Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4511/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4511/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 4511/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4511
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 11.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. V.
GREFIER B. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „exercitarea autorității părintești”, privind pe reclamanta COLIBĂȘAN M. I. în contradictoriu cu pârâtul G. I. și cu Autoritatea Tutelară Primăria S. 6 București.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamanta personal, legitimată de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistată de apărător ales, care depune împuternicire avocațială la dosar și pârâtul personal, legitimat de instanță cu CI . nr._ având CNP_, lipsă fiind Autoritatea Tutelară Primăria S. 6 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la verificarea competenței.
La interpelarea instanței părțile arată că domiciliul minorului este în sectorul 6 și nu au obiecții cu privire la competență.
Instanța deliberând, față de lămuririle solicitate, verificând competența, reține incidența art. 94 lit. a și art. 114 Cod procedură civilă, motiv pentru care constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei cu care a fost investită.
Reclamanta prin apărător depune la dosar o cerere/tranzacție și solicită ca instanța să ia act de învoiala părților conform acestui înscris.
La interpelarea instanței ambele părți confirmă că la momentul actual nu sunt probleme în menținerea relației personale, singurele probleme întâmpinate au vizat o perioadă de trei săptămâni când tatăl a fost plecat în afara țării, însă aceste probleme au fost depășite prin colaborarea eficientă a părților. Părțile solicită ca instanța să ia act de înțelegerea notarială în sensul exercitării autorității părintești în comun, stabilirea domiciliului copilului la mamă, stabilirea contribuțiilor lunare în sarcina părinților la acoperirea cheltuielilor minorului astfel, mama o contribuție de 600 lei în natură și tatăl o contribuție de 800 lei cu prestarea în echivalent bănesc.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Reclamanta prin apărător având cuvântul, față de dispozițiile art. 438 Cod procedură civilă, solicită instanței să ia act de tranzacția părților și să o consfințească printr-o hotărâre judecătorească de expedient. Solicită comunicarea hotărârii la adresa din tranzacție.
Pârâtul personal pune aceleași concluzii în sensul de a se lua act de învoiala lor, a părinților în privința măsurilor cu privire la copil. Solicită comunicarea hotărârii la adresa din tranzacție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 20.10.2014, sub numărul_, având ca obiect exercitarea autorității părintești, reclamanta COLIBĂȘAN M. I., în contradictoriu cu pârâtul G. I., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- exercitarea în comun de ambii părinți asupra minorului G. A. G., născut la data de 14.07.2009;
- stabilirea domiciliului minorului la domiciliu reclamantei:
- stabilirea unui program de vizitare a minorului în baza căruia pârâtul să aibă posibilitatea de a păstra legături personale cu minorul, astfel: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri ora 17:00 până duminică la 18:00, la domiciliul acestuia; o lună pe perioada verii, respectiv în luna iulie în anii pari și în luna august în anii impari, în fiecare an, la domiciliul acestuia; o săptămână cu ocazia sărbătorilor de C. (24 -30 decembrie) în anii impari; o săptămână cu ocazia sărbătorilor de Paste, în anii pari; în anii pari, ziua de naștere a minorului respectiv data de 14.07 între orele 12-21, urmând ca în anii impari minorul sa-si petreacă ziua de naștere cu reclamanta; în fiecare an, de ziua de naștere a pârâtului, respectiv în data de 08.03. între orele 12-21 la domiciliul acestuia; în fiecare an, de ziua de naștere a reclamantei, respectiv 20.11, între orele 12-21, minorul să rămână la domiciliul acesteia, fără ca pârâtul sa fie prezent.
- obligarea paratului la plata pensiei de întreținere în beneficiul minorului, stabilită conform prevederilor legale, începând cu data introducerii cererii de chemare in judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, a fost căsătorită cu pârâtul în perioada ianuarie 2009- noiembrie 2011. Pe fondul neînțelegerilor intervenite între soți, a convenit încetarea căsătoriei, sens în care a încheiat Convenția autentificată sub nr. 6113/28/1 1.2011 de către BNP I. C.. Prin aceiași Convenție, în ceea ce-1 privește pe minor, părinții au stabilit ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, locuința minorului să fie stabilită la domiciliul reclamantei, respectiv in București, . nr. 5, ., ., sector 6; tatăl să păstreze legăturile personale cu minorul cu respectarea următorului program: - copilul va locui o săptămână la tată, o săptămână la mama.
Reclamanta a învederat că de la data încheierii Convenției sus menționate, în relațiile dintre părinții și fiul minor au apărut modificări de comportament de natură să afecteze interesul superior al minorului. Astfel, de aproximativ un an, minorul manifestă în prezența tatălui un comportament reticent si chiar lipsit de respect față de reclamantă, în sensul că îi vorbește pe un ton răstit, imperativ, uneori chiar o împinge și spunea că " vreau să mă joc doar cu tati pentru că numai tati este prietenul meu, tu nu mai ești prietena mea". A arătat că începând cu luna noiembrie 2013, aproape de fiecare dată când merge să-l ia pe minor de la domiciliul tatălui, la sfârșitul programului de vizitare, acesta îi propune minorului să mai rămână la domiciliul sau pentru încă o săptămână, promițându-i că dacă va mai rămâne, vor merge împreună în parc să se plimbe cu bicicleta sau ca îi va cumpăra diverse jucării. În continuare, reclamanta a învederat că începând cu luna decembrie, fostul soț, sub pretextul că minorul refuză să mai vină la domiciliul reclamantei, i-a interzis să-l ia pe minor acasă. Astfel, deși mergea zilnic la grădinița pe care minorul o frecventează, la sfârșitul programului, pentru a-l lua la domiciliul său, pârâtul era de fiecare data prezent si spunea de față cu minorul că acesta nu vrea sa vină și îl lua în brațe. Deși inițial minorul nu spunea nimic în acest sens și chiar era bucuros să o vadă, imediat după ce intervenea tatăl, acesta își exprima dorința de a rămâne cu tatăl. A mai arătat că, uneori, în ciuda insistentelor tatălui de a rămâne, minorul accepta sa plece cu mama, dar pârâtul devenea imediat foarte agresiv verbal și fizic și i-l smulgea din brațe pe copil. A învederat că în luna martie, împreună cu pârâtul, motivați mai mult de dorința de a-l face fericit pe copil, au decis să încerce să mai dea o șansa relației de cuplu și s-au mutat împreuna la domiciliul acestuia. In scurt timp, amândoi au realizat ca este imposibil să reia relațiile de cuplu, motiv pentru care, chiar înainte de sărbătorile P., au decis să se separe și au convenit să revină la programul stabilit prin convenție, respectiv ca minorul să locuiască alternativ cu fiecare dintre părinți. Începând cu data de 21 aprilie, tatăl a revenit la comportamentul alienator, astfel că, de fiecare dată când mergea să-l ia pe minor la domiciliul său, acesta recurgea la diverse metode verbale și non-verbale, influențându-1 și determinându-1 ca, în cele din urmă, să refuze să vină cu reclamanta . Reclamanta a învederat că în următoarea perioadă a fost nevoită să-și vadă fiul doar în prezența pârâtului, la domiciliul acestuia, în parc sau la grădiniță, acesta intervenind tot timpul între reclamantă și minor și restricționând în acest fel relația sa, în calitate de mamă, cu minorul. În ceea ce privește exercitarea autorității părintești, a apreciat că despărțirea părinților și stabilirea locuinței minorului la unul dintre aceștia nu trebuie sa afecteze exercițiul autorității părintești comune. Părinții au dreptul și îndatorirea de a-si crește copiii, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lor fizica, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesionala a acestora potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copiilor.Ambii părinți trebuie să aibă în vedere, în mod constant, interesul superior al copilului lor și să ia împreună deciziile importante legate de creșterea și evoluția acestuia. Autoritatea părintească comună reprezintă modalitatea de responsabilizare a amândurora cu privire la minor și de garantare atât a prezentei mamei cât și a tatălui în viața copilului, independent de faptul ca aceștia nu mai conviețuiesc. Prevederile legale în materie au la baza prezumția că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun și în caz de despărțire a părinților, custodia comună asigurând dreptul copilului la grija părintească normală și permanentă din partea ambilor părinți.
În ceea ce privește stabilirea domiciliului minorului la reclamantă, a considerat că acesta este în interesul superior al copilului, fiind de natură să-i garanteze un echilibru și un sprijin real și constant, precum și un mediu familial, respectiv o locuință stabilă. Reclamanta a considerat că prin faptul că pârâtul a recurs la diverse metode, astfel încât să-și vadă fiul doar la domiciliul său și în prezența sa, acesta și-a urmărit doar propriile interese, în detrimentul interesului minorului.
Totodată, reclamanta a învederat că stabilirea unui program în baza căruia pârâtul să aibă posibilitatea de a păstra legăturile personale cu minorul, este în interesul superior al acestuia deoarece numai în acest mod copilul poate să beneficieze în mod real de sprijinul, protecția și echilibrul emoțional conferite de prezența figurii paterne.
Cu privire la obligația de întreținere, reclamanta a învederat că aceasta este datorată în raport cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, trebuind totodată să fie respectate limitele întreținerii ce urmează a fi acordată de părinte din venit sau din muncă.
Pentru motivele arătate, reclamanta a solicitat admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 496 C.Civ, art. 503-504, art. 529 C.Civ, art. 533 C.civ, Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificat de naștere, convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori, carte de identitate, rețetă medicală, raport medical, certificat de divorț, bilet de ieșire din spital.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamantă.
Cu privire la capetele 1 și 2 ale cererii, pârâtul a solicitat respingerea acestora ca fiind fără obiect, având în vedere convenția încheiata intre părți, convenție ce nu a fost contestată de niciunul dintre părinți. Prin Convenție, printre altele, părțile au stabilit ca autoritatea părintească în ceea ce îl privește pe minorul G. A.-G. să fie exercitată în comun și, după divorț, locuința minorului să fie la Colibaseanu M.-I., situată în București, . nr. 5, ., ., sector 6.
Cu privire la capătul 3 din cererea de chemare in judecată prin care reclamanta solicită modificarea modalității de păstrare a legăturilor personale dintre pârât și minor, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiat a acestuia, arătând că prin “Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori”, părțile, de comun acord, au stabilit ca programul privind legăturile personale dintre minor și tată să se facă în mod alternativ, respectiv o săptămână la reclamanta și o săptămână la pârât.
Până la sfârșitul anului 2013, aceasta convenție a fost respectată, astfel încât minorul și-a format o rutină, un mod de viață, acceptând cu ușurință acest program. . anului 2013, începutul anului 2014, copilul a avut o modificare în comportamentul de zi cu zi și a refuzat să mai meargă la locuința mamei sale. Față de poziția fiului și la sfatul persoanelor specializate, a înțeles să nu oblige copilul sa respecte programul stabilit. Aceasta situație, evident, a creat o stare tensionată între părinți.A învederat că episoade în care fiul refuză să meargă la domiciliul mamei s-au mai repetat, deși l-a încurajat în permanență pe copil să se apropie de mama, apelând chiar la un cabinet de psihologie.
Concluziile “Raportului de psihodiagnostic și evaluare clinica” întocmit de psiholog au fost în sensul că minorul are sentimente pozitive față de ambii părinți, fiind ușor mai atașat de tată. A mai arătat că după ședințele efectuate de copil în cadrul cabinetului psihologic, relațiile dintre reclamantă și pârât s-au îmbunătățit, astfel încât s-a reluat programul stabilit prin convenție. Acest program a fost respectat până în momentul în care pârâtul a plecat în misiune în străinătate, în mod normal și firesc copilul rămânând la mamă. La întoarcerea în tară, comportamentul minorului a fost ușor schimbat, în sensul că acesta nu mai dorea sa rămână la domiciliul tatălui mai mult de doua trei zile deoarece mama sa se supără daca stă mai mult.
Pârâtul a apreciat că motivul pentru care reclamanta a formulat prezenta acțiune îl reprezintă doar o răzbunare, o încercare de a plăti polițe mai vechi,prin manipularea minorului, care locuiește de aproximativ doua luni la domiciliul ei, având convingerea că poate să obțină o hotărâre favorabilă.
Totodată, a arătat că în cursul acestui an, reclamanta a mai promovat o acțiune prin care a solicitat modificarea programului la Judecătoria sectorului 6, însă a renunțat la judecarea cererii, gândindu-se atât la interesul fiului, cât și la faptul că, la acea vreme copilul locuind mai mult cu pârâtul era ușor mai atașat de tată.
Motivele pe care reclamanta le invoca strict pe capătul de cerere privind modificarea programului de vizitare sunt motive generale, prevăzute în Codul Civil și nu motive temeinice. Aceasta nu arată, în concret, în ce modalitate este afectat interesul superior al minorului prin programul stabilit în convenție, pentru a i se limita exercițiul acestui drept. Simplul fapt că, în opinia reclamantei, minorul trebuie să aibă un program stabil, nu reprezintă un criteriu pentru a modifica programul cu care s-a obișnuit minorul și pe care acesta l-a acceptat cu ușurința. A încerca după trei ani, să schimbi modul de viață al unui copil, fără a avea motive pertinente și concrete, . încălca interesul superior al minorului.
Pârâtul a apreciat că modificarea programului privind legăturile personale cu tatăl, pe care îl are in prezent minorul, ar putea în viitor să îi afecteze psihicul si să îl debusoleze, deoarece acesta își iubește în egală măsură și mama și tatăl și dorește să petreacă mai mult timp cu ambii părinți.
Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de creștere și educare, pârâtul a solicitat respingerea acestuia, arătând că, urmare a aplicării dispozițiilor art. 499 alin. 1 C.Civ., părțile au hotărât prin convenția încheiata la BNP I. C., să contribuie în mod egal la întreținerea minorului. Sub acest aspect, convenția nu a fost încălcată de niciunul dintre părinții, împărțind în mod egal toate cheltuielile privind creșterea și educarea copilului. Sumele de bani pe care ambii părinți le-au alocat creșterii și educării minorului au fost mai mari decât 1/4 din veniturile nete lunare pe care le realizează.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
În apărare, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu reclamantei și proba testimonială.
Prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, arătând că modificarea programului de vizitare în baza căruia pârâtul să păstreze legături personale cu minorul este în interesul superior ale acestuia deoarece menținerea programului de vizitare stabilit inițial prin Convenția încheiată la data desfacerii căsătoriei, lezează grav nevoia de securitate și stabilitate a minorului.
Urmare a adresei instanței, la dosarul cauzei a fost depus referatele de anchetă socială de către Serviciul de Autoritate Tutelară - Primăria S. 2 și Serviciul de Autoritate Tutelară - Primăria S. 6.
Prin sentința civilă nr. 2500/03.03.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 07.05.2015, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: minorul G. A.-G., născut la 14.07.2009 are statut de copil din căsătorie; la data de 28.11.2011 căsătoria părinților copilului a fost desfăcută prin procedură notarială; la aceeași dată părinții au convenit prin Convenția notarială autentificată sub nr. 6113/28.11.2011 de notar public I. C. asupra măsurilor referitoare la persoana copilului ( exercitarea în comun a autorității părintești, stabilirea locuinței copilului la domiciliul mamei, stabilirea unor contribuții egale ale părinților la întreținerea și educarea minorului și desfășurarea relației personale minor/tată conform unui program de vizită convenit de ambii părinți) ; potrivit susținerilor reclamantei din cuprinsul cererii introductive, în cursul lunii martie 2015 părinții minorului au reluat viața de cuplu, s-au stabilit în locuința tatălui, împreună cu copilul însă această încercare de reluare a vieții de familie a eșuat iar în momentul de față părțile sunt separate .
Sub aspectul exercitării autorității părintești, stabilirii locuinței minorului și stabilirii contribuției părinților la cheltuielile de întreținere și educare a minorului instanța reține că învoiala părților pe aceste capete de cereri este în concordanță cu interesul copilului astfel că față de dispozițiile art.263 și art. 396 teza finală Cod.Civ. instanța va lua act de această învoială .
Asupra învoielii părinților având ca obiect stabilire program de vizitare instanța reține că prin poziția exprimată în fața instanței părinții minorului nu întâmpină dificultăți în exercitarea dreptului de a avea legături personale cu copilul; întrucât eventualele neînțelegeri ce se pot ivi în viitor urmează a fi abordate cu responsabilitatea necesară de către ambii părinți, în scopul urmăririi interesului copilului de a avea relații personale cu părintele de care este separat și având în vedere că dreptul de a avea relații personale cu copilul este un drept izvorât din lege ( nu acordat prin hotărâre judecătorească), pentru a cărui realizare nu este necesară calea acțiunii în justiție ( art. 401 alin. 2 - stabilește că instanța de tutelă va decide asupra modalității de exercitare a drepturilor personale doar când părinții nu se înțeleg asupra acestui aspect ) instanța apreciază că interesul copilului impune ca exercitarea drepturilor personale să fie apreciate de către părinți prin raportare la împrejurările concrete în care se află minorul și părinții; aceste împrejurări sunt diferite în momente diferite ale vieții copilului și sunt practic imposibil de prevăzut ( nici părinții și nici instanța nu pot aprecia dacă în viitorul apropiat sau îndepărtat poate să apară o împrejurare care să reclame prezența ambilor părinți lângă copil și să „dimensioneze” un program de vizită care să corespundă unei nevoi necunoscute, inexistente la momentul luării deciziei) . Suspiciunile părinților – că în viitor pot să apară neînțelegeri referitoare la desfășurarea acestor relații personale - sau lipsa de colaborare dintre părinți, uneori chiar „confortul” urmărit de părinți ( în sensul că părându-le dificil să stabilească ei înșiși un program adaptat de fiecare dată nevoilor copilului, preferă să se conformeze unui program prestabilit dispus de o instituție a statului chiar dacă „prețul” acestui confort reprezintă în esență o intervenție a statului în viața de familie a părților fără ca o astfel de intervenție să fie justificată de necesitatea ocrotirii unui interes ci doar de asigurarea „confortului” părinților ) nu pot argumenta soluția solicitată de părți, ca legăturile personale dintre copil și unul dinte părinți să se desfășoare conform unui program de vizită prestabilit de către instanță, chiar dacă acest program este convenit de părinți. În esență, responsabilitatea părintească impune ca ambii părinți să analizeze interesul copilului lor în fiecare moment al vieții copilului și să acționeze conform acestui interes;
Reținând că interesul concret al copilului nu poate fi analizat în abstract și că pentru viitor acest interes este determinat de împrejurările concrete în care copilul își desfășoară viața instanța va respinge ca nefiind în interesul copilului învoiala părinților având ca obiect desfășurarea relațiilor personale tată/minor conform unui program de vizită prestabilit urmând a menține neîngrădit dreptul minorului de a avea relații personale cu tatăl ( prin stabilirea unui program practic s-ar aduce limitări acestui drept ce ar urma să se desfășoare conform programului) și va lăsa posibilitatea reală părinților de a stabili împreună modalitatea în care se va exercita acest drept astfel ca, numai în situația în care în exercitarea dreptului apar neînțelegeri grave între părinți ( art. 401 alin. 2 cod.civ. ) instanța să aprecieze asupra oportunității intervenției instanței în viața privată a părinților urmărindu-se astfel asigurarea respectării drepturilor copilului.
Urmează a lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta COLIBĂȘAN M. I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., .. 3, ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul G. I., cu domiciliul în București, .. 79, ., ., sector 2, și cu Autoritatea Tutelară Primăria S. 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6.
Ia act de învoiala părților privind:
- exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului G. A.-G., născut la 14.07.2009 de către ambii părinți.
- stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei ;
- stabilirea contribuțiilor părinților la acoperirea nevoilor minorului, după cum urmează: mama - contribuție de 600 lei lunar, ce se va presta în natură, începând cu 20.10.2014 până la majorat; tatăl - contribuție de 800 lei lunar, ce se va presta în echivalent bănesc, începând cu 20.10.2014 până la majorat
Respinge ca nefiind în interesul minorului învoiala părinților având ca obiect desfășurarea relației personale copil/tată, conform unui program de vizită prestabilit.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată;
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria S. 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4567/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 979/2015.... → |
|---|
