Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 530/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 530/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 530/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 530
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamanta V. B. M. în contradictoriu cu pârâtul V. G. V., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar (fila 28), și pârâtul, personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar (fila 29), lipsind reprezentantul Autorității Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: prin compartimentul registratură, la data de 21.01.2015, a fost depus la dosar raportul de anchetă socială, după care
Instanța a procedat la identificarea, pe rând, a reclamantei V. B. M., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_ și a pârâtului V. G. V., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_.
Părțile, prin avocați, au depus la dosar interogatoriile pentru a fi administrate.
Pârâtul, prin avocat, a depus la dosar un înscris, susținând că acesta vizează indemnizația de creștere copil.
Instanța a comunicat reclamantei, prin avocat, un exemplar al deciziei din data de 15.01.2014.
Pârâtul, prin avocat, a depus la dosar cerere reconvențională, pe care a comunicat-o și reclamantei, prin avocat. De asemenea, a depus la dosar și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței depuse la fila 36 dosar.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de cererea reconvențională și înscrisul comunicat. Reclamanta, prin avocat, a arătat că se opune depunerii cererii reconvenționale la acest termen, având în vedere că primul termen de judecată a fost la termenul anterior. În ceea ce privește înscrisul, a arătat că nu se opune.
Pârâtul, prin avocat, a solicitat să fie primită cererea reconvențională la dosar. A precizat că s-a consemnat în încheierea de ședință de la termenul anterior că a solicitat și pârâtul stabilirea domiciliului minorului la tată, pe acest aspect au fost încuviințate probatoriile. Avocatul pârâtului a arătat că a fost angajat la acel termen și, întrucât nu a avut timp să formuleze cererea în scris, a susținut-o oral.
Instanța, față de dispozițiile art. 209 alin. 4, precum și față de dispozițiile art. 185 C.proc.civ., a constatat decăzut pârâtul din dreptul de formulare în cauză a unei cereri reconvenționale, având în vedere că acesta avea posibilitatea să formuleze cerere reconvențională până la primul termen de judecată sau cel mai târziu la termenul de judecată, iar consemnarea în încheiere a susținerilor pârâtului, în sensul că urmează să formuleze o cerere reconvențională, nu înlătură sancțiunea decăderii. De asemenea, instanța a adus la cunoștința părților faptul că probele nu au fost încuviințate pe cererea reconvențională, ci doar pe cererea principală și pe întâmpinare.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că înțelege să invoce excepția inadmisibilității cererii, întrucât nu îndeplinește condițiile admisibilității cererii, respectiv urgența, caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului cauzei.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că cererea este admisibilă, precizând că, date fiind neînțelegerile dintre părinți, domiciliul minorului trebuie să fie stabilit la unul dintre aceștia. De asemenea, a precizat că băiatul este mic și are nevoie de stabilitate.
Instanța a constatat că susținerile pârâtului de la acest termen reprezintă aspecte de fond, excepția invocată nu reprezintă o veritabilă excepție, ci o apărare pe fondul cauzei, excepția este calificată ca atare de către instanță și urmează să fie soluționată pe fond.
În timpul soluționării acestui dosar, instanța a chemat la ordine pe domnul I. Edward, prezent în sala de ședință, în sensul de a nu mai aduce atingere liniștii ședinței de judecată.
Domnul I. Edward s-a adresat instanței, precizând că a avut această atitudine pentru a se elibera de tensiune.
Instanța a aplicat domnului I. Edward, legitimat cu CI, ., nr._, CNP_, domiciliat în București, .. 103, ., ., o amendă judiciară în cuantum de 500 de lei, având în vedere mimica jignitoare adresată către instanță după ce a fost chemat la ordine, aducând astfel atingere solemnității ședinței de judecată prin atitudinea lipsită de cuviință.
Instanța a adus la cunoștința domnului I. Edward că are dreptul să formuleze cerere de reexaminare cu privire la amenda aplicată în termen de 15 zile de la data aplicării măsurii amenzii.
Instanța, în temeiul art. 352 C.proc.civ., a procedat la administrarea, pe rând, a probei cu interogatoriul pârâtului și a probei cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În timpul administrării probei cu interogatoriul reclamantei avocatul pârâtului a părăsit sala de ședință pentru a vorbi la telefon.
În timpul administrării probei cu interogatoriul reclamantei, instanța a dispus îndepărtarea pârâtului din sală, având în vedere intervenția acestuia în repetate rânduri în timp ce reclamanta răspundea la interogatoriu.
Ulterior instanța a dispus revenirea pârâtului în sala de ședință, pentru a preîntâmpina luarea legăturii de către acesta cu martorul.
Instanța, în temeiul art. 315 și urm. C.proc.civ., a procedat la audierea, pe rând, a martorelor M. M. și V. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Pârâtul, prin avocat, a depus la dosar un set de înscrisuri, precizând că este în original, dar urmează să solicite restituirea de la dosar.
Instanța, având în vedere că pârâtul a precizat că o să ia înscrisul de la dosar și având în vedere că pârâtul are obligația să depună la dosar înscrisurile în copie, a restituit pârâtului, prin avocat, înscrisul depus la dosar în original și a pus în vedere acestuia să-l depună în copie certificată pentru conformitate cu originalul, până la finalul ședinței de judecată.
La interpelarea instanței în sensul dacă au un dosar de divorț pe rol, pârâtul, personal, a arătat că el are un dosar de divorț la Judecătoria Cornetu. Pârâtul, prin avocat, a arătat că a fost un conflict negativ de competență, Judecătoria Cornetu nu era competentă în soluționarea cauzei și nici Judecătoria Sectorului 6 București, iar Tribunalul București a stabilit că este competentă Judecătoria Sectorului 6 București.
Reclamata, prin avocat, a arătat că dosarul de divorț este înregistrat sub nr._/303/2014 pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, sens în care a depus un înscris la dosar.
La interpelarea instanței cu privire la veniturile obținute lunar, pârâtul, personal, a precizat că obține 1400 lei lunar, respectiv 1200 lei, reprezentând indemnizația de la stat, și 200 lei reprezentând alocația copilului. În ceea ce privește societatea comercială, a precizat că aceasta este pe numele soției.
Pârâtul, prin avocat, a precizat că va mai depune la dosar înscrisul din care rezultă că minorul a fost internat în spital, având traumatism cranio-cerebral.
La interpelarea instanței, reclamanta, prin avocat, a precizat că nu dorește să ia cunoștință de acest înscris.
Instanța, având în vedere că reclamanta nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscris, a pus în vedere pârâtului, prin avocat, că are posibilitatea să depună înscrisul la dosar până la sfârșitul ședinței de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, a solicitat admiterea acțiunii, stabilirea domiciliului minorului la mamă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, având în vedere următoarele: neînțelegerile dintre părinți, faptul că nu există acea conlucrare între părinți, astfel încât minorul să nu simtă traumele divorțului, experiența mamei care a trebuit să plece fără minor, iar minorul i-a fost adus după 5, 6 zile, așa cum declară martorul pârâtului, acest moment de traumă în care a trăit fără copil o face pe mamă să fie neîncrezătoare în a lăsa copilul tatălui, de teamă că nu o să-i mai aducă copilul înapoi, mama este de acord oricând să vină tatăl să viziteze copilul, să aibă o relație cu copilul, nu împiedică contactul tatălui cu minorul până la pronunțarea hotărârii de divorț, la domiciliul mamei minorul este bine îngrijit, există bunica reclamantei care are 68 de ani, care are toată disponibilitatea, este și mama reclamantei care se preocupă de minor. În ceea ce privește modul în care se ocupă tatăl de minor, pentru că se discută despre stabilirea domiciliului minorului la părinți, nu la bunici, reclamanta, prin avocat, a arătat că din declarația pe care a dat-o mama pârâtului reiese clar „că minorul mă are pe mine”, și de fapt încredințarea s-ar dori către mama pârâtului.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pârâtul, prin avocat, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă. A arătat că probele administrate la acest termen ar trebui înlăturate întrucât declarația martorei și interogatoriul reclamantei nu corespund, în sensul aflării adevărului.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Prin cererea formulată la data de 17.07.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, reclamanta V. B. M. în contradictoriu cu pârâtul V. G. V., a solicitat instanței, pe cale de ordonanță președințială, să dispună: încredințarea spre creștere și educare a minorului V. E.-G., stabilind locuința acestuia la mamă până la soluționarea definitivă a dosarul nr._ .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2013, din căsătoria părților rezultând minorul V. E.-G.. Reclamanta a precizat că neînțelegerile dintre părți au început să apară după nașterea minorului urmare a faptului că pârâtul nu mai contribuia financiar la cheltuielile familiei deoarece avea de achitat ratele bancare pentru creditul contractat de prima soție a acestuia, respectiv 1300 lei/lună. Ulterior, reclamanta a menționat că certurile s-au transformat în amenințări, iar amenințările s-au materializat în violențe fizice, creându-se, astfel, o atmosferă nepropice unei vieți de familie normale. Deoarece pârâtul a început să se manifeste necorespunzător și față de minor, reclamanta a precizat că le-a adus la cunoștință și părinților pârâtului despre comportamentului acestuia din urmă, sperând că aveau să-l determine să-și schimbe comportamentul cel puțin față de minor. În acest sens, reclamanta a arătat că la data de 12.07.2014 au hotărât cu socrii să meargă în vizită la aceștia pentru a lămuri comportamentul pârâtului. Ajunși la domiciliul socrilor și aflând scopul vizitei, reclamanta a precizat că pârâtul a reacționat și de această dată violent, aplicându-i o „bătaie educațională”, după care a alungat-o din domiciliul socrilor, însă fără copil, și spunându-i, totodată, că în această situație nu mai poate să le descrie socrilor comportamentul său față de copil. Având în vedere vârsta copilului, 8 luni, dar și faptul că pârâtului îi lipsește interesul și implicarea în viața minorului, astfel încât minorul să beneficieze de condiții de normalitate și siguranță, reclamanta a precizat că este singura persoană care poate să-i asigure minorului fundamentul afectiv de care acesta are nevoie. Mai mult, reclamanta a arătat că locuința sa, în care minorul a crescut până în prezent, asigură condițiile unei dezvoltări armonioase.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului și efectuarea unei anchete sociale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 919 C.proc.civ.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat, în copie, înscrisuri.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din data de 12.01.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile reciproce și proba testimonială, în cadrul căreia să fie audiat un martor pentru fiecare parte, probe care au fost administrate la termenul de judecată din data de 26.01.2015.
La dosar a fost atașat și raportul de anchetă socială întocmit în cauză de către A. T. din cadrul Primăriei Sectorului 6 București.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 06.07.2013, iar din căsătoria acestora a rezultat minorul V. E.-G., născut la data de 28.10.2013, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosar (fila 7) și din mențiunile raportului de anchetă socială (fila 33).
Pe parcursul căsătoriei între soți au existat neînțelegeri, care au condus la o primă separare a părților în data de 12.07.2014, pentru o perioadă de aproximativ o săptămână, ulterior părțile au reluat conviețuirea și s-au separat definitiv în luna septembrie 2014, când reclamanta a plecat din domiciliul conjugal împreună cu minorul. Toate aceste aspecte rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor audiați și din răspunsurile și întrebările la interogatoriu. În ceea ce privește locuința soților, instanța reține că susținerile părților sunt în parte diferite, la fel și declarațiile martorilor. Ceea ce instanța va reține ca fiind dovedit este aspectul necontestat de ambele părți, respectiv acela că o perioadă de timp soții au locuit și în garsoniera în care locuiesc acum reclamanta cu copilul, respectiv o perioadă de aproximativ 7-8 luni, cum rezultă din declarația martorei V. M., care a precizat că au locuit în garsonieră de când reclamanta era însărcinată până în februarie-martie 2014.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București se află înregistrat și dosarul cu nr._/303/2014, având ca obiect divorțul între părți, astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 67 dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 919 Cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
În ceea ce privește condițiile speciale prevăzute de lege pentru luarea unei măsuri pe calea ordonanței președințiale, instanța reține că dispozițiile art. 996 C.proc.civ. reglementează posibilitatea ca instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara altfel, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsului textului de lege arătat reiese că cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească următoarele condiții de admisibilitate: existența unor cazuri grabnice, afirmarea de către reclamant a unei aparențe în drept, neprejudecarea fondului, iar măsurile solicitate să aibă caracter provizoriu.
În ceea ce privește existența unei situații care să impună urgența, în speță această situație este prezumată chiar de lege, aspect care rezultă din prevederile art. 919 Cod procedură civilă mai sus menționate, care stabilesc faptul că măsurile cu privire la locuința copiilor minori și la obligația de întreținere pot fi luate pe calea ordonanței președințiale.
Condiția de admisibilitate a neprejudecării fondului este îndeplinită, întrucât în cauză instanța nu va face o dezlegare a fondului litigiului între părți, ci va verifica dacă în favoarea reclamantei există aparența de drept, printr-o analiză sumară a probelor. De asemenea, este îndeplinită și condiția caracterului provizoriu, întrucât măsurile luate în cauză sunt valabile doar până la soluționarea litigiului pe fond, în dosarul având ca obiect divorțul între soți.
În ceea ce privește aparența de drept referitor la cererea de stabilire locuință minor, instanța constată că aceasta este în favoarea reclamantei, având în vedere vârsta minorului, posibilitățile materiale de care dispune mama copilului, care este încadrată în muncă (astfel cum rezultă din raportul de anchetă socială), spre deosebire de pârât, care a precizat că în prezent nu este angajat, obținând venituri din indemnizația de creștere a copilului, în cuantum de 1200 de lei, și din alocația de stat acordată minorului, în cuantum de 200 de lei. Pârâtul a susținut (răspunsul la interogatoriu) că obține venituri și din chirii, însă nu a probat acest lucru. Instanța reține, totodată, că este în interesul minorului să beneficieze de stabilitate și echilibru, iar aceste condiții I le poate acorda în prezent cel mai bine reclamanta, având în vedere că alături de aceasta minorul a petrecut cea mai mare parte a timpului, iar în ultimele patru luni de zile contactul copilului cu tatăl a fost redus. Totodată, instanța are în vedere și atitudinea procesuală a pârâtului, care nu și-a manifestat dorința de a se stabili locuința copilului la sine decât la data de 12.01.2015, în ședința de judecată (fără a formula în scris o cerere în acest sens), precum și voința exprimată de acesta (prin răspunsul la interogatoriu, întrebarea nr. 10, fila 40), în sensul că până la data de 20 decembrie a fost de acord cu stabilirea locuinței minorului la mamă.
Instanța are în vedere și mențiunile raportului de anchetă socială, anchetă ce a fost realizată la domiciliul reclamantei, în sensul că mama și minorul locuiesc într-un imobil garsonieră confort I, plus dependințe, proprietatea bunicului reclamantei. Locuința este spațioasă, frumos mobilată, utilată corespunzător și curat întreținută. Minorul dispune de condiții bune de locuit. Nu sunt probleme igienico-sanitare. Locuința este ocupată doar de mama și de minor. La deplasarea în teren s-a constatat că minorul este bine dezvoltat pentru vârsta lui, este vesel, sociabil cu persoanele străine, îngrijit corespunzător de mama și este aparent sănătos. Între mama și minor există o relație specială de afecțiune reciprocă. De asemenea, minorul este atașat afectiv de mamă și de străbunici, care se ocupă de supravegherea lui în perioada cât mama este la serviciu.
În ceea ce privește contribuția pârâtului la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorului, aparența de drept este, de asemenea, în favoarea reclamantei, și rezultă chiar din prevederile legale în materie. Astfel, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 483 alin. 3 C.civ., ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, iar dispozițiile art. 525 alin. 1 C.civ. prevăd că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Cuantumul pensiei de întreținere cuvenite descendentului minor se stabilește potrivit dispozițiilor art. 529 Noul Cod Civil. Astfel, „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti” (alin.1), ținând seama de cotele maximale din venitul net lunar al părintelui care pot primi o atare destinație, și anume până la ¼ pentru un singur copil aflat în întreținerea aceluiași părinte, până la 1/3 pentru doi copii, până la ½ pentru trei sau mai mulți copii. Cu privire la modalitatea de executare a pensiei de întreținere, potrivit art. 530 alin.3 NCC „pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere”.
În ceea ce privește data de la care se datorează întreținerea, potrivit art. 532 alin. 1 C.civ., pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 263 din cod civil precum și dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr.272/2004 potrivit cărora în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părinții trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului și prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale. De asemenea, instanța reține că din decizia nr._ din 15.01.2014 rezultă că pârâtul obține în prezent un venit lunar în cuantum de 1200 lei. Suma de 200 de lei reprezentând alocație de stat pentru copil este un venit la care este îndreptățit în totalitate minorul, nu constituie un venit obținut de pârât, din care să se calculeze pensia de întreținere, chiar dacă este încasat de acesta. Prin urmare, contribuția la care este obligat pârâtul, față de venitul pe care îl obține și având în vedere că nu a dovedit că ar mai avea un alt copil în întreținere, este în cuantum de 300 de lei, reprezentând cota de ¼ din suma de 1200 de lei.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite cererea, va stabili pe calea ordonanței președințiale locuința minorului la mamă și va stabili contribuția pârâtului la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorului în cuantum de 300 de lei lunar, începând cu data formulării cererii, 17.07.2014, până la majoratul copilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta V. B. M., cu domiciliul ales în București, ., ., ., Sector 6, în contradictoriu cu pârâtul V. G. V., cu domiciliul în B., Cartier Independenței, ., județ Ilfov, cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, Sector 6.
Stabilește provizoriu locuința minorului V. E.-G., născut la data de 28.10.2013, la mamă.
Stabilește contribuția pârâtului la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorului în cuantum de 300 de lei lunar, începând cu data formulării cererii, 17.07.2014, până la majoratul copilului.
Executorie.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./28.01.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 942/2015. Judecătoria... | Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 533/2015.... → |
|---|
