Întoarcere executare. Sentința nr. 2364/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2364/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 2364/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2364
Ședința publică din data de 31.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatoarea C. C. în contradictoriu cu intimata O. B. ROMANIA S.A., având ca obiect contestație la executare - suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 20.03.2015 intimata a formulat cerere de amânare a judecării cauzei, iar contestatoarea nu a îndeplinit obligațiile stabilitate în sarcina sa.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de către intimată întrucât a fost comunicată cererea de chemare în judecată, iar aceasta a depus la dosarul cauzei întâmpinare astfel încât motivele învederate în cererea de amânare nu sunt întemeiate.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării cererii de chemare în judecată
Instanța reține cauza spre soluționare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 19.12.2014 sub numărul_, contestatoarea C. C. a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 800/2014 al Societății civile profesionale de executori judecătorești M. G., M. P. și C. G. Vararu G. solicitând anularea tuturor formelor de executare silită pornite împotriva acesteia, anularea încheierii prin care s-a încuviințat executarea, suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației, dispunerea întoarcerii executării silite prin restabilirea situației anterioare și obligarea intimatei O. B. ROMANIA S.A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în baza art.453 alin. 1 C.pr.civ.
Contestatoarea a invocat prevederile art.712 C.pr.civ., menționând că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În cazul contestației la titlu, legiuitorul nu a stabilit un termen, dar a prevăzut că aceasta poate fi formulată oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, arătând astfel că este în termen să formuleze contestație la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că titlul în baza căruia se efectuează executarea este anulabil, menționând că la data de_, între aceasta și O. B. România S.A. s-a încheiat contractul de credit cu garanție reală pentru persoane fizice nr. C105136 din data_ pentru o perioadă de 360 luni, la momentul contractării creditului, aceasta a avea o situație financiară bună.
În legătură cu dobânda, contestatoarea a precizat că aceasta este de 5.5% p.a care se va aplica la soldul Creditului începând cu luna a-7-a de la prima tragere din Credit și se va calcula la un număr de 360 de zile pe an după următoarea formula :D=S*P%* NEZ/360 ( S-sold, P-procent de dobândă, NEZ- număr efectiv de zile).
În continuare contestatoarea a menționat că cuprinsul contractului de credit nu se arata dacă dobânda este fixă sau variabilă. Dar având în vedere art.4.4 din Convenția de Credit, potrivit căruia dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, fără existența unui factor prealabil, precum o acceptare din partea debitorului, această clauză este lovită de nulitate absolută, solicitând eliminarea acesteia, și a invocat prevederile art. 14 lit. a din Legea nr. 34/2006, precizând că dispoziția contractuală prevăzută la art. 8.1 încalcă prevederile legale, întrucât nu este menționata valoarea indicelui Libor de la data semnării contractului și a marjei Băncii, care trebuie să fie fixă și să aibă o valoare raportată la valoarea indicelui Libor.
De asemenea a menționat că în ceea ce privește clauza 4.4 din Contract, aceasta este nulă absolut întrucât nu întrunește cerințele art. 1 alin 1 din Legea 193/2000, fiind echivocă, neclară, imposibil de verificat și de cenzurat, deoarece intimata nu a indicat în mod precis în ce sau care condiții vor determina modificarea dobânzii, în condițiile în care modificarea dobânzii nu a fost raportată la un indicator precis, individualizat, iar pentru a reține stipularea în contract a unui motiv de natură a conduce la revizuirea ratei dobânzii este necesară prezentarea unei situații clare, corespunzător descrise, care să ofere clientului posibilitatea de a cunoaște, din momentul închierii contractului, aspectul majorării ratei dobânzii
Contestatoarea a precizat că art. 4 alin 1 din legea 193/2000 prevede principiul bunei credințe, precizând că apare un dezechilibru evident între interesele celor două părți contractante având în vedere că la momentul la care se încheie un contract trebuie să avut în vedere principiul egalității părților contractuale, principiu care caracterizează orice tip de contract.
Clauză care permite Băncii calculul dobânzii contestatorului în funcție de modificarea circumstanțelor în care aceasta a fost stabilită inițial, precum și de politicile de creditare ale băncii precum și clauză care permite Băncii modificarea în mod unilateral a cuantumului dobânzii, conține o condiție pur potestativa pentru banca în calitatea sa de debitor al obligației de a calcula corect și transparent cuantumul dobânzii. Conform dispozițiilor contractuale, Banca s-a obligat să calculeze dobânda pe care contestatorul trebuie să o plătească cu titlu de preț al contractului.
Relativ la dobânda, potrivit art. 37 din OG 50/2010, în contractele de credit cu dobânda variabilă se vor aplica următoarele reguli care se referă la faptul că dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, în funcție de valută creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixa pe toată durată derulării contractului, marja dobânzii poate fi modificată doar ca urmare a modificărilor legislative care impun în mod expres acest lucru, în acord cu politică comercială a fiecărei instituții de credit, prin excepție de la prevederile lit. b, valoarea marjei și valoarea indicilor de referința pot fi reduse, formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia, iar elementele care intra în formula de calcul a variației dobânzii și valoarea acestora vor fi afișate pe site-urile și la toate punctele de lucru ale creditorilor.
În ceea ce privește calitatea de consumator a contestoarei, în accepțiunea legislației privind protecția consumatorului, aceasta rezulta din faptul că este persoana fizică, a încheiat și executat contractul de facilitate de credit cu intimata în scopuri aflate în afara activității comerciale, industriale sau de producție, artizinale sau liberale, fiind îndeplinite, astfel cerințele impuse de pct. 13 din Anexa Legii nr.296/2004, art.2 pct.2 din OG NR.21/1992, art.2 alin. 1 din Legea nr.193/2000.
Clauza 5.1 lit. e, este abuziva, Banca poate percepe orice alte costuri, comisioane sau taxe ce au legătură cu creditul sau cu operațiunile bancare efectuate, nelimitându-se la costurile necesare pentru transferul fondurilor sau la cheltuielile legate de încheirea contractelor de garanție, a poliței de asigurare pentru imobilul adus în garanție și efectuarea formalităților de publicitate, a căror valoare se stabilește conform prevederilor legale în vigoarea la data efectuării acestora.
Mai mult, după ce ca aceste comisioane pot fi percepute fără limită, și fără a preciza pentru ce pot fi ele impuse în clauza 5.2, Banca își rezerva dreptul să revizuiască cuantumul comisioanelor pe parcursul derulării creditului în funcție de politica sa de creditare, acestea urmând a fi aduse la cunoștința împrumutatului prin afișare la sediile Mandatarului Creditorului Credit Europe B. (România) S.A. sau pe site-ul Credit Europe B., la momentul intrării în vigoare, iar aceasta clauza încalcă în mod flagrant principiul obligativității contractului.
În ceea ce privește comisionul de acordare, contestatoarea a precizat că aceste nu este prevăzut în enumerarea limitativa efectuată de OUG 50/2010, și în consecința, a solicitat constatarea nulității absolute a acesteia. Conform contractului, clauza 5.1 lit. b, comisionul de acordare este în cuantum de 3.026 CHF, reprezentând 2% din valoarea totală a creditului, plătit integral la data semnării contractului.
Clauza abuzivă este în accepțiunea art.4 din Legea nr. 193/200, art.78 din Legea nr.296/2004 și art.2 pct. 16. din din OG nr.21/1992, clauza contractuală care nu a fost negociata direct cu consumatorul care prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Ca urmare a constatării nulității absolute, contestatoarea a solicitat aplicarea principiului restituțio în integrum, respectiv restituirea prestațiilor efectuate în temeiul acestor clauze abuzive, principiul desființării retroactive a contractului nul decurgând din principiul legalității, încălcat cu ocazia încheierii actului nevalabil și are drept finalitate asigurarea ordinii de drept.
În ipoteza constatării nulității parțiale a contractului, prin înlocuirea clauzelor nule cu dispozițiile legale aplicabile, contestatoarea a solicitat restituirea sumelor plătite în temeiul lor sau imputarea directă asupra principalului rămas de achitat
În continuare, contestatoarea a invocat sentința civilă nr. 3137 pronunțata la data de 09.03.2012 de Tribunalul București, Secția VI-a civilă, în dosarul nr._/3/2010
În ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute în cuprinsul art. 4.4, respectiv 4.5 din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/09.05.2008, referitoare la ajustarea dobânzii și în consecința constatarea nulității absolute a acesteia, contestatoarea a precizat că în conținutul prevederilor contractuale, rămâne la latitudinea discreționara a băncii modificarea dobânzii, fără a exista posibilitatea de a verifica necesitatea schimbărilor impuse, părțile neaflându-se pe poziții de egalitate în ceea ce privește raportul contractual, Banca situându-se în mod evident într-o poziție dominantă.
Totodată, contestatoarea a invocat prevederile art. 8.4 din contract, menționând că Banca poate modifica dispozițiile privitoare la declararea scadentei anticipate, aceste prevederi fiind abuzive, luând în considerare dispozițiile alin. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000.
În ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în cuprinsul art. 5.1 respectiv 5.2 referitoare la costurile suplimentare, și înlăturarea acestora cu aplicarea principiului restituțio în integrum, contestatoarea a precizat că legea aplicabilă unui contract este cea din momentul încheierii contractului, indiferent de modificările normative intervenite ulterior. În acest sens sunt și prevederile art. 6 alin. 2 C.civ, iar Banca nu poate modifica în mod unilateral costurile pe care le implica acordarea creditului, solicitarea acestora împrumutatului fiind lipsită de temei legal.
În continuare, contestatoarea a invocat prevederile art. 4 alin. 1 și alin.2 din Legea 193/2000, menționând că o clauză contractuală este abuziva dacă se îndeplinesc cumulativ cele două condiții, respectiv să nu fi fost negociata direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile parților, contrar cerințelor bunei-credințe.
La momentul încheierii contractului de credit în cauză, raportat la circumstanțele economice de la acel moment precum și la capacitatea contestatoarei de înțelegere a clauzelor contractuale și a implicațiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit în CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasă alternativa la un credit în lei sau în euro, acest aspect constituind motivul determinant în vederea perfectării contratului, iar creșterea accelerată a valorii CHF față de monedă naționala cu implicații negative directe asupra costurilor împrumutului ce se răsfrâng asupra ratelor precum și a comisioanelor de schimb valutar, din leu în euro și din euro în CHF au determinat o schimbare a condițiilor contractuale avute în vedere la data contractării creditului și, în consecința, incumba în sarcina acesteia obligații vădit disproporționale față de cele avute în vedere în momentul încheierii contractului.
În ceea ce privește caracterului abuziv al clauzei de risc valutar, contestatoarea a menționat că raportat la momentul încheierii contractului și la circumstanțele acestuia, precum și la caracterul său prestabilit și impus consumatorului fără a-i acorda posibilitatea influențării naturii acesteia, determina un dezechilibru major între drepturile și obligațiilor asumate de către părți, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către consumator cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale, iar caracterul abuziv al acestei clauze rezidă în faptul că obliga consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștința la data semnării contractului.
În drept, cererea fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor republicata, OG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, cu modificările și completările ulterioare, OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea OG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, Legeanr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, art. 15 din Constituția României, art. 194 și urm C.pr.civ., art. 992 Vechiul C.civ., Directiva nr. 93/13/CEE, art. 276 din TFUE, art.711 și urm C.pr.civ.
În probațiune, contestatoarea a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a interogatoriul pârâtei, proba cu expertiza contabilă .
La data de 20.01.2015, intimata O. B. ROMÂNIA S.A. a depus la dosarul cauzei intâmpinare prin care a arătat că a fost chemată în judecată în mod eronat întrucât în urma parcurgerii și verificării contestației la executare, cât și a documentelor anexate, a observat că C. C. nu este clienta băncii, iar acțiunea trebuia formulată împotriva CREDIT EUROPE B. NV astfel cum se observă din documentele anexate, banca aflată în relație contractuală cu aceasta și a restituit contestația la executare și documentele anexate.
Prin cererea dedusă judecății s-a formulat contestație la executare și s-a solicitat suspendarea executării până la soluționarea contestației cu privire la dosarul de executare nr.1492/AD/2013 aflat pe rolul B.E.J Asociați A. și Gută.
Analizând, cu prioritate, potrivit art.248, alin.1 și alin.2 Cod Proc.Civilă, excepția de netimbrare a cererii, invocată din oficiu, retine că.
Prin rezolutie comunicată la data de 23.02.2015, (după cum reiese din înscrisurile aflate la filele 136-138 dosar), a fost citată contestatoarea cu mențiunea ca până la termenul de judecată acordat să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru ]n suma de 1000 lei aferentă contestației la executare, 50 lei aferentă cererii de suspendare a executării si 300 lei aferentă întoarcerii executării, conform art.10, din OUG nr.80/2013, sa transmita instanței dovada de plata în original.
La termenul de judecată din data de 31.03.2015, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul stabilit, de către contestator.
Potrivit art.33. din OUG nr.80/2013 ,,-(1)Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.,, ceea ce impune instanței ca numai după constată că partea interesată și-a îndeplinit integral obligația de plata relativ la taxele de timbru datorate să poată trece la soluționarea oricărei alte excepții invocare ori a fondului cererii.
Vazând cele anterior reținute, instanța va admite excepția netimbrării cererii și pe cale de consecință va anula cererea ca netimbrata, întrucat neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru în cuantumul prevăzut de lege se sancționează cu anularea cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția de netimbrare a cererii, invocată din oficiu.
Anulează cererea formulată de contestatoarea C. C., cu domiciliul în București, ., ..A, ., sector 3 și cu domiciliul procesual ales în București, Calea Rahovei, nr.266-268, corp 60, ., Electromagnetică Business Park, sector 5 în contradictoriu cu intimata O. B. ROMANIA S.A., cu sediul în București, Calea Buzesti, nr.66-68, sector 1, J40/_/1995, CUI_ ca netimbrată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată in ședința publica azi, 31.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. G. Ș.
Red. AG / Tehn. ȘG
4 ex /30.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2372/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2412/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
