Contestaţie la executare. Sentința nr. 1409/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1409/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 1409/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1409
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. L.
GREFIER: Z. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. și T. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezentat contestatoarea, prin consilier juridic C. F., care depune la dosarul cauzei delegația, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect contestație la executare, aflându-se la primul termen de judecată, precum și faptul că a fost depus dosarul de executare.
Instanța invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 și acordă cuvântul părților cu privire la această excepție.
Contestatoarea, prin reprezentant solicită admiterea excepției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.10.2014 sub nr._, contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în contradictoriu cu intimații B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. și T. N., a formulat contestație la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1469/2014.
În prealabil, referitor la solicitarea privind suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare, contestatoarea a apreciat că instituția militară, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, este scutită de la plata sumei instituite cu titlu de cauțiune, prevăzută la art. 718 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 30 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituțiile publice sunt scutite de plata taxelor și cauțiunii, indiferent de calitatea procesuală a acestora, pentru cererile, acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, ,,când au ca obiect venituri publice”, iar C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este o instituție publică, ale cărei cheltuieli curente și de capital se asigură integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naționale, conform art. 62, alin.1, lit. a din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
De asemenea, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este scutită de plata taxelor și a cauțiuni în temeiul art. 7 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.
Totodată, contestatoarea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 718, alin.4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu”.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației la executare, aceasta fiind determinată de faptul că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice, având în vedere modificările legislației. Prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea prevederilor Legii nr.119/2010 și ale Legii nr.164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010.
Pe fond, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1469/2014.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1046/2011, pronunțată de Tribunalul Valcea în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2517/07.12.2011, a fost admisă acțiunea formulată de intimatul T. N., s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr._/15.11.2011 și menținerea deciziei de pensionare emisă de Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, întemeiate pe dispozițiile Legii nr.164/2001.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, în perioada 2010-2013, s-a desfășurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale.
În prima etapă, potrivit art.4 alin.1 lit. a din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001 s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a HG nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010.
Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa a doua, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
În același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat.
A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr.241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001.
În vederea îndeplinirii cu celeritate, de către C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, intimatul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011, i-au fost achitate în luna februarie 2011.
Contestatoarea a subliniat că, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultra activând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Sub acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că instanțele de judecată nu au competența „de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifică și abrogă norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective”.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art.1 lit. c - h din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
Potrivit acestei Decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „sunt supuse revizuirii și pensiile (...) care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci când deciziile de recalculare emise (...) au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri”.
Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este aplicabilă, mutatis mutandis, și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a - b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 la situația pensiilor militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a - b din Legea nr.119/2010, a fost evidențiată și de către Curtea Constituțională, în motivarea Deciziei nr.323 din 10 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor ale art. 20 din anexa nr.3 la aceeași ordonanță de urgență (care prevăd că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definite și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după. caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii”).
Ca urmare a celor prezentate, contestatoarea a precizat că, prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, până în prezent, intimatului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 1046/11.10.2011.
În dovedirea menținerii în plată a drepturilor de pensie avute în luna decembrie 2010, precum și a plății, în luna februarie 2011, a diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie și cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării în temeiul Legii nr.119/2010, anexând Buletinul de calcul pentru T. N..
Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 1046/11.10.2011, intimatul a încercat în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor OUG nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011. Intimatul a încercat acest artificiu chiar în condițiile în care Legea nr.241/2013, potrivit art. 1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1469/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri (filele 6-13).
La data de 07.11.2014, prin compartimentul registratură, intimatul B. B. Ș. C. și D. N., a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale.
Intimata T. N. nu a formulat întâmpinare.
Urmare solicitării instanței, la data de 29.01.2015, prin compartimentul registratură, B. Ș. C. și D. N. a depus la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul execuțional (filele 36-52).
Analizând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 713 Cod procedură civilă, (1) Contestația se introduce la instanța de executare. (2) În cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul. În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului. (3) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.
Întrucât prin decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 a fost declarat neconstituțional art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, normă cu caracter special care prevedea stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc, pentru stabilirea instanței de executare în sensul Codului de procedură civilă raportarea se face la dispozițiile de drept comun care reglementează stabilirea competenței teritoriale a instanței, respectiv dispozițiile art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul debitorul, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, instanța care a și pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite în dosarul de executare contestat.
Instanța constată însă că, în concret, contestatoarea a invocat motive de contestație la executare care atrag atât competența materială a Judecătoriei Sectorului 6 București, respectiv criticile aduse modalității de stabilire a cheltuielilor de executare, cât și motive care atrag competența materială a Tribunalului Argeș, astfel cum se va argumenta în continuare.
Astfel, prin contestația la executare formulată, s-a invocat intervenirea unui impediment la executarea sentinței civile nr. 1046/2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2517/07.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, constând în . O.U.G. nr. 1/2011, care a modificat prevederile legale în material stabilirii drepturilor de pensie.
În consecință, soluționarea contestației la executare prin prisma acestor motive presupune analiza dispozițiilor legale specifice în materia pensiei și impactul acestor dispoziții legale asupra deciziei vizate de sentința civilă pusă în executare silită.
Or, analiza acestor aspecte este de competența exclusivă a instanței specializate în materia asigurărilor sociale.
Totodată, instanța reține că potrivit art. 153 lit. i din Legea nr. 263/2010, tribunalul judecă în primă instanță litigiile privind contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi și având în vedere și dispozițiile art. 154 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, se constată că motivele de contestație anterior analizate atrag competența Tribunalului Argeș de soluționare a cauzei.
Având în vedere faptul că unele motive de contestație atrag competența Judecătoriei Sectorului 6 București, iar altele competența Tribunalului Argeș, având în vedere și identitatea de rațiune, instanța constată că, în cauză, devin incidente dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unui instanțe de grad mai înalt.
În consecință, instanța apreciază că revine Tribunalului Argeș competența de a soluționa în integralitate acțiunea, astfel încât instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, instanța de la domiciliul creditorului, beneficiar al pensiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, în contradictoriu cu intimații B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N., cu sediul în București, .. 17, sector 3, C. RO_ și T. N., domiciliat în Râmnicu V., .. 20, ., ., în favoarea Tribunalului V..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.LE/Thred. F.Z./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1350/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1417/2015. Judecătoria... → |
|---|
