Anulare act. Sentința nr. 3436/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3436/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 3436/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3436
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: E. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect anulare act, privind pe reclamanta S. G. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 și . SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, personal, legitimată de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și pârâta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind pârâta . SRL .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere decizia Curții de Apel București care a soluționat conflictul negativ de competență și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, după care, acordă cuvântul părților pe excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâta . SRL prin întâmpinare.
Pârâta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, prin consilier arată că nu a avut timp să verifice timbrajul dar cererea trebuia timbrată conform art. 16 pct. a și b din Legea 80/2013.
Reclamanta, personal, având cuvântul, arată că a timbrat corespunzător, chitanțele achitate la CEC fiind depuse la dosarul cauzei.
Instanța constată că cererea a fost timbrată corespunzător conform dispoziției instanței dispusă prin rezoluția din data de 31.03.2014, chitanțele de plată fiind depuse la dosar la filele 14 și 16, astfel că respinge această excepție ca neîntemeiată, după care acordă cuvântul părților pe excepția lipsei plângerii prealabile.
Pârâta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 prin consilier solicită admiterea acestei excepții astfel cum a fost formulată, având în vedere faptul că reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă obligatorie și nu s-a adresat anterior instanței de judecată la organul emitent cu o plângere prealabilă prin care să solicite revocarea actului administrativ individual, la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada îndeplinirii procedurii prealabile astfel cum prevăd dispozițiile legale, art. 12 din Legea 554/2004 completate cu art. 193 Cod procedură civilă.
Reclamanta personal, având cuvântul, arată că personal s-a deplasat personal la . SRL în momentul constatării ridicării mașinii, a încercat să pună la dispoziție toate actele necesare inclusiv actele din care rezultă că este o persoană cu handicap, care se deplasează greu, inclusiv actele medicale din care a rezultat că tatăl său a suferit un atac miocardic.
Instanța respinge excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtă prin întâmpinare reținând că, față de considerentele reținute și în cuprinsul sentinței civile prin care a fost soluționat conflictul negativ de competență, în prezenta cauză anularea dispoziției de ridicare se solicită a fi dispusă ca o consecință a anulării procesului-verbal de contravenție întocmit, caz în care nu se impune parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de lege, prin urmare respinge această excepție, ca neîntemeiată.
La interpelarea instanței părțile arată că nu au alte probe de administrat în afară de înscrisuri.
Instanța, în temeiul art. 258 C.p.c., încuviințează reclamantei părți proba cu înscrisuri, pârâtei DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 proba cu înscrisuri și planșele foto, iar pârâtei . SRL proba cu înscrisuri, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta personal solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că nu exista la momentul respectiv altă posibilitate de a staționa și parca mașina acolo datorită gradului de handicap și infarctului miocardic al tatălui său întâmplat înainte de a efectua analizele medicale. Arată că a parcat mașina în dreptul semnului de spital întrucât nu i s-a permis accesul în unitate. Arată că așa cum se poate observa din planșele foto executate de agentul de la poliția locală mașina este staționată în dreptul semnului de spital, semnul de regim de taxi vine undeva în spate, la aripa dreaptă iar la momentul ieșirii din spital, reclamanta a crezut că mașina i-a fost furată abia apoi a aflat de la un cetățean ce se afla în zonă că mașina a fost ridicată și depozitată la . la momentul ajungerii pentru recuperarea mașinii a constatat că au fost respectate normele metodologie de ridicare a mașinii, arată că dispoziția de ridicare a fost încheiată la momentul ajungerii reclamantei acolo, arată că nu a intrat în posesia nici unui act decât a dispoziției de ridicare prin care a fost obligată la plata sumei de 677,32 lei, fără nici un argument așa a că a fost nevoită să ia banii pentru medicamente pentru recuperarea mașinii. În situația în care instanța constată că este o staționare neregulamentară solicită ca instanța să ia act de disp. art. 11 din O.G. nr 2/2001.
Pârâta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 prin consilier solicită ca instanța să respingă acțiunea pe toate capetele de cerere, pe anulare notă de constatare, anulare proces verbal de contravenție, anulare dispoziție de ridicare și recuperare prejudiciu, 677,32 lei. Cu privire la procesul verbal întocmit solicită ca instanța să îl mențină ca temeinic și legal să respingă capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat anularea acestuia, ca neîntemeiat, având în vedere planșele foto depuse la dosarul cauzei a demonstrat clar persoana care a săvârșit fapta, a demonstrat că există fapta deci staționarea neregulamentară în stație mijloacelor de transport în regim taxi. În ceea ce privește anularea dispoziției de ridicare solicită ca instanța să o respingă ca neîntemeiată și nesusținută, reclamanta nu a invocat nici în acest caz nerespectarea unor dispoziții legale, care ar fi putut atrage anularea dispoziției de ridicare, nici nu a arătat și nu a dovedit că ar fi existat o altă situație de fapt alta decât cea reținută în procesul verbal prin dispoziția de ridicare considerând cererea ca nesusținută și pe cale de consecință solicită și respingerea cererii accesorii dispoziției de ridicare de restituire a pagubei în sumă de 677,32 lei, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 la data de 28.03.2014 sub nr._, reclamanta S. G. a chemat în judecată civilă pe pârâtele DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București și S.C. I. A. ECO SRL, cu sediul social în București solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției de blocare/ridicare ., nr._, întocmită de Consiliul Local al Sector 6 Poliția Locală Sector 6.
În fapt, reclamanta a arătat că înțelege să conteste dispoziția de blocare/ridicare mai sus menționată deoarece acesta a fost întocmită cu încălcarea prevederilor legale față de faptul ca nu a încălcat nicio norma de drept, referitor la parcarea autovehiculului.
Reclamanta a menționat faptul că a parcat mașina pentru un interval de timp foarte scurt, după cum se poate observa și pe dispoziția de blocare/ridicare, respectiv 7 min, motivat de faptul ca s-a aflat într-o situație fortuită. Mai exact, era însoțită de tatăl său S. V., în vârstă de 86 ani care suferise un infarct de miocard și pe care a trebuit să-l deplaseze la Spitalul M. de pe Calea Plevnei, în vederea investigării acestuia.
Consideră reclamanta că nu a săvârșit nicio contravenție astfel că a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se dispună anularea dispoziției de blocare/ridicare ., nr._ întocmită de Comisia Locala a Sector 6 Politia locala Sector 6 și restituirea taxei care a fost achitată în vederea recuperării autovehiculului marca L. număr de înmatriculare nr._, în cuantum de 677,32 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri pe care le-a anexat cererii (f.3-4).
La data de 14 aprilie 2014, reclamanta a formulat precizări la acțiune în care a arătat cu cine înțelege să se judece în contradictoriu și la care a anexat înscrisuri (f.13 – 17).
La data de 22.05.2014, pârâta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, în temeiul art. 205 C. proc. civ. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și nesusținută, pe toate capetele acesteia, pentru următoarele motive:
În fapt, la ora și data menționate în dispoziția de ridicare contestată, polițistul local din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care își desfășura activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, staționat neregulamentar, pe Calea Plevnei, nr. 136, astfel cum reiese din planșele foto efectuate în intervalul orar 08,27- 08,34, în stația mijloacelor de transport public local în regim de taxi (art. 4 din Legea nr 92/2007 și art. 2 din Lege nr. 38/2003), semnalizată cu indicator, faptă incriminată și sancționată de art. 142 lit. g, raportat la art. 143 lit. a din RA al O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin 2 și 108 alin l, lit. b, pct. 7 din OUG nr 195/ 2002. Prin dispoziția de ridicare contestată în temeiul dispozițiilor art. 7 litera h din Legea nr 155/2010, raportat la cele ale art. 143 și 142 din RA al OUG nr 195/2002 precum și potrivit dispozițiilor art. 1 alin 1 din Regulamentul de aplicare al HCL S 6 nr 4/2010 a fost dispusă măsura tehnico administrativă.
A învederat pârâta faptul că ridicarea, transportul și depozitarea în spatii special amenajate a vehiculului, constituie o măsură administrativă, aplicată printr-un act administrativ individual, dispoziția de ridicare. Prin dispoziția de ridicare s-a născut raportul juridic de drept material administrativ care a creat dreptul operatorului autorizat de a ridica vehiculul și de a încasa taxa de ridicare și a declanșat obligația prevăzută de art. 64 din OUG nr 195/2002 în sarcina proprietarului vehiculului, de a achita taxa de ridicare. A menționat că, această măsură are caracter urgent, urmărind îndepărtarea vehiculului staționat neregulamentar, eliberarea drumului public și redarea acestuia circulației rutiere normale și că aceasta nu constituie o sancțiune contravențională complementară, fiind independentă întocmirea unui proces verbal de constatare si sancționare contravențională.
Măsura ridicării, transportului si depozitării în locuri special amenajate a fost efectuată în fapt de către operatorul autorizat, . Srl, pentru care a încasat suma de 677,32 lei.
Față de cele arătate ,pârâta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. Pr. Civilă raportate la cele ale art. 129 alin (2) pct. 2 și art. 130 alin (2) C. Pr. Civilă, admiterea excepției necompetentei materiale a Judecătoriei sectorului 6 București și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la TB S a II a C., care potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 4 din C.p.c., art. 10 și art. 18 alin 3 din Legea nr 554/2004, este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, deoarece dispoziția de ridicare este un act administrativ individual în înțelesul prevederilor art. 2 alin (1) lit. c din Legea nr. 554/2004.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C pr. civ., a solicitat admiterea excepției nelegalei timbrări (neachitării taxei de timbru si a timbrului judiciar pe fiecare capăt de cerere anulare act administrativ individual și pretenții ), conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 16 din OUG nr 80/2013) - și în temeiul dispozițiilor art. 33 si 34 din OUG nr 80/2013 completate cu cele ale art. 197 C. Pr civilă, a solicitat anularea cererii de chemare în judecată pe ambele capete ale acesteia (anulare act și pretenții) ca netimbrată.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C pr. civ. și art. 7 din Legea nr. 554/2004, după trimiterea dosarului la instanța competentă, pârâta a solicitat admiterea excepției lipsei plângerii prealabile si anularea cererii de chemare in judecata, ca inadmisibilă, având în vedere faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă obligatorie și nu s-a adresat anterior sesizării instanței de judecată la organul emitent sau la cel ierarhic superior cu o plângere prealabilă prin care să solicite revocarea actului administrativ individual. Pârâta a menționat faptul că, la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004 completate cu cele ale art. 193 din C. Pr . civilă.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererea de chemare în judecată pe toate capetele sale ca neîntemeiată și nesusținută, dispoziția de ridicare fiind întocmită în mod legal (cu respectarea dispozițiilor HCL S 6 nr. 4/2010 în vigoare la momentul emiterii acesteia) și temeinic.
În ce privește legalitatea și temeinicia dispoziției de ridicare, pârâta a învederat că reclamanta a recunoscut în cererea de chemare în judecată faptul că a staționat în data, ora și locul indicate în dispoziția de ridicare, în cuprinsul dispoziției de ridicare fiind menționat faptul că acest act poate fi contestat conform procedurii prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâta a mai învederat faptul că, D6PL S 6 are competență în materie, acordată prin dispozițiile art. 7 litera h si art. 22 din Legea nr. 155/2010, privind organizarea si funcționarea Poliției Locale, lege cu caracter organic, adoptată ulterior art. 64 din OUG nr 195/2002 și Regulamentului său de aplicare, ale căror dispoziții le-a completat sub aspectul competenței. Fapta este incriminată și sancționată drept contravenție potrivit art. 142 lit. f și 143 lit. a, din HG nr. 1391/2006, respectiv de art. 100 alin 2 și art. 108 alin 1 litera b, pct. 7 din OUG nr. 195/2002. A mai menționat că, reclamanta va fi sancționată contravențional pentru această faptă, în termenul prevăzut de art. 13 din OG nr 2/2001, după îndeplinirea procedurii prevăzută de art. 39 din OUG nr 195/2002 și art. 181 din RA al OUG nr 195/2002, care prevede că în speță, fapta fiind constatată în lipsa contravenientului, cu ajutorul mijloacelor tehnice, procesul verbal nu poate fi întocmit in personam decât după efectuarea unei cercetări in rem a faptei, ce are ca obiect aflarea datelor de identificare a persoanei căreia proprietarul i-a încredințat vehiculul spre a fi condus.
Dispoziția de ridicare a fost întocmită în temeiul și cu respectarea prevederilor HCL S 6 nr 4/2010 și art. 1 alin 1 din Regulamentul acesteia de aplicare, aceasta cuprinzând descrierea faptei, locul săvârșirii faptei, marca si numărul de înmatriculare al vehiculului, data si ora constatării faptei, precum si faptul că vehiculul a staționat neregulamentar, precum si măsura dispusă, respectiv ridicarea vehiculului si procedura ce trebuie urmată în cazul contestării actului.
Dispozițiile art. 97 din OUG nr. 195/2002, prevăd în mod imperativ că în cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de Urgență ( OUG nr 195/2002 ) polițistul rutier dispune și măsura ridicării, la fel cum se aplică în mod obligatoriu și sancțiunea contravențională complementară a punctelor penalizare, care de regulă este lăsată la aprecierea agentului constatator. Condiția ca vehiculul staționat neregulamentar să constituie un obstacol pentru circulația publică pentru a putea fi dispusă măsura ridicării, a fost abrogată din cuprinsul art. 64 al Codului rutier prin OUG nr 69/2007.
În ce privește temeinicia dispoziției de ridicare, pârâta a învederat faptul că, actul administrativ individual se bucură de o prezumție de legalitate si temeinice, prezumție care nu a fost răsturnată de către reclamantă. Mai mult. în speță, temeinicia actului administrativ este susținută de înscrisurile si de planșele foto efectuate de agentul constatator la momentul constatării faptei, pe care le anexăm întâmpinării.
Reclamanta, deși a invocat existența unui caz fortuit, nu a solicitat și nu a administrat probe utile soluționării cauzei, din care să reiasă la momentul constatării faptei, existenta unei împrejurări imprevizibile și invincibile, astfel cum este prevăzută de art. 11 din O.G. nr 2/2001 și art. 1351 C . civil.
Autovehiculul a staționat neregulamentar pentru o durată de timp mai mare decât perioada surprinsă în planșele foto efectuate de către DGPL S 6, dar numai această perioadă de timp este necesară a fi surprinsă pentru a putea făcută distincția între oprire si staționare neregulamentară. După efectuarea planșelor foto, a întocmirii notei de constatare (proces verbal de constatare in rem a contravenției) și a dispoziției de ridicare, a fost anunțat operatorul autorizat, care s-a prezentat ulterior la locul faptei și pe baza actului administrativ contestat a efectuat ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar în locuri special amenajate.
Potrivit dispozițiilor art. 156 din RA al OUG nr 195/2002, conducătorul auto putea să semnalizeze vehiculul staționat cu luminile de avarie și cu triunghi reflectorizant, pentru a atrage atenția agentului constatator asupra existenței unei potențiale cauze de înlăturare a răspunderii.
Pârâta a mai menționat faptul că, dispoziția de ridicare a fost întocmită în mod legal, cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare, reclamanta neindicând niciun articol din vreun act normativ aplicabil în speță care ar fi fost încălcat și în mod temeinic, astfel cum reiese din planșele foto anexate și din recunoașterea acesteia.
În ce privește legalitatea dispoziției de ridicare, a învederat că, actul contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, iar reclamanta nu a făcut dovada nelegalității sau netemeiniciei dispoziției de ridicare și nici a existenței unei cauze de înlăturare a răspunderii.
Pentru aceste motive pârâta a solicitat respingerea capătului de cerere privind anularea dispoziției de ridicare ca nesusținut și neîntemeiat, deoarece reclamanta nu a invocat și dovedit existența unor cauze de nelegalitate sau netemeinicie ale dispoziției de ridicare, sau existenta unui caz fortuit.
A mai menționat faptul că, vehiculul a staționat neregulamentar, într-o zonă în care simpla oprire a vehiculului era interzisă.
În ce privește temeinicia dispoziției de ridicare, pârâta a învederat că, reclamanta nu a depus nici un mijloc de probă concludent, pertinent și util în susținerea afirmațiilor sale, în contra înscrisurilor și planșelor foto pe care le-a depus, din care să reiasă o altă situație de fapt decât cea menționată în dispoziția de ridicare sau existența unui caz fortuit care ar putea atrage înlăturarea răspunderii. Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea capătului de cerere prin care a fost solicitată anularea actului administrativ individual și pe cale de consecință, să se dispună menținerea dispoziției de ridicare, ca fiind întocmită în mod legal si temeinic.
În concluzie, ca urmare a menținerii dispoziției de ridicare și a măsurii aplicate prin aceasta ca legale și temeinice, a solicitat respingerea si a capătului de cerere accesoriu prin care a fost solicitată repararea prejudiciului material în cuantum de 677,32 lei, încasată de operatorul autorizat . Srl, reprezentând contravaloarea taxei de ridicare, dar si ca neîntemeiat, deoarece reclamanta nu a dovedit faptul că dispoziția de ridicare a fost emisă în mod culpabil cu încălcarea vreunei norme legale în vigoare, sau că emiterea acesteia a fost efectuată în mod neîntemeiat. A menționat că, suma achitată cu titlu de taxă de ridicare nu poate fi considerată un prejudiciu, aceasta fiind o obligație legală prevăzută erga omnes de către art. 64 al OUG nr. 195/2002 și HCL S 6 nr 4/2010, în sarcina deținătorului vehiculului, ea reprezentând contravaloarea operațiunilor efectuate de operatorul autorizat cu ridicarea transportul și depozitarea vehiculului. Achitarea taxei de ridicare, reprezintă consecința propriei fapte ilicite a reclamantei, care a staționat cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Pentru considerentele mai sus menționate, pârâta a solicitat admiterea excepțiilor astfel cum au fost formulate, iar ne fond, respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele acesteia (anulare act administrativ individual și repararea pagubei ) ca neîntemeiată și nesusținută și menținerea dispoziția de ridicare si măsura tehnico administrativă aplicată prin aceasta, ca fiind legale si temeinice, iar pe cale de consecință respingerea și a capătului de cerere privind obligarea la repararea prejudiciului material în cuantum total de 667.32 lei, ca neîntemeiat și nesusținut.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C. proc. civ, pe dispozițiile Legii nr 554/2004, HCLS 6 nr 4/2010, C.p.c., O.U.G nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006 și a tuturor celorlalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări și a actului administrativ contestat.
În susținere a solicitat admiterea probei cu prezumții și înscrisuri pe care le-a anexat cererii, respectiv: copie a actului administrativ contestat, planșe foto, notă de constatare, comunicare, dovezi de comunicare, etc. și a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 223 alin. 3 C.p.c.
La data de 28 mai 2014, pârâta S.C. I. A. ECO SRL, in conformitate cu prevederile art. 205 C.pr.civ. a formulat întâmpinare, prin care, a solicitat: admiterea excepției lipsei competentei materiale a Judecătoriei Sectorului 6; admiterea excepției netimbrării cererii de chemare in judecata;admiterea excepției plângerii procedurii prealabile;respingerea acțiunii pe toate capetele de cerere ca fiind neîntemeiata si nesusținut
În temeiul art.137 alin. (1), art. 159 alin. (2) si art. 158 din C.P.C. pârâta a invocat excepția lipsei competentei materiale a instanței sesizate având in vedere ca măsura ridicării s-a dispus printr-un act administrativ emis de Direcția Generala de Politie Locala Sector 6, care este o măsură tehnico-administrativa in conformitate cu prevederile HCL S6 nr. 4/28.01.2010, aceasta procedura fiind supusă procedurilor si competentei prevăzută de Legea nr. 554/2004, competent sa judece cauza (art. 10) fiind Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ si Fiscal care trebuie sa verifice si îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de același act normativ art. 17, fapt pentru care a solicitat admiterea excepției invocata.
A solicitat de asemenea, admiterea excepției netimbrării cererii de chemare in judecata întrucât reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru si a timbrului judiciar, conform legii 80/2013 art. 16 punctul a), si b)., iar in cazul neconformării acestei dispoziții, a solicitat admiterea excepției si pe cale de consecința anularea cererii ca netimbrata - conform legii 80/2013 art. 33 alin 1, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
În temeiul art. 137 alin. l din C. si art. 7 din L554/2004 pârâta a mai invocat admiterea excepției lipsei procedurii prealabile si (anularea/ respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila având in vedere faptul ca la dosarul cauzei nu a fost depusa dovada procedurii prealabile și a considerat că, in prezenta cauza nu au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 7 alin. l din Legea nr.554/2004 care prevede ca regula generala obligativitatea procedurii administrative prealabile.
În fapt, cu privire la anularea Dispoziții de Ridicare - act administrativ individual - care a stat la baza măsurii tehnico-administrative a ridicării, transportării si depozitarii autovehiculului, pârâta a considerat că se bucura de o prezumție de legalitate și temeinicie fiind emis de către autorități publice cu respectarea procedurilor legale având in vedere ca a fost încheiata de către un agent al puterii publice in temeiul unui act normativ aflat in vigoare si necontestat iar reclamantul, prin acțiunea sa, nu a făcut dovada contrara celor invocate mai sus.
Societatea este operatorul autorizat pe raza sectorului 6 fiind desemnată câștigătoarea licitației in baza contractului de concesiune de servicii nr. 3/20.04.2010 privind blocarea, transportul, depozitarea si eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public si privat.
Măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului a fost dispusa de un agent din cadrul DGPLS6 iar, . SRL nu are competenta de a verifica oportunitatea sau legalitatea măsurii dispuse de agentul puterii publice si nici nu poate refuza îndeplinirea obligațiilor cei revin prin semnarea contractului cu Primăria Sectorului 6, iar reclamanta nu a depus nici o proba din care sa reiasă o situație contrara celor reținute in nota de constatare.
Suma de 667,32 lei încasată de . SRL reprezintă cheltuielile efectuate privind operațiunile de ridicare, transport si depozitare, activități ce presupun folosirea unor utilaje si instalații specializate, combustibil si a forței de munca aferente pentru care societatea a efectuat costuri ce trebuiesc recuperate. De asemenea taxa de 667,32 lei nu reprezintă un prejudiciu material, ci o obligație legala stabilita in sarcina deținătorului autovehiculului, conform art. 64 alin 2 din OUG nr. 195/2002, plata fiind cauzata de propria fapta ilicita a contravenientei ca urmare a staționarii neregulamentare.
Pârâta a solicitat să se observe că reclamanta nu a făcut vreo referire la modul prin care societatea a prestat serviciul de ridicare, transport si depozitare, de asemenea, aceasta operațiune a fost efectuata in mod real si a generat costuri ce trebuiesc recuperate - folosirea utilajelor si a instalațiilor specializate deci nu este datoare sa restituie taxa încasata.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele sale ca fiind neîntemeiată și nesusținută și menținerea Dispoziției de Ridicare, ca fiind temeinică și legală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 NCPC, OUG 80/2013, dispozițiile OUG nr. 195/2002, HCLS6 nr. 4/2010, Legea nr. 155/2010 a Politiei Locale și Legea nr. 554/2004.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii (f. 41-44) și judecarea în lipsa conform art. 223 alin. 3 din C..
La data de 12 iunie 2014, reclamanta S. G. formulat precizări la acțiune, prin care a arătat că înțelege să conteste și procesul-verbal de contravenție . nr._/27.06.2014, și răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt,prin procesul-verbal . nr._/27.06.2014 s-a constatat săvârșirea de către contestatoare a contravenției constând în faptul că, la data de 20.03.2014, în intervalul orar 08:27-08:34, a staționat neregulamentar cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Plevnei, nr. 136, în stația mijloacelor de transport public în regim de taxi, faptă incriminată de art. 143 lit. a) și art. 142 lit. g) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aplicându-i-se contestatoarei o amendă în cuantum de 340 de lei și 3 puncte de penalizare (proces-verbal – fila 96).
La aceeași dată, autoturismul condus de contestatoare a fost ridicat în urma dispoziției de ridicare . nr._/20.03.2014 (fila 3).
Plângerea contravențională împotriva acestui proces-verbal a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data și locul comiterii acesteia.
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, susținerea contestatoarei în sensul că i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, prevăzut la art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001. Astfel, instanța reține că, în speță, fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice de constatare, fiind aplicabile dispozițiile speciale, derogatorii, ale art. 181 și 109 din RA al O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că în situația în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice (aparat foto), acesta va avea forma specială, prevăzută în anexa 1D, din care lipsește rubrica privind obiecțiunile contravenientului.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile speciale, derogatorii, ale art. 181 din R.A. al O.U.G. nr.195/2002, art. 109 din Codul rutier și anexa 1 D la R.A. al O.U.G. nr.195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, polițistul local are competența de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
În privința temeiniciei procesului-verbal, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal . nr._/25.04.2014, instanța apreciază că fapta contestatorului constatată prin procesul-verbal întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 143 lit. a) și art. 142 lit. g) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
În acest sens, instanța constată că, în cauză, contestatoarea a parcat autoturismul său pe Calea Plevnei, în dreptul stație de taximetrie. Instanța va respinge, ca neîntemeiată susținerea contestatoarei, în sensul că stația rezervată mijloacelor de transport în comun în regim de taxi era situată în spatele locului în care a parcat aceasta, întrucât din planșele foto depuse de intimata D.G.P.L. Sector 6 (fila 32) rezultă că aceasta se afla staționată în raza de acțiune a indicatorului pentru stație de taximetrie. De asemenea, este lipsită de relevanță susținerea acesteia, în sensul că în stația de taxiuri mai era loc și pentru alte autovehicule.
Potrivit art. 142 lit. g) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în stațiile mijloacelor de transport public de persoane, precum și la mai puțin de 25 m înainte și după acestea, iar potr. art. 143 lit. a) din același act normativ se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară.
Susținerea contestatoarei, în sensul că se afla într-un caz fortuit sau în stare de necesitate, întrucât tatăl acesteia, suferise un infarct miocardic și trebuia transportat de urgență la spitalul din zonă este neîntemeiată, întrucât din înscrisurile medicale depuse în susținerea plângerii rezultă că acesta se prezentase la un control de rutină la spital, nicidecum într-o situație de urgență, care să justifice săvârșirea faptei contravenționale (fil. 64-66).
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sub acest aspect, instanța apreciază că, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, amenda fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului-verbal . nr._/25.04.2014.
În legătură cu dispoziția de ridicare . nr._/20.03.2014, instanța reține că aceasta a fost întocmită în mod legal, întocmirea acestea nefiind condiționată, în prealabil, de întocmirea unui proces-verbal de contravenție, în condițiile în care s-a întocmit o notă de constatare cu privire la staționarea nelegală a autovehiculului și s-a demarat procedura identificării proprietarului autovehiculului.
În ceea ce privește susținerea reclamantei, în sensul că nu i-a fost comunicată nota de constatare, instanța o va respinge, ca nerelevantă, întrucât un astfel de aspect nu are incidență asupra legalității dispoziției de ridicare.
Prin urmare, constatând că nu a fost răsturnată nici prezumția de legalitate a dispoziției de ridicare . nr._/20.03.2014, instanța va respinge capătul de cerere privind anularea acesteia, ca neîntemeiat.
Constatând că reclamanta nu a făcut dovada unei plăți nedatorate a sumei reprezentând cost ridicare autovehicul, întrucât actele în baza cărora a fost achitată această sumă au fost menținute, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 677,32 lei, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta S. G. (CNP:_), domiciliată în București, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, ., sector 6 și S.C. I. A. ECO SRL, cu sediul social in București, .-252, sector 6, J40/_/2008, CUI RO_, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DD/Thred GM
5 ex/06.07.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3407/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3421/2015.... → |
|---|
