Plângere contravenţională. Sentința nr. 2827/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2827/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2827/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2827
Ședința publică de la 21.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul Ț. I. C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin serviciul Registratură, s-a depus de către petent o cerere, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, precum și procesul verbal de contravenție contestat în original.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cerere.
În temeiul art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că procesul se va soluționa la acest termen de judecată, deci într-un termen optim și previzibil.
Instanța, apreciind că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că proba cu înscrisurile depuse la dosar este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod de procedură civilă, și o încuviințează din oficiu pentru ambele părți.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 31.07.2014, sub numărul_, contestatorul Ț. I. C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA RUTIERĂ, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/17.07.2014.
În motivarea plângerii contestatorul a apreciat că procesul verbal atacat denaturează realitatea evenimentelor petrecute la data de 17.07.2014, întrucât acesta nu a săvârșit contravenția pretinsă. În acest sens arată că se afla la volanul autovehiculului cu număr de înmatriculare_, deplasându-se dinspre direcția Sibiu spre București, când a observat echipajul de poliție pe partea dreaptă a drumului, unde era oprit un alt autoturism aflat în trafic. De la momentul observării echipajului și până la momentul depășirii de către aceasta, contestatorul a arătat că a parcurs aproximativ 4 km, mergând în coloană, cu viteză foarte mică. Cu toate acestea, a fost oprit de echipajul de poliție susținându-se faptul că nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare. Contestatorul a arătat că circula regulamentar pe banda a doua a unui drum cu 4 benzi de circulație în același sens, iar pe prima bandă erau parcate autoturisme, neobservând niciun pieton care să se angajeze regulamentar în traversarea drumului. Deși a învederat acest aspect agentului constatator, solicitând proba care să facă dovada celor susținute, acesta a refuzat, contestatorul apreciind prin urmare că sancționarea în atare condiții este neveridică.
În plus, contestatorul a arătat că a solicitat agentului să procedeze la identificarea pietonului pentru a confirma și acesta cele susținute de agentul constatator, dar i s-a răspuns că nu este necesar acest lucru. Față de cele învederate, contestatorul a apreciat că anularea procesului-verbal s-ar impune, față de lipsa probelor care să confirme cele consemnate în procesul verbal. A mai arătat că simplele afirmații ale agentului constatator nu sunt adevărate și fac aplicabil în prezenta cauză principiul de drept in dubio pro reo.
Având în vedere jurisprudența CEDO și procedura contravențională reglementată de O.G nr. 2/2001, contestatorul a apreciat că beneficiază de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind organului constatator, că trebuie aplicat în cauză principiul in dubio pro reo, îndoielile trebuind interpretate exclusiv în favoarea sa și că există o prezumție relativă cu privire la adevărul celor consemnate de agentul constatator în procesul verbal, potrivit propriilor percepții.
Față de cele arătate mai sus, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal ca netemeinic.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: delegație avocațială, proces verbal de contravenție, dovadă de circulație, precum și citarea IPJ cu obligația de a depune proba video, dacă aceasta există.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 RON.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 27.11.2014 intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA RUTIERĂ a solicitat respingerea cererii formulate de contestator ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit și face deplina dovadă a situației de fapt și de drept reclamate în cauză până la proba contrară. Acesta respectă întocmai condițiile de fond și formă conform O.G. nr, 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitate faptei săvârșite.
Totodată, prin întâmpinare intimata a înțeles să invoce excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu având în vedere că fapta sancționată prin procesul-verbal contestat a fost săvârșită pe raza sectorului 6, București, competentă să soluționeze plângerea fiind Judecătoria Sectorului 6 București.
În fapt, intimata a arătat că la data de 17.07.2014, contestatorul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . .. M., iar în dreptul imobilului nr. 17-19, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public pe trecerea pentru pietoni, marcată și semnalizată corespunzător, și pe sensul său de deplasare. Prin manevra efectuată, petentul a încălcat prevederile art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. >0112 mp, și totodată a pus în pericol siguranța și integritatea fizică a pietonilor angajați în traversare regulamentară. Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, conform art. 109 alin(1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și nu au fost întocmite alte înscrisuri.
De asemenea, intimata a mai arătat că jurisprudența CEDO în materie contravențională (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28.06.2011, H. și alți 16 c. României, decizie de inadmisibilitate 13.03.2012) a statuat că prevederile contravenționale nu înlătură prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impun un echilibru între prezumpția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
În drept, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui, până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a aduce și propune probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției. De asemenea, a apreciat că simpla negare a contestatorului în sensul că fapta reținută în sarcina să nu corespunde, nu îl exonerează pe acesta de consecințele săvârșirii contravenției, atât timp cât nu produce probe cure să-i susțină afirmațiile.
Cu privire la proba testimonială, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martori a persoanelor prevăzute de art. 315 alin(1) Cod pr. Civ. De asemenea a arătat că se opune unei eventuale probe testimoniale solicitate de petent, pentru că acesta s-a aflat singur în autoturism, la momentul săvârșirii contravenției.
Față de cele menționate mai sus intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 mod. și complet., precum și art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 .
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul-verbal . nr._ / 17.07.2014, precum și orice alte probe a căror utilitate ar reieși în urma dezbaterilor.
Prin sentința civilă nr. 508, pronunțată la data de 04.02.2015, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București..
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, respectiv cele deja amintite.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360,00 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, în temeiul art. 100, alin. 3, lit. b) și art. 111, alin. 1, lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, coroborat cu art. 135, lit. h) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională ., nr._/17.07.2014, fila 9.
S-a reținut în sarcina petentului că la data de 17.07.2014, pe bulevardul I. M. nr. 17-19, a condus auto cu nr._, pe bulevardul I. M. dinspre . V. M. și în dreptul imobilului cu nr. 17-19, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, creând pericol de accident.
Examinând modul de încheiere a procesului-verbal atacat, instanța constata că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit deciziei nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - pronunțată în recursul în interesul legii, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal“, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu“.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin.(7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Față de cele expuse instanța respinge toate motivele de nulitate relativă invocate de petent, adică cele ce nu se încadrează în enumerarea limitativă a art.17 din ordonanță și care sunt sancționate cu nulitatea absolută, deoarece petentul nu a probat faptul că prin lipsurile invocate i s-ar fi pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Instanța constată că această vătămare nu există atâta timp cât petentul s-a și adresat instanței de judecată în fața căreia a putut invoca toate cazurile de nulitate absolută ce ar afecta procesul-verbal și a putut proba o eventuală netemeinicie a procesului-verbal.
In drept, procesul–verbal de constatare si sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Cu privire la jurisprudența C.E.D.O., Curtea E.D.O. a stabilit că numai atunci, când cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, cu privire la situația de fapt, de către agentul constatator, nu au fost percepute prin propriile-i simțuri de acesta, nu se bucură de prezumția de autenticitate, instanța fiind practic obligată să administreze probe din care să rezulte veridicitatea situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională. Dar atunci când situația de fapt, consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, așa cum este cazul de față, a fost percepută de agentul constatator prin propriile-i simțuri și nu din audierea de către agentul constatator a altor persoane, se bucură de prezumția de autenticitate, putând fi totuși, la solicitarea persoanei interesate, combătute prin alte mijloace de probă.
Pentru toate cele arătate instanța reține că situația de fapt descrisă în procesul–verbal de constatare si sancționare contravențională este conformă cu realitatea deoarece a fost percepută de agentul constatator prin propriile simțuri, iar petentul nu a făcut proba unei alte situații de fapt.
Pe fondul cauzei instanța reține că: fapta de a nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, constituie contravenție potrivit art. 100, alin. 3, lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, coroborat cu art. 135, lit. h) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și se sancționează conform aceluiași articol cu 4-5 puncte amendă (organul constatator a aplicat amenda în cuantumul ei minim, 4 puncte amendă, 4 x 90 lei = 360,00 lei) și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, conform art. 111, alin. 1, lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Față de cele arătate și în temeiul art. 34, alin. 1 din O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Instanța va lua act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul Ț. I. C., cu domiciliul în Sibiu, .. 2, jud. Sibiu, CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3 ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/17.07.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – P.A.
Data tehnoredactării – 22 mai 2015
Număr de exemplare – 4
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2783/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 2830/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
