Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Hotărâre din 19-02-2015, Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 1383/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află judecarea cererii având ca obiect ordonanță de plată formulată de creditoarea L. G. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea I. C. S.R.L.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.02.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pentru data de 19.02.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.10.2014, sub numărul_, creditoarea L. G. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu debitoarea I. C. S.R.L. cerere de emitere a unei ordonanțe de plată pentru suma totală de 33.269,23 lei RON, reprezentând debit principal - contravaloare marfă vândută/livrată, dar neachitată de debitoare, conform facturilor enumerate în acțiune; obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în suma de 17.233,34 lei, pentru perioada 15.05.2014 ( data ultimei scadente a facturilor) până la data de 15.10.2014 și în continuare 0,10% /zi de întârziere la valoarea debitului neachitat ( 33,26 lei/zi), până la plata integrală a acestuia; obligarea debitoarei la plata daune interese suplimentare minimale, contravaloarea în lei la data plații a sumei de 40 Euro; obligarea debitoarei la plata sumelor menționate mai sus, în termen de 10 zile, de la comunicarea somației de plată și obligarea debitoarei la plata în continuare atât a dobânzii legale cât și actualizarea debitului de la data de 15.01.2013 până la plata efectivă a debitului; obligarea debitoarei la plata tuturor cheltuielilor de judecată (taxe de timbru, onorariu avocat, timbre judiciare și altele).
În motivare, creditoarea a arătat că deține față de debitoarea I. C. S.R.L., creanțe certe, lichide și exigibile, în cuantum 33.269,23 lei, astfel cum rezultă din contractul de cooperare nr. 62 din 15.02.2013 și din facturile fiscale enumerate și anexate prezentei acțiuni, facturi ce sunt recunoscute de debitoare.
Facturile fiscale au fost emise asupra debitoarei în baza achizițiilor de materiale pe care aceasta le făcea de la firma creditoare (profile de aluminiu, piese pentru tâmplărie de aluminiu) și sunt semnate și ștampilate de delegatul debitoarei.
Facturile fiscale neachitate de debitoare sunt următoarele: factura_ din 1.04.2013, scadentă la 15.05.2014, în valoare de 14.387,60 lei, factura_ din 12.03.2013, scadentă la 25.04.2013, în valoare de 1.377,34 lei; factura_ din 12.03.2013, scadentă la 25.04.2013, în valoare de 20.752,941ei (parțial neachitată).
Relațiile comerciale dintre părți în care S.C. L. G. S.R.L. a avut calitate de vânzătoare, iar debitoarea S.C. I. C. S.R.L., a avut calitate de cumpărătoare s-au derulat prin livrarea mărfurilor din locația creditoarei, aflată în Sector 6 București, ceea ce determina competența teritorială a Judecătoriei sector 6 București în soluționarea litigiului.
Potrivit art. 7.3 din contractul 62/15.02.2013, în caz de neplată se prevăd penalități de întârziere de 0,1% pe zi.
Pentru simplificarea modalității de calcul a penalităților de întârziere pentru neplata la termenul scadent a facturilor, creditoarea a înțeles să renunțe la penalitățile ce le-ar fi putut pretinde de la data scadenței fiecărei facturi datorate anterior datei de 15.05.2013 și a simplificat și limitat pretențiile actuale privind calculul penalităților datorate începând cu data de 15.051.2013, întrucât acesta era termen de plată scadent al ultimei facturi ce a fost emisă debitoarei (factura_/01.04.2013), intervalul de calcul fiind până la data formulării acțiunii.
În consecință, penalitățile de întârziere pentru perioada 15.05._14 se determină astfel: 33.269,23 lei x 0,1%/zi x 518 zile = 17.233,34 lei.
Din data de 15.10.2014 continuă să se acumuleze penalități de întârziere până la achitarea debitului, cuantumul penalităților fiind de 25,26 lei/zi ( 33.269,23 lei x 0,1%).
Pentru recuperarea debitului restant de la I. C. S.R.L. creditoarea a arătat că a făcut numeroase demersuri pe lângă debitoare, inclusiv trimiterea unor notificări prin care îi solicita urgentarea plăților. Din păcate, debitoarea nu și-a achitat obligațiile de plată nici după împlinirea termenului de 15 zile de la comunicarea notificării 123/24.09.2013 prin executor judecătoresc ( Somaldoc P. D.)
Art. 1270 Noul cod civil înțelege factura ca un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată și naște obligația de plată a clientului. Factura, independent de semnătură, dovedește fața de emitent încheierea și condițiile de existență a operațiunii comerciale pe care o menționează.
Pentru a avea forță probanta față de o persoană care nu a redactat-o, în speță față de I. C. S.R.L., factura trebuie fie semnată sau acceptată de către beneficiară. Față de emitent factura este asimilată, prin conținut, unei mărturisiri judiciare, iar față de destinatar constituie mijloc de probă numai dacă este acceptată. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit prin fapte concludente. În speța de față I. C. S.R.L. a acceptat la plată facturile enumerate prin preluarea mărfurilor, semnarea și ștampilarea facturilor.
Potrivit dispozițiilor art. 1013 din Noul Cod de procedura civilă, această procedură se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani constatate printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestări.
În primul rând, pentru a fi îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii de emitere a ordonanței de plată, creditoarea arată că dovedește existența unei creanțe a cărei obligație corelativă constă în obligația debitorului de a plati o sumă de bani, izvorul obligației fiind contractul comercial și facturile fiscale.
Raportând situația de fapt la prevederile 1.013 Noul Cod de Procedură Civilă, rezultă că petenta este titulara unor creanțe certe, lichide exigibile în valoare totală de 33 269,23 lei (suma facturilor enumerate în acțiune).
De asemenea, penalitățile contractuale, limitate voluntar, sunt creanțe certe, lichide și exigibile, putând fi determinate valoric în funcție de debitul de bază și numărul de zile de întârziere prin aplicarea prevederilor contractuale ( nu este necesară expertiză contabilă). Astfel, creanța totală este certă în sensul dispozițiilor legale, întrucât existența acesteia nu este discutabilă din punct de vedere juridic.
Creanța este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puțin, este determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz sunt opozabile debitoarei. În raport de aceste dispoziții legale, creditoarea a apreciat că, creanța prezentată este lichidă, cuantumul acesteia fiind determinat prin facturile fiscale .
Creanța este exigibilă în cazul în care termenul prevăzut în favoarea debitoarei s-a împlinit. În cauza de față, există contract comercial și facturi fiscale cu termene de plată scadente. Toate facturile au întârzieri la plată și ultimul termen de plată s-a împlinit anterior sau la data de 15.05.2014.
În ceea ce privește obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere creditoarea a învederat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1523 Noul Cod Civil, conform cărora debitorul este de drept în întârziere în cazul nu a fost executată obligația de plată a unei sume de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi. Deci datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
De asemenea, pentru aceleași motive, debitoarea trebuie obligată la plata penalităților contractuale și în continuare, de 0,1 %/zi, până la data plății efective a debitului.
În drept, creditoarea a invocat prevederile art. 1013 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, art. 10 din legea 72/2013, art. 1270 și urm. Noul Cod Civil, art. 1411 Noul Cod Civil art. 1469 și urm. Noul Cod Civil, art. 1488 Noul Cod Civil, art. 1495 Noul Cod Civil ,1516 și 1523 Noul Cod Civil
În susținerea cererii, creditoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: comenzi emise de client; fișa contului clientului; facturile fiscale:_/1.04.2013; facturile fiscale:_/12.03.2013; facturile fiscale:_/12.03.2013; notificarea 123/24.09.2013 și dovada de comunicare; certificat constatator ONRC privind I. C. S.R.L.; certificat constatator ONRC privind L. G. SRL.
La data de 11.02.2015 debitoarea a formulat cerere prin care a invocat excepția prematurității acțiunii, întrucât creditoarea nu a făcut dovada că anterior datei formulării cererii întemeiate pe prevederile titlului IX privind procedura ordonanței de plată ar fi comunicat somația de plată debitoarei.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, invocată de debitoare prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Conform art. 1.014 Cprciv, din titlul IX ce reglementează procedura ordonanței de plată, creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Această somație întrerupe prescripția extinctivă potrivit dispozițiilor art. 2.540 din Codul civil, care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 1016 al 2 din același act normativ, la cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate și orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somației prevăzute la art. 1.014 alin. (1) se va atașa cererii sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.
În speță, cu înscrisurile atașate la filele 8-11 din dosar creditoarea a făcut dovada îndeplinirii procedurii reglementată de art. 1014 al. 1 Cpr. civ doar în ceea ce privește suma datorată în baza facturilor nr ._/12.03.2013 și nr._/1.04.2013, nu și a facturii nr._/12.03.2013, această din urmă factură nefiind menționată în cuprinsul somației nr. 123/24.09.2013, comunicată debitoarei la data de 30.09.2013 prin intermediul B. Șomaldoc P. D. .
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte excepția invocată de debitoare și va respinge cererea de acordare a sumei de 1.377,34 reprezentând contravaloarea facturii nr._/12.03.2013, ca inadmisibilă .
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La 12.03.2013 și respectiv, la 1.04.2013, creditoarea L. G. SRL a livrat produse debitoarei I. C. SRL, pentru care a emis facturile fiscale nr. nr._/12.03.2013, în valoare de 14.387,60 lei și nr._/1.04.2013, în valoare de 20.752,94 lei, parțial achitată.
Instanța reține că între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, pentru care noul Cod Civil (în vigoare la data emiterii facturii ) nu cere forma scrisă, voința de contracta putând fi exprimată, conform art. 1240 al. 1, fie verbal, fie în scris.
Existența acestui contract a fost probată, astfel cum prevede art. 46 din Codul Comercial (în vigoare la data derulării raporturilor comerciale dintre părți), cu facturile fiscale mai sus arătate, care, fiind însușite de către debitoare prin semnătură și ștampilă, fac dovadă în legătură cu existența actului juridic intervenit între părți și cu executarea operațiunii care constituie obiectul său.
Potrivit art.1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar conform art 1350 din același act normativ, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, în caz contrar este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și are obligația reparării acestui prejudiciu.
Instanța mai reține că, deși creditoarea a dovedit existența creanței sale, debitoarea nu a probat îndeplinirea obligației ce-i revenea conform contractului, de a plăti prețul produselor ce i-au fost livrate.
Potrivit art.1013 din noul C de procciv procedura reglementată de titlul respectiv este o procedură specială ce se desfășoară în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art 662 din același act normativ creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficial termenului de plată.
În cauza de față, facturile nr._/12.03.2013 și_/1.04.2013, ce au fost emise de creditoare pentru bunurile livrate debitoarei, au fost însușite de debitoare, având în vedere faptul că au fost semnate și ștampilate de reprezentanții acesteia .Mai mult, prin extrasul de cont nr. 29/9.01.2015 debitoarea a recunoscut existența debitului pretins de creditoare. Prin urmare, se reține ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 1013 al. 1 Cprciv privind existența unui înscris însușit de părți, care să ateste creanța pretinsă. Din aceleași înscrisuri rezultă și caracterul lichid al creanței, cuantumul acesteia fiind clar determinat, respectiv suma de_,54 lei, din care a mai rămas de achitat_,89 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate. În ceea ce privește caracterul exigibil al creanței, acesta rezultă din mențiunile efectuate în cuprinsul facturilor conform cărora debitoarea avea obligația achitării contravalorii bunurilor la 25.04.2013 și respectiv, la 15.05.2013.
Referitor la penalitățile de întârziere, se reține că cererea creditoarei în acest sens este neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui acord de voință al părților cu privire la o astfel de clauză .
În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele interese minimale, se reține că în art. 21 din Legea 72/2013 se prevede că dispozițiile acestei legi, cu excepția prevederilor art. 15, nu sunt aplicabile obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante înainte de data intrării în vigoare a respectivei legi. Cum actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 5.04.2013, iar conform celor mai sus arătate contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat de părți anterior acestei date, instanța va respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere privind daunele interese minimale .
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată, iar în temeiul art.1021 din noul C de proc civilă va ordona debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de_,89 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/12.03.2013 și_/1.04.2013, actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă de la data de 15.05.2013 pană la data plății,.
Reținând culpa procesuală a debitoarei, în baza art. 453 al.1 C.pr.civ.,instanța o va obliga și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă de timbru. Instanța nu va acorda creditoarei sumele achitate cu titlu de onorariu de avocat, având în vedere că dovada achitării acestuia s-a depus după închiderea dezbaterilor, iar conform art. 394 al.3 Cprciv după închiderea dezbaterilor părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția invocată de debitoare, respectiv numai în ceea ce privește cererea de acordare a sumei de 1.377,34, reprezentând contravaloarea facturii nr._/12.03.2013 .
Admite în parte acțiunea formulată de creditoarea L. G. S.R.L., cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 319, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1999, având CUI_, în contradictoriu cu debitoarea I. C. S.R.L., cu sediul în Bacău, 9 MAI, nr. 24, ., jud. Bacău, CUI_, J_ .
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei, în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de_,89 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/12.03.2013 și_/1.04.2013, actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă de la data de 15.05.2013 pană la data plății.
Respinge cererea de acordare a penalităților de întârziere, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de acordare a sumei de 1.377,34 reprezentând contravaloarea facturii nr._/12.03.2013, ca inadmisibilă.
Obligă debitoarea la 200 lei cheltuieli de judecată către creditoare.
Cu cerere în anulare pentru ambele părți în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. Jud. GA. / Thred JA
4 ex. / 23.03..2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1417/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1414/2015.... → |
|---|
