Plângere contravenţională. Sentința nr. 3118/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3118/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3118/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3118
Ședința publică din data de 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatorul ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2015, aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 17.11.2014,sub nr._, contestatoarea S.C. I. F. S.R.L., în contradictoriu cu I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 06.10.2014 .
În motivarea plângerii contestatoarea a arătat că, în mod netemeinic, a fost sancționată contravențional cu plata unei amenzi de 28.000 lei, deoarece controlul efectuat trebuia anunțat înainte de către inspectori, având în vedere prevederile aprobate prin Ordinul MTI nr. 995/2011. În plus, a apreciat că respectivul control nu a fost efectuat în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității amenda contravențională, în sensul că acest tip de controale trebuie efectuate fie de inspectorul ISCTR însoțit de un Protecția Muncii fie doar de inspectorul de muncă. A mai apreciat că ordinele emise de Ministerul de Transporturi nu pot aduce modificări sau completări ale cadrului legislativ stabilit printr-un act normativ de forță superioară.
Totodată, contestatoarea a apreciat controlul ca fiind nelegal, nefiind desfășurat în prezența persoanei desemnate să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier, fapt care se datorează lipsei de comunicare din partea inspectorilor, prin aceasta încălcându-se prevederile art. 10 alin. (2) din norma aprobată prin Ordinul MT nr. 1058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice vitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, contestatoarea a arătat că din procesul verbal contestat reiese că nota de constatare nr. 8770/03.10.2014 ar fi fost întocmită la sediul social al contestatoarei, sediu la care aceasta nu desfășoară nicio activitate, astfel cum a declarat la Registrul Comerțului, activitățile comerciale desfășurându-se la punctul de lucru. Astfel, procesul-verbal întocmit este lovit de nulitate în temeiul dispozițiilor legale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 1088/2011 care prevede la art. 7 că procesul-verbal de constatare trebuie să se realizeze la locul și momentul efectuării controlului, în sistemul informațional. Inspectorii ISCTR au întocmit, se pare, o notă de constatare la momentul dar această notă nu poate avea aceeași putere juridică și nici nu poate substitui procesul verbal de constatare a contravenției. Contestatoarea a învederat instanței faptul că nu i s-a comunicat nota de constatare nr. 8770/03.10.2014 ce aceasta nefiind semnată de reprezentantul contestatoarei, care nu are cunoștință de conținutul ei sau de data la care a fost întocmită.
Mai mult, contestatoarea a apreciat că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută având în vedere că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost controlat de către inspectori în parcarea sediului parcarea sediului contestatoarei, unde se afla staționat, necirculând tocmai pentru că nu a fost dotat cu limitator de viteză, contestatoarea urmând a face ulterior demersuri în acest scop. În aceste condiții contestatoarea a arătat că , atâta timp cât acest autovehicul nu se afla în rulare în trafic ci era parcat de mult timp, susținerea inspectorului constatator ISCTR privind nerespectarea de către contestatoare a obligației de a nu permite plecarea în cursă a vehiculelor rutiere fără limitator de viteză sau cu altdefect, nesigilat etc. nu se poate susține. Contestatoarea a apreciat că ar fi întemeiată constatarea inspectorului ISCTR dacă autovehiculul în cauză era în trafic și se făcea această constatare.
Referitor la sancțiunea aplicată, contestatoarea a apreciat că aceasta nu a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată cu completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se amendă în cuantumul maxim prevăzut pentru contravențiile reținute de către inspectorul ISCTR . Totodată a arătat că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din OG 2/2001 respectiv, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator era dator să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, sub sancțiunea nulității acestuia. Mai mult, contestatoarea a arătat că procesul verbal atacat a fost încheiat în lipsa sa, în baza unei Note de constatare care ar fi fost întocmită în data de 3 octombrie 2014, tot în lipsa sa, fără a i se comunica.
Contestatoarea a mai arătat că a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu este semnat de nici un martor, și a luat la cunoștință de existența lui abia în data de 28.10.2014, când i s-a comunicat de către reprezentanții intimatei conform Procesului verbal de afișare nr. 9656/28.10.2014 ,fiind încălcate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse anterior, contestatoarea a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal ca nelegal și netemeinic.
În drept contestația a fost întemeiată pe Ordinul MT nr. 1058/2007, Ordinul MTI nr. 995/2011,, Hotărârea Guvernului nr.1088/2011 Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, Ordonanța Guvernului nr. 26/2011, Ordonanța . 2/2001.
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr. încheiat în data de 06.10.2014 și Procesul-verbal de afișare nr. 9656 din data de 28.10.2014.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 22.01.2015, intimata I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a contestației la executare formulată de contestatoare.
În motivarea întâmpinării în fapt intimata a arătat că în data de 03.10.2014 în intervalul orar 15:00- 17:00 a fost efectuat un control la . având CUI RO_, siuat în ..53, . BUCUREȘTI, ocazie cu care s-au întocmit Nota de constatare nr. 8770/03.10.2014. În urma verificărilor efectuate s-au constatat săvârșirea faptei constând în nerespectarea obligației întreprinderii/operatorului de transport rutier de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, în ordine cronologică și pentru fiecare conducător auto. Intimata a arătat că această faptă constituie contravenție în temeiul art.8 alin.1 pct.21 din O.G. 37/2007,modificată și completată cu O.G. nr.21/2009 și este sancționată conform prevederilor art.9 alin. 1 litera a), din același act normativ, cu amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier. De asemenea, intimata a învederat instanței faptul că fapta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art 3, pct.26 din HG 69/2012 cu modificările și completările ulterioare și sancționata de art 6, alin 1+ 2, lit. a).
Față de aceste prevederi legale, intimatul a solicitat anularea contestației, menținerea procesului verbal de constatare a contravențiilor nr._/06.10.2014 și obligarea contestatoarei la achitarea amenzii contravenționale în suma de 28.000 lei, întrucât procesul verbal de constatare a contravenției o fost încheiat cu respectarea prevederilor art.16, art.17, art.19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ce privește legalitatea procesului verbal, a arătat că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16, art.17, art.19 din OG.2/2001 privind regimul contraventiilor, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.17 din acest act, mentiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator. În ceea ce privește întocmirea procesului verbal în lipsa reprezentantului contravenției și neconsemnarea, intimata a arătat că acestea nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute conform art. 17 din OG 2/2001. Nerespectarea dispozițiilor legale privind dreptul de a face obiecțiuni, este sancționat cu nulitate relativă. Însă contestatoarea a apreciat că vătămarea produsă petentului a fost înlăturată prin acțiunea exercitată, în concret, de a formula plângere conform dispozițiilor legale si de a exprima toate obiecțiunile în ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului verbal în instanța de judecată. În ce privește temeinicia, intimata a apreciat că procesul - verbal de contravenție se bucura de prezumția simplă de temeinicie, relativitatea acesteia permițând răsturnarea sa prin prezentarea unor probe concludente.
Față de faptul că partea contestatoare nu a respectat obligația de a păstra datele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, în ordine cronologică și pentru fiecare conducător auto, intimata a arătat că aceasta a încălcat prevederile art.8, alin(1) OG 37/2007. Totodată, din controlul efectuat la sediul operatorului de transport s-a constatat faptul că vehiculul cu nr. de înmatriculare B-98-JM0, nu are limitator de viteza aspect ce rezultă fără dubiu din dovadă de verificare . nr._.
Intimata a apreciat că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentei cât timp această din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară, în această ordine de idei trebuie arătat că, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție ci poate fi considerat a limitaților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte destul de numeroase. Intimata a mai apreciat că faptele pentru care a fost sancționata contestatoarea sunt în mod clar prevăzute de art.3, pct.26 din H.G.69/2012 fiind considerată o încălcare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, respectiv de art.8, alin 1, pct 21 din OG.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicarea a regulilor privind perioadele de conducere,pauzele și perioadele de odihnă ale auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora,, iar sancțiunile aplicate prin aceste acte sunt severe deoarece legiuitorul a dorit descurajarea operatorilor de transport care nu respectă prevederile legale în domeniul transporturilor rutiere.
În fine, a apreciat că în prezenta cauză nu se poate lua măsura avertismentului și nu pot fi socotite drept fapte cu gravitate redusă în sensul lin O.G. nr. 2/2001, iar avertismentul se aplică atunci când fapta are gravitate și nu se poate susține un astfel de caracter, mai puțin prav,având în vedere ca prezenta a două fapte pe care legiuitorul le prevede sub sancțiunea minimă de să maximă fiind de 12.000 lei pentru prima contravenție ,respectiv 8.000 lei-pentru a doua contravenție. Astfel, a considerat că pentru îndeplinirea scopului educativ și preventiv al legii de regelementare a activității de transport rutier, dar și pentru întărirea disciplinei în această activitate, este necesară aplicarea sancțiunii contravenționale actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat (legea trebuie interpretata în sensul efectelor ei și nu în sensul neaplicarii ei).
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să respingă plângerea contravențională și să mențină cuantumul amenzii stabilite prin procesul verbal . nr._ din data de 06.10.2014 ca temeinic și legal întocmit.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și următoarele din N.C.proc.civ., precum și pe celelalte dispoziții invocate în cuprinsul întâmpinării.
În susținerea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 37-53).
La data de 11.02.2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, răspuns la întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie, următoarele: procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr. încheiat în data de 06.10.2014 și Procesul-verbal de afișare nr. 9656 din data de 28.10.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 06.10.2014 întocmit de I. de S. pentru Controlul Transporturilor(fila 6) petenta S.C. I. F. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 21 din OG nr. 37/2007 amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 26 din HG nr. 69/2002.
În fapt s-a reținut că la data de 03.10.2014, în intervalul orar 15.00-17.00, a fost efectuat un control la societatea petentă, iar în urma verificărilor efectuate au fost constatate următoarele:
A) Petenta nu a respectat obligația de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, în ordine cronologică și separat pentru fiecare conducător auto
B) Petenta nu a respectat obligația de a nu permite plecarea în cursă a vehiculelor care au tahograful sau limitatorul de viteză defect, nesigilat și fără suficiente foi de înregistrare astfel: autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat din data de 21.01.2013 fără a fi dotat cu limitator de viteză.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petentă, întrucât reprezentantul acesteia nu a fost de față, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat faptul că „reprezentantul petentei nefiind de față nu poate formula obiecțiuni”
De asemenea, în ceea ce privește motivul lipsei martorului, agentul constatator a consemnat că „ la fața locului nu s-a putut identifica o altă persoană un alt agent constatator”.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.U.G. 2/2001, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2 /2001 sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei referitoare la încălcarea prevederilor art. 4 alin. 3 din OG nr. 37/2007 instanța reține că, în conformitate cu aceste prevederi controlul la sediile întreprinderilor și operatorilor de transport rutier se efectuează de către personalul cu atribuții de control din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier și/sau de către personalul cu atribuții de control din cadrul Inspecției Muncii și Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și de personalul cu atribuții de control în domeniul protecției animalelor în timpul transportului din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, respectiv al unităților subordonate acesteia, potrivit competențelor ce le revin, stabilite de legislația în vigoare. Astfel, instanța reține că prezența unui inspector Inspecția Muncii nu este impusă de lege, aspect dedus din utilizarea sintagmei”și/sau”. Sub acest aspect sunt lipsite de temei susținerile petentei.
În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că este obligatorie notificarea efectuării controlului, instanța constată că Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 1058/2007 invocat de aceasta nu conține o astfel de prevedere. De asemenea, reține instanța că au fost respectate dispozițiile art. 10 alin. 2 din acest Ordin referitoare la prezența managerului de transport și/sau a oricărui altui reprezentant legal, care va/vor pune la dispoziția personalului de control toate înregistrările solicitate, astfel cum rezultă din nota de constatare întocmită cu ocazia controlului(f. 44-49) și care este semnată de T. C.(persoană împuternicită conform certificatului ONRC f. 20-22), fiind și aplicată ștampila societății contestatoare.
Referitor la susținerea contestatoarei în sensul încălcării prevederilor art. 7 din HG nr. 1088/2011, instanța reține că în cest text nu se prevede obligația întocmirii procesului-verbal la locul și momentul efectuării controlului.
Este lipsită de temei și susținerea contestatoarei în sensul că nota de constatare nu este semnată de reprezentantul societății, întrucât acesta a semnat și a ștampilat nota de constatare, formulând și obiecțiuni la aspectele constatate de agenții constatatori.
Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Instanța constată că, în cauza A. împotriva României, Curtea Europeana admite că orice sistem juridic recunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică în principiu, cu condiția de a asigura celui acuzat de săvârșirea unei contravenții respectarea garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 par. 1 si 3 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că faptele petentei rezultă din constatările personale ale agenților constatatori inserate în procesul-verbal și în nota de constatare .(f. 44-49)
În conformitate cu prevederile art. 14 din regulamentul nr. CEE nr. 3821/85 angajatorul pune la dispoziția conducătorilor auto un număr suficient de foi de înregistrare, ținând cont de faptul că aceste foi au caracter personal, de durata perioadei de lucru și obligația de a înlocui foile care sunt deteriorate sau au fost reținute de un inspector autorizat. Angajatorul pune la dispoziția conducătorilor foile de înregistrare din modelul omologat, care se pot utiliza în aparatura instalată la bordul vehiculului. Potrivit alin. (2) întreprinderea ține evidența foilor de înregistrare cel puțin un an după ce ele au fost folosite și pune la dispoziția conducătorilor auto interesați, care cer acest lucru, copii ale acestor foi. Foile de înregistrare se prezintă sau se înmânează inspectorului autorizat, la cerere.
Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 21 din OUG nr. 37/2007 constituie contravenție nerespectarea obligației întreprinderii/operatorului de transport rutier de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, în ordine cronologică si separat pentru fiecare conducător auto.
În conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, este inclusă în lista celor mai grave încălcări ale acestui regulament, Lipsa tahografului și/sau a unui dispozitiv de limitare a vitezei instalat(e) sau utilizarea unui echipament fraudulos capabil să modifice înregistrările aparatului de înregistrare și/sau ale dispozitivului de limitare a vitezei sau falsificarea foilor de înregistrare sau a datelor descărcate de pe tahograf și/sau de pe cartela conducătorului auto.
Potrivit art. 3 pct. 26 din HG 69/2012, constituie contravenție nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a nu permite plecarea în cursă a vehiculelor rutiere care au tahograful sau limitatorul de viteză defect, nesigilat sau fără suficiente foi de înregistrare pentru efectuarea întregului parcurs al transportului.
În ceea ce privește susținerile petentei în sensul că nu a săvârșit contravențiile instanța apreciază că aceste susțineri sunt lipsite de temei, petenta nu a solicitat administrarea niciunei probe în sprijinul celor afirmate. Astfel, aceasta avea posibilitatea să depună la dosar înregistrările tahografelor pentru perioada de un an, în ordine cronologică pentru fiecare conducător auto, pentru a combate cele reținute de agentul constatator, ceea ce nu a înțeles să facă. Mai mult, susținerea petentei în sensul că auto cu nr. de înmatriculare_ a staționat în parcare și nu a circulat, de asemenea petenta nu a solicitat administrarea niciunei probe în sprijinul acestei afirmații.
Având în vedere considerentele expuse, instanța constată că cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției corespund realității. În concluzie, instanța reține că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată că sancțiunilor amenzii în cuantum de_ de lei și_ lei reprezintă maximele speciale prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 37/2007 și de art. 6 alin. 1 lit. a din HG nr. 69/2012.
De asemenea, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenzile contravenționale aplicate în cuantumul maxim prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei. Mai reține instanța că petenta nu a dat dovadă că înțelege gravitatea faptelor săvârșite, formulând prezenta plângere contravențională în mod pur formal, fără o adecvată motivare în fapt și în drept. În aceste condiții nu se impune reducerea amenzilor aplicate și, cu atât mai mult, nici aplicarea unui avertisment.
Pentru aceste considerente, constatând că nu s-a dovedit incidența în cauză a unor motive de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat, instanța urmează să respingă plângerea formulată de către petentă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatoarea S.C. I. F. S.R.L, cu sediul ales la S.C.A. A. & ASOCIAȚII, cu sediul în București, .. 17, etaj 7, sector 1, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul ales la I. Teritorial 1, în București, Piața Presei Libere, nr. 1, corp D1, etaj 8, sector 1, cod de înregistrare fiscală nr._ ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. B. A. LuizaToma P. C.
Red. ABB/ Tehnored. PAS
4 ex./24.06.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 3248/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3150/2015. Judecătoria... → |
|---|
