Contestaţie la executare. Sentința nr. 3960/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3960/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 3960/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3960
Ședința publică de la data de 26 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul G. R. M., în contradictoriu cu intimatele C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA și C. SA, P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.01.2015, contestatorul G. R. M., domiciliat în București, Calea Giulești nr 109, scara C, etajul 8, apartamentul 109, sectorul 6, CNP_, în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA - DIRECȚIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul in București, .. 401A, sector 6, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor actelor de executare din dosarul nr. 2282/2014 al B. N. M. A., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatorul a arătat că la data de 15.12.2014 a fost contactat de către un reprezentant al Alpha Bank România care i-a comunicat faptul că a fost înființată o poprire asupra contului său deschis la această bancă.
Solicitând relații, i-a fost comunicată în aceeași zi, adresa de înființare a popririi emisă de către Biroului Executorului Judecătoresc N. M. A., având în vedere titlurile executorii reprezentate de: procesul verbal . nr._/11.01.2012, procesul verbal . nr._/10.04.2012, procesul verbal . nr._/31.01.2012. Totodată, i-a fost comunicată și încheierea nr._ pronunțată de Judecătoria C. la data de 22.10.2014.
În primul rând, contestatorul arătă că nu i-au fost comunicate niciodată aceste procese-verbale de constatare a contravenției, nici de către intimată, nici de către executor și nici de către terțul poprit.
Potrivit dispozițiilor art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În aceste condiții, apreciază că, atât timp cât nici măcar nu i-au fost comunicate procesele-verbale de constatare a contravenției, acestea nu pot constitui titluri executorii, neputând fi începută executarea silită.
În ceea ce privește executarea silită, aceasta a fost dispusă de către Judecătoria C., dar contestatorul arată că are domiciliul de mai bine de 3 ani în mun. București.
Potrivit dispozițiilor art. 781 din Codul de procedură civilă, poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit, iar potrivit alin. 3, dispozițiile art. 651 alin. (4) sunt aplicabile.
Astfel, art. 651 alin. 4 dispune că nerespectarea dispozițiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.
În plus, potrivit dispozițiilor art. 666 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc avea obligația, sub sancțiunea nulității, de a comunica titlul executoriu și somația, nefiind în prezența unui caz exceptat de lege.
Or, acesta arată că nu am primit până la acest moment absolut niciun astfel de document.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de art. 711 alin. 1 și alin. 3, art. 781 alin. l și art. 651 alin. 4, art. 666 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copie, adresa emisă în dosarul de executare nr. 3470/2014, încheierea nr._ pronunțată de Judecătoria C. la data de 22.10.2014, carte de identitate
La data de 11.02.2015, prin compartimentul registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite ca fondată și neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, intimatul arată că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 712 alin. (2) din Noul cod de procedura civilă, potrivit căruia în contestația la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu doar dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Însă împotriva celor 4 procese verbale care fac obiectul prezentului dosar, debitorul nostru avea posibilitatea și dreptul de a formula plângere contravențională în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, comunicare care a avut loc după cum urmează:Procesul verbal . nr._/11.01.2012 a fost comunicat cu confirmare de primire, primitorul fiind d-na G. A., cumnata titularului, în data de 24.01.2012, așa cum reiese de pe confirmarea de primire; Procesul verbal . nr._/31.01.2012 a fost comunicat prin afișare la domiciliul reclamantului din ., ., . data de 29.02.2012, așa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de afișare a procesul verbal . nr._/31.01.2012; Procesul verbal . nr._/10.04.2012 a fost comunicat prin afișare la domiciliul reclamantului din ., . data de 27.04.2012, așa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de afișare a procesul verbal . nr._/10.04.2012; Procesul verbal . nr._/10.04.2012 a fost comunicat prin afișare la domiciliul reclamantului din ., ., . data de 27.04.2012, așa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de afișare a procesul verbal . nr._/10.04.2012.
Intimatul arată că adresa la care au fost comunicate procesele verbale de constatare a contravenției este furnizată pe baza informațiilor înscrise în cartea de identitate a vehiculului, în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, în ceea ce privește faptul că dl. G. Râul M. și-a schimbat domiciliul și nu mai locuiește la adresa pe care au fost emise procesele verbale de constatare a contravenției, intimatul face referire la dispozițiile art. 9 alin. (3) din OG 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, așa cum era în vigoare la data emiterii, « procesul verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor... ».
Faptul că contestatorul și-a schimbat domiciliul la altă adresă decât cea înscrisă în cartea de identitate a vehiculului, începând cu anul 2011 (așa cum reiese de pe cartea de identitate pe care contestatorul a depus-o în copie), dar această modificare nu a adus-o la cunoștința Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în termen de 30 zile, înseamnă că acesta nu a respectat prevederile legale, respectiv art. 11 alin (10) din OUG 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, astfel că nu poate invoca în apărarea sa nerespectarea legislației României.
În plus, intimatul solicită să se constatate faptul că la adresa la care s-a realizat comunicarea proceselor verbale locuiește cineva din familia reclamantului, având în vedere că procesul verbal . nr._/11.01.2012 a fost primit de d-na G. A., cumnata contravenientului. Având în vedere aceste aspecte, nu se poate reține nicidecum susținerea reclamantului conform căreia aceste procese verbale nu i-au fost comunicate niciodată.
În dovedirea cereri, intimatul a depus la dosar, în copie, dovezile de comunicare ale proceselor verbale contestate.
La data de 05.03.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare.
La data de 14.03.2015, prin compartimentul registratură, B. N. M. A. a depus copia certificată în conformitate cu originalul a dosarului de executare silită nr. 3470/2014.
La termenul de judecată din data de 28.04.2015, contestatorul a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că dosarul de executare care face obiectul contestației este nr.3470/2014 B. N., respectiv procesele verbale . nr._/10.04.2012, R12 nr._/11.01.2012, R12 nr._/10.04.2012 și R12 nr._/31.01.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesele-verbale de constatare a contravenției R12 nr._/10.04.2012, R12 nr._/11.01.2012, R12 nr._/10.04.2012 și R12 nr._/31.01.2012., încheiate de intimată, contestatorul a fost sancționat cu 4 amenzi în cuantum de 250 de lei fiecare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, pentru fiecare din cele patru procese se constatare a contravenției, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
P. Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28x4 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 3470/2014 al B. N. M. A..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti suma de 28 x4 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru motivele arătate, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 3470/2014 al B. N. M. A..
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, instanța îl va admite, urmând a obliga intimata la plata către contestator a sumei de 77 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (f.35, 65).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul G. R. M., domiciliat în București, Calea Giulești nr 109, scara C, etajul 8, apartamentul 109, sectorul 6, CNP_, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA - DIRECȚIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul in București, .. 401A, sector 6 și cu C. - SA, P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ..N., județ C..
Dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 3470/2014 al B. N. M. A..
Obligă intimata la plata către reclamantă a sumei de 77 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept doar de apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CCI./ELD./
4 ex./12.06.2012
| ← Stabilire a valorii lucrului. 574 C.p.c.. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 4043/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
