Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3524/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3524/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 3524/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3524
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect ordonanță de plată, formulată de reclamanta creditoare S.C. E. C. PROVIDER S.R.L. în contradictoriu cu pârâta debitoare A.`S G.`S S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat de către reclamanta creditoare judecarea cauzei în lipsă, după care,
Instanța, în baza art. 131 Cod procedură civilă, verificând competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București, constată că este competentă să soluționeze cauza față de disp. art. 94 lit. j Cod procedură civilă, raportat la art. 1015 cod procedură civilă.
Instanța, considerând proba cu înscrisuri solicitată de reclamanta creditoare prin cererea de chemare în judecată, ca fiind admisibilă și concludentă, putând duce la dezlegarea în fond a cauzei, în temeiul art. 254 - 255 Cod procedură civilă, o încuviințează, constatând proba ca fiind administrată prin înscrisurile depuse la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise conform art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 31.03.2015 sub nr._ reclamanta S.C. E. C. PROVIDER SRL în contradictoriu cu pârâta ANELI’S G.’ S SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea debitorului la plata sumei de 17.343,85 lei, reprezentând creanță certă, lichidă și exigibilă neachitată de către debitoare conform facturilor fiscale emise de creditoare și penalități de întârziere conform dobânzilor legale după data valabilității, calculate asupra debitului principal începând cu data scadenței și până la data achitării efective a debitului. Totodată a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părți s-a încheiat la data de 15.07.2013 un contract de furnizare produse, având ca obiect furnizarea unor articole de mobilier terasa, pentru care a fost emisă factura fiscala 968/15.07.2013 și nr.996/30.07.2013 în valoare de 33.074 lei din care a fost achitată suma_,32 lei rămânând astfel suma_,85 lei. În data de 17.12.2014 a fost transmisă somația nr. 490 conform art. 1014 Cod Procedura Civilă, prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, în vederea stingerii conflictului pe cale amiabilă.
Reclamanta a arătat că a furnizat articole de mobilier terasă pentru debitoare în valoare totala de 33.074,17 lei, suma din care s-a achitat o parte rămânând astfel de achitat un debit de 17.343,85 lei. Acest debit restant nu a fost achitat conform scadentelor până la data introducerii acțiunii, drept pentru care au fost calculate penalități de întârziere conform dobânzilor legale (BNR) după data scadenței. Debitul restant a rămas astfel în cuantum de 17.343,85 LEI.
Creditoarea a arătat că, în conformitate cu art. 1014 C. somația a fost comunicata de creditor în data de 01.08.2014, fapt ce întrerupe prescripția extinctivă potrivit dispozițiilor punerii în întârziere prevăzute de art.2540 Cod civil, care se aplică în mod corespunzător, conform cărora: „prescripția este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripția, numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de Ia dala punerii în întârziere”. De asemenea, pentru perioada de timp dintre dată la care facturile au devenit scadente și exigibile și data efectuării plății fiecărei facturi, creditorul poate cere plata de către debitor a penalităților și dobânzilor de întârziere prevăzute în contract sau în lipsa unei asemenea prevederi contractuale, dobânzile penalizatoare pentru întârziere fiind prevăzute și calculate conform art. 1017 alin. (1) și (2) pct. 3 din NCPC, în temeiul căruia: „Dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de Banca Națională a României. Rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru. Creanța produce dobânzi după cum urmează: Ia data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii".
Totodată, creditoarea a învederat instanței faptul că, potrivit art. 1015 din Cod Procedura Civilă, instanța competentă să judece în fond cererea de emitere a ordonanței de plată este instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să judece fondul cauzei în primă instanță.
De asemenea, față de prevederile art. 1013 alin(1) din Cod proc.civ., acest act normativ se aplică tuturor creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume ce rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat în baza unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”, creditoarea a apreciat că sunt îndeplinite în cauză în mod cumulativ toate condițiile de admisibilitate ale cererii.
Cu privire la creanța deținută, creditoarea a arătat că aceasta are caracter cert, lichid și exigibil, în temeiul art. 662 Cod procedură civilă. Astfel, a arătat că, caracterul cert al creanței rezulta din facturile emise de către creditor și semnate/stampilate de către debitor,factura emisa fiind acceptată la plată de debitoare. Caracterul lichid rezidă din faptul că prezenta creanță este determinată cu exactitate în mențiunile înscrise pe facturile fiscale, emise în executarea sa, iar caracterul exigibil rezultă din faptul că toate facturile emise de către creditor au o dată scadentă.
Față de cele învederate, având în vedere și dispozițiile art. 1017 alin. 3 Cod proc.civ,, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata debitului și a daunelor interese constând în cheltuielile efectuate de creditor pentru recuperarea creanței sale ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor sale de către debitor.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1013 și următoarele Cod Procedura Civilă.
În susținerea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: încheiere civilă nr.118/25.02.2014, în copie certificată, Somația transmisă debitorului potrivit art 1014CPC în copie certficată; Dovada comunicării somației conform art.1014CPC,; în copie certificată; facturile nr.968/15.07.2013 și nr. 996/30.07.2013, în copie certificată.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1013 din codul de procedură civilă procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură sau altui mod admis de lege.
Raportat la prevederile art. 662 alin.2-4 Cod procedură civilă, creanța este certă atunci când existența ei este neîndoielnică, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau actul conține elemente care permit stabilirea lui și este exigibilă atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite aceste condiții.
Potrivit facturilor nr.968/15.07.2013 și nr. 996/30.07.2013, emise de reclamantă și acceptate de pârâtă, înscrisuri care constituie probă a obligației comerciale conform art. 277 cod procedură civilă, rezultă că reclamanta a livrat pârâtei produse în valoare de 33.074,17 lei, recepționate de către pârâtă, pârâta având obligația să achite prețul produselor la termenele de scadență menționate în facturile fiscale, respectiv 15.07.2013 și 30.07.2013.
Pârâta a executat partial obligația de plată, până a concurența sunei de 15.730,32 de lei, înregistrând astfel un debit restant în valoare de 17.343,85 de lei cu privire la care nu a probat stingerea obligației prin plată.
In drept, sunt incidente prevederile art.1270 din noul cod civil sub imperiul căruia au fost încheiate raporturile juridice dintre parți, raportat la art. art. 1017 alin. (1) și (2) pct. 3 din NCPC, în temeiul căruia: „Dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de Banca Națională a României. Rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru. Creanța produce dobânzi după cum urmează: la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii", în speță debitoarea fiind de drept în întârziere în conformitate cu prevederile art. 1523 alin. 2 lit. din codul civil, coroborat cu prevederile art. 277 din codul de procedura civila.
Față de cele arătate în precedent, reținând ca reclamanta a probat existenta in patrimoniul sau a unei creanțe certe, lichide si exigibile in sensul art. 662 alin. 2-4 din codul de procedura civila din perspectiva debitului principal și a penalităților de întârziere, constatând de asemenea că reclamanta a îndeplinit și procedura prealabilă prevăzută de art. 1014 din codul de procedură civilă, iar pârâta nu a contestat în nici un mod existența debitului, instanța va admite cererea si în temeiul art. 1021 din codul de procedură civilă va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 17.343,85 lei reprezentând contravaloare produse livrate și neachitate, precum și dobânda legală aferentă calculată în conformitate cu prevederile art. 3 din OG nr. 13/2011 începând cu data scadenței plății, 30.07.2013 și până la data achitării integrale a debitului, în termen de 10 de zile de la data comunicării hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . SRL-în insolvență, cu sediul în Loc. P., Calea Bucureștilor, nr. 38, DN1 București – Ploiești, km. 20, jud. Ilfov, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI RO27702953, prin administrator judiciar Cabinet Individual de insolvență N. M. I., cu sediul îb București, .. 22, . 1, . în contradictoriu cu pârâta ANELI’S G.’S SRL, cu sediul în București, ., sector 6, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI RO_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 17.343,85 lei reprezentând contravaloare produse livrate și neachitate, precum și dobânda legală aferentă calculată în conformitate cu prevederile art. 3 din OG nr. 13/2011 începând cu data scadenței plății, 30.07.2013 și până la data achitării integrale a debitului, în termen de 10 de zile de la data comunicării hotărârii.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3445/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2945/2015. Judecătoria... → |
|---|
