Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5571/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5571/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 5571/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.5571
Ședința publică din data de 09.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: B. L.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta N. A. N. în contradictoriu cu pârâtul D. C. C. și autoritatea tutelară- P. sector 6 București, având ca obiect exercitare autoritate părintească.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, martorul N. I., lipsind pârâtul și autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamanta, prin apărător, depune la dosar dovada citării pârâtului prin M. Publicitate, conform cotidianului „Anunțul.ro” și înscrisuri reprezentând acte medicale privind pe minoră.
În conformitate cu dispozițiile art. 312 din Noul cod proc civ și 319 din Noul cod proc civ., instanța procedează la audierea martorei N. I., sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea cererii, exercitarea autorității părintești pentru minoră exclusiv de către mamă, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei la venitul minim pe economie începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București la data de 03.10.2014, sub numărul_, reclamanta N. A.-N., în contradictoriu cu pârâtul D. C.-C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești de către aceasta, asupra minorei D. A.-M., născută la data de 11.11.2007, având CNP_, conform certificatului de naștere . nr._, în temeiul disp. art.398 cod civil și obligarea pârâtului la plata pensiei alimentare, în temeiul disp. art.389 Cod civil.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma unei relații de concubinaj cu pârâtul D. C.-C., în data de 11.11.2007, s-a născut minora D. A.-M.. Reclamanta a menționat că avea dorința sinceră de a-și întemeia o familie, însă aceasta nu era împărtășită și de pârât, astfel încât acesta a părăsit domiciliul conjugal, în cursul anului 2008, la scurt timp după nașterea minorei.
Mai mult, de atunci și până în prezent, pârâtul nu a mai revenit la domiciliul conjugal și nici nu s-a mai interesat de soarta fiicei părților, D. A.-M., aceasta încadrându-se în gradul de handicap grav, conform Hotărârii nr.632/19.09.2013, emisă de Comisia pentru Protecția Copilului - Consiliul Local S. 6. În aceste condiții, câtă vreme pârâtul nu arată nici cel mai mic interes față de persoana minorei, cât timp pârâtul nu este interesat de creșterea și educarea minorei, acesta nefiind de găsit, fără a da cel mai mic interes față de minoră, reclamanta a considerat că sunt întrunite condițiile legale în vederea dispunerii în sensul admiterii acțiunii.
Reclamanta a apreciat că starea de indolență și pasivitate în care se găsește pârâtul nu trebuie să afecteze cu nimic interesul minorei, având în vedere și starea de sănătate a acesteia, care necesită îngrijire specială, astfel fiind întemeiată prezenta acțiune în sensul în care a solicitat a se constata, în primul rând, imposibilitatea de a se comunica cu pârâtul măcar un număr de telefon la care să poată fi contactat.
Minora a avut nevoie de tratament de specialitate în străinătate însă, chiar dacă putea să-i ofere suportul financiar, nu a putut efectua respectiva deplasare datorită imposibilității de deplasare a minorei în afara țării, mai exact nu a avut acordul tatălui cu privire la obținerea pașaportului și a dreptului de părăsire a țării.
Față de aceste aspecte, reclamanta a apreciat că există motive întemeiate în susținerea prezentei, fiind una în primul rând în interesul minorei, drept pentru care a solicitat admiterea prezentei, în sensul pronunțării unei hotărâri prin care să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorei D. A.-M., născută la data de 11.11.2007, având CNP_, exclusiv le către reclamanta N. A.-N., precum și obligarea pârâtului a plata pensiei alimentare.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.389 și 398 Cod civil, fiind însoțită de copii de pe următoarele înscrisuri: certificat de naștere minoră, cărți de identitate părți, certificat de naștere pârât, Hotărârea nr.632 din data de 19.09.2013, certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap, plan de recuperare a copilului cu dizabilități, Dispoziția nr.6091 din data de 18.07.2013, certificat medical nr.1141 din data de 22.08.2014, bilet de ieșire din spital, adresa nr. A/_ din data de 15.06.2013, adresa nr. A/_ din data de 06.12.2012, bilet de externare, declarații reclamantă, acte medicale privind minora D. A. M., adeverința nr. A/_ din data de 26.08.2013, adeverința nr. A/_ din data de 11.10.2013, Hotărârea nr.633 din data de 20.09.2012, adeverință, înscrisuri medicale.
La data de 27.01.2015, prin compartimentul registratură, a fost înaintat la dosar referatul de anchetă socială întocmit de P. S. 6 Serviciul Autoritate Tutelară (filele 80 și 81).
Prin același compartiment, la data de 06.02.2015, au fost înaintate la dosar relații comunicate de P. Sectorului 5 București (fila 83).
Prin sentința civilă nr.1134/10.02.2015 pronunțată de Judecătoria sector 5 București, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 17.04.2015, sub numărul_ .
Prin încheierea de ședință din data de 29.05.2014, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art.411 alin.2 Cod procedură civilă.
La data de 03.06.2015, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar cerere de repunere a cauzei pe rol.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia urmează a fi audiat un martor.
La termenul de judecată din data de 09.07.2015, instanța a procedat la audierea martorei N. I., declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Reclamanta a depus la dosar dovada de citare a pârâtului prin mica publicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține ca în urma unei relații de concubinaj cu pârâtul D. C.-C., în data de 11.11.2007, s-a născut minora D. A.-M..
De la nașterea minorei până în prezent, părțile nu au locuit împreună iar minora a rămas în grija reclamantei, mama acesteia.
Potrivit art. 505 alin. 2 C.civ., dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la exercitarea autorității părintești,instanța va avea în vedere regula generală în această materie, reglementată de dispozițiile art. 397 C.civ. potrivit cărora, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel dar și excepția de la această regulă și anume exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 398 alin. 1 C.civ. potrivit cărora dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte.
Pentru a decide asupra acestor aspecte instanța va avea în vedere și art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, și anume principiul interesului superior al copilului care prevalează și art. 36 din același act normativ potrivit căruia, ambii părinți sunt responsabili de creșterea copilului, copiilor lor și exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aiba în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educarii și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legala și administrarea patrimoniului sau. Principiul ocrotirii interesului superior al copilului este prevăzut în mod expres și de dispozițiile art. 263 C.civ., conform căruia orice măsura privitoare la copii, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Interesul superior al copilului se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situațiilor lor materiale, posibilitățile concrete de a se ocupa de copil, atașamentul copilului față de părinți, nivelul de integrare al copilului în mediul în care se află, criterii care fără a fi determinante prin ele însele, urmează a fi analizate pentru a conchide în raport de ansamblul acestora.
Pornind de la dispozițiile legale invocate mai sus și având în vedere prevalența interesului superior la copilului în orice măsură care îl vizează, instanța consideră că în prezenta cauză este optim ca autoritatea părintească asupra minorei A.-M., să fie exercitată exclusiv de către mamă, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză, respectiv din declarația martorului N. I. (fila 31 ) și din referatul de anchetă socială efectuat reiese că după nașterea minorei și până în prezent mama, a fost cea care a exercitat efectiv drepturile și îndatoririle părintești, ocupându-se de acoperirea nevoilor de ordin material, afectiv și moral ale minorei, precum și de toate demersurile necesare pentru integrarea socială a acesteia.
Instanța constată că reclamanta prezintă garanțiile morale și materiale pentru dezvoltarea armonioasă a minorei din punct de vedere fizic, moral și intelectual, astfel în raportul de anchetă socială s-a reținut că minora este bine dezvoltata pentru vârsta sa, este îngrijita corespunzător.
În ceea ce privește condițiile locative, instanța reține că reclamanta oferă condiții bune de locuit minorei, într-o locuință mobilată și bine întreținută .
De asemenea, instanța consideră că prin exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă se evită situațiile generate de dificultatea ori imposibilitatea obținerii acordului celuilalt părinte când o anumită decizie în legătură cu minora este condiționată de un astfel de acord, în condițiile în care părinții nu mai țin legătura, tatăl fiind dezinteresat de minora .
În ceea ce privește cererea reclamantei de a se stabili locuința minorei la domiciliul său, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 496 alin.3 C.civ.potrivit cărora în caz de neînțelegere între părinți instanța hotărăște, luând în considerare și concluziile raportului de anchetă psihosocială asupra locuinței copilului. De asemenea va avea în vedere faptul că nu există o înțelegere a părinților sub acest aspect și înraport de dispozițiile art. 21 din Legea 272/2004 cu referire la art. 2 alin. 6 din aceeași lege, va analiza acest capăt de cerere ținând cont de soluția ce urmează a fi dispusă cu privire la exercitarea autorității părintești, de interesul superior al copilului și criteriile anterior enumerate.
Instanța reține, că locuința este bine mobilată și bine întreținută, oferind condiții bune de locuit minorei, nefiind probleme igienico-sanitare.
Având în vedere condițiile locative optime oferite de mama minorei, instanța apreciază necesar ca factor psihologic pentru o bună dezvoltare intelectuală, morală și fizică a copilei ca locuința acesteia să fie stabilită la mamă, astfel încat va încuviința ca locuința minorei să fie la mamă.
Cu privire la cererea reclamantei de a se dispune obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minora în cuantum de ¼ de la data introducerii acțiunii, instanța reține că ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori, indiferent că sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei sau adoptați. În același sens sunt și dispozițiile art. 487 C.civ., potrivit cărora părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și neviolor copilului.
Reținând în plus față de textul legal anterior și dispozițiile art. 499 alin. 1 C.civ., conform căruia tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională,dispozițiile art. 525 alin. 1 C.civ. care prevăd că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri și dispozițiile art. 529 alin. 1 C.civ. potrivit cărora întreținerea este datorată în raport cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, instanța apreciază că sunt întrunite în cauză condițiile generale și speciale pentru acordarea contribuției de întreținere atât în persoana creditorului cât și în persoana debitorului acestei obligații legale.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de contribuție lunară de întreținere în favoarea minorei începând cu data de 10.03.2014 și până la majorat, luând în considerare venitul minim pe economie .
În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta N. A.-N., domiciliată în București, ., ., etaj 9, apartament 34, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu pârâtul D. C.-C., cu ultimul domiciliu cunoscut în București, ., sector 5, CNP:_, și Autoritatea Tutelară S. 6, cu sediul în București, Calea Plevnei nr.147-149, sector 6.
Dispune exercitarea autorității părintești pentru minora D. A. –M., ns. la 11.11.2007, exclusiv de către reclamantă.
Stabilește domiciliul minorei la domiciliul reclamantei.
Obliga pârâtul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de contribuție lunara de întreținere in favoarea minorei, începând cu data de 10.03.2014 și până la majorat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Executorie privind exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorei, contribuția lunara de întreținere.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.SM/Thred.MV
6 ex./07.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4321/2015. Judecătoria... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 5574/2015.... → |
|---|
