Contestaţie la executare. Sentința nr. 2783/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2783/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2783/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2783
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe creditorul B. SA, în contradictoriu cu intimații B. T. G. și N. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 coroborat cu art. 650 Cod procedură civilă, apreciază că instanța este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea litigiului.
De asemenea, instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod de procedură, civilă apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează 3 luni de zile.
Instanța, considerând proba cu înscrisuri, solicitată de contestatoare prin cererea de chemare în judecată și proba cu înscrisuri, solicitată de intimatul B. T. G., prin întâmpinare, ca, fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, o încuviințează.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul instanței la data de 26.02.2015, contestatorul B. S.A., în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc T. G. și N. I., a solicitat să se dispună anularea procesului verbal din data de 30.01.2015 încheiat în dosarul de executare 784/2012 de B. T. G. prin care acesta a dispus încetarea executării silite, continuarea executării silite în dosarul de executare nr. 784/2012 și obligarea intimatul B. T. G. la suportarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatorul a arată că la data de 15 mai 2012, a încheiat contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732 cu B. Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. O., prin care părțile au agreat modalitatea desfășurării procedurii executării silite în privința debitorilor acestuia.
În temeiul contractului, contestatorul a transmis o cerere de executare silită împotriva debitorului acestuia, astfel fiind constituit dosarul de executare silită menționat.
Acesta arată că a preluat dosarul B. T. G. a preluat dosarul de executare constituit ca urmare a cereri acesteia ulterior dezasocierii față de executorul judecătoresc M. O..
Contestatorul menționează că a achitat în totalitate sumele reprezentând avans de onorariu și de cheltuieli de executare silită, în conformitate cu dispozițiile contractului.
Deși B. T. G. nu a recuperat de la debitor sumele cuprinse în titlul executoriu, acesta a transmis contestatoarei adresă prin care a pus în vedere să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale de cheltuieli, excluzând sumele deja plătite cu titlu de avans).
Contestatorul arată că, prin această adresă, executorul a menționat că „în condițiile în care creditorul nu va înțelege să îți îndeplinească obligația de plată a cheltuielilor de executare ce au fost solicitate a le avansa, considerăm că acesta înțelege să creeze o aparență a diligențelor pe care le exercită pentru valorificarea dreptului său, împiedicând totodată desfășurarea normală a activității executorului judecătoresc urmând a constata că subzistă temeiul închiderii dosarului, lipsa de stăruință a acestuia urmând a fi calificată ca o manifestare tacită de renunțare la executare. În conformitate cu dispozițiile art. 3717 alin. 2 cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare".
Alături de această adresă, B. T. G. a transmis procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiate în cadrul dosarelor de executare, ce au fost astfel comunicate pentru prima dată.
Contestatorul arată că aceste înscrisuri au fost transmise în cadrul a 204 de dosare de executare, în condițiile în care nu a renunțat în niciun fel la executarea silită în respectivele dosare, ci, dimpotrivă, a înaintat periodic către B. G. cereri de stăruire în executare, aspect reținut de instanțele de judecată și recunoscut chiar de către intimat în cadrul contestațiilor la executare.
Acesta menționează că până la momentul formulării cererii, instanțele de judecată au dispus obligarea executorului la continuarea executării silite în 90 de dosare, și au dispus diminuarea onorariului acestuia în 6 dosare, în timp ce alte 47 de dosare sunt în curs de soluționare. Mai mult, 32 dintre aceste soluții sunt definitive și irevocabile potrivit Codului de procedură civilă de la 1865.
Cu toate că a fost obligat la continuarea executării silite într-un număr covârșitor de cauze, B. T. G. a început executarea silită împotriva contestatorului în baza proceselor verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, fiind înființate popriri pe contul bancar al acestuia, iar împotriva acestor popriri au fost formulate contestații la executare în 126 de dosare de executare.
Contestatoarea mai arată că cu toate că B. T. G. a obținut de la B. pe calea executării silite sumele stabilite prin procesele verbale cu titlu de cheltuieli de executare în 126 de dosare de executare, la data de 04.02.2015, acesteia i-au fost comunicate procese verbale de încetare a executării silite într-un număr de 31 de dosare de executare, iar la data de 10.02.2015, în alte 11 dosare, întemeiate pe dispozițiile art. 3715 lit. b) din Codul de procedură civilă, apreciind că nu mai poate fi efectuată executarea silită din cauza lipsei de bunuri urmăribile ale debitorilor.
Acesta subliniază că în toate cele 41 de dosare menționate, B. T. G. și-a încasat în totalitate onorariile și cheltuielile efectuate, prin executarea silită a conturilor bancare.
Mai mult decât atât, contestatorul învederează faptul că procesul-verbal ce face obiectul contestații este o nouă măsură abuzivă întreprinsă de B. T. G..
În motivarea susținerilor sale, contestatorul face referire la dispozițiile art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, art. 54 din Statutul din 3 septembrie 2010 al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărârea 19/2010, art. art. 3711 alin. (3), alin. (6) din codul de procedură civilă de la 1865.
Mai mult, părțile au prevăzut prin contract faptul că executorul judecătoresc se obligă să execute dispozițiile rezultate din titlul executoriu a cărui executare s-a solicitat, urmând a lua toate măsurile pentru realizarea cu celeritate a drepturilor și obligațiilor rezultate din acesta.
Împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită în lipsa achitării integrale a sumelor reprezentând onorarii și cheltuieli, contestatorul a formulat contestație la executare, solicitând instanței de judecată obligarea B. T. G. la continuarea executării silite, anularea Adresei, iar în subsidiar, în măsura în care ar fi constatată obligația sa de a suporta aceste cheltuieli, diminuarea sumelor și anularea în tot sau în parte a proceselor verbale.
Analizând dispozițiile legale și contractuale, precum și dosarele de executare silită, instanța de judecată a stabilit că sumele solicitate nu sunt în sarcina creditoarei și, nerezultând alte impedimente pentru continuarea executării silite din dosarul de executare silită sau din susținerile executorului judecătoresc, a dispus obligarea executorului judecătoresc la continuarea necondiționată a executării silite.
Astfel, contestatorul arată că Judecătoria Sectorul 3 București a stabilit că ,,din această adresă rezultă clar refuzul B. de a continua executarea silită, dar pentru motive nejustificate, netemeinicia acestora fiind recunoscută în parte chiar și de B. ulterior, prin întâmpinarea depusă”.
Mai mult, acesta arată că analizând actele de executare efectuate până la momentul soluționării contestației la executare, unele instanțe de judecată au apreciat demersurile efectuate de B. T. G. ca fiind insuficiente.
Astfel, Judecătoria Sector 6 București a reținut că „în speță nu a fost depusă la dosar dovada unor suficiente diligente pentru a identifica bunurile debitoarei, ci doar o adresă de răspuns de la AFP Sector 6, motiv pentru care instanța apreciază, în raport de actele existente la dosarul de executare, că nu este dovedită insolvabilitatea debitoarei.”
În acest sens s-a pronunțat și Judecătoria Sectorul 4 București, reținând că „se constată că executorul judecătoresc nu a depus suficiente diligențe pentru a identifica bunurile debitorului, a emis doar o adresă către DGITL - Primăria Municipiului T. (f 47) și nu a mai efectuat nicio altă verificare (ITM, CAS, ANAF)”.
Soluționând contestația la executare formulată împotriva executării silite începute împotriva contestatorului în baza proceselor verbale prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, Judecătoria Sectorul 2 București a analizat și actele de executare efectuate de executor și a reținut că „din actele depuse de intimat nu rezultă nici că acesta a întreprins suficiente demersuri pentru a identifica bunurile debitoarei și nici ca debitoarea ar fi fost insolvabilă".
Contestatorul arată că din procesul verbal încheiat în data de 30.01.2015, rezultă că B. T. G. a continuat măsura popririi înființate anterior preluării dosarului de executare, și a transmis câte o adresă către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, Primărie, Administrația Finanțelor Publice. Însă acesta a revenit cu o nouă adresă către o singură instituție, respectiv Administrația Finanțelor Publice, în luna octombrie 2014.
Contestatorul subliniază faptul că între data transmiterii Adresei prin care executorul condiționa continuarea executării silite de achitarea integrală a cheltuielilor de executare și luna octombrie 2014, B. T. G. nu a mai efectuat niciun act de executare împotriva debitorului.
Mai mult decât atât, contestatorul învederează că deși executorul judecătoresc a fost obligat la continuarea executării silite de către instanța de judecată, care a constatat inexistența unor impedimente în acest sens, acesta s-a mulțumit să transmită o adresă către Administrația Finanțelor Publice și o somație către debitor, ca apoi să constate imposibilitatea de continuare a executării silite. Contestatorul face referire la dispozițiile art. 3715 lit. b cod de proc. civilă și la doctrina în materie, prin care s-a reținut că „pentru a se stabili imposibilitatea de valorificare a bunurilor urmăribile este necesar să se facă dovada că executorul a săvârșit acte necesare executării în forma valorificării".
Contestatorul apreciază că și în ipoteza lipsei de bunuri urmăribile ar trebui să se facă dovada că executorul a săvârșit toate actele și demersurile necesare executării, însă din actele din dosarul de executare reiese faptul că B. T. G. nu a depus suficiente diligente în vederea recuperării creanței de la debitor.
Față de atitudinea intimatului față de solicitările contestatorului, acesta a enunțat o conversație electronică din data de 05.09.2013.
Contestatorul menționează că transmitea instrucțiuni lunar executorului, împreună cu informații privind sumele recuperate.
Acesta mai arată că rezultă fără putință de tăgadă reaua-credință a B. T. G. și abuzurile săvârșite de acesta în legătură cu dosarele de executare instrumentate de acesta.
Astfel, deși acesta a fost obligat să continue executarea necondiționat de plata în avans a întregului cuantum al onorariilor de către creditor, B. T. G. a preferat să execute silit B. pentru realizarea pretinsei creanțe. Ulterior, în condițiile în care acesta a încasat în întregime onorariile și cheltuielile de la contestator, executorul judecătoresc nu mai are nici un interes în urmărirea creanței împotriva debitorului, declararea insolvabilității acestuia din urmă și închiderea dosarului de executare fiind soluția cea mai convenabilă pentru B. T. G..
În consecință, solicită să constate că procesul - verbal contestat este ilegal și constituie o nouă manifestare a relei-credințe de care dă dovadă B. T. G..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3711 alin. (3), art. 3715, art. 3731 (6), art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar procesul verbal din data de 30.01.2015, adresa comunicată în dosarul de executare, sentințe prin care instanțele au analizat actele de executare efectuate de executor, certificat de grefă.
La data de 19.03.2015, prin compartimentul registratură, intimatul B. G. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul arată că B. SA a investit executorul judecătoresc în anul 2012 cu o cerere de continuare a executării silite începute de executorul bancar încă din anul 2010 împotriva debitorului, fiind format dosarul de executare nr. 784/2012.
Acesta arată că a întreprins măsurile necesare identificării veniturilor și bunurilor debitorului, emițând adrese de poprire asupra conturilor bancare, dar și adrese de interogare la direcțiile de impozitare și taxe locale de la domiciliul debitorului, răspunsurile primite de la aceste instituții fiind negative.
Totodată, potrivit dispozițiilor legale, acesta arată că a emis și comunicat creditorului procesele verbale de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 06.07.2012 și 27.03.2014, punându-i în vedere să achite cheltuielile necesare desfășurării executării silite, cheltuieli din care la înregistrarea dosarului pe rolul biroului executorului judecătoresc, contestatorul a achitat un avans de 60 lei din onorariul executorului judecătoresc și 100 lei avans din restul cheltuielilor de executare silită, refuzând a mai efectua alte plăți pentru continuarea procedurii de executare silită, deși este parte interesată în cadrul procedurii, fiind cea care a solicitat concursul executorului judecătoresc în vederea recuperării creanței sale.
Având în vedere că în urma demersurilor efectuate nu au fost identificate bunuri sau venituri ale debitorului, executorul judecătoresc a emis la data de 30.01.2015 procesul-verbal de încetare a executării silite, proces-verbal împotriva căruia B. SA a înțeles să formuleze prezenta contestație.
Intimatul arată că afirmațiile contestatorului sunt irelevante în raport de situația concretă a cauzei.
Aceasta menționează că cele reținute de alte instanțe în alte dosare de executare nu pot face temeiul cauzei deduse judecații și nu ar putea sub nicio formă justifica anularea procesului-verbal din data de 30.01.2015 prin care a fost dispusă încetarea executării silite în dosarul nr. 784/2012.
Astfel, intimatul solicită instanței să aibă în vedere că în vedere în dosarul de executare nr. 784/2012 s-au efectuat numeroase demersuri pentru identificarea bunurilor și veniturilor debitorului, nu numai de către executorul judecătoresc - după investirea sa cu cererea de continuare a executării silite, ci și de către executorul bancar încă de la nivelul anului 2010, când Corpul Executorilor Bancari al B. SA a început procedura de executare silită împotriva debitorului.
Intimatul arată că imediat după înregistrarea dosarului pe rolul biroului executorului judecătoresc, la data de 16.07.2012, respectiv 19.07.2012 s-au emis adrese de continuare a popririi instituite de executorii bancari asupra conturilor bancare deschise la BCR, BRD, Raiffeisen Bank, Banca Transilvania și B.. Din răspunsurile primite reiese că debitorul nu are disponibil în conturi. De asemenea, s-au făcut demersuri la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date pentru identificarea domiciliului actual de debitorului.
Totodată, pentru identificarea bunurilor imobile și mobile ale debitorului s-au emis adrese către toate primăriile de sector ale municipiului București, însă toate răspunsurile primite au fost negative, în sensul că debitorul nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în proprietate.
În urma demersurilor efectuate pentru identificarea conturilor bancare ale debitorului, intimatul menționează că la data de 03.04.2013 Administrația Finanțelor Publice a comunicat că debitorul este titular de cont și la Libra Bank, astfel încât s-a dispus înființarea popririi și asupra acestui cont, însă conform adresei de răspuns, debitorul nu are cont deschis la Libra Bank.
Având în vedere că Administrația Finanțelor Publice a comunicat că le nivelul anului 2009 debitorul înregistra venituri din munca, s-a în ființai poprire asupra acestora, prin adresa nr. 1118/30.05.2013, angajatorul a comunicat că debitorul nu mai este angajat al societății din anul 2009. Despre toate aceste demersuri creditorul a fost înștiințat la data de 13.05.2014.
Acesta mai arată că la data de 24.10.2014 s-a emis adresa la Administrația Finanțelor Publice de la domiciliul debitorului în vederea comunicării conturilor bancare deschise pe numele debitorului. La data de 06.11.2014 Administrația Finanțelor Publice Sector 6 a comunicat că debitorul figurează cu cont deschis la B. și BCR, conturi fără disponibil, asupra cărora fusese deja înființată poprire.
Totodată, la data de 10.11.2014 s-a emis către debitor somație de plată de 1 zi și invitație formulată în temeiul art. 3731 C.pr.civ., recepționate de către debitor la data de 28.11.2014, cărora acesta nu le-a dat curs.
În urma verificărilor recente pentru identificarea angajatorului debitorului, s-a constatat că acesta nu figurează ca angajat, sens în care executorul judecătoresc a întocmit procesul - verbal din 30.01.2015 de încetare a executării silite in temeiul art. 3715 lit. b C.pr.civ., din toate actele dosarului de executare fiind evidentă lipsa bunurilor debitorului.
Intimatul solicită să se constate că întocmirea procesul ui-verbal contestat s-a făcut după o perioadă de aproape cinci ani de când debitorul se afla în executare silită și doar după ce au fost făcute toate investigațiile necesare pentru identificarea bunurilor și veniturilor acestuia, fiind măsura legală care se impune într-o atare situație, și sub nicio formă fiind luată în mod discreționar de către organul de executare.
Câtă vreme există o lipsa totală de bunuri urmăribile ce pot forma obiect al executării silite și câtă vreme textul legal prevede printre situațiile de încetare a executării silite și cea în care aceasta nu poate fi efectuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile, așa cum este cazul dosarului de executare nr. 784/2012, intimatul arată că este vădit neîntemeiata solicitarea contestatoarei de anulare a procesului-verbal de încetare a executării și de obligare a executorului judecătoresc de continuare a executării silite.
Față de actele dosarului de executare, intimatul arată că este evident că a depus toate diligențele în vederea recuperării creanței, toate instituțiile comunicând o lipsă totală de bunuri și venituri ale debitorului, sens în care este nejustificată pretenția contestatoarei de continuare a executării silite din moment ce debitorul nu figurează cu bunuri în proprietate, nu figurează cu venituri sau angajat și nu are disponibil în conturi.
Intimatul arată că în speță se solicita cu totul neîntemeiat obligarea executorului judecătoresc să continue o executare silită împotriva unui debitor insolvabil, la nesfârșit, pe cheltuiala să urmând să recupereze cheltuieli efectuate din propriul său buzunar de la debitor (dacă acesta va fi solvabil), creditorul refuzând să achite orice costuri pe care le ridică procedura de executare silită.
În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 115, art. 3715 cod proc. civilă.
În susținerea cererii, intimatul a depus la dosar corespondența electronică din data de 11.12.2013 și 03.03.2015, (filele 70-136).
La data de 10.04.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a formulat note scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal încheiat la data de 30.01.2015 (f. 15) de B. T. G. în dosarul de executare nr. 784/2012 (f. 15), s-a constatat că executarea silită împotriva debitorului N. I. nu mai poate fi efectuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ale debitorului.
Potrivit art. 3715 lit. b Cod procedură civilă (din 1865, aplicabil în speță), executarea silită încetează dacă nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri.
În cauză, spre deosebire de situația arătată de contestatoare în cadrul altor dosare, instanța reține că intimatul B. T. G. a efectuat suficiente diligențe pentru a identifica bunurile debitoarei, fiind dovedită insolvabilitatea acesteia (adrese de înființare poprire, adrese la Primării pentru identificarea bunurilor și a domiciliului debitoarei, adrese AFP pentru identificarea conturilor bancare ale debitorului și a unui eventual loc de muncă al debitorului, etc, f. 70-136).
Astfel, dispozițiile art. 3715 lit. b Cod procedură civilă sunt aplicabile în speță, instanța considerând că textul legal edictat trebuie interpretat în scopul producerii de efecte. Executorul a efectuat demersurile anterior amintite timp de 3 ani de zile, fără a identifica bunuri urmăribile ale debitorului.
În consecință, apar neîntemeiate susținerile creditoarei în sensul că intimatul B. T. G. ar trebui să aștepte o eventuală schimbare a situației financiare a debitorului și să emită ulterior adrese, să efectueze alte demersuri.
În acest context, instanța consideră că riscul insolvabilității debitorului trebuie suportat de către creditoare (aceasta refuzând să achite cheltuieli de executare suplimentare față de solicitarea de a continua urmărirea silită, generând astfel o situație conflictuală cu intimatul; de asemenea, creditoarea a avut posibilitatea de a verifica solvabilitatea debitorului și de a anticipa asupra acesteia, în momentul încheierii contractului de credit pus în executare silită).
Față de aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Fiind partea căzută în pretenții, instanța consideră neîntemeiată cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de către creditorul B. SA, cu sediul ales la R. și Asociații SPRL din București, .. 15-17, Bucharest Tower Center, ., în contradictoriu cu intimații B. T. G., cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 35, ., ., sector 3 și N. I., cu domiciliul în București, ., ., ., ca neîntemeiată.
Cu drept doar de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. L.D.
05 exemplare
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2727/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2827/2015.... → |
|---|
