totalitate livrările efectuate în declarația recapitulative 394, nu poate fi imputabila contestatoarei, întrucât aceasta a declarat, în ambele cazuri achizițiile real efectuate.
De asemenea, aceasta menționează că realitatea achizițiilor rezultă și din faptul că produsele și bunurile achiziționate de la acești furnizori au fost utilizate în activitatea sa ca material promoționale și de promovare, cât și prin existența proceselor verbale de receptive a materialelor primite, realitatea tranzacțiilor au fost demonstrate organelor de control fiscal cu materialele publicitare produse de cele două societăți furnizoare.
Mai mult decât atât, constatările autorităților fiscal privind comportamentul inadecvat al celor două societăți furnizoare au fost efectuate la data controlului și nu la data la care aceste operațiuni comerciale au fost efectuate cu cei doi furnizori.
Totodată, comportamentul fiscal inadecvat al furnizorilor nu demonstrează caracterul fictiv al achizițiilor contestatoarea neavând cunoștință despre modul de îndeplinire de către partenerii de afaceri a obligațiilor fiscale, consideră că este imposibil ca aceasta să fie obligată să suporte consecințele negative ale eventualelor abateri de la rigorile legii ale partenerilor de afaceri.
Totodată, contestatoarea subliniază faptul că achizițiile de la furnizorii menționați în Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii și în raportul de inspecție fiscală nu au avut ca scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.
Astfel, contestatoarea arată că se poate observa chiar din cele reținute de inspectorii fiscali, faptul că aceasta a înțeles să înregistreze în documentele contabile ale societății achizițiile de bunuri și servicii de la cele două, societăți anterior menționate.
Referitor la relația cu General Office Impact SRL, contestatoare arată că a declarat achiziții efectuate în valoare de 801.058 lei, în timp ce societatea furnizoare a înțeles să declare, pentru aceeași perioadă, livrări în suma de 116.936 lei, rezultând astfel o diferența nedeclarată de către această societate în valoare de 684.122 lei; fiind imposibil ca subscrisa să fie trasă la răspundere și să suporte consecințele negative ale abaterilor de la rigorile legii ale partenerului de afaceri. Mai mult decât atât, nu-i poate fi imputabilă omisiunea acestei societăți de a-și depune bilanțul.
Referitor la relația cu AII G. Advertising SRL, contestatoarea arată este de neacceptat ca să fie trasă la răspundere pentru acțiunile și inacțiunile acestei societăți; tot din relatările organelor de inspecție fiscală, reiese faptul că subscrisa a declarat efectuarea de achiziții în suma de 167.984 lei de la această societate, în timp ce aceasta nu a înțeles să declare aceste livrări efectuate către subscrisa, rezultând o diferența nedeclarată în valoare de 167.984 lei.
Contestatoarea face referire la dispozițiile art. 21 cod fiscal.
Contestatoarea consideră că având în vedere obiectul de activitate, fără popularizarea și promovarea numelui și a imaginii sale, nu se pot obține venituri și nu poate fi mărită cifra de afaceri a companiei.
Aceasta consideră că este inacceptabil să fie reținut caracterul fictiv al acestor achiziții, iar din faptul că a înțeles să declare în totalitate achizițiile făcute cu cei doi parteneri de afaceri, rezulta clar că nu a avut ca scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, astfel că nu se poate reține în sarcina sa cu consecința sancționării pentru modul de îndeplinire de către partenerii de afaceri a obligațiilor fiscal.
Astfel, contestatoarea precizează că între ea și cei doi furnizori nu există și nu au existat relații de afiliere, societățile nu au acționat și nu acționează concertat, nu aparțin aceluiași grup de interese și nu au creat un lanț artificial de distribuție în scopul fraudării legislației fiscale. Motivul invocat de către organele de control potrivit cărora societățile furnizoare nu au avut angajați, nu susține și teoria tranzacțiilor fictive, toate aceste servicii putând fi subcontractate prin alte societăți comerciale.
Mai mult decât atât, în perioada în care s-au derulat raporturile comerciale, nu exista nici o informare pe căi legale, asupra faptului că aceste societăți, sunt oprite de lege de a desfășura activități comerciale.
Contestatoarea arată că s-a reținut în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii faptul că, în urmă verificării documentelor aferente tranzacțiilor prezentate, a controalelor efectuate și a informațiilor obținute prin consultarea bazei de date ANAF, s-a constatat că operațiunile nu sunt reale, nefiind cunoscută nici proveniența și nici identitatea furnizorului/prestatorului real al bunurilor/serviciilor, operațiunile consemnate în facturile având înscrisă la rubrica "furnizor" cele două societăți, chiar dacă acestea au fost înregistrate în evidență contabilă a subscrisei, fiind considerate fără documente legale de proveniența, constatându-se că în perioada de control s-au realizat achiziții de materiale promoționale de la cei doi furnizori fără a se deține documente justificative care să confirme realitatea operațiunilor efectuate, și, pe cale de consecința, neavând dreptul de deducere TVA și de diminuare a bazei impozabile la stabilirea impozitului pe profit pentru bunurile și serviciile înscrise în facturile emise de cele două societăți comerciale.
Astfel, deși exista facturi de achiziție, deși exista modalitatea de achitare a acestor mărfuri, organul fiscal consideră faptul că nu există documente justificative și documente legale de proveniența, fără a face vorbire, de care documente justificative ar fi vorba.
În consecință, contestatoarea consideră că aceste constatări nu au baza legală, astfel că suma stabilită ca obligație fiscală este o sumă nereală.
Aceasta face referire la jurisprudența europeană, considerând că transferul de responsabilitate (contribuabil beneficiar al operațiunilor) nu se poate face atâta timp cât a fost compărător de bună credința, relațiile comerciale cu cele două societăți furnizoare au fost stabilite în baza unor contracte valide, beneficiarul efectuând diligențe la momentul semnării contractelor în sensul verificării dacă societățile furnizoare sunt trecute în Registrul Contribuabililor inactivi.
De asemenea, se împută o valoare a TVA în suma de 259.661 lei datorită faptului că cele două societăți de la care s-au achiziționat bunurile „au un comportament fiscal inadecvat”.
Contestatoarea precizează că cu ocazia controlului a depus documentele justificative legale, prin care a arătat, că aceste operațiuni sunt reale, din punct de vedere atât comercial cât și fiscal. Consideră că atât timp cât există facturile fiscale care atestă aceste operațiuni, societatea nu poate fi obligată la plata TVA așa cum se stabilește prin actele fiscale contestate. Considerăm că există documente justificative care să ateste exigibilitatea taxei, prin existența facturilor fiscale înregistrate legal în contabilitatea sa.
Faptul că organul de inspecție fiscală nu a putut verifica ca operațiunile înscrise în facturile emise de agenții economici a căror comportament fiscal este neadecvat, nu îndreptățește prezumția că nu a fost beneficiarul efectiv al serviciilor. Consideră că organul de control fiscal nu a făcut o justă corelare între facturile existente și celelalte acte solicitate și prezentate, astfel că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A.DAF.9397/10.04.2015 este netemeinică și nelegală.
În consecință, contestatoarea solicită să se constate că cele reținute în sarcina sa nu au bază legală, astfel că suma stabilita ca obligație fiscala in valoare de 434.391 lei compusa din TVA in valoare de 260.635 si impozit pe profit in valoare de 173.756 este o suma nereala si nelegal stabilita.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de art.129 alin. 11, Art. 172 si 173 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, adresa de înființare a popririi asiguratorii, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii.
Cererea nu a fost timbrată.
Prin Rezoluția/28.04.2015 (fila 23), instanța a fixat termen de judecată și a dispus citarea contestatoarei și a intimatei cu copie de pe Rezoluția respectivă, comunicată contestatoarei la data de 04.05.2015, iar intimatei la data de 05.05.2015.
La data de 30.04.2015, contestatorul transmis instanței, prin serviciul e-mail note scrise, la care a atașat taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei.
La data de 25.05.2015, prin compartimentul registratură, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate.
Intimatul arată că în conformitate cu actul normativ ce reglementează organizarea și funcționarea instituției, respectiv H.G. nr. 520/2013, art. 15 alin. 1 Secțiunea 1, se menționează că: "În cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția Generală Antifraudă Fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală vamală.”
Având în vedere dispozițiile legale, solicită a se lua act de faptul că începând cu data de 01.08.2013, calitatea de pârât o are AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ, organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor, reprezentarea urmând să fie asigurată de către Direcția Generală Juridică din Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Intimatul invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât actele de executare contestate au fost întocmite de Direcția Generală Finanțelor Publice București - Administrația Sectorului 6 a Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscală neavând calitatea de emitentă a acestora și implicit calitate procesuală pasivă în cauză.
Altfel spus, calitatea procesuală presupune existența unei identități intre persoana reclamatului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecații (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, intre persoana paratului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă). Ori, în speța, actele de executare a căror anulare se solicita nu pot genera obligații în sarcina instituției noastre, Agenția Naționala de Administrare Fiscală neavând calitatea de emitentă a nici unuia dintre acestea.
Astfel, intimata arată că chiar dacă nu are personalitate juridică, Administrația Sectorului 6 a Finanțelor Publice poate să stea în proces ca și pârâtă, însă aceasta este subordonată Direcției Regionale a Finanțelor Publice București, instituție care are personalitate juridică.
Prin urmare, antetul existent pe actul de executare atacat sau raportul de subordonare dintre cele trei instituții chemate în judecată, nu justifica menținerea ANAF în cauză, aceasta neavând așa cum am arătat calitatea de organ emitent al actelor de executare atacate și nici calitate în raportul juridic dedus judecați.
Având în vedere cele menționate, intimata solicită instanței admiterea excepției așa cum a fost formulată și scoaterea Agenției Naționale de Administrare Fiscală din prezența cauza, întrucât acțiunea a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În fapt, intimata arată că în urma controlului operativ și inopinat efectuat la societatea contestatoare, s-au constatat următoarele:
- societatea a înregistrat în evidență contabilă operațiuni fictive constând în achiziții de faunuri și servicii sub forma materialelor publicitare, serviciilor de tipografie/producție și distribuție materiale publicitare, pentru achitarea cărora s-a ridicat din casieria unității suma totală de 353.300 lei.
- documentele solicitate de organul de control au fost prezentate cu întârziere nejustificate, iar în unele situații informațiile furnizate de reprezentanții societății în baza notelor explicative au fost vagi, neclare, contradictorii, neputând proba caracterul real al tranzacțiilor, fapt care a ridicat suspiciuni rezonabile privind antedatarea unor documente.
- contestatoarea nu este în prezent autorizată să desfășoare activitate de baruri și alte activități de servire a băuturilor în locația "Princess Club" din București, ., nr. 24, Sector 6, adresa la care este declarat și domiciliul fiscal al societății. Precizează că Acordul de funcționare pentru desfășurarea de activități comerciale nr. 471/19._, a fost eliberat de Primăria Sector 6 pe numele societății Princess Summer Club SRL (persoana afiliată), acesta fiind valabil pentru perioada 30.09._15.
Având în vedere considerentele privind comportamentul fiscal al societății, intimata apreciază că contestatoarea s-a sustras în perioada verificată de la declararea și plata corectă a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, iar ridicarea sumelor de bani din casieria unității a avut drept consecință risipirea patrimoniului, astfel că se impune instituirea măsurilor asigurătorii că măsura de siguranța, premergătoare executării silite, în scopul garantării executării creanței estimată de inspectorii antifraudă prin reconsiderarea operațiunilor menționate, reflectate în evidență contabilă a societății.
Concluziile au fost fundamentate în baza verificărilor efectuate de inspectorii antifraudă, în legătură cu activitatea desfășurată de societatea contestatoare, respectiv în perioada ianuarie 2012 - decembrie 2014, societatea Prințesa M. Impex SRL a avut ca obiect de activitate declarat "Baruri și alte activități de servire a băuturilor, cod CAEN 5630, activitate ce a fost desfășurată la locația cunoscută sub denumirea "Princess Club" din București, ., nr. 24, Sector 6.
Referitor la relația cu General Office impact SRL, intimata arată că din verificarea documentelor prezentate (facturi fiscale), s-a constatat faptul că în perioada martie 2012 - septembrie 2014, societatea Prințesa M. Impex SRL a înregistrat achiziții de bunuri și servicii de la societatea General Office Impact SRL, în valoare totală de 1.138.313 lei, din care TVA 220.319 lei. Conform documentelor intitulate "proces-verbal de recepție a materialelor primite", bunurile/serviciile achiziționate constau în: banere, litere volumetrice, afișe stradale, personalizare branding tapet pereți, pungi cadou personalizate, brichete, brelocuri, calendare, agende, reclama luminoasă perete exterior, meniuri, pixuri, post-it personalizate, invitații, flyere, broșuri și mape de prezentare, șervetele personalizate.
Societatea parteneră General Office Impact SRL, manifestă un comportament fiscal neadecvat, rezultat prin cumularea următorilor factori: nu declara toate livrările efectuate (conform declarației 394, Prințesa M. Impex SRL a efectuat achiziții în suma de 801,058 lei, în timp ce partenerul a declarat, în aceeași perioadă, livrări în suma de 116.936 lei, rezultând o diferența nedeclarată de 684.122 lei); nu exista bilanț depus pentru această societate; nu a avut salariați în perioada 2013-2014; nu are sedii secundare declarate; ultima declarație depusă este aferenta lunii octombrie 2014 (decont TVA), iar asociatul unic/administratorul societății este un cetățean din Republica M. al cărui mandat este expirat din data de 31.05.2014; discrepanța mare între valoarea achizițiilor declarate în perioada 2012-2014 (247.725 lei) și valoarea livrărilor declarate (4.052.888 lei), precum și a livrărilor nedeclarate din aceeași perioadă (1.102.044 lei), pe fondul lipsei capacității de producție care să justifice creșterea prețurilor prin servicii. Toate aceste aspecte probează faptul că societatea General Office Impact SRL nu avea capacitatea de a livra/presta bunurile/serviciile menționate în facturile emise către societatea Prințesa M. Impex SRL, în cantitățile și la termenele consemnate în înscrisurile prezentate.
În urma controlului operativ și inopinat efectuat de inspectorii antifraudă s-a constatat că societatea General Office Impact SRL nu funcționează la domiciliul fiscal declarat.
Inspectorii antifraudă au solicitat explicații suplimentare reprezentanților societății în legătură cu tranzacțiile comerciale dintre General Office Impact SRL și Prințesa M. Impex SRL, însă informațiile furnizate de aceștia au fost vagi, neclare, contradictoriu, neputând proba caracterul real ai tranzacțiilor.
Pe cale de consecința, intimata a reținut că în urma controlului efectuat nu s-a putut stabilii proveniența materialelor promoționale/publicitare și a serviciilor de publicitate utilizate în desfășurarea activității economice a societății Prințesa M. Impex SRL.
În concluzie, inspectorii antifraudă au apreciat ca achizițiile efectuate de societatea Prințesa M. Impex SRL, în baza facturilor al cărui emitent este societatea General Office Impact SRL, sunt fictive, aceasta din urmă manifestând un comportament tipic firmelor fantomă, al cărei unic scop este furnizarea de avantaje fiscale firmelor aflate în aval pe lanțul de tranzacționare.
Referitor la relația cu ALL G. Advertising SRL, intimata arată că din verificarea documentelor prezentate (facturi fiscale, jurnale pentru cumpărări), s-a constatat faptul că în luna octombrie 2014, societatea Prințesa M. Impex SRL a înregistrat achiziții de bunuri și servicii de la societatea ALL G. Advertising SRL, în valoare totală de 208.300 lei, din care TVA 40.316 lei. Conform documentelor intitulate "proces verbal", bunurile/serviciile achiziționate constau în: meniuri, căni personalizate, calendare personalizate de diverse tipuri, pungi, ceasuri, pixuri, autocolante personalizate, brichete, braiarf de acces personalizate de diferite tipuri, ochelari, chibrituri, pălării, planner-e, tricouri personalizate, taloane fidelizare, agenda. Relațiile comerciale dintre cele 2 societăți s-ar fi derulat în luna octombrie 2014, perioada în care societatea ALL G. Advertising SRL a emis către Prințesa M. Impex SRL un număr de 50 facturi, în valoare totală de 208.300 lei, din care TVA de 40.316 lei în această perioadă, în majoritatea cazurilor, au fost emise câte 2 facturi pe zi, astfel încât valoarea zilnică facturată să fie inferioară plafonului de 5.000 lei (inclusiv TVA) și piața să fie făcută exclusiv prin numerar. De asemenea, arătă că pentru societatea Princess Summer Club SRL (persoana afiliată cu contribuabilul verificat), în același interval de timp, ALL G. Advertising SRL a emis tot 50 facturi, valoarea totală fiind aceeași, respectiv 208.300 lei, din care TVA de 40.316 lei.
În urma verificării informațiilor din baza de date ANAF, s-a constatat că societatea parteneră ALL G. Advertising SRL nu manifesta un comportament fiscal adecvat, rezultat prin cumularea următorilor factori:
- aceasta nu declară livrările efectuate pe teritoriul național. Astfel, conform declarației 394 aferenta lunii octombrie 2014, contestatoarea a declarat efectuarea de achiziții în suma de -167,984 lei de la ALL G. Advertising SRL, în timp ce partenerul nu a declarat livrările, rezultând o diferența nedeclarată de 167.984 lei, în schimb, analizând decontul de TVA aferent trimestrului IV 2014, s-a constatat că societatea ALL G. Advertising SRL a declarat livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate pe teritoriul național, taxabile cu cota de 24% în suma totală de doar 30.409 iei, din care TVA de 5.886 lei.
- în luna octombrie 2014, societatea ALL G. Advertising SRL nu dispunea de personal specializat, capabil să presteze serviciile menționate în contract încheiat intre părți, respectiv producția de materiale publicitare și promovarea stradală. Conform aplicației Revisal, societatea dispunea în această perioadă de 2 salariați, încadrați în funcția referent de specialitate marketing (cod C._). Pe de altă parte, conform declarației cod 112, a rezultat ca în luna octombrie 2014, singura persoană care a obținea venituri de natura salarială de la ALL G. Advertising SRL a fost dl. C. A R.-D., pentru un număr de 46 ore efectiv lucrate. Intimata subliniază este faptul că dl. C. A R.-D. a fost asociat unic/administrator al societății până la data de 01.10.2014.
Intimata arată că toate aceste aspecte, la care se adaugă și lipsa sediilor secundare în care să fie instalate capacitățile de producție, probează faptul că societatea ALL G. Advertising SRL nu avea capacitatea de a livra/presta bunurile/serviciile menționate în facturile emise către societatea Prințesa M. Impex SRL, în cantitățile și la termenele consemnate în înscrisurile prezentate.
În completarea constatărilor, respectiv pentru verificarea realității și (egalității tranzacțiilor derulate între cele 2 societăți, inspectorii antifraudă au efectuat un control operativ și inopinat la societatea ALL G. Advertising SRL, ocazie cu care s-a constatat faptul că societatea ALL G. Advertising SRL nu funcționează la sediul social/ domiciliul fiscal declarat.
Inspectorii antifraudă au solicitat explicații suplimentare reprezentanților societății în legătură cu tranzacțiile comerciale dintre ALL G. Advertising SRL și Prințesa M. Impex SRL, însă informațiile furnizate de aceștia au fost vagi, neclare, contradictorii, neputând proba caracterul real ai tranzacțiilor.
Pe cale de consecința, intimata reține că în urma controalelor efectuate nu s-a putut stabili proveniența materialelor promoționale/publicitare și a serviciilor publicitare utilizate în desfășurarea activității economice a societății Prințesa M. Impex SRL, despre care s-a făcut referire în prezentul subcapitol.
În concluzie, inspectorii antifraudă au apreciat că achizițiile efectuate de societatea Prințesa M. Impex SRL, în baza facturilor al cărui emitent este societatea ALL G. Advertising SRL, sunt fictive, aceasta din urmă manifestând un comportament tipic firmelor fantomă, ai cărei unic scop este furnizarea de avantaje fiscale firmelor aflate în aval pe lanțul de tranzacționare.
Intimata arată că întrucât în urma verificării documentelor aferente tranzacțiilor prezentate, a controalelor efectuate si a informațiilor obținute prin consultarea bazei de date a A.N.A.F. s-a constatat că operațiunile nu sunt rare, nefiind cunoscută nici proveniența si nici identitatea furnizorilor/prestatorului real al bunurilor/serviciilor, operațiunile consemnate în facturile având înscrisă la rubrica "furnizor" societățile General Office Impact SRL si ALL G. Advertising SRL, chiar daca au fost înregistrate în evidența contabilă a societății Prințesa M. Impex SRL, sunt considerate fără documente legate de proveniență. Pe cale de consecința, arătăm faptul ca Prințesa M. Impex SRL nu are dreptul sa deducă taxa pe valoare adăugată si nici nu poate diminua baza impozabila ia stabilirea impozitul pe profit pentru bunurile si serviciile înscrise în facturile emise de societățile General Office impact SRL si ALL G. Advertising SRL, față de prevederile art. 21 alin.4 lit. f Cod fiscal și art. 146 alin. 1 lit. a cod fiscal.
Având în vedere prevederile art. 6 din OG nr, 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicata, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și totalitatea constatărilor ce preced, intimata consideră că prin înregistrarea celor 101 facturi având înscrise la rubrica "furnizor"” societățile General Office Impact SRL și ALL G. Advertising SRL, în valoare totală de 1.346.613 lei, din baza impozabila 1.085.978 lei și TVA 260,635 lei, Prințesa M. Impex SRL a beneficiat de un avantaj fiscal materializat prin diminuarea obligațiilor fiscale constând în TVA și impozit pe profit, în suma totală de 434.391 lei din care 260.635 lei reprezentând TVA (1.085.978 lei 24%);173.756 lei reprezentând impozit pe profit (1.085.978 lei 16%).
Intimata arată că la selectarea activelor patrimoniale pentru instituirea efectivă a măsurilor asigurătorii au fost avute în vedere prevederile pct. 5.13 din Procedura de aplicare efectivă” a măsurilor asigurătorii prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscală, aprobată prin O.P.A.N.A.F. nr. 2605/2010, cu modificările și completările ulterioare, conform căruța la dispunerea și/sau aducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea debitorului, organul de control/organul de executare, pe lângă ordinea prevăzută la pct. 5.8 lit. a) - r), va avea în vedere și posibilitatea de valorificarea bunurilor sau a valorilor indisponibilizate.
Măsurile asigurătorii dispuse se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
Intimata arată că potrivit dispozițiilor art.129 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. Măsurile asigurătorii vor fi ridicate de către organul de executare competent, în tot sau în parte, în baza deciziei motivate emisă de organul fiscal care le-a dispus, dacă creanța existenta” nu mai exista, urmare a desființării în tot sau în parte a actului administrativ fiscal care a generat luarea măsurilor asigurătorii, a plății voluntare ori a stingerii prin modalitățile prevăzute de lege a sumelor stabilite prin actul administrativ fiscal, a hotărârii instanței competente ca urmare a soluționării contestației cu privire la actul administrativ fiscal sau a unei contestații cu privire la măsurile asigurătorii.
Măsurile asigurătorii dispuse, dacă nu au fost desființate în condițiile legi, devin executorii în condițiile legii.
Intimata învederează că în speță sunt incidente dispozițiile art. 129 alin. din OG nr. 92/2003, prin urmare, este suficient pentru luarea măsurilor asigurătorii numai să se constate pericolul sustragerii/ascunderii/risipirii patrimoniului debitoarei, cu consecința îngreunării procedurii de colectare, nefiind necesară producerea vreunuia dintre evenimentele precizate anterior.
Măsurile luate de organul fiscal sunt întemeiate pe prezumții legale, astfel că, până la stabilirea unei situații certe cu privire la activități financiare ilicite desfășurate de contestatoare sau terțe persoane cu care s-a angajat în operațiuni economice, intimatele au dispus măsurile prevăzute de art.129 Cod procedura fiscală aceste măsuri fiind temeinice și legale.
Întrucât pe parcursul acestei perioade contestatoarea nu a făcut niciun fel de dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de organele de control care au dispus măsurile contestate deși, potrivit dispozițiilor art.1169 din Codul civil și art.129 alin.1 teza finală din Codul procedura fiscală, îi incumba această sarcină a probei și întrucât în speță nu se poate reține existenta vreunei cauze de nulitate absolută a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, trebuie constatat că forța probanta a acestui act nu a fost înlăturată, bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Intimata precizează că prin emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii cu consecința instituirii sechestrelor asigurătorii asupra bunurilor reclamantei, organele fiscale au urmărit protejarea creanței pe care debitoarea o datorează bugetului general consolidat, neprejudiciind în niciun fel reclamanta, aceasta putându-și desfășura nestingherit activitatea.
În drept, intimata și-a întemeiat apărările pe dispozițiile prevăzute de art. 205 cod proc. civilă, art. 129 din O.G.92/_ privind Codul de Procedura Fiscala, republicata cu modificările si completările ulterioare.
În ședința publică de azi, instanța a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a cererii.
Analizând excepția insuficientei timbrări a cererii, instanța reține următoarele:
Prin Rezoluția/28.04.2015 (fila 23), comunicată contestatoarei la data de 04.05.2015 (fila 31), contestatoarei i s-a pus în vedere să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 7948,91 lei, calculată conform art. 10 alin. (3) din OUG nr. 80/2013.
Ulterior emiterii Rezoluției, dar anterior comunicării acesteia, contestatoarea a depus taxă judiciară de timbru 100 de lei, pe care a apreciat că o datorează conform art. 11 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 80/2013, fără a face cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau a complini diferența de taxă judiciară de timbru.
Potrivit art. 197 NCPC în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atragând anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii. Cerința achitării taxei judiciare este una extrinsecă cererii de chemare în judecată, astfel încât, în raport de prevederile art. 176 pct. 6 NCPC, neîndeplinirea acestei cerințe atrage nulitatea necondiționată a cererii.
Potrivit art. 33 alin. (1) din OUG nr. 80/2013, Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. În speță, taxa judiciară de timbru nu a fost achitată la înregistrarea cererii și, având în vedere prevederile art. 716 NCPC, dispozițiile art. 200 NCPC nefiind aplicabile, instanța a pus în vedere această obligație contestatoarei prin Rezoluția de fixare a termenului de judecată, fără a fi complinită.
Referitor la notele scrise și înscrisurile transmise de contestatoare la dosarul cauzei prin fax la data de 28.05.2015 și înregistrate de serviciul registratură și în sistemul ECRIS, la data de 29.05.2015, ulterior pronunțării, instanța reține că acestea au fost transmise prin fax la ora 17,04 (fila 42), după închiderea programului instanței și după terminarea ședinței de judecată și cu nerespectarea prevederilor art. 154, 182 și 183 NCPC, motiv pentru care sunt incidente prevederile art. 394 alin. (3) NCPC, respectiv neluarea în seamă de către prezenta instanță.
Având în vedere că cererea nu a fost corespunzător timbrată, în condițiile art. 177 NCPC rap. la art. 176 pct. 6, 33 alin. (1) și 34 din OUG nr. 80/2013, instanța va admite excepția insuficientei timbrări și va anula cererea de chemare în judecată în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția insuficientei timbrări a cererii, invocată din oficiu.
Anulează, ca insuficient timbrată, contestația formulată de contestatoarea P. M. IMPEX SRL, cu sediul în București, .. 24, sector 6 CUI_ în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA, cu sediul in București, Piața Presei Libere, nr. 1, ..4, sector 1, împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 9394/10.04.2015.
Cu drept numai de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F.-C. M. V.-A. M.
Dactilo ELD./10.06.2015/
Red. F.C.M./20.06.2015
4 ex.
Comunicat 2 ex VAM
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3603/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8053/2015.... → |
|---|
