Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 7791/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7791/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 7791/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7791
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.-D.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditorul D. Angel și pe debitoarea C. D. SHOP SRL.
Dezbaterile au avut loc la data de 05.10.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, 12.10.2015, hotărând după cum urmează:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 2.07.2015, sub nr._, creditorul D. A., în contradictoriu cu debitoarea C. D. SHOP SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună emiterea ordonanței de plată și obligarea debitoarei la plata sumei în cuantum total de 40.471,754 lei reprezentând debit rămas de plată datorat în baza contractelor de împrumut nr. 1/07.03.2012, 2/08.03.2012, 3/16.03.2012, 4/22.03.2012, 4/26.03.2012, 5/06.04.2012 și 4/04.02.214. Totodată, a solicitat obligarea debitoarei Ia plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și taxa de timbru, în temeiul prevederilor art. 451 din N.C.pr.civ.
În motivarea cererii în fapt, creditorul a învederat instanței faptul că părți au fost încheiate mai multe contracte de împrumut în baza cărora creditorul a împrumutat debitoarea cu suma de 101.731,72 lei. Creditorul a arătat că fiecare dintre aceste contracte a avut un termen de rambursare după cum urmează: contractul de împrumut nr. 1/07.03.2012 în valoarea de 6.000 euro a avut termen de rambursare de doi ani de zile, respectiv până în 7.03.2014, contractul de împrumut nr. 2/08.03.2012 în valoarea de 6.000 lei a avut termen de rambursare de doi ani de zile, respectiv până în 08.03.2014; contractul de împrumut nr. 3/16.03.2012 în valoarea de 2.000 Euro a avut termen de rambursare de doi ani de zile, respectiv până în 16.03.2014; contractul de împrumut nr. 4/22.03.2012 în valoarea de 4.100 Euro a avut termen de rambursare de doi ani de zile, respectiv până în 22.03.2014, contractul de împrumut nr. 4/26.03.2012 în valoarea de 4600 euro a avut termen de rambursare un an de zile, respectiv până în 04.02.2015, contractul de împrumut nr. 5/06.04.2012 în valoarea de 1.100 euro a avut termen de rambursare de doi ani de zile, respectiv până în 06.04.2014, contractul de împrumut nr. 4/04.02.2014 în valoarea de 4.600 euro a avut termen de rambursare un an de zile, respectiv până în 04.02.2015. Creditorul a mai arătat că niciunul dintre aceste contracte nu a fost purtător de dobândă.
Totodată, creditorul a învederat instanței faptul că debitoarea și-a achitat doar parțial obligațiile, respectiv a achitat suma de 61.259,966 lei până în prezent prin predarea unor bunuri ale societății către creditoare, astfel cum rezultă din procesele verbale emise. Pe cale de consecință, creditorul a arătat că, deși și-a îndeplinit întocmai și la termen toate obligațiile contractuale, împrumutând debitoarea cu sumele mai sus menționate, aceasta din urmă nu și-a achitat integral debitul scadent nici până la data introducerii cererii, rămânând un debit restant în cuantum de 40.471,754 lei. În plus, creditorul a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 1014 N.C.pr.civ., a comunicat debitoarei, prin scrisoare recomandată, o somație prin care i-a pus în vedere să plătească sumele datorate în termen de 15 zile de la primirea acesteia, însă fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și urm. din N.C.pr.civ.
În susținerea cererii, creditorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: factura ./25.06.2015, somație și confirmarea de primire a acesteia, note de inventar și confirmarea de primire a acestora, extras de cont combinat, formular depunere numerar, proces verbal de predare primire.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.09.2015, debitoarea . SRL a înțeles să conteste creanța deținută de creditor împotriva sa, apreciind că aceasta nu reprezintă o creanță certă, sub aspectul cuantumului său, motiv pentru care a solicitat instanței să dispună respingerea ordonanței de plată, ca neîntemeiată și obligarea creditorului Ia plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării în fapt, debitoarea a învederat instanței faptul că a fost constituită de P. C. deținând 8 părți sociale, reprezentând 40 % din capitalul social și de M. L. deținând 12 părți sociale reprezentând 60% din capitalul social. Prin hotărârea adunării generale a asociaților din 23.02.2012 asociația M. L. s-a retras din societate, cesionând părțile sociale astfel: 2 părți sociale către asociatul P. C. și 10 părți sociale către asociatul cooptat în societate, respectiv creditorul, ajungându-se la un echilibru de 50% din capitalul social (beneficii și pierderi) pentru fiecare dintre asociați, creditorul dobândind și un mandat de administrator, cu puteri depline pe perioada determinată. În continuare, debitoarea a învederat instanței faptul că prin rezoluția nr._ din 16.03.2012 O.R.C. București a admis cererea și a înregistrat-o. În termen legal DGFPMB Sector 2 a formulat contestație împotriva Hotărârii A. și a blocat continuarea procedurii cu cea de a doua etapă care urma să definitiveze această Hotărâre A.. Pe cale de consecință, debitoarea a arătat că a achitat DGFPMB Sector 2 debitul care a determinat opoziția, procesul ce a format obiectul cauzei fiind soluționat prin sentința civilă nr.802 din 05.02.2013 prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acțiunii înregistrată sub nr._/3/2012, pe rolul Tribunalului București.
În continuare, debitoarea a menționat că de la data de 23.02.3012 creditorul a exercitat activ calitățile asumate de asociat și administrator al societății debitoare și în această calitate de asociat a creditat societatea cu diverse sume de bani, conform Contractelor de împrumut invocate, în conținutul contractelor prevăzându-se expres că sumele sunt împrumutate în scopul asigurării de lichidități. Cu privire la aceste creditări, debitoarea a arătat că s-au făcut în euro și valoarea totală a acestor ereditari în lei a fost de 101.731,72 lei. Totodată, debitoarea a arătat că în anul 2013 creditorul a ridicat cu regularitate sume de bani din casa societății în cuantum de peste 10.000 lei cu titlu de restituire împrumuturi, invocând faptul că reglarea financiar contabila va fi făcută după ce va finaliza procedura de dobândire a calității de asociat și administrator prin depunerea de ORC București a celei de a doua etapă a cesiunii, și, totodată, a ridicat fizic bunuri din patrimoniul societății conform proceselor de predare primire bunuri, în valoare de aproximativ 13.900 EURO echivalentul a 62.000 lei, la valoarea de intrare/achiziție a acestor bunuri, de asemenea declarând că va scădea aceste bunuri din inventarul societății tot după finalizarea cesiunii demarate la 23.02.3012. Toate aceste aspecte au făcut obiectul unor acte încheiate între părți.
Tot în anul 2013, debitoarea a învederat instanței faptul că, după rămânerea definitivă a Sentinței civile nr.802/05.02.2013, creditorul s-a eschivat de la obligațiile asumate în sensul definitivării procedurii de cesiune inițiate, refuzând să continue diligentele necesare etapei a doua în sensul depunerii la ORC București, a Contractului de cesiune, Actul constitutiv reactualizat, Declarația pe proprie răspundere privind îndeplinirea condițiilor pentru deținerea și exercitarea calității de asociat și administrator al societății și Specimenul de semnătură necesar completării dosarului. Astfel, față de pasivitatea creditorului pe plan juridic, însă exercitării acestor calități pe planul situației de fapt, debitoarea a arătat că între asociați au intervenit o . neînțelegeri care au dus la retragerea creditorului din conducerea societății în iulie - 2014. La acel moment, în urma calculării și analizării datoriilor pe care societatea le avea față de creditor, debitoarea a arătat că s-a stabilit un debit de comun acceptat de creditor, echivalentul a 28.600 lei.
Ulterior, în august 2014, debitoarea a învederat instanței faptul că i-a fost comunicată pe mai de către creditor o somație prin care se invoca debitul de comun acord acceptat în cuantum de 6500 lei precum și stingerea acestuia prin plați viitoare, eșalonat. Debitoarea a arătat că nu a înțeles să semneze și să dea curs acestui angajament pentru că a solicitat modificarea conținutului convenției, ceea ce nu s-a mai realizat, în schimb a fost încheiată o altă convenție cu alte pretenții, generându-se astfel un conflict deschis între părți ce nu a putut fi soluționat pe cale amiabilă. În aceste condiții, debitoarea a învederat faptul că a fost demarat un proces ce a format obiectul dosarului nr._ pe rolul Tribunalului București - Secția a Vil-a civilă prin care debitoarea a solicitat deschiderea procedurii insolventei, cerere respinsă ca neîntemeiată de către instanță prin sentința civilă nr. 3406/2015 pronunțata Ia data de 09.04.2015. motivat de faptul că stabilirea situației juridice concrete poate fi făcută de o instanță de drept comun într-o procedură de drept comun, fiind necesară stabilirea raporturilor dintre creditor și debitor în urma administrării probelor specifice dreptului comun, respectiv acte, martori, interogatoriu, expertiza de specialitate, etc.
În plus, debitoarea a mai arătat că, cuantumul creanței invocate de creditor, respectiv 40.471,754 lei este diferit de cuantumul creanței invocate în cererea de deschidere a procedurii insolventei ( 101.731,72 lei) și totodată este diferit de cuantumul acceptat ca fiind aproximativ suma rămasă de achitat (28.600 lei ) conform convenției dintre părți, care nu a fost definitivată prin semnare și însușirea în acest fel a unei sume concrete care să poată reprezenta o creanță certă, lichidă și exigibila.
Față de cele învederate, debitoarea a solicitat instanței să respingă cererea creditorului ca neîntemeiată, având în vedere faptul că aceasta nu îndeplinește condițiile legale pentru admiterea ordonanței de plată, în cauza fiind necesară administrarea unor probe specifice dreptului comun. Totodată a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 de lei, în temeiul art. 452, 453 și 451.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: dovada comunicării hotărârii civile nr. 3406/9.04.2015, certificat de înregistrare, depunere și menționare acte, rezoluția nr._/16.03.2012, cerere de depunere/menționare acte, hotărârea A., convenție din 1.07.2014, sentința civil nr. 3406/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
În fapt, între creditor și debitoare s-au încheiat 7 contracte de împrumut în perioada 07.03._14 în cuantum total de 22.400 euro și 6.000 lei având un termen de restituire împlinit până la momentul introducerii cererii.
Instanța constată, de asemenea, faptul că creditorul are calitatea de asociat și administrator al societății debitoare.
De asemenea, instanța constată că, în această calitate, creditorul a ridicat bunuri din patrimoniul societății fără a se putea stabili dacă acestea au fost reținute în contul creanței, aspect ce reiese inclusiv din înscrisurile depuse de către creditor la dosar.
În drept, procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art. 662 alin 2 C.p.c, creanța este certă este când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Alineatul 3 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar conform art. 662 alin. 4 C.p.c., creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Referitor la caracterul cert al creanței din cauză, instanța constată că datorită calității pe care o au părțile în dosar și a raporturilor juridice existente între acestea, precum și complexitatea relațiilor care nu s-au rezumat doar la acordarea unor sume cu titlu de împrumut de către creditor, pentru determinarea caracterului cert al creanței solicitate, ar fi necesară administrarea unor probatorii suplimentare, prin care să se determine întinderea dreptului de creanță al creditorului.
Potrivit art. 1020 C.p.c. „(1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. (2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.”
În concluzie, constatând că determinarea caracterului cert al creanței solicitate presupune administrarea de probe ce exced procedura specială a ordonanței de plată, în temeiul art. 1020 alin. (2) C.p.c., instanța va respinge cererea creditoarei, ca inadmisibilă pe calea procedurii ordonanței de plată.
Reținând culpa procesuală a reclamantului, față de dispozițiile art. 453 alin. 1 C.p.c., instanța va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei achitate de către debitoare cu titlu de onorariu avocat conform chitanței de la f. 96.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea pe calea ordonanței de plată formulată de creditorul D. A. domiciliat în București, ., sector 5, CNP_, în contradictoriu cu debitoarea S. .C. C. D. SHOP SRL cu sediul în București, ., ., ., înregistrata la O.R.C.București sub nr. J40/_/2009, CUI_, ca inadmisibilă.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu cerere în anulare termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.TDIL/ Tehnored. Pas
4 ex/ 15.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7802/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
