Contestaţie la executare. Sentința nr. 3150/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3150/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3150/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3150/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea P. M. și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECTIA GENERALĂ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE - ADMINISTRATIA SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal efectuat în ședința publică au răspuns contestatoarea personal și intimata prin consilier juridic N. A. V..
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Intimata, prin reprezentant, depune la dosar decizia prin care au fost anulate actele de executare și decizia de ridicare a măsurilor de executare silită. Menționează că decizia a fost emisă la data de 30.04.2015. Menționează că au fost scăzute accesoriile, precum și celelalte acte emise de Casa de Pensii.
La interpelarea instanței arată că nu mai deține alte înscrisuri.
La interpelarea instanței, contestatoarea arată că își menține poziția procesuală cu privire la renunțarea capătului de cerere privind daunele morale.
Intimata, prin reprezentant, arată că este de acord cu solicitarea contestatoarei.
Instanța, având în vedere manifestarea de voință a părții contestatoare și concluziile intimatei, în temeiul disp. art. 406 din NCPC aplicabil în completare față de disp. art. 2 alin. 2 și 3 din Codul de Procedură Fiscală, în sensul renunțării la judecarea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
Instanța acordă cuvântul asupra prounerii de probe.
Părțile solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Instanța, având în vedere disp. art. 255 art. 258 din NCPC rap. la art. 2 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 92/2003 încuviințează pentru părți ca probă câștigată cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate a probei putând conduce la soluționarea procesului.
Contestatoarea arată că solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Nemaifiind alte mijloace de probă de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Contestatoarea solicită anularea titlului executoriu deoarece nu are obiect. Precizează că își menține toate argumentele de fapt și de drept invocate în contestația la executare. De asemenea, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxa de timbru.
Intimata, prin reprezentant, solicită instanței să constate că a rămas fără obiect contestația la executare, actele de executare au fost a anulate de către organele de executare. Arată că actele au fost emise în baza unor decizii ale Casei Naționale de Pensii Publice, iar la data emiterii acele acte erau în vigoare, ulterior fiind anulate în urma corespondenței purtate. În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, solicită aplicarea disp. O.G. nr. 80/2013, în sensul că taxa judiciară de timbru se restituie de către instanță. Apreciază că nu pot fi acordate în cadrul cheltuielilor de judecată.
Având în vedere dispozițiile art. 394 alin. 1 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 27.11.2014, sub nr._, contestatoarea P. M. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Finanțelor Publice Sector 6, a formulat contestație la executare, solicitând anularea titlului executoriu.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost somată în vederea plății contribuției de asigurări sociale de stat datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, contribuția la fondul de pensii de stat.
În continuare, a menționat că somația de plată și titlul executoriu nu au nicio bază reală deoarece conform declaraților anuale nr.200 și 220 care au fost depuse în fiecare an la termen la sediul ANAF Sector 6, sumele invocate nu sunt reale, nu corespund cu veniturile realizate iar documentele pri9n care se pretinde că a fost înștiințată de existența acestor sume nu i-au fost niciodată trimise.
Contestatoarea a menționat că a solicitat în nenumărate rânduri, începând cu anul 2012 la ANAF Sector 6 lămuriri asupra acestei situații, însă solicitările sale în scris rămânând fără răspuns.
De asemenea, ANAF pretinde că începând cu anul 2010, după cum reiese din titlul executoriu contestat, ar avea datorii la CNPP în valoare de 7766 lei.
Conform legii nr.263/2010, nu datorează plata asigurărilor sociale de stat decât în anumite condiții, conform unui barem minimal al veniturilor realizate, după cum reiese foarte clar din declarațiile 200 și 220 depuse anual la ANAF Sector 6, referitoare la veniturile realizate și estimate.
Conform art.11 alin.4 din Legea nr.263/2010 sunt exceptate de la obligativitatea depunerii declarației de asigurare persoanele prevăzute la art.6 alin.1 pct.IV, dacă beneficiază de una din categoriile de pensii sau dacă se regăsesc în situațiile prevăzute la art.6 alin.1 pct.I, II, III, V din lege.
Referitor la perioada de dinaintea angajării cu contract individual de muncă, legea nr.263/2013 art.11 alin.3 menționează că venitul lunar pentru a datora contribuția la pensii nu poate fi mai mic decât 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurării sociale de stat, nivel de venit în care niciodată nu s-a încadrat pentru că nu l-a atins măcar, cupă cum ANAF Sector 6 a primit și înregistrat declarațiile anuale 200 și 220.
Tot Legea 263/2010 precizează și că în sistemul public de pensii evidența drepturilor și obligațiilor oricărui contribuabil se realizează pe baza Codului numeric personal (art.5 alin.1) nu în baza numărului de contracte individuale de muncă încheiate de contribuabil sau PFA-urilor înființate, pentru a evita situațiile de acest gen, în care organul fiscal impune plata contribuției la fondul de pensii de mai multe ori pentru același CNP, același contribuabil. Din nou o măsură abuzivă din partea intimatei.
De asemenea, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata daunelor morale în valoare de 7766 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: titlul executoriu nr._/06.11.2014, somație nr._/06.11.2014 cu confirmare de primire, cartea de identitate, adeverință nr.CD-RU/RIE_/24.11.2014, raport per salariat din 24.11.2014.
La data de 23.02.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, având în vedere că la data de 04.12.2014 cu adresa nr._ a solicitat Casei Naționale de Pensii Publice, proveniența debitului în suma de 3129 lei, transmis AS6FP în baza Protocolului Cadru stabilit prin Ordinul Comun nr. 806/_ .
A precizat că la data de 16.02.2015 cu adresa nr._, Casa Naționala de Pensii Publice a transmis instituției, că debitul menționat în titlu executoriu a fost corectată pentru anii 2011-2012, în baza documentelor transmise de către reclamanta .
Intimata a învederat faptul că, urmare a contestației formulată de către contribuabila P. M. înregistrată sub nr._/11.07.2014 la Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, prin care aceasta a solicitat încetarea declarației de asigurare ca urmare a faptului că pentru anul 2012, avea calitatea de salariat pe o perioada nedeterminată, conform contractului de munca de munca nr. 539/20.01.2012 și că angajatorul a reținut și virat contribuțiile la sistemul de pensii, s-a procedat la scăderea sumelor calculate pe anul 2012 în cuantum de 2320 lei.
De asemenea, intimata a arătat că titlu executoriu nr._/06.11.2014 a fost anulat în totalitate.
Având în vedere cele precizate anterior, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În drept, intimata a invocat prevederile Codului de procedură civilă.
La întâmpinare, intimata a anexat înscrisuri (f. 31 - 47).
În ședința publică din data de 05.03.2015, instanța a dispus citarea intimatei cu mențiunea de a înainta instanței actul administrativ fiscal prin care a procedat la anularea titlului executoriu nr._ din 06.11.2014 și să indice temeiul de drept material fiscal sau de drept procedural fiscal în baza căruia a procedat la anularea titlului executoriu în condițiile în care acesta făcea obiectul unei contestații la executare, respectiv a contestației la executare de față; să înainteze dosarul de executare fiscală împreună cu titlul de creanță (propriu sau asimilat) prin care s-a stabilit cuantumul contribuțiilor la asigurările sociale menționate în titlul executoriu nr._ din data de 06.11.2014.
La data de 30.03.2015, intimata a depus la dosar o adresă nr._/25.03.2015 transmisă Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București în care se menționa că nu a fost emisă decizia de ridicare a măsurilor de executare pentru titlul executoriu nr._ din data de 06.11.2014.
În ședința de azi, intimata a depus decizia nr._/30.04.2015 de ridicare a măsurilor de executare silită urmare a încetării executării silite (fila 66).
Analizând contestația prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă administrate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
ADMINISTRAȚIA SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE a emis titlul executoriu nr._/06.11.2014 pentru suma de 7766 lei, reprezentând contribuții la asigurări sociale de stat datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, activități agricole și asocieri fără personalitate juridică și accesorii, pe numele contestatoarei P. M., iar prin somația_/06.11.2014 i s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de 7766 lei, în termen de 15 zile de la primirea somației.
Împotriva titlului executoriu nr._/06.11.2014 a formulat contestație la executare contestatoarea P. M., invocând faptul că titlul executoriu și somația nu au nicio bază reală, deoarece conform declarațiilor nr. 200 și 220 depuse în termen legal la sediul ANAF sector 6, sumele nu sunt reale, nu corespund cu veniturile realizate, iar documentele prin care se pretinde că a fost înștiințată de existența acestor sume nu i-au fost niciodată trimise.
A mai invocat contestatoarea că intimata pretinde că începând cu anul 2010 are datorii la CNPP (fondul de pensii de stat), în valoare de 7766 lei, însă conform Legii nr. 263/2010 nu datorează această contribuție decât conform unui barem minimal al veniturilor realizate, pe care nu l-a atins niciodată, așa cum rezultă din declarațiile 200 și 220 depuse în fiecare an la ANAF sector 6 privind veniturile estimate și realizate.
De asemenea, intimata pretinde că datorează aceste sume inclusiv începând cu anul 2012 până în prezent, în condițiile în care din ianuarie 2012 este angajată cu contract individual de muncă, ceea ce atrage după sine obligația angajatorului de a-i plăti contribuțiile către stat și imposibilitatea legală a imputării acestor sume contestatoarei.
Contestația la executare este întemeiată, instanța urmând a o admite, pentru motivele ce vor fi, în continuare, expuse.
Art. 141 alin. (11) teza a II-a CPF prevede că, exceptând cazul în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Potrivit art. 172 alin. (3) CPF, Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Codul de procedură fiscală folosește noțiunea de titlu executoriu în două sensuri: un prim sens este acela de înscris care poate fi pus în executare silită și care devine titlu executoriu în condițiile legii (art. 141 alin. (2) CPF), sens folosit, de exemplu, în art. 110 alin. (2) CPF, în art. 141 alin. (11) CPF, în art. 141 alin. (12) CPF sau în art. 141 alin. (6) CPF. În acest înțeles, față de prevederile art. 141 alin. (2) CPF (Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege) se poate spune că orice titlu de creanță poate deveni titlu executoriu, în măsura în care nu se stinge benevol obligația și poate fundamenta începerea executării silite, din punctul de vedere al substanței raporturilor juridice.
Într-un al doilea sens, codul de procedură fiscală folosește noțiunea de titlu executoriu ca și formalitate necesară derulării executării silite (similar formulei executorii și încuviințării executării silite din dreptul comun), ce dă expresie manifestării de voință a organului de executare fiscală de a iniția și derula, în condițiile legii, desigur, executarea silită împotriva debitorului fiscal și care îmbracă forma unui tipizat reglementat de lege (ordin emis de Ministerul Finanțelor sau alte structuri din cadrul acestuia), ce poartă chiar această denumire de titlu executoriu.
În acest al doilea sens este folosită noțiunea de titlu executoriu, spre exemplu, în art. 141 alin. (1), 141 alin. (11) teza I, 141 alin. (3), 141 alin. (4), precum și în decizia în interesul legii nr. XV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
Fără emiterea și a acestui titlu executoriu, ca formalitate procedurală de drept execuțional fiscal, executarea silită nu poate începe, întrucât potrivit art. 141 alin. (1) CPF Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu
Titlul executoriu nr._/06.11.2014, emis de AFP Sector 6 se include în această a doua categorie, iar, în condițiile art. 141 alin. (11) CPF, preia informațiile cuprinse în titlul executoriu în primul înțeles (actele administrativ fiscale tipice sau asimilate înscrise în titlul executoriu), respectiv toate obligațiile fiscale scadente, stabilite prin titluri de creanță devenite executorii, pentru a fi colectate pe calea executării silite, precum și celelalte elemente prevăzute la alin. (4) al art. 141.
Prin urmare, titlul executoriu nr._/06.11.2014, nu are o existență de sine stătătoare, fiind accesoriu și subsidiar unui titlu de creanță (decizia de impunere, declarație de impunere, etc.), având doar menirea de a fundamenta din punct de vedere formal aducerea la îndeplinire a titlului de creanță.
Pe cale se consecință, împotriva titlului executoriu nr._/06.11.2014 (ca tipizat), care este și acesta un act administrativ fiscal (natură juridică ce rezultă din art. 141 alin. (4) CPF care trimite la art. 43 alin. (2) CPF), se poate formula contestație la executare, însă nu potrivit art. 172 alin. (3) CPF, ci potrivit art. 172 alin. (1) CPF potrivit cu care Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, fără însă să se mai poată pune în discuție fondul raportului de drept material fiscal.
În speță, instanța a constatat că intimata a emis titlul executoriu nr._/06.11.2014 fără a avea un titlu de creanță pentru suma de 7766 lei sau, cel puțin, deși intimatei i s-au solicitat titlurile de creanță, în baza cărora au fost stabilite sumele înscrise în titlul executoriu nr._/06.11.2014, acestea nu au fost puse la dispoziția instanței pentru a se reține că au existat.
Intimata a făcut demersuri pentru a intra în posesia titlurilor de creanță în timpul soluționării prezentei cauze și urmare a solicitării instanței de înaintare a acestora. Astfel, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 23.02.2015 (fila 27), intimata a susținut că a solicitat Casei Naționale de Pensii Publice să-i comunice proveniența debitului în sumă de 3129 lei, transmis AS6FP, în baza protocolului 806/_, iar prin adresa nr._/16.02.2015, Casa Națională de Pensii Publice i-a comunicat că debitul menționat în titlul executoriu a fost corectat pentru anii 2011 – 2012 în baza documentelor transmise de reclamantă și că urmare a depunerii de către contestatoare a contractului de muncă nr. 539/20.01.2012, s-a procedat la scăderea sumelor calculate pentru anul 2012, în cuantum de 2320 lei, titlul executoriu nr._/06.11.2014.
Această corespondență depusă de intimată nu face dovada existenței vreunui titlu de creanță dintre cele menționate în titlul executoriu nr._/06.11.2014, intimata nesocotind prevederile art. 141 alin. (11) teza a II-a CPF potrivit cu care niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Din punct de vedere juridic, intimata a emis un titlu executoriu și a procedat la demararea executării silite asupra contestatoarei fără a avea un titlu de creanță prin care să se fi stabilit creanța în valoare de 7766 lei, demersurile intimatei de obținerea a informațiilor privind proveniența debitului, cel puțin pentru anul 2012, fiind efectuate în timpul judecății contestației de față (fila 32), în timp ce pentru anii 2010 și 2013, situația a rămas nelămurită.
Art. 85 CPF prevede modul în care se stabilesc obligațiile bugetare lato sensu, respectiv prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, ca regulă, și prin declarație fiscală depusă de contribuabil, în condițiile art. 82 alin. 2 și 86 alin. (4), declarație care este un act administrativ fiscal asimilat deciziei de impunere sau cu privire la baza de impunere, în funcție de împrejurarea dacă cel care o depune avea sau nu obligația de a calcula cuantumul obligației fiscale.
De asemenea, față de prevederile art. 119 alin. (4) CPF, același regim este aplicabil și dobânzilor și penalităților de întârziere.
In speță, organul fiscal nu a înaintat instanței niciunul dintre actele administrative fiscale tipice sau asimilate, înscrise în titlul executoriu nr._/06.11.2014, pe baza cărora s-a reținut că debitoare datorează obligații bugetare constând în contribuții la asigurări sociale de stat datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, activități agricole și asocieri fără personalitate juridică și accesorii, pentru anii 2010, 2012 și 2013, în valoare de 7766 lei.
Prin urmare, sunt fondate susținerile contestatoarei în sensul că documentele prin care se pretinde de către intimată că a fost înștiințată despre existența acestor sume nu i-au fost niciodată comunicate, de vreme ce nu se face dovada existenței titlului/titlurilor de creanță pentru suma de 7766 lei.
În acest context, instanța nu va mai analiza aspectul dacă debitoarea datora sau nu conform legii nr. 283/2010 sumele înscrise în titlul executoriu și, în caz afirmativ, în ce limită le datora, de vreme ce nu există titluri de creanță la care instanța să se poată raporta pentru verificarea susținerilor contestatoarei.
Reținând că titlul executoriu nr._/06.11.2014 a fost nelegal emis, cu încălcarea prevederilor art. 141 alin. (11) teza a II-a din OG nr. 92/2003, acesta urmând a fi desființat de către instanță, cu consecința încetării executării silite, caz de încetare prevăzut de art. 148 alin. (4) lit. b) din OG nr. 92/2003.
Cu referire la decizia de ridicare a măsurilor de executare silită urmare a încetării executării silite, nr._/30.04.2015 (fila 66), emisă în baza art. 148 alin. (5) și (51) din OG nr. 92/2003, instanța nu îi poate da eficiența dorită de intimată, în sensul respingerii contestației ca rămasă fără obiect.
Contestația nu este rămasă fără obiect, întrucât, până la soluția instanței, titlul executoriu contestat nu a fost desființat și, pentru motivele ce se vor arăta, nici nu putea fi desființat de către intimată decât cu încălcarea legii, respectiv OG nr. 92/2003.
Astfel, deși intimata a reținut în decizia menționată două cazuri de încetare a executării silite, respectiv că s-au stins integral obligațiile fiscale prevăzute în titlul executoriu nr._, inclusiv obligațiile de plată accesorii, cheltuielile de executare și orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii și că a fost desființat titlul executoriu nr._/06.11.2014, în speță, pe de o parte, nu s-a făcut dovada nici a stingerii obligațiilor „fiscale”, de vreme ce nu s-a făcut dovada că aceste obligații bugetare s-au stabilit în condițiile legii, prin emiterea de titluri de creanță tipice sau asimilate. Așa cum s-a arătat anterior, la dispoziția instanței nu a fost depusă niciuna dintre deciziile de impunere pentru obligații datorate bugetului cu titlu de contribuții la asigurări sociale de stat datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, activități agricole și asocieri fără personalitate juridică sau decizii de stabilire a obligațiilor accesorii (dobânzi/penalități).
Pe de altă parte, în ceea ce privește desființarea titlului executoriu, din reglementarea de ansamblu a codului de procedură fiscală, rezultă că intimata nu putea proceda, în mod legal, la desființarea titlului executoriu nr._/06.11.2014, întrucât acesta nu este un act administrativ supus condiției revocării unilaterale sau desființării în condițiile art. 481 din OG nr. 92/2003; astfel, art. 481 CPF se referă numai la art. 44 (comunicarea), 45 (opozabilitatea) și 48 (îndreptarea erorilor materiale), ca fiind aplicabile și actelor de executare, nu și la art. 46, 47, aceste din urmă texte reglementând modalitatea de modificare/anulare/desființare a actelor administrativ fiscale tipice/asimilate, dar nu și actelor de executare cum este cazul titlului executoriu nr._/06.11.2014 ce poate fi contestat numai pe calea contestației la executare, în condițiile art. 172 și urm. din OG nr. 92/2003.
Așa cum s-a arătat mai sus, din punct de vedere juridic și acest titlu executoriu este un act administrativ fiscal (aspect ce rezultă din trimiterea pe care art. 141 alin. (4) CPF o face la art. 43 alin. (2) CPF), dar el nu este supus contenciosului administrativ la instanța de contencios administrativ, ci contenciosului execuțional, la instanța de executare, care este judecătoria, astfel că nu putea fi revocat sau desființat unilateral, în mod legal de către intimată, care nu este instanță și, cu atât mai puțin, instanță de executare.
Chiar dacă intimata nu a înaintat instanței actul prin care a susținut că a desființat acest titlu, precizările de la paragraful anterior se impuneau a fi făcute, de vreme ce intimata a solicitat respingerea contestației ca rămasă fără obiect, pe motiv că a fost desființat titlul executoriu, solicitare care nu poate fi primită.
Având în vedere cele mai sus-reținute, în temeiul art. 172 alin. (3) CPF, instanța va admite contestația și va anula titlul executoriu nr._/06.11.2014, acesta constituind caz de încetare a executării silite, conform art. 148 alin. (5) lit. b) CPF.
Referitor la solicitarea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru plătită, în acord cu susținerile intimatei, instanța reține că această solicitare nu este fondată, în contextul în care în privința taxei judiciare de timbru, în materia contestației la executare, este incidentă instituția restituirii taxei achitate, în condițiile art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013. Această restituire care se face însă de la bugetul unității administrativ teritoriale în contul căreia a fost achitată taxa, în speță sectorul 6 (art. 45 alin. 3 din OUG nr. 80/2013), iar nu în temeiul art. 451-453 de către partea care a pierdut procesul, în speță intimata, motiv pentru care aceste cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru nu pot fi puse în sarcina intimatei. În speță, contestatoarea nu a solicitat restituirea taxei în condițiile OUG nr. 80/2013, ci obligarea intimatei să plătească această taxă în cadrul cheltuielilor de judecată, astfel că instanța nu poate dispune restituirea, din oficiu, a taxei, întrucât restituirea se face la cerere și numai sun condiția rămânerii definitive a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare introdusă de contestatoarea P. M., CNP_7, domiciliată în București, ., ., apartament 26, sector 6 în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, astfel cum a fost restrânsă.
În temeiul art. 174 alin. (3) CPF dispune anularea titlului executoriu nr._/06.11.2014, emis în dosarul de executare fiscală nr._/2014 și încetarea executării silite în același dosar.
Respinge, ca nefondată cererea contestatoarei de obligare a intimatei la cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept numai de apel, de competența Tribunalului București, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele acesteia se depun, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
P. GREFIER
F.-C. M. V.-A. M.
Dactilo M.M. 04.06.2015
Red jud. F-C.M./13.06.2015
4 ex.
Comunicat 2 ex .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3118/2015.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 3136/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
