Plângere contravenţională. Sentința nr. 8053/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8053/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 8053/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.8053
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece plângerea contravențional, având în vedere și dispozițiile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 238 Cod procedura civilă, estimează durata procesului la o lună.
Admite cererea de repunere în termen formulată de către contestatoare, ca urmare a faptului că nu s-a făcut dovada unei comunicări legale a procesului verbal la adresa societății, faptul că nu s-a indicat numele în clar a persoanei care a primit procesul verbal.
În temeiul art. 258 Cod de Procedură Civilă, instanța încuviințează pentru contestatoarea și pentru intimată proba cu înscrisuri, considerând că acestea sunt utile și că pot conduce la soluționarea cauzei. Respinge proba cu un martor, solicitată de către contestatoare, ca nefiind utilă cauzei, față de motivul pentru care a fost amendată contestatoarea și anume lipsa unui nume de pe bonul fiscal emis de aparatul de marcat al taxi-ului.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul plângerii contravenționale.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 9.05.2015, sub nr._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună repunerea sa în termenul de formulare a plângerii și anularea procesului Verbal . nr._.
În motivarea plângerii în fapt, contestatoarea a învederat instanței faptul că la data de 04.03.2015 orele 12:59, a fost efectuat un control de către Poliția Locală - Serviciul Control Transporturi și Utilități Publice. La momentul efectuării controlului, contestatoarea a arătat că numitul R. N. N. conducea auto_, taxi cu autorizația nr. 26, proprietatea contestatoarei. Acesta a prezentat un bon fiscal nr.05, despre care s-a reținut în procesul verbal că nu ar fi avut menționat în cuprinsul său numele șoferului.
Cu privire la starea de fapt învederată, contestatoarea a învederat că numitul R. N. N. este șofer taxi ce folosește autoturismul_ proprietatea contestatoarei, având numele trecut în aparatul de taxat taxi, iar la momentul: predării mașinii acestuia i-au fost făcute decontări de 10 lei de către firmă, sumă necesară achitării serviciului de trecere a numelui în aparat de către Microsif -firma producătoare. Contestatoarea a mai învederat instanței faptul că pe aceeași mașină lucra șoferul C. A., fiind schimbul d-lui R. N. N.
Față de aspectele învederate, contestatoarea a considerat că amenda a fost aplicată abuziv și nelegal și nu poate fi atrasă răspunderea sa contravențională. Mai mult, a arătat că i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, de a prezenta actele legale doveditoare și nu a fost convocată, procesul - verbal încheindu-se în lipsa acesteia, fără a fi citată și fără a lua la cunoștință despre situația de fapt, fără a putea face dovada lipsei sale de vinovăție, deși nu a solicitat încheierea procesului verbal în lipsă.
În motivare s-a mai arătat că, deși controlul a fost efectuat pe data de 4.03.2015, procesul verbal a fost încheiat pe data de 18.03.2015, existând astfel un termen rezonabil în care contestatoarea ar fi putut formula apărări cu privire la cele reținute în cuprinsul procesului verbal.
Totodată, contestatoarea a înțeles să conteste modul de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului – verbal. În acest sens a arătat că la data de 4.05.2015 reprezentanți săi au fost chemați la sediul Primăriei Comunei C. și le-a fost înmânată adresa SCTUP/113/1/20.04.2015, având anexate următoarele documente: adresa de comunicare nr. SCTUP/113/19.03.2015 și confirmarea de primire-semnata în data de 24.03.2015, despre aceasta din urmă contestatoarea învederând instanței faptul că nu se specifică în conținutul său numele și calitatea celui care a semnat-o.
În acest sens, cu privire la procedura de predare a corespondenței persoanelor juridice, contestatoarea a învederat instanței faptul că cel ce o preia trebuie să aplice ștampila pe confirmarea de primire sau registrul poștașului tocmai, pentru a se asigura că persoanei juridică în cauză i-a fost într-adevăr înmânată corespondența. Mai mult, a arătat că nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție . nr._ din moment ce el se afla în posesia Primăriei C..
Față de cele învederate, contestatoarea a solicitat instanței admită plângerea și să dispună anularea procesului verbal ca fiind netemeinic și nelegal, în temeiul prevederilor Legii 38/2003 art.58 actualizată și Legea 155/2010 art.7 actualizată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile Legii 38/2003 art.58 actualizată și Legea 155/2010 art.7 actualizată.
În susținerea plângerii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri, respectiv: proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .._, adresele SCTUP/113/1/20.04.2015; SCIUP/l 13/19.03.2015 emise de Direcția Control serviciul Control Utilități Publice, confirmarea de primire, bon fiscal cu numele șoferului R. N..
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 7.07.2015, intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii formulate de contestatoare, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea cererii în fapt, intimata a învederat instanței faptul că la data de 04.03.2015, în zona . 6, București, s-a dispus sancționarea contravențională a contestatoarei cu amendă
în cuantum minim de 5000 lei, în temeiul art. art.42 lit.a) și e) și sancționată de art.55 pct.4 lit.a) din Legea nr.38/2003 privind, transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare, întrucât în urma controlului efectuat la data și locul menționat mai sus, s-a constatat că șoferul R. N. N., în calitate de conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, echipat taxi, a prezentat documentele solicitate iar agenții au constatat că bonul fiscal emis de aparatul de taxat nu conținea înscris numele conducătorului auto la momentul controlului așa cum prevede legislația în vigoare. În aceste condiții, intimata a apreciat că, prin fapta sa, numitul R. N. N. a încălcat dispozițiile art.42 lit.a) și e) din Legea nr.38/2003.
Cu privire la procesul verbal întocmit în cauză, intimata a învederat instanței faptul că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, rezultând dintr-o analiză atentă a actului constatator că acesta conține toate mențiunile expres prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 de mai sus. Totodată, a apreciat că partea contestatoare nu a făcut dovada contrarie a situației de fapt reținută în actul constatator și nici nu a înlăturat caracterul contravențional al faptei potrivit art. 11 din O.G.nr. 2/2001, față de fapta contravențională reținută constând în faptul că petentul-taximetrist a fost sancționat întrucât nu a prezentat bonul client cu numele său, conform art.42 lit.a) și e) din Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare. În plus, a arătat că a fost depus la dosarul cauzei un bon fiscal din 06.05.2015, irelevant în opinia intimatei deoarece s-a dispus amendarea contestatoarei în data de 04.03.2015.
Intimata a considerat totodată că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.16 coroborate cu art.34 din O.G. nr.2/2001, rezultă că procesul-verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă, ci dimpotrivă face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care lipsește și care în mod evident trebuia făcută de petent, potrivit principiului „onus probandi incubit actor”. De asemenea, a apreciat că a conferi forță probantă unui înscris autentic, în lipsa producerii dovezilor contrare de către contestator, nu poate echivala cu nerespectarea prezumției de nevinovăție ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art.6 alin.(2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, a mai invocat dispozițiile Deciziilor nr.83/08.03.2002 și nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, apreciind totodată că au fost respectate criteriile generale de individualizare a sancțiunii, conform art.21, alin.3 din O.G.nr.2/2001, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, potrivit art.5 alin.(5) din OG.nr.2/2001, fiind astfel respectate și criteriile generale de individualizare a sancțiunii prevăzute de art.21 alin. (3) din același act normativ.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție . ._/18.03.2015, ca temeinic și legal întocmit.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată dispozițiile art.205-208 C.proc.civ., OG nr.2/2001 și Legea nr.38/2003.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: adresa nr. 3677/C/22.06.2015, proces verbal de inspecție din 4.03.2015, bon fiscal IF_, planșe foto, raport din 12.03.2015, proces verbal din 13.03.2015, certificat constatator, procesul-verbal de contravenție .._/18.03.2015, adresa SCTUP/113/19.03.2015, confirmare de primire, adresa SCTUP/113/20.04.2015, adresa SCTUP/113/20.04.2015.
La data de 28.08.2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de către intimată la data de 18.03.2015 (fila 6) petenta a fost sancționată contravențional pentru fapta prevăzută de art. 42 lit. a) și e) din Legea nr. 39/2003 cu amendă în cuantum de 5.000 lei, ca urmare a faptului că, în data de 04.03.2015, ora 12:59, pe ., în dreptul Afi Cotroceni, Afi Park, Sector 6, s-a constatat faptul că în cuprinsul bonului fiscal nr. 5/04.03.2015 emis de aparatul de marcat al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ nu era menționat numele șoferului controlat și nici numărul de telefon al operatorului de transport autorizat.
Procedând, din oficiu, la verificarea legalității procesului – verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită data și locul comiterii acesteia. De asemenea, instanța constată că fapta constatată a fost în mod corect încadrată.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei, în sensul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa unui reprezentant legal al acesteia, instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu condiționează legalitatea procesului-verbal de prezența persoanei fizice sau a reprezentantului legal al persoanei juridice sancționate, fiind suficient, potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001 să se facă mențiune despre această împrejurare, care trebuie confirmată de un martor sau să se indicie motivele pentru care lipsește un martor asistent.
În cauză, agentul constatator a indicat faptul că nu este de față contravenientul la întocmirea procesului-verbal, consemnând, de asemenea, faptul că persoanele prezente la momentul întocmirii procesului-verbal nu au calitate de martor, întrucât sunt agenți constatatori.
De asemenea, potrivit art. 13 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârsirii faptei, motiv pentru care întocmirea procesului-verbal la data de 18.03.2015, deși controlul s-a efectuat la data de 04.03.2015 este legală.
În drept, potrivit art. 55 pct. 4 lit. a) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, constituie contravenție „utilizarea de aparate de taxat nefiscalizate sau care funcționează cu încălcarea prevederilor prezentei legi”.
Cum, în aceeași lege, art. 42 prevede la literele a) și e) că bonul fiscale trebuie să cuprindă numărul de telefon al operatorului utilizat și numele taximetristului, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentei reprezintă un mod de utilizare a aparatului de taxat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 38/2003.
În privința temeiniciei procesului-verbal, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cauză, fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, ca urmare a analizării bonului fiscal emis la data de 04.03.2015, ora 12:57 de aparatul de marcat al taxi-ului cu nr. de înmatriculare_ (fila 31).
Analizând acest bon fiscal, instanța constată că în cuprinsul lui nu apare numărul de telefon al operatorului de transport autorizat, iar numele șoferului tipărit pe bon este „C. A.”, deși la momentul efectuării controlului, taxi-ul era condus de șoferul R. N. N..
În aceste condiții, instanța reține că este lipsită de relevanță mențiunea cuprinsă în bonul fiscal emis de către contestatoare la data de 06.05.2015 (fila 3), la mai mult de două luni de la data constatării faptei contravenționale.
În ceea ce privește susținerea petentei, în sensul că aparatul de marcat nu a fost manevrat în mod corespunzător la emiterea bonului, acesta putând imprima numele șoferului în funcție de persoana care conduce în fiecare tură, instanța urmează să o respingă, ca neîntemeiată, întrucât într-o astfel de situație șoferul aflat în tura de lucru ar fi putut imprima un bon fiscal în care numele șoferului imprimat să corespundă cu numele său.
Instanța reține că, prin probele administrate, petenta nu a făcut dovada că, la momentul efectuării controlului, bonurile fiscale emise de aparatul de marcat al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ menționau numele șoferului controlat și numărul de telefon al operatorului de transport autorizat.
Mai mult decât atât, instanța reține că, prin procesul-verbal contestat s-a aplicat contestatoarei o amendă contravențională pentru două elemente lipsă ale bonului fiscal, fapta fiind contravenție chiar și în lipsa unuia singur dintre aceste elemente, iar petenta nu a contestat în niciun mod absența numărului de telefon al operatorului de transport din bonul fiscal.
În ceea ce privește pericolul social al faptei, instanța reține că acesta nu trebuie dovedit de către intimatul care aplică sancțiunea, el fiind prezumat de către legiuitor la momentul incriminării faptei contravenționale.
Cum amenda aplicată contestatoarei se situează la nivelul minimului special prevăzut de lege, instanța reține că nu se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
Pentru aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatoarea ., cu sediul în ., ., județ Ilfov, înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul J23/477/21.09.2011 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, ., ., ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. DDC/ Tehnored. PAS
4 ex/ 25.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4089/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8593/2015. Judecătoria... → |
|---|
