Contestaţie la executare. Sentința nr. 8402/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8402/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 8402/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8402
Ședința publică de la data de 27 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea R. D. I., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea, personal, legitimată cu CI, datele de identificare ale acesteia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință, asistată de avocat, C. A. M., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 16 din dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Contestatoarea, prin avocat, depune la dosarul cauzei taxă de timbru în cuantum de 35 lei(fila 56 din dosar).
Instanța anulează taxă de timbru în cuantum de 35 de lei.
Contestatoarea certifică înscrisurile depuse la dosar de către aceasta pentru conformitate cu originalul.
Instanța acordă cuvântul pe competentă și pe durată.
Contestatoarea, prin avocat, arată că instanța este competentă să soluționeze cauza, estimând durata la o lună.
Instanța, în temeiul art. 131 raportat la art. 651 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, în temeiul art. 238 din codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze la 3 luni de zile.
Instanța pune în discuție excepția tardivității, invocată de către intimata prin întâmpinare și acordă cuvântul în dezbaterea acesteia.
Contestatoarea, prin avocat, solicită respingerea excepției, având în vedere că în termenul legal de 15 zile calculat de la data primirii corespondenței, adică de la data de 18.05.2015, s-a formulat prezenta contestație la executare.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că părții contestatoare i s-au comunicat actele de executare cu somația în data de 18 mai 2015, iar contestația a fost depusă conform ștampilei poștei în data de 2 iunie 2015, în interiorul termenului de 15 zile, respectiv în penultima zi a termenului de 15 zile, astfel încât instanța va respinge ca neîntemeiată această excepție.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Contestatoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează, pentru contestatoare și pentru intimată, proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Depune practică judiciară la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4 iunie 2015, contestatoarea R. D. I., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 746/2015 al B. T. B. O., încuviințată prin încheierea din data de 13.02.2015 pronunțată de către Judecătoria Sector 6 în dosarul nr._, prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional, inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite și încheierile date de către executorul judecătoresc, respectiv anularea și încetarea executării silite.
Contestatoare a precizat faptul că prezenta contestație este întemeiată pe dispozițiile art. 711 și următoarele din NCPC, fiind formulată atât împotriva executării silite însăși, respectiv împotriva încheierilor date de către executorul judecătoresc și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, cât și împotriva titlului executoriu care nu a putut fi atacat pe cale separată, deoarece nu a fost legal comunicat.
În motivare, contestatoarea a precizat că solicită anularea încheierii pronunțată în data de 13.02.2015 de către Judecătoria Sector 6 prin care s-a încuviințat executarea silită în dosarul de executare nr._/2014, deoarece a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale imperative prevăzute de art. 665 și următoarele din NCPC, în sensul că s-a pronunțat anterior încheierii de încuviințare a executării silite emisă la data de 23.02.2015. Practic, contestatoarea a precizat că s-a obținut încuviințarea instanței fără să existe încheierea de admitere în principiu a cererii de executare silită.
În continuare, a precizat că, în temeiul art. 711 alin. 5 pct. 4 și 6, instanța trebuie să respingă cererea de încuviințare a executării silite, deoarece, în primul rând, creanța un este certă, lichidă și exigibilă, iar în al doilea rând procesele-verbale de contravenție care sunt titluri executorii cuprind dispoziții care nu se pot duce la îndeplinire, ambele motive invocate fiind întemeiate pe faptul că temeiul legal în baza căruia s—au întocmit titlurile executorii și conform căruia suma presupus datorată reprezenta o creanță exigibilă a fost abrogat prin Legea nr. 144/2012.
În temeiul art. 711 din NCPC, prin prezenta contestație, contestatoarea a învederat că se îndreaptă și împotriva încheierilor emise de executorul judecătoresc, respectiv încheierea din data de 23.02.2015 prin care a primit și înregistrat cererea de executare silită a unui titlu executoriu care nu putea fi pus în executare, precum și împotriva încheierii din data de 06.05.2015, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, cheltuieli care nu numai că sunt nejustificate dar sunt și ilegale multe dintre acestea fiind fictiv prevăzute ori sumele fiind exagerate în raport de munca presupusă pentru activitatea respectivă, prin aceste sume realizându-se o majorare artificială și ilegală a onorariului executorului judecătoresc plafonat de Ministerul Justiției la suma de 60 lei în speță.
Contestatoarea a făcut trimitere și la dispozițiile art. 14 din OG NR. 2/2001.
În dovedire, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile din dosarul de executare și o adresă către CNADNR. A depus înscrisuri la dosar, filele 6-16.
Prin compartimentul registratură, la data de 13 noiembrie 2015, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de către intimata CNADNR SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, prin care s-a solicitat: admiterea excepției tardivității contestației la executare conform art. 714 alin. 1 pct. 1 NCPC; respingerea contestației la executare formulată de către contestatoarea împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu PVCC .,nr._/22.02.2012, generat și semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică; menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu și continuarea executării silite.
Urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că, în data de 30.08.2011 ora 23:16, pe DN1, Romanești, județul Prahova, vehiculul categoria A cu număr înmatriculare_, aparținând doamnei R. D. I. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (11) din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșită de către doamna R. D. I. a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenienta, respectiv contestatoarea, a fost obligată să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul - verbal de constatare a contravenției în cauză.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate în baza înscrisurilor pe care le va depune faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 30.08.2011, și data emiterii procesului verbal de contravenție, respectiv 2.02.2012, nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea procesului-verbal de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin poștă în data de 09.03.2012, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent, fără a se depăși termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii, conform dispozițiilor legale.
De asemenea, intimata a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și dispozițiile art. 273 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora „ Mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”.
Totodată, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că debitoarea recunoaște că a primit titlul executoriu în cauză, a achitat amenda contravențională, dar a refuzat în mod nejustificat achitarea tarifului de despăgubire.
Astfel, a învederat că nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost viciată sau că debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
În continuare, intimata a făcut trimitere la dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta a dat dovadă nu numai de bună - credință, dar și de indulgență în toată această perioadă, sperând ca debitoarea să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Mai mult decât atât, prin încheierea din Camera de Consiliu, instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012.
De asemenea, în temeiul art. 665 alin. 7 Noul Cod de procedură civilă, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză.
Or, instanța de executare, în mod legal îi temeinic, în baza dispozițiilor art. 632 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă și a dispozițiilor art.37 din OG nr.2/2001, a constatat faptul că procesul verbal de contravenție constituie titlu executoriu.
Totodată, în situația în care instanța de executare constată faptul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.
De asemenea, instanța de executare în temeiul art. 252 Noul Cod de procedură civilă privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie”.
Referitor la susținerile contestatoarei privind prevederile Legii nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a învederat instanței de judecată faptul că acestea sunt nefondate.
De asemenea, intimata a precizat faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
Intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că procedura de comunicare a titlului executoriu s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de către debitoare, intimata a precizat că acestea se încadrează în limitele legale prevăzute de OMJ nr. 2561/2012.
Intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, intimata și –a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205- 2018 NCPC, precum și pe dispozițiile legale cuprinse în întâmpinare.
Totodată, a solicitat, în dovedire, proba cu înscrisuri.
La data de 21 septembrie 2015 a fost depusă copia certificată pentru conformitate cu originalul a dosarului de executare nr. 746/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012, încheiat de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei ca procesul verbal este lovit de nulitate ca ar fi intervenit prescripție executării sancțiunii, instanța nu reține aceste aspect, neputând fi analizat în aceasta procedură specială, contestatorul având la dispoziție posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, unde trebuia invocat acest aspect.
Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 Cod de procedură civilă.
Instanța are în vedere însă că prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 746/2015 al B. T. B. O..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti suma de 28 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru motivele arătate, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 746/2015 al B. T. B. O..
În privința cererii B. T. B. O. de recuperare a cheltuielilor privind comunicarea copiei dosarului de executare, potrivit art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de transmiterea copiei dosarului de executare.
În speță, intimatul este partea căzută în pretenții (având interes a formula cale de atac asupra fondului și cererilor incidentale), astfel încât în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea formulată de B. T. B. O. și obligă intimatul să plătească către B. T. B. O. suma de 32,40 lei (reprezentând contravaloarea copiei dosarului de executare, f. 41).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare, privind pe contestatoarea R. D. I., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat C. A. M., în București, ., sector 2 și pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..401A, sector 6 și cu sediul ales la OP. 76, CP 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, Codul Unic de înregistrare_.
Dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 746/2015 al B. T. B. O..
În temeiul art.716 alin.2 C.p.c. obligă intimata la plata către B. T. B. O. a sumei de 32,40 lei.
Ia act ca se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept doar de apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CIC/Thred.PO
4 EX. 02.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8519/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8426/2015.... → |
|---|
