Contestaţie la executare. Sentința nr. 9559/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9559/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 9559/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9559
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul M. Sănătații în contradictoriu cu intimatul D. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la prima strigare, nu s-a prezentat niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la a doua strigare, s-a prezentat intimatul, prin avocat, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței teritoriale.
Intimatul, prin avocat, este de acord cu admiterea excepției.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2015 contestatorul M. Sănătății, în contradictoriu cu intimatul D. A., a formulat contestație la executare împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015 emisă de B. C. B. M. în dosarul de executare nr. 668/2015, precum și a somației emisă în aceeași dată, înregistrate la registratura Ministerului Sănătății cu nr._/22.06.2015, și totodată, în conformitate cu prevederile art.718 Cod procedură civilă, a solicitat suspendarea executării silite.
În motivare, a arătat că prin sentința penală nr. 537/A/02.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/303/2010 instanța a admis în parte acțiunile civile formulate în baza art. 998 - 999 cod civil și a obligat în solidar pe inculpații Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S., C. F. D., O. Gigel și M. B., iar inculpatul Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S. și în solidar cu părțile responsabile M. Sănătății și Municipiul București - prin primarul general, la plata sumelor de bani menționate în dispozitiv.
Din prevederile acestui dispozitiv rezultă fără echivoc faptul că M. Sănătății și Municipiul București este responsabil în solidar exclusiv pentru inculpatul Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S..
Astfel, prin sentința penală M. Sănătății este obligat la plata unei treimi din suma la care a fost obligat Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S..
Din încheierea B. C. B. M. emisă în data de 22 iunie 2015 în dosarul de executare nr. 668/2015 rezultă că se admite cererea creditorilor, se încuviințează executarea silită a obligației de plată a creanței în cuantum de 303.000 euro, la care se adaugă cheltuieli de executare împotriva tuturor debitorilor, în baza sentinței penale nr.537/A/02.04.2015 în dosarul Curții de Apel București nr._/303/2010, prin toate formele de executare.
Totodată, din încheierea la care contestatorul a făcut referire rezultă că suma de plată pe care o are de plătit M. Sănătății este de 303.000 euro, reprezentând daune materiale și morale, la care se adaugă cheltuieli de executare și onorariu avocat.
Față de această stare de fapt, contestatorul a precizat că, în conformitate cu prevederile art.1441 alin. 1 Cod civil creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi poată opune beneficiul de diviziune.
Prin urmare, din analiza acestui text de lege rezultă că, creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, în cazul de față M. Sănătății și Municipiul București fiind solidari exclusiv cu inculpatul Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S..
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, contestatorul a solicitat admiterea acesteia pentru următoarele motive.
În situația în care creditorul s-ar îndestula pentru întreaga sumă de 303.000 euro de la debitorul M. Sănătății, acesta nu ar putea recupera sumele plătite pentru alți debitori decât debitorul spital, debitor alături de care a fost obligat solidar, neavând niciun temei legal și nici dispozitivul sentinței nefiind în acest sens.
Mai mult, M. Sănătății fiind obligat alături de Municipiul București solidar exclusiv cu inculpatul spital, plata de către minister a obligațiilor celorlalți inculpați nu va mai putea fi recuperată, neexistând nici temei legal în acest sens, nici dispozitivul sentinței neobligând ministerul la ceea ce este scris în încheiere.
Plata de către minister a altor obligații decât cele expres rezultate din sentință se constituie ca prejudiciu material ce nu va putea fi recuperat fără existența unui temei legal.
Referitor la obligarea la plata cauțiunii, contestatorul a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 718 alin. 4 pct. 3 Cod procedură civilă, suspendarea executării este obligatorie, iar cauțiunea nu este necesară dacă debitorul face dovada cu înscris autentic că a obținut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.
În conformitate cu prevederile art. 7 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată și completată, cererile, indiferent natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru - timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.
Astfel, M. Sănătății este scutit de plata cauțiunii prevăzută la art. 718 Cod procedură civilă.
În concluzie, având în vedere starea de fapt și textele de lege menționate, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare și desființarea încheierii și a somației emise de B. C. B. M. în dosarul de executare nr. 668/2015, iar până la soluționarea contestației, suspendarea executării silite.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar, în copie, Ordinul nr.369 din data de 03.07.2015, înștiințare din data de 22.06.2015, somație emisă la data de 22.06.2015, încheiere din data de 17.06.2015, decizia penală nr.537/A/02.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II-a Penală.
Prin compartimentul registratură, la data de 08.10.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestației, pentru următoarele considerente:
Art. 1441 alin. 1 Cod civil, singurul temei de drept invocat în susținerea contestației, are următorul cuprins: „(1) Suspendarea prescripției în folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invocată și de către ceilalți creditori solidari.”
Niciun fel de legătură cu cele afirmate în contestație.
De fapt, analiza făcută chiar de contestator textelor legale vine în suportul demersului intimatului (prin executorul judecătoresc) de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre codebitorii solidari pentru întreaga sumă datorată.
Speța este clară: potrivit alin. 8 fila 95 din decizia penală nr. 537/A pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală la data de 2.04.2015, contestatorul a fost obligat la daunelor materiale și morale împreună cu părți responsabile civilmente „în solidar”.
Potrivit art. 1039 Cod civil din 1864 (în vigoare la data de 15.08.2010 - data producerii evenimentului în urma căruia a fost angajată răspunderea civilă delictuală) „Obligația este solidară din partea debitorilor, când toți s-au obligat la același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, și că plata făcută de unul din debitori liberează și pe ceilalți către creditor”.
Nu există niciun fel de temei juridic pentru care instanța de executare să poată proceda la o astfel de interpretare, și nu s-a prezentat niciun argument logic care să ducă la această concluzie.
Motivul de suspendare a fost că „în situația în care creditorul s-ar îndestula pentru întreaga suma de 303.000 euro de la debitorul M. Sănătății, acesta nu ar mai putea recupera sumele plătite pentru alți debitori decât debitorul spital, debitor alături de care a fost obligat solidar, neavând niciun temei legal și nici dispozitivul sentinței nu a fost în acest sens.
Potrivit art. 1053 Cod Civil din 1864 „Codebitorul solidar care a plătit debitul în totalitate nu poate repeti de la ceilalți decât numai de la fiecare partea sa.
Dacă unul dintre codebitori este nesolvabil, atunci pierderea cauzată de nesolvabilitatea acestuia se împarte cu analogie între ceilalți codebitori solvabili și între acela care a făcut plata”.
Prin urmare, afirmația contestatorului este contrazisă flagrant chiar de legiuitor, fiind consacrat dreptul codebitorului plătitor de a se îndrepta împotriva celorlalți codebitori dacă a suportat integral datoria, fiind executat silit de către creditor.
Cu privire la problema ridicată în ultimul timp de instituțiile statului „beneficiul unui termen de plată” instituit de art. 2 din OG nr.22/2002.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ș. vs. România, a apreciat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și care instituie termenul de 6 luni în favoarea debitorului instituție publică, pentru a-și îndeplini obligația de plată - cum debitorul nu poate fi supus executării silite, chiar condiționat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligației de plată - constituie o încălcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrară prevederilor art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste motive, intimatul a solicitat respingerea contestației.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 715 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă.
Urmare solicitării instanței, la data de 16.11.2015, prin compartimentul registratură, Biroul Executorului Judecătoresc C. B. M. a înaintat la dosar copii conforme cu originalul de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.668/2015.
La termenul de judecată din data de 19.11.2015 instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 6 București.
Referitor la excepția de necompetență teritorială ce se impune a fi soluționată cu prioritate, instanța reține următoarele:
Conform art. 714 al. 1 din noul Cprciv astfel cum a fost republicat la 10.04.2015, contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 651 al. 3 din același act normativ, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Art. 651 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Din încheierea emisă de Biroul Executorului Judecătoresc C. B. M. la data de 17.06.2015, prin care a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatorului, instanța reține că la data sesizării executorului judecătoresc debitorul M. Sănătății-contestator în prezenta cauză- avea sediul în București, .. 1-3, sector 1, și nu pe raza sectorului 6 București.
Față de această împrejurare și de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța constată că nu este competentă să soluționeze cauza de față, astfel că va admite excepția invocată și va declina, în temeiul art. 132 din noul C.pr.civ, competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, în circumscripția căreia se află sediul debitorului –contestator din cauza de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul M. Sănătății, cu sediul în București, ..1-3, sector 1, și pe intimatul D. A., CNP._, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură P. I. din București, ., apartament 1, sector 6, în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.11.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.MV/3 ex./4.12.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9718/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
