Pretenţii. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 10095/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta S.C. V. B. Car Service S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. Asigurare-Reasigurare S.A. și intervenientul forțat M. M.-A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, reprezentată de avocat M. G., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 22, și intervenientul forțat, reprezentată de avocat Ilic M., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 03.12.2015, prin compartimentul registratură, intervenientul forțat a depus la dosar întâmpinare, după care,
Reprezentantul intervenientului depune la dosar un exemplar al întâmpinării.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Reprezentantul reclamantei consideră că Judecătoria sectorului 6 este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în baza art. 115 alin. 3 Cod procedură civilă care prevede că în materie de asigurări este competentă și instanța unde își are sediul sau domiciliul terțul prejudiciat. În cauza de față terțul prejudiciat are domiciliul în sectorul 6.
Reprezentantul intervenientului consideră că Judecătoria sectorului 6 este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k Cod procedură civilă, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Reprezentantul reclamantei consideră că procesul poate fi soluționat într-un termen de 2 luni.
Reprezentantul intervenientului consideră că procesul poate fi soluționat într-un termen de 2 luni.
Având în vedere obiectul cauzei, de asemenea, probele solicitate de reclamant, precum și împrejurarea că pârâta și intervenientul forțat nu au formulat întâmpinare, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța apreciază ca durată estimată de soluționare a cauzei un interval de 3 luni.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar o cerere precizatoare cu privire la compunerea debitului, arătând că pârâta a achitat deja mare parte din acesta, însoțită de un extras de cont, și solicită ca din debitul principal, pârâta să plătească 325,66 de lei, penalitățile de întârziere și cheltuielile de judecată, cu precizarea că achitarea s-a făcut după introducerea cererii de chemare în judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile de pus în discuție, instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Reprezentantul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Reprezentantul intervenientului arată că s-a strecurat o eroare materială în cererea de chemare în judecată, în sensul că accidentul s-ar fi produs în luna a 9-a 2015, însă din procesul-verbal încheiat rezultă că s-a produs în luna a 6-a. Din acest motiv, solicită ca reclamantul să facă precizări deoarece polița de asigurare este valabilă până la 25.06 și dorește să evite apariția unor discuții cu privire la valabilitatea poliței.
Reprezentantul reclamantei arată că este vorba într-adevăr de o eroare materială și că accidentul s-a produs în data de 09.06, nu în data de 06.09, cum din greșeală s-a trecut în cererea de chemare în judecată.
Instanța, față de dispozițiile art. 255 și 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri. Având în vedere că reclamanta a arătat că este vorba de înscrisurile existente la dosarul cauzei, cum pârâta și intervenientul forțat sunt decăzuți din dreptul de a propune probe și invoca excepții în afara celor de ordine publică, iar întâmpinarea pe care intervenientul forțat a depus-o pentru termenul de astăzi la dosar va fi considerată de instanță ca note scrise, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței să admită acțiunea astfel cum a fost precizată și să dispună obligarea pârâtei la plata diferenței neachitate în cuantum de 325,66 de lei, la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi, calculate de la introducerea cererii de chemare în judecată până la achitarea integrală a debitului restant. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța nr. 114/28.10.2015.
Reprezentantul intervenientului solicită respingerea cererii de chemare în judecată față de intervenient ca neîntemeiată, pentru motivele din concluziile scrise, iar cu privire la pârâtă, solicită obligarea acesteia la plata daunelor materiale neachitate, astfel cum au fost precizate de reclamantă, și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr._/02.12.2015.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul în replică, arată că prin cererea de chemare în judecată nu a solicitat obligarea intervenientului forțat la plata despăgubirilor, ci doar obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, a chemat în judecată intervenientul forțat doar pentru ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.07.2015, reclamanta . Service SRL, în contradictoriu cu pârâta .-Reasigurare SA și intervenientul forțat M. M.-A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei . Reasigurare SA la plata sumei de 10.396,46 de lei, reprezentând daune materiale neachitate și la plata penalităților de 0,2% pe zi de întârziere, calculate de la introducerea cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a sumelor datorate.
De asemenea, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată compuse din taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 06.09.2015, d-nul M. M.-A. a produs din culpa sa un accident auto în urma căruia a fost avariat autovehiculul marca VW GOLF, cu numărul de înmatriculare_ .
Întrucât deținătorul autovehiculului, al cărui conducător este vinovat de producerea accidentului, avea încheiată la pârâtă asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule, în temeiul art. 49 din Legea nr. 136/1995, aceasta răspunde pentru pagubele provocate de asigurații săi.
Astfel, în data de 10.06.2015, a fost deschis dosarul de daună nr. EJ00292547, având ca obiect cererea de despăgubire pentru avariile produse autoturismului mai sus menționat.
În baza constatării efectuate, s-a întocmit un deviz estimativ de către reclamantă, conform sistemului Audatex și s-a stabilit valoarea reparațiilor la suma de 10.396,46 lei.
După efectuarea constatării, autoturismul a fost reparat de către reclamantă. Ulterior, reclamanta a emis factura nr._ și a încheiat un contract de cesiune de creanță prin care proprietarul autoturismului, dnul V. A., i-a cedat dreptul său de creanță asupra debitorului cedat, .-Reasigurare SA, în sumă totală de 10.396,46 de lei.
Important de subliniat este faptul că reclamanta a depus toate documentele solicitate de către pârâtă, inclusiv cererea de despăgubire.
Conform art. 37 alin. 4 din Norma ASF nr. 23/2015, pârâta avea obligația ca în termen de 10 zile de la depunerea cererii de despăgubire, să achite suma solicitată sau să notifice motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
Cu toate acestea pârâta, în mod nejustificat, nu a efectuat plata nici până în prezent, deși termenul de 10 zile de la depunerea cererii de despăgubire, din data de 01.07.2015, s-a împlinit în data de 13.07.2014.
Astfel, reclamanta a apreciat că sunt incidente și dispozițiile art.38 din Norma ASF nr. 23/2015, conform cărora:
Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 37 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, la întreaga sumă de despăgubire cuvenită sau la diferența de sumă neachitată, care se plătește de asigurător.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1349 și următoarele din Noul Cod Civil, Legea nr. 136/1995, Norma ASF nr. 23/2014.
La data de 31.07.2015, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță conform rezoluției din data de 16.07.2015, însoțite de copii de pe următoarele înscrisuri: certificat constatator nr._ emis la data de 27.10.2014 de ONRCT Ilfov, certificat constatator nr._ emis la data de 05.08.2014 de ONRCT Ilfov privind societatea pârâtă, cererea de chemare în judecată și înscrisurile aferente acesteia, respectiv constatare amiabilă de accident din data de 09.06.2015, polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./16/H16/DV nr._ emisă la data de 11.06.2014 de . Reasigurare SA, carte de identitate și permis de conducere privind pe intervenientul forțat M. M. A., certificat înmatriculare autoturism_, certificat de înmatriculare autoturism_, carte de identitate privind pe V. A., proces verbal de constatare a pagubelor la autovehicule din data de 10.06.2015, factura nr._ din data de 26.06.2015, calcul reparație, cerere de despăgubire formulată de V. A., contract de cesiune de creanță din data de 30.06.2015, notificare și borderou.
La data de 03.12.2015, intervenientul forțat a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . Service SRL, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată față de acesta, ca neîntemeiată, obligarea pârâtei . Reasigurare SA la plata daunelor materiale neachitate și a penalităților, astfel cum au fost ele precizate de reclamantă, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
În fapt, M. M. A. a fost chemat în judecată în calitate de intervenient forțat pentru ca instanța să oblige pârâta . Reasigurare SA la plata sumei de 10.396,46 lei, reprezentând daune materiale neachitate și la plata penalităților de 0,2 % pe zi de întârziere calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la achitarea integral a sumelor datorate.
Față de intervenient, acesta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, având în vedere următoarele prevederi legale, și anume: art. 54 din Legea nr. 136/1995 prevede că „drepturile persoanelor păgubite să exercite împotriva asigurătorului de răspundere civilă, in limitele obligației acestuia”.
În conformitate cu art.49 din Legea nr.136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Art. 27 din Legea nr. 136/1995 prevede că despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
Cum despăgubirile îndeplinesc toate condițiile, sunt mai mici atât decât valoarea mașinii cât și de plafonul de asigurare, societatea asigurătoare este obligată în baza art.42 și 49 din Legea nr. 136/1995 să plătească aceste despăgubiri, motiv pentru care intervenientul a solicitat a se observa că acesta nu poate fi obligat la plata sumei care a fost solicitată prin prezentul litigiu, întrucât asigurătorul s-a subrogat în această obligație prin contractul de asigurare RCA.
Ca o precizare, intervenientul a solicitat a se avea în vedere faptul că polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA prevede că limita de despăgubire pentru pagubele material este de 1000.000 euro, astfel că suma facturată, reprezentând daune materiale este sub acest plafon, astfel că se impune respingerea cererii față de intervenient ca neîntemeiată.
Având în vedere aceste aspecte, intervenientul a solicitat respingerea față de acesta a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea pârâtei . Reasigurare SA la plată, conform contractului de asigurare.
În drept, intervenientul a invocat dispozițiile art. 1349 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 136/1995.
La termenul de judecată din data de 03.12.2015, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a precizat că din debitul principal în cuantum de 10.396,46 de lei, pârâta a achitat suma de 10.070,80 de lei în data de 03.08.2015, după introducerea cererii de chemare în judecată din data de 14.07.2015, conform extrasului de cont atașat, solicitând continuarea judecății pentru diferența neachitată în cuantum de 325,66 de lei, pentru penalitățile de 0,2% pe zi de întârziere (calculate începând cu data de 14.07.2015, data depunerii cererii de chemare în judecată, până la achitarea integrală a debitului principal) și pentru cheltuielile de judecată compuse din taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial.
La același termen de judecată, intervenientul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat ca reclamantul să procedeze la îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în sensul că data producerii accidentului este 09.06.2015, și nu 06.09.2015, cum în mod greșit apare în cererea de chemare în judecată, reclamanta indreptand eroarea materiala strecurata în cererea introductiva.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 09.06.2015, intervenientul M. Mihaita Auras a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare_ si a produs un accident de circulatie, avariind autoturismul cu nr. de înmatriculare_, astfel cum reiese din inscrisurile aflate la filele 46, 51 și 47 dosar, autoturismul condus de intervenient fiind asigurat in temeiul contractului de asigurare RCA nr._ incheiat cu parata.
Articolele 1349 și 1357 din Codul Civil instituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, instituție juridică bazată pe următoarele elemente: fapta ilicită, prejudiciul produs prin săvârșirea faptei ilicite, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția făptuitorului. Instanța apreciază că în cauza de față sunt întrunite elementele menționate. Astfel, în privința faptei ilicite și a vinovăției asiguratului paratei, instanța apreciază că acestea au fost reținute prin constatarea amiabila de accident. În ceea ce privește prejudiciul produs de către asiguratul pârâtei prin săvârșirea faptei, instanța apreciază că acesta are caracter cert, atât în privința existenței (aspect ce rezultă din inscrisurile aflate la filele 46 și 51 dosar), cât și în privința posibilității de evaluare (aspect ce reiese din calculul reparatie nr.3809 EJ002 si factura fiscala aflata la fila 52 dosar). Pentru aceste motive, instanța apreciază, în temeiul art.55 din Legea nr.136/1995, că pârâtei ii incumbă obligația de a repara prejudiciul cauzat prin fapta asiguratului sau, iar corelativ, persoanei păgubite îi aparține dreptul de creanță aferent. Astfel cum reiese din contractul aflat la fila 58 dosar, proprietarul autoturismului avariat a cesionat către reclamanta dreptul de creanta în valoare de_,46 de lei, reprezentând c/val reparatiei autoturismului.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât, în speță, astfel cum reiese din extrasul de cont nr.167, parata a achitat la data de 03.08.2015 suma de 10.070,80 de lei, instanța apreciaza ca parata datorează diferența de 325,66 de lei si penalizarile de intarziere de 0,2% pe zi calculate de la data introducerii cererii, 15.07.2015, și până la data 03.08.2015 pentru suma de_,46 de lei, iar de la această dată pentru suma de 325,66 de lei până la data plății integrale, către reclamantă, calculate în baza art.38 din Norma nr.23/2014 a ASF.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite cererea precizata și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de sumei de 325,66 de lei, contravaloare despăgubiri, și a penalizărilor de întârziere de 0,2% pe zi calculate de la data introducerii cererii, 15.07.2015, și până la data 03.08.2015 pentru suma de_,46 de lei, iar de la această dată pentru suma de 325,66 de lei până la data plății integrale.
În conformitate cu disp. art.451 alin.2 și 453 alin.2 Cod procedura civila, instanța va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, având în vedere ca plata a fost realizata după introducerea cererii, și în parte a onorariului de avocat rezultat din chitanta nr.114/28.10.2015, apreciind că onorariul de 3200 de lei este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și contributia efectiva a aparatorului la solutionarea acesteia.
În ceea ce privește cererea intervenientului de i se acorda cheltuielile de judecată constand în onorariul de avocat, instanța apreciaza aceasta cerere ca neintemeiata, având în vedere ca reclamanta și-a exercitat drepturile direct împotriva asiguratorului de raspundere civila, citarea intervenientului fiind realizata în conformitate cu disp. art.57 alin.1 din Legea nr.136/1995, în conformitate cu care cel răspunzător de producerea pagubei va fi citat obligatoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizată formulată de reclamanta . Service SRL, cu sediul în Voluntari, ., județul Ilfov, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI RO_ și cu sediul ales la Cabinetul individual de avocatură G. M., în București, .. 53, sector 2, în contradictoriu cu pârâta .-Reasigurare SA, cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord nr. 10, Global Citv Bussines Park, Clădire 023, județul Ilfov, număr de ordine la Oficiul Registrului Comerțului J_, și intervenientul forțat M. M.-A., domiciliat în ., județul Dâmbovița, CNP_ și cu domiciliul ales în București, ., ., apartament 68, sector 5, la avocat I. M..
Obligă pârâta la plata sumei de 325,66 de lei, contravaloare despăgubiri, și a penalizărilor de întârziere de 0,2% pe zi calculate de la data introducerii cererii, 15.07.2015, și până la data 03.08.2015 pentru suma de_,46 de lei, iar de la această dată pentru suma de 325,66 de lei până la data plății integrale, către reclamantă.
Obligă pârâta la 1624,32 de lei, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Respinge cererea intervenientului forțat de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Succesiune. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9718/2015.... → |
|---|
