Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9768/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9768/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 9768/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9768
Ședința din Camera de Consiliu din data de 24.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta S.C. S. .. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. H. S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 17.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 24.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.05.2015, sub nr._, reclamanta S. . cu pârâta ., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei sumei de 2497,13 lei, reprezentând debit principal, 309, 64 lei reprezentand cheltuieli urmărire debit conform contract de mandat nr. 9222/20.03.2015 și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între ea și debitoarea s-au desfășurat relații comerciale, în forma complexă, conform obiectului de activitate, colaborare, în urma căreia au fost emise de către debitoare facturile fiscale atașate cererii.
A precizat reclamanta că, marfa furnizată de către debitoare nu a fost în conformitate cu înțelegerea parților, s-a efectuat un retur de marfă între acestea, motiv pentru care au fost emise facturile de retur cu nr._, respectiv_, ramând un rest de achitat de debitoare în cuantum de 2497,13 lei.
Reclamanta a învederat că debitoarea a fost notificată în vederea achitării datoriei, însă demersurile inițiate au rămas fără rezultat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, precum și dispozițiile art. 2 alin. 1 indice 2 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei tranzacție bancară reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru, fișă furnizor, factura fiscală . nr._ din 28.02.2014, contract de mandat.
Prin cererea și înscrisurile anexate (f. 19-26), depuse la dosarul cauzei în data de 12 iunie 2015, reclamanta s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin rezoluția din data de 25.05.2014 (f. 16).
La data de 13.10.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a arătat că suma pretinsă de reclamantă nu reprezintă o creanță lichidă și exigibilă reclamanta invocând drept temei al pretențiilor o „fișă de furnizor” emisa de ..
Din cerere rezultă că reclamanta dorește un discount mai mare de 8% pentru produsele acceptate de a retur și a calculat o sumă de bani fără o bază contractuală.
Pârâta a precizat că a încheiat contractul de comodat nr. 10/03.06.2013 cu reclamanta, prin care aceasta a primit în folosință o mașină automată pentru prepararea vopselelor, un shaker și un computer.
În urma relațiilor comerciale pe care le-a avut cu reclamanta, am fost de a fost de acord să îi încredințeze gratuit un utilaj de preparat vopsele, în scopul obținerii de profit împreună, după cum urmează: dând utilajul în custodie, reclamanta a cumpărat de la ea materie primă (pigmenți și baze de colorare) cu care obținea un produs finit pe care îl vindea mai departe cu adaos comercial. Astfel, ambele părți obțineam profit: parata prin faptul că reclamanta cumpăra pigmenți și baze de la ea, iar reclamanta prin vânzarea vopselelor obținute cu utilajele sale, sau altă marfă cumpărată cu marca V. la care aplica și un adaos comercial.
Astfel, în considerarea contractului de comodat s-au semnat 2 contracte de vânzare cumpărare între cele două societăți comerciale, prin care s-au stabilit mai multe clauze contractuale cu privire la comercializarea produselor.
La data de 15.04.2015 s-a semnat contractul de vânzare cumpărare nr. 150, prin care se stabilea la art. 3.1. un target anual în valoare netă de 30.000 lei, împărțit pe trimestre, de care depindea aplicarea discountului maxim de 10%. În bază acestor contracte se cumpărau de către reclamată, pigmenți și baze pentru colorarea vopselurilor și alte produse marca V. ce urmau a fi revândute.
Deși reclamanta a achiziționat marfa de la ea, nu a respectat clauzele contractuale și nu a atins targetul anual impus prin contractul mai sus menționat, acum mai vrea discount maxim și la marfa de retur. Probabil reclamanta a calculat tot 10% și pentru retur, deoarece inițial ea aplicat un discount de 10% pentru marfa primară achiziționată de reclamantă, deși nu a fost respectat targetul din contract.
Deși s-au achiziționat produsele în baza unui contract, reclamanta nu a reușit să comercializeze nici măcar marfa achiziționată inițial, și i-a solicitat să o schimbe (să o accepte la retur). Fiind de bună credință, pârâta a menționat că a acceptat acest retur, urmat de o nouă distribuire a mărfii schimbate, cu toate că nu s-a obligat la acest lucru decât în condiții excepționale, așa cum rezultă din art. 7.3 din contractul de vânzare-cumpărare. Practic, a acceptat să schimbe marfa cumpărată de la ea, cu altă marfă pe cheltuiala sa.
Pârâta a învederat că în mod eronat susține reclamanta în cererea de chemare în judecată, faptul că marfa nu a fost conformă cu cerințele sale, din moment ce inițial a cumpărat marfă și ulterior a solicitat schimbarea mărfurilor, din culpa acesteia nu a reușit să își vândă marfa achiziționată pe stoc.
Pârâta a menționat că a ridicat marfa dată retur de la reclamantă și a înlocuit-o cu cea nouă, pe cheltuiala sa, fiind îndreptățită să aplice un discount mai mic, conform contractului comercial.
În aceste condiții, între facturile de retur invocate de reclamantă pot apărea diferențe datorită faptului că s-a aplicat un discount de doar 8% pentru marfa nouă dată la schimb, pentru a-și acoperi cheltuielile de transport făcute, ținând cont că nu mai putea vorbi de un transport gratuit, din moment ce s-a vorbit de o solicitare de retur care s-a făcut de către reclamantă.
Pârâta a învederat că reclamanta a făcut niște calcule greșite și nu a ținut cont de mai multe condiții când a aplicat reducerea de discount, astfel: reclamanta nu și-a îndeplinit targetul indicat la art.3.1. din contract, astfel încât nici la marfa inițială nu trebuia aplicat un discount de 10%, la reducerea discount.ului de la 10% la 8% la produsele primite la retur s-a aplicat reducerea de 2%, pentru a scoate cheltuielile de transport pentru marfa veche și marfa nouă, nu mai putea suporta și pentru marfa de la retur un discount de 10% în condițiile în care se fac cheltuieli suplimentare pentru transportul înapoi a mărfurilor achiziționate inițial și aducerea de marfă nouă pentru retur la sediul reclamantei, ultimul contract de vânzare cumpărare s-a semnat la data de 19.03.2015, cu nr. 143 și prevede clar un discount de 6%, iar ea a aplicat 8% pentru marfa din retur.
Cu toate acestea, deși credea că are relații comerciale bune, a primit de la reclamantă în ianuarie, notificarea nr. 271/27.01.2015, prin care i se solicita să achite un pretins debit de 3.076,33 lei.
Deși a luat legătura cu reclamanta și i-a explicat situația, în luna martie a anului 2015, a primit adresa nr._/23.03.2015, prin care a fost notificată să plătească o altă sumă, în cuantum de 2.806,77 lei.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1030 Cod procedură civilă.
Pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei următoarele: contract de comodat nr. 10 din 03.06.2013, proces-verbal de inventar din 23.11.2013, contract de vânzare-cumpărare comercială nr. 190 din 15.04.2013, contract de vânzare-cumpărare comercială nr. 143/19.03.2015, notificarea nr. 271/27.10.2015, fișă furnizor, corespondență email, răspuns la notificarea nr. 271/27.10.2015, notificare de atenționare nr._ din 23.03.2015, înștiințare de plată.
Cererea a fost legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de vanzare-cumpărare comercială nr.150/15.04.2013, potrivit cu care se obliga să cumpere de la reclamantă produsele comercializate de aceasta, urmând să beneficieze de un discount intre 4% și 10%, în funcție de condițiile stabilite potrivit art.3.1 din Contract.
S-a convenit că nu se acordă discount pentru comenzi mai mici de 700lei-1500 lei, precum si că vânzătorul asigură transportul gratuit în condițiile art.4.3 din Contract.
Reclamanta- cumpărător solicită obligarea pârâtei- vânzător la plata sumei de 2497,13 lei, aferentă unui retur de marfă pentru care reclamanta ar fi emis facturile de retur cu nr._/28.02.2014, respectiv nr._/28.02.2014.
In dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a depus un înscris –fișă furnizor-(fila 9 dosar) întocmit de ea, potrivit cu care soldul final al tranzactiilor derulate cu parata în perioada ianuarie 2014-mai 2015 este in sumă de 2497,13 lei.
Parata nu neagă că a acceptat returul de marfă, însă potrivit notificării de la fila 59 dosar, a încunostiințat-o pe reclamantă că acceptarea a fost sub condiție, respectiv marfa returnată să fie înlocuita cu altă marfă.
Potrivit clauzei inserate la art. VII.7.3 s-a convenit că marfa comandată și livrată nu se returnează. S-a mai stipulat că vânzătorul acceptă returul de marfă numai în condiții excepționale, cu respectarea condițiilor acolo prevăzute.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar (f.9, 74, 95) cu declarația martorului audiat în cauză, instanța retine ca între parți s-au derulat relații comerciale complexe potrivit cu care parata a acceptat din rațiuni comerciale, de politică de păstrare a clientelei, să primească retur o parte din marfa livrată anterior reclamantei (și de o valoarea mult mai mare decat debitul solicitat potrivit cererii), a livrat in continuare marfă reclamantei, care la rândul ei înregistra o datorie fată de parată în sumă de 2966 lei.
Ori în condițiile în care potrivit art.4.3 din Contract vânzătorul s-a angajat să asigure transport gratuit cumpărătorului numai pentru marfa cumpărată de acesta, a respectat conventia cu privire la aplicarea discountului, iar reclamanta nu a achitat în totalitate ceea ce datora paratei, nu se poate retine că reclamanta a făcut dovada pretențiilor alegate.
Față de considerentele expuse anterior si de dispozițiile art.1270.Cod.Civ., potrivit cu care obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege intre parțile contractante, instanta apreciaza ca, în speță, reclamantă nu a făcut dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile pe care o are impotriva pârâtei, in cuantumul solicitat in capatul principal de cerere si în conditiile prevazute de art.662 Cod Pr.Civ., și art.1025 și urm. din Cod Pr.Civ.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 309, 64 lei, reprezentând cheltuieli urmărire debit, conform contract de mandat nr. 9222/20.03.2015, se retine că nu s-a făcut dovada obligației de plată, nici a cuantumului acesteia, simpla depunere a unei copii aproape ilizibile a unui contract de mandat (f.11) nefiind aptă să conducă la admiterea cererii sub acest aspect.
Vazând cele anterior reținute și temeiurile de drept invocate, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.453 Cod de procedură civilă, pârâta urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta S. . sediul procesual ales în B., .. 60 la sediul U. și Asociații SRL, persoana însărcinată cu primirea corespondenței fiind B. A. A., având nr. de înregistrare în Registrul Comerțului J_, CUI RO18714371, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, ., lot. 1, subparcela 1 sector 6, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/_/2005, CUI RO_, cu sediul ales la Cabinet de Avocat D. N. M. din București, .. 18, ., ., sector 1, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta să plătească paratei sumă de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Executorie.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti.
Pronunțată in ședința publica azi, 24.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. AndreiGeorgiana Ș.
Red.A.G./Thred.TPC
4 ex./22.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9587/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9790/2015. Judecătoria... → |
|---|
