Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 8285/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8285/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 8285/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8285
ȘEDINȚA PUBLICĂ
DIN DATA DE 23.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: B. E.
Pe rol urmează pronunțarea hotărârii în cauza civilă de față având ca obiect „exercitare autoritate părintească ”, privind pe reclamanta B. N. în contradictoriu cu pârâtul BALDEA D. G. și cu Autoritatea Tutelară Primăria S. 6 București.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din 22.10.2015 și sunt consemnate în încheierea la acea ședință din Camera de Consilii – ce face parte integrantă din prezenta hotărâre - când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii, azi 23.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.04.2015, sub nr._, reclamanta B. N., în contradictoriu cu pârâtul Baldea D. G. și Autoritatea Tutelară Primăria S. 6, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună: 1. în temeiul art.398 alin 1 Cod civil, raportat la dispozițiile art.403 Cod civil, exercitarea autorității părintești să se facă doar de reclamantă, față de minorul Baldea M. A., născut la 03 iunie 2010 conform actului de naștere nr.5547 din 15 iunie 2010 emis de Consiliul local sector 1; 2. în temeiul art.401 cod civil pârâtul să aibă relații personale cu minorul după următorul program începând cu vârsta de 6 ani după cum urmează:
- a-II-a și a-IV-a săptămână din luna de sâmbătă orele 11.00- până duminica orele 17.00;
- 1 (una) săptămâna în luna iulie-și l (una)săptămână din luna august în vacanța de vară în funcție de concediul pârâtului cu mențiunea ca înainte de concediu, pârâtul să-i comunice mamei cu cel puțin 10 zile locul unde va fi dus minorul și un număr de contact;
-3 (trei) zile în vacanța de P. în anii pari cu tatăl și 3 (trei) zile în vacanța de C. cu pârâtul în anii impari și alternativ cu mama; 3. în temeiul art.402 Cod civil, majorarea contribuției pârâtului pentru minorul M.-A. într-o cotă procentuala de 25%din veniturile acestuia ținând cont de adeverința de salariu a pârâtului și de sporurile permanente pe care acesta le obține, prin raportare și la necesitățile crescânde ale minorului odată cu vârsta și cu nevoile de creștere, dezvoltare și recreere ale minorului.
Totodată, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 10 iunie 2011 prin sentința civilă nr.4574 pronunțata de Judecătoria sector 6 în dosarul nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei și urmare acesteia minorul i-a fost încredințat, cu obligarea pârâtului la pensie de întreținere și stabilirea de relații personale cu minorul după un program convenit de comun acord cu pârâtul, acord materializat printr-o tranzacție.
Reclamanta a menționat că de la rămânerea definitivă a sentinței și până în prezent, pârâtul nu a uzat de programul de vizita decât de cele 3(trei)ore ce îi fuseseră stabilite la una dintre solicitări conform tranzacției și nu a sunat decât vinerea înaintea fiecărei vizite, în restul programului tatăl nedorind să-și respecte propria solicitare privind relațiile personale cu minorul. La toate vizitele în afara pensiei de întreținere pe care i-a acordat-o lunar nu aducea decât mici atenții minorului și nimic mai mult, manifestând o răceală fata de minor.A precizat reclamanta că odată cu creșterea minorului, a încercat să-l înscrie la programe extrașcolare organizate de Direcția de Protecție socială din sector și uneori avea nevoie de copia de buletin a tatălui, iar dacă îi solicita copia era refuzată, neexistând o colaborare cu pârâtul deși era spre binele copilului,fiind nevoită să fie la dispoziția autoritarilor care nu de puține ori au încercat să-i înscrie minorul la diverse activități pe acest motiv .De asemenea, reclamanta a arătat că grădinița minorului a achitat-o tot ea cu sprijinul bunicii materne, întrucât contribuția tatălui nu-i ajungea să crească minorul, să-i cumpere cele necesare și să-i plătească și grădiniță, alți bani minorul neprimind în plus de la tată, acesta motivând că ea îi folosește și este avidă după bani. A învederat reclamanta că ori de câte ori a încercat să apeleze la tată s-a lovit de un refuz,fapt care a determinat-o să renunțe a mai solicita vreun sprijin din partea pârâtului pentru minor. Pârâtul are posibilitatea datorită serviciului să se deplaseze cu mașina și nu de puține ori pe vremea rea fie ea, fie bunica erau nevoite să stea prin stațiile de mijloace de transport să ducă minorul la grădiniță, pârâtul niciodată neavând această inițiativă de a duce minorul la grădiniță deși este în drumul lui spre muncă (pe lingă Fabrica de Țigarete).Reclamanta a precizat că în anul 2013 l-a acționat în judecată pentru a fi mărită contribuția la creșterea minorului ținând cont că se majorase salariul minim pe economie și implicit veniturile sale așa încât prin sentința civilă nr.7932 din 26.09.2013 s-a majorat contribuția de la 336,5 lei la 472,75 lei până la majoratul minorului. Întrucât pârâtul tratează minorul cu un dezinteres total și de multe ori o împiedică și pe ea să se preocupe de activitățile extrașcolare prin refuzuri privind acordul său la înscrierea minorului la acestea și face din drepturile și obligațiile de părinte pe care le are doar un mecanism săptămânal de a ieșii din casa în afara orelor de serviciu la plimbare, reclamanta a considerat că exercitarea autorității părintești doar de către ea i-ar lăsa lejeritatea în a lua deciziile ce se impun urgent și fără nicio amânare, spre binele minorului. La fel și cu privire la relațiile personale, reclamanta a considerat că pârâtul stând doar 3 ore cu minorul nu cunoaște stările acestuia, eventualele probleme de sănătate de care în prezent suferă minorul și nici nu știe cum să reacționeze la acestea în situația în care ele s-ar ivi, motiv pentru care a solicit ca după vârsta de 6 ani să aibă alt program, întrucât și copilul ar fi mai mare și ar putea să fie înțeles mai bine cu privire la eventualele situații ce s-ar ivi.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.398, 401 și 402 Cod civil.
Reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu interogatoriu, martori, ancheta socială la domiciliul pârâtului și a probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei următoarele: copie certificat de naștere, copia sentinței civile nr. 4574 din 10 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria S. 6 în dosarul nr._, copia sentinței civile nr. 7932 din 26.09.2013 pronunțată de Judecătoria S. 6 în dosarul cu nr._, copie CI reclamantă, facturi/chitanțe/extrase cont (f.14-30), extrase conversații mail.
La data de 18.05.2015, prin Serviciul Registratură, pârâtul Baldea D. G. depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pârâtul a arătat că în cuprinsul cererii de chemare în judecata reclamanta încearcă să dea o notă de veridicitate solicitărilor aberante încercând prin afirmații tendențioase să-i contureze o imagine negativă de tată, fiind evident faptul că aceasta încearcă prin orice mijloace să-l țină departe de copil din orgoliu și dintr-o invidie exagerată. Pârâtul a menționat că a fost întotdeauna alături de fosta soție și de copil de când aceasta a decis să părăsească domiciliul conjugal la o zi după serbarea botezului copilului, ieșind împreuna în parcuri de distracție, în zone special amenajate din mall-uri, la spectacole organizate în diverse locații, la diverse muzee și alte locații care să-l bucure pe minor . A precizat pârâtul că de fiecare dată când se întâlnea cu copilul îi oferea un cadou care să-l încânte, fie că era o mașinuță cu telecomanda, fie că erau dulciuri sau fructe, copilul fiind nerăbdător să-l întâlnească și fascinat de ceea ce îi oferea.Pârâtul a menționat că atașamentul copilului față de el îi crea reclamantei stări de iritare, care o făceau să se comporte anormal, având tot felul de ticuri nervoase, chiar și acela de a se uita în permanență la ceas ca să vadă dacă au trecut cele 3 ore de program, sau când vedea copilul că îl îmbrățișează și îl strânge în brațe încerca să-l dojenească pentru diverse motive tocmai ca să strice această atmosferă caldă dintre tată și fiu. A învederat pârâtul că a încercat de nenumărate ori să ia legătură cu copilul în afara orelor de program stabilite prin sentința civilă nr. 4574/2011, însă a fost îngrădit de reclamantă, invocând faptul că trebuie să respect programul stabilit și că nu permite alte vizite în afara programului. Pârâtul a arătat că este adevărat că au fost situații când nu a putut să se încadreze în programul stabilit, fiind reținut cu serviciul. fiind plecat din București. În aceste situații i-a cerut reclamantei să poată vedea copilul chiar dacă a trecut ziua programată, iar aceasta se opunea cu vehemență să vadă copilul spunând că trebuie să-și respect programul și că nu-și irosește ea timpul cu el în afara orelor de program. Pentru a evita orice conflict sau discuție cu reclamanta în prezența copilului sau în fața personalului de la grădiniță, pârâtul a precizat că a încercat să creez un echilibru între dorința sa de a fi cât mai aproape de minor și respectarea programului de vizitare stabilit și a rămas să își vadă copilul numai în prezența mamei în programul de 3 ore stabilit. În ceea ce privește noul program de vizitare pe care îl propune reclamanta, pârâtul a solicitat instanței respingerea acestuia întrucât reprezintă un mijloc prin care dorește să îl îndepărteze de copil. Totodată, pârâtul a precizat că prin sentința civilă nr.4574/2011 pronunțata de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._ instanța a luat act de înțelegerea părților și cu privire la acest aspect și a dispus deja un program de vizitare a minorului. Acest program fiind stabilit având în vedere interesul copilului, pentru a evita orice formă de traumă în urma despărțirii. Reclamanta i-a spus la acea dată că e mai bine ca minorul să nu-și schimbe domiciliul pentru că va fi bulversat, așa că i-a propus că e mai bine să-l ia la domiciliul său în vacanțe după vârsta de 5 ani când copilul se liniștește în urma despărțirii. În aceste condiții, a precizat pârâtul că a hotărât împreună cu reclamanta să poată lua copilul la el la domiciliu sau să petreacă sărbătorile legale și vacantele împreună numai după ce acesta împlinește vârsta de 5 ani, până atunci urmând să aibă legături cu minorul de două ori pe lună în weekend în prezența mamei. Acest fapt, de a fi împreună cu minorul la domiciliul său sau în vacanțe, nu s-a realizat întrucât minorul a împlinit vârsta de 5 ani anul acesta. A arătat pârâtul că cererea reclamantei de a modifica programul de vizitare și de a avea legături cu minorul este abuziva și demonstrează reaua credința a acesteia, abuzivă fiind și propunerea de a-i reduce orele de vizită în cele două weekend-uri în care poate să stea cu minorul, zilele în perioada sărbătorilor și săptămânile de vacanță. În ceea ce privește majorarea pensiei de întreținere la cota procentuala de 25% din venit, pârâtul a arătat faptul că pensia de întreținere stabilită de instanță de judecată a fost stabilită la acest procent maxim de 25% din venit.
Pentru toate aceste considerente, pârâtul a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pârâtul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori, precum și orice probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
La data de 2 septembrie 2015, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei raportul de anchetă socială întocmit de către Primăria S. 6 – Serviciul Autoritate Tutelară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele : minorul Baldea M. A., născut la 03 iunie 2010,are statut de copil din căsătorie; prin sentința civilă nr. 4574/10.06.2011 a Judecătoriei S. 6 București s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și s-au luat măsurile referitoare la persoana copilului, în sensul că acesta a fost încredințat spre creștere și educare mamei, s-a stabilit în sarcina tatălui o obligație de întreținere a minorului în cuantum de 336,50 lei lunar și s-a luat act de tranzacția părților referitoare la desfășurarea relației personale copil/tată conform unui program de vizită prestabilit de părinți în două modalități, în funcție de vârsta copilului ( program ce se desfășura în prezența mamei până la împlinirea de către copil a vârstei de 5 ani ,urmând ca după împlinirea acestei vârste programul să nu mai fie condiționat de prezența mamei ) .
La momentul promovării prezentei cereri minorul tocmai ce a împlinit vârsta de 5 ani și ar urma ca programul de vizită să se desfășoare fără participarea mamei, în condițiile convenite de părinți la momentul divorțului.
Prin prezenta cerere reclamanta a solicitat să i se acorde exclusiv exercițiul autorității părintești, să se modifice programul de vizită convenit anterior și să se modifice pensia de întreținere în sensul majorării acesteia și stabilirii ei în cota procentuală d 25% din venitul lunar al tatălui pârât.
Sub aspectul exercitării autorității părintești instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 397 cod.civ. și art. 503 cod.civ. regula în materie este că autoritatea părintească asupra copilului se exercită de către ambii părinți, sub acest aspect fiind consacrat principiul egalității părinților ; în mod excepțional autoritatea părintească poate fi exercitată în condițiile art. 398 sau 399 cod.civ. dar aceste situații de excepție ( care derogă de la principiul egalității și de la regula exercitării autorității părintești de către ambii părinți) nu pot fi reținute de instanță doar pe baza susinerilor uneia dintre părinți sau a unui acord între părinți și trebuie să fie argumentate și probate ( art. 398 are ca situație premisă „ pentru motive temeinice” iar art. 507 cod.civ. menționează cazurile în care autoritatea părintească se poate exercita de către un singur părinte ). În cauză au fost invocate motive ce au îngreunat colaborarea părinților în luarea unor măsuri referitoiare la situația minorului însă nu s-au invocat motive în sensul că pentru viitor tatăl nu își pate asuma responsabilitatea părintească, aspect ce ar determina luarea unei astfel de măsuri ( ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte); în realitate, reclamanta invocând dificultățile întâmpinate până în prezent presupune că aceleași dificultăți le va întâmpina și în viitor și apreciază că pentru preîntâmpinarea acestora ar fi indicat ca tată să fie degrevat de autoritatea părintească și să nu mai aibe dreptul de a fi consultat și de a decide, alături de reclamnată, asupra măsurilor ce urmează a fi luate cu părivire la copil;
Instanța reține că autoritatea exlusivă se poate dispune doar atunci când unul dintre părinți nu poate să-și asume responsabilitatea părintească ,( art. 507 cod.civ. vizează situațiile în care celălalt părinte “se află în neputință de a-și exprima voința” ) nu ca sancțiune împotriva părintelui care nu se implică suficient sau nu se implică deloc în creșterea copilului, ci ca efect al imposibilității acestuia de a-și manifesta voința, textul de lege enumerând exemplificativ astfel de situații, respectiv decesul părintelui, punerea siub interdicție, decăderea din drepturile părintești. Dacă reclamanta consideră că tatăl copilului exercită abuziv drepturile părintești și că prin acțiunile/inacțiunile sale pune în primejdie sănătatea copilului sau dezvoltarea acestuia atunci măsura sancționatorie solicitată instanței este aceea a decăderii din drepturile părintești, neputându-se invoca împrejurări ce țin de decăderea din drepturile părintești în justificarea luării unei alte măsuri ( aceea a exercitării exclusive a autorității părintești) întrucât s-ar ajunge la extinderea sferei de aplicabilitate a dispozițiilor referitoare la exercitarea autoruității printești cazurilor ce ar atrage incidența dispozițiilor referitoare la decăderea din drepturile părintești; abia după obținerea unei hotărâri definitive de decădere a tatălui reclamant din drepturile părintești reclamanta poate solicita exercitarea exclusivă a autorității părintești – ca efect al decăderii, pentru motivele desvoltate cererea introductivă .
Dealtfel, motivele invocate de reclamantă în cererea introductivă- prin care tinde să acuze pe tătă că nu se implică suficient în viața copilului nu au fost confirmate de probatoriile administrate de reclamantă ( înscrisurile nu au avut relevanță sub acest aspect, martorul audiat nu este martor direct și tot ce a relatat a cunoscut din chiar relatările reclamantei iar interogatoriul pârâtului a evidențiat contrariul susținerilor reclamantei ) și chiar de ar fi fost confirmate nu justificau soluția de încredințare în exclusivitate către mama a autorității părintești, insuficienta implicarea celuilalt părint putând face obiectul unei cercetări doar din perspectiva decăderii din drepturile părinteșt, astfel cum s-a arătat mai sus ; insuficienta implicare nu este de natură a duce la concluzia că acest părinte se află în neputpnță de a-și exprima, pentru viitor, voința sub aspectul măsurilor ce urmează a fi luate în privința copilului său .
Față de principiile sus enunțate ( decurgând din dispozițiile art. 397 cod.civ. și art. 503 cod.civ) instanța urmează a reține că în cauză nu s-au invocat și probat situații în care unul dintre părinți ar fi în imposibilitate de a-și manifesta voința cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în privința copilului minor și va respinge cererea de exercitare exclusive a autorității părintești urmând ca această autoritate să fie exercitată de ambii părinți, conform art. 503 cod.civil. ;
Sub aspectul cererii având ca obiect modificare program de vizitare instanța reține că prezenta cerere s-a introdus la aproximativ două săptămâni după împlinirea de către copil a vârstei de 5 ani, când urma a se pune în executare programul convenit de părinți la momentul divorțului; prin formularea acestei cereri, practic reclamanta tinde să obțină o amânare a aplicării acestei convenții cu un an, după ce minorul va împlini vârsta de 6 ani.
Constatând că acest program nu a apucat a fi pus în aplicare de către părinți, pentru a se putea constata dacă el corespunde nevoilor copilului și părinților și reținând că față de momentul la care a intervenit înțelegerea părinților nu s-a produs nicio modificare a împrejurărilor în care s-a consfințit această înțelegere, în sensul art. 403 cod.civ. instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de modificare a acestui program mai înainte de a se încerca punerea lui în executare voluntară sau în executare silită în caz de opoziție ;
Sub aspectul majorării contribuției pârâtului la întreținerea minorului instanța reține că prin învoiala părinților sa stabilit o întreținere în sarcina pârâtului în cuantum de 336,50 lei lunar ; această pensie a fost majorată astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 7932/26.09.2013 a Judecătoriei S. 6 București la valoarea de 472,75 lei lunar ; potrivit adeverinței de venituri aflată la fila 79 a dosarului, pârâtul realizează venituri constante din muncă în medie lunară de 1889 lei; la aceste venituri se adaugă indemnizații cu caracter special constând în normă de hrană în medie de 724 lei lunar și normă de echipament în, valoare medie de 307 lei lunar.
În conformitate cu dispozițiile art.531 alin.1 Cod civ., dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere.
Astfel, o condiție esențială pentru a se modifica cuantumul pensiei de întreținere este aceea de a fi intervenit o schimbare în ceea ce privește mijloacele debitorului care prestează întreținere.
Instanța constată că reclamanta nu invocă o modificare a împrejurărilor avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 7932/26.09.2013, din analiza acestei sentințe rezultând că și la momentul 2013, când s-a dispus majorarea pensiei, pârâtul avea același loc de muncă - Serviciul de Telecomunicații Speciale și prin urmare atât în anul 2013 ca și în prezent, realizează pe lângă veiturile din muncă, venituri din indemnizația cu destinație specială ( mormă de hrană și normă de echipament) .
Instanța constată că potrivit adeveriței de venituri aflată la fila 79 a dosarului, pârâtul realizează venituri constante din muncă în medie lunară de 1889 lei și că pensia de 472,75 lei lunar depășește practic limita a ¼ din această sumă ( 1889 x 1/4 = 472,25 ) ;
În stabilirea bazei de calcul a pensiei de întreținere instanța s-a raportat doar la venitul salarial al pârâtului, din care a exclus norma de hrană șinorma de echipament, acestea din urmă reprezentând venit cu destinație specială, cuvenit pârâtului în temeiul unei legi speciale, destinație ce nu poate fi deturnată în sensul includerii ei în baza de calcul a pensiei de întreținere ; prin includerea acestor drepturi speciale în baza de clacul a pensiei s-ar ajunge la situația în care s-ar impune salariatului să consume mai puțin decât norma stabilită de lege, normă pentru care legea însăși a pus în sarcina angajatorului obligația de a asigura prestarea ei: împrejurarea că acest drept este prestat în echivalent bănesc, nu în natură, are caracter de continuitate și este accesoriu drepturilor salariale nu este de natură a impune luarea lui în considerarea bazei de calcul și afectarea sa de obligația de întreținere; dreptul are caracter de continuitate întrucât izvorul său- asigurarea de către angajator a necesarului de hrană și echipament - are caracter de continuitate ; dacă se admite soluția contrară, atunci pentru identitate de rațiune ar trebui să se considere că și alte drepturi accesorii drepturilor salariale, pe care angajatorul le asigură angajatului în mod constant, pe durata angajării, ca de ex: decontarea chiriei, chiar și decontarea costului serviciilor medicale ( în cazul unei boli ce necesită tratament constant) să fie supuse aceluiași regim, respectiv să fie considerate ca reprezentând venituri din muncă ce pot fi afectate de obligația de întreținere; o astfel de soluție nu poate fi considerată „rațională” întrucât pune debitorul pensiei în situația de a nu-și mai îndeplini obligații decurgând din contractul de muncă ( de a nu-și asigura hrana conform normei stabilite prin legea specială, de a nu-și achiziționa echipamentul complet etc. ) sau îl pune în situația de a nu i se recunoaște un drept în deplinătatea lui, astfel cum i –a fost recunoscut prin lege ( ex: dreptul la locuință de serviciu, atunci când acest drept este asigurat de angajator prin decontarea chiriei ).
În consecință instanța va raporta pensia de întreținere datorată de pârât minorului, la venitul net lunar al pârâtului în valoare de 1189 lei, din care a fost exclusă valoarea normei de hrană și a normei de echipament și constată că pensia anterior stabilită etse mai mare decât limita de ¼ stabilităd e art. 529 alin. 2 cod,civ, astfelc ă urmeazăa respinge ca neîntemeiat și a acest capăt de cerere.
Constatând că analizarea tuturor celor trei capete de cerere formulate au dus la soluția respingerii în tot a acțiuni reclamantei instanța, față de dispozițiile art. 453 cod.proc.civ. urmează a obliga reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta B. N., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 4, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul B. D. G., cu domiciliul în București, ., ., etaj 4, ., și cu Autoritatea Tutelară Primăria S. 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6.
Obligă reclamanta la cheltuieli de judecată către pârât în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat .
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria S. 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ
DIN DATA DE 22.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: B. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „exercitarea autorității părintești”, privind pe reclamanta B. N. în contradictoriu cu pârâtul B. D. G. și cu Autoritatea Tutelară Primăria S. 6 București.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamanta personal, legitimată de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistată de apărător ales și pârâtul personal, legitimat de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistat de apărător ales, lipsă fiind Autoritatea Tutelară Primăria S. 6 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Pârâtul prin apărător depune la dosar două adeverințe, câte un exemplar fiind comunicat și reclamantei prin apărător.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri asupra fondului.
Reclamanta prin apărător solicită ca instanța să admită acțiunea așa cum a fost formulată, instanța să dispună ca reclamanta să exercite în exclusivite autoritatea părintească față de minor, învederând că din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine faptul că reclamanta este singura care practic știe care sunt necesitățile și nevoile copilului, pârâtul practic este implicat doar în timpul programului de vizită, așa cum rezultă și din răspunsul la interogatoriu în sensul că îl are în vedere doar așa cum a fost stabilit de instanță. Consideră că pe acest capăt de cerere nu s-au făcut dovezi că tatăl este implicat moral, emoțional sau sub orice altă formă în ceea ce privește exercitarea autorității părintești. Solicită ca instanța să aibă în vedere declarația martorei și răspunsurile la interogatoriu din care rezultă că tatăl nu răspunde la grijile și nevoile minorului decât atunci când este sunat, ori ,ca părinte, apreciază că acesta nu ar trebui să aștepte să fie sunat ci să sune el și astfel să-și manifeste grija față de minor; este părinte și lucrurile acestea ar veni de la sine dar în cazul pârâtului consideră că nu ar trebui să aibă o autoritate comună în acest sens. Pe capătul doi de cerere, relațiile personale cu minorul solicită ca programul să fie admis așa cum a fost el precizat, a doua și a patra săptămână din lună, de sâmbătă, orele 11,00 până duminică orele 17,00, o săptămână în luna iulie și o săptămână în luna august în vacanța de vară în funcție de concediul pârâtului cu mențiunea de a-i comunica mamei perioada concediului său, 3 zile în vacanța de Paști în anii pari cu tatăl și 3 zile în vacanța de C. în anii impari și alternativ cu mama, consideră că este un program îndestulător, la acest moment acest program poate să satisfacă și nevoile copilului și ale părinților, apreciind că este destul de lejer și lărgit față de primul program stabilit de instanță. Cu privire la contribuție au solicitat în cotă procentuală apreciind că această cotă procentuală ar satisface timpul și al copilului și al mamei în ceea ce ar însemna timpul nefiind nevoie să meargă de fiecare dată la instanță, ori de câte ori ar crește acest salariu al pârâtului, în cotă procentuală ar fi mai bine bine pentru ei. Arată că la dosarul cauzei sunt adeverințe că mama a plătit la grădiniță, pentru cursuri extrașcolare, de engleză, mama nu a avut sprijinul din partea pârâtului, acesta a fost tot timpul suspicios când i se cerea copie de pe buletin, aceste suspiciuni nefiind justificate în condițiile în care mama îi explica pentru ce îi solicita copie de pe buletin că așa i se cerea de la grădiniță și de la cursurile extrașcolare, în concluzie consideră că cererea este dovedită motiv pentru care solicită ca instanța să o admită, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul prin apărător solicită ca instanța să respingă cererea formulată de reclamantă pe care o consideră că este un abuz de drept, învederând că a constatat faptul că se dorește ca tatăl care nu are în îngrijirea sa copilul, să nu aibă nici un fel de atribut în creșterea și educația copilului, nici un rol în viața copilului. Pe capătul doi de cerere arată că, deși doamna avocat a reclamantei spune că acest program de vizitare este foarte lărgit față de primul program de vizitare stabilit de instanță, din contră, consideră că încearcă prin această cerere să reducă programul dar așa a înțeles reclamanta că îi permite tatălui să aibă legături personale cu minorul și constată că reclamanta dorește ca pârâtul să stea cât mai puțin cu minorul și să dea câți mai mulți bani. Arată că instanța, va observa că reproșurile aduse pârâtului, că urma să facă dovada de ce ar vrea exclusivitatea părintească și atunci ca și apărător al pârâtului a trebuit să pună unele întrebări la interogatoriu dacă a existat un comportament neadecvat al pârâtului față de reclamantă și față de minor, dacă i s-a pus în pericol viața atât a copilului cât și a reclamantei, dacă au existat abuzuri, nu au existat, reclamanta prin răspunsul la interogatoriu arată că pârâtul a respectat întocmai dispoziția instanței de judecată, și-a plătit obligația de întreținere conform cotelor stabilite, a respectat programul de vizitare și mai arată că în încercarea de conciliere, în momentul în care pârâtul a dorit să ia legătura cu minorul în perioada cât nu avea program de vizitare s-a lovit de un refuz al reclamantei și a fost amenințat că va chema poliția, astfel că pârâtul a fost nevoit să se limiteze la acest program ; este un program strict de 3 ore și mai arată că după expirarea acestuia intervine reclamanta că a expirat timpul, așa înțelege reclamanta să se implice în legătura tatălui cu copilul și invers, așa înțelege reclamanta ca tatăl să aibă un program strict, limitat dar să i se dea câți mai mulți bani. Atunci când a fost sunată, reclamanta a întrebat că, de ce o sună, are alte interese, cu toate că pârâtul i-a răspuns că vroia doar să știe de copil, astfel că, pentru ca minorul să nu o vadă pe reclamantă cum țipă la telefon, a încercat să se limiteze la programul de vizită iar acum aceste lucruri se răsfrâng împotriva lui, reproșându-i-se că nu s-a implicat, reclamanta a venit cu un martor indirect dar care a spus că nu știe nimic. Consideră că este un abuz de drept și nu sunt în situația în care tatăl să-și fi manifestat un dezinteres total față de copil, răspunsurile reclamantei se contrazic cu afirmațiile acesteia, reclamanta are o atitudine să inducă în eroare instanța de judecată. Arată că nu există nici o dovada că tatăl ar fi exercitat activități care să-i pună în pericol viața copilului, este un copil de 5 ani, în concluzie solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, nu se impune modificarea progamului stabilit prin acordul părților la momentul când s-a pronunțat divorțul, nu există elemente care să ducă la modificarea acestui program. Pe capătul de cerere privind majorarea pensiei de întreținere arată că veniturile pârâtului nu s-au modificat și nu a înțeles dacă se dorește stabilirea unui cuantum al pensiei de ¼, sau 25%.
Intervine apărătorul reclamantei care arată că nu se impune o majorare ci o precizare, arată că a precizat la termenele trecute, 25% procentual, pentru a nu ar mai ajunge la instanță, nu ar mai trebui formulată cerere la instanță.
Apărătorul pârâtului arată că instanțele nu au acordat, dacă este vorba și de veniturile speciale de hrană și haine pe care le are pârâtul în calitatea sa de angajat la STS, pe acest aspect decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a lămurit că norma de hran și de echipament au regim special și nu pot fi considerate ca bază de calcul pentru pensia de întreținere. În concluzie arată că pune concluzii de respingere a cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere, cu cheltuieli de judecată.
În replică apărătorul reclamantei arată că, decât să îi mai ceri sprijinul celuilalt părinte mai bine iei singură deciziile cu privire la minor, acesta este motivul pentru care reclamanta a solicitat exclusivitatea părintească.
INSTANȚA
Din lipsă de timp pentru a delibera,
D I S P U NE
Amână cauza pronunțarea hotărârii la data de 23.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
