Plângere contravenţională. Sentința nr. 2942/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2942/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 2942/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2942
Ședința publică din data de 24.04.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională – pretenții – anulare act privind pe contestatorul B. A. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 și chemata in garanție S.C. I. A. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, personal și asistat prin apărător S. F., cu împuternicirea avocațială la fila 62 dosar, intimata, prin consilier juridic C. M. D., cu delegația la fila 111 dosar și chemata in garanție, prin consilier juridic Potecaru A., cu delegația la fila 60 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională.
Se prezintă si martorul I. L..
Instanța procedează la audierea martorului I. L., declarația acesteia fiind consemnată in scris și atașată la dosarul cauzei.
Contestatorul, prin apărător depune la dosarul cauzei copie conformă cu originalul de pe decizia de concediere a petentului, relevanța înscrisului fiind cu privire la imaginea petentului in cadru societății privind neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, având in vedere că petentul avea in cadrul CFR atribuții de intervenție rapidă, iar in ziua respectivă din cauza ridicării autoturismului nu și-a putut îndeplini atribuțiile de serviciu.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților pe excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei în ceea ce privește restituirea taxei, pe fondul cauzei și pe cererea de chemare in garanție.
Contestatorul, prin apărător solicită respingerea excepției, apreciind că intimata are calitate să fie obligată la restituirea sumei in cuantum de 989,91 lei reprezentând taxa de ridicare, transport si depozitare, având in vedere că măsura ridicării autoturismului a fost ca urmare a Dispoziției de ridicare emisă de intimată, iar chemata in garanție este un executant a unei obligații asumate contractual cu intimata, practica juridică fiind majoritară, precum si o hotărâre CEDO referitoare la aceste aspecte, prin care s-a stabilit că prejudiciul nu este provocat de ridicarea autoturismului ci de Dispoziția de Ridicare emisă de intimată. Pentru aceste motive solicită respingerea excepției. Pe fondul cauzei solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravebnție cât si dispoziția de ridicare, exonerarea de la plata amenzii și obligarea intimatei la restituirea sumei de 989,91 lei reprezentând taxa de ridicare, precum si la plata unor despăgubiri morale in cuantum de 5.000 lei pentru prejudiciul cauzat, având in vedere faptul că la momentul ridicării autoturismului petentul se afla în timpul desfășurării serviciului, fiind salariat la CFR Marfă SA, societatea fiind si proprietarul autoturismului. Mai arată că prin măsura ridicării autoturismului petentul a fost împiedicat să-și desfășoare activitatea profesională, cauzându-i grav prejudicii la locul de muncă. Pe aspectul sancțiunii aplicate, arată că invocă nulitatea procesului verbal si a dispoziției de ridicare raportat la art. 16 din OG 2/2001, având in vedere că locul săvârșirii presupusei fapte este indicat diferit in cele două acte administrative atacate, respectiv in procesul verbal de contravenție se menționa că fapta ar fi fost săvârșită și că petentul ar fi staționat neregulamentar in ., iar in nota de constatare si in dispoziția de ridicare, același agent constatator a precizat că autoturismul ar fi fost staționat pe .. Totodată, arată că . este chiar adresa de domiciliu a petentului, mașina fiind parcată in fața blocului acestuia, unde parchează de când locuiește. S-a mai arătat că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției astfel cum rezultă si din planșele foto aflate la dosarul cauzei, întrucât autoturismul nu a fost staționat in zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”, având in vedere și faptul că primul indicator de acest gen se află la aproximativ 50 m după locul in care se afla staționat autoturismul in cauză. Mai solicită a se ave in vedere si motivele arătate prin plângere cu privire la emiterea Dispoziției de ridicare emisă de DGPL si nu de Poliția Rutieră, precum si sentințele pronunțate in materie referitoare la legalitatea măsurii ridicării autoturismului si la disp. H.C.L. 4/2010. Pe aspectul despăgubirilor solicitate, arată că existența prejudiciului ce atrage răspunderea civilă delictuală constă in ridicarea autoturismului si imposibilitatea utilizării acestuia in desfășurarea activității de serviciu, fapt ce a determinat o situație defavorabilă petentului, iar existența faptei ilicite produse de intimată constă in dispoziția de ridicare a autoturismului, la adresa de domiciliu a petentului în lipsa unei încălcări a normelor rutiere, fiind astfel întrunite condițiile esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale si obligarea intimatei la plata daunelor morale. Cu privire la cererea de chemare in garanție solicită respingerea acesteia, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată constând in onorariul de avocat conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei și taxa judiciară de timbru.
Intimata, prin reprezentant solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată și să se constate că Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 nu are calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere referitor la restituirea sumei de ridicare, transport si depozitare, având in vedere că această taxă a fost încasată de către operatorul autorizat astfel că, in cazul anulării actelor administrative se impune restituirea sumei de către I. A. SRL. Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii de chemare in judecată pe toate capetele de cerere, având in vedere că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor prev. de art. 16 si 17 din OG 2/2001. Cu privire la cauzele de nulitate invocate de către contestator, acestea sunt de nulitate relativă, motiv pentru care apreciază că atâta timp cât nu s-a demonstrat vreo vătămare cu privire la nerespectarea condițiilor prev. de art. 16 din OG 2/2001, apreciază că nu a fost demonstrată vreo vătămare astfel încât nu se impune nici anularea procesului verbal, după cum rezultă si din Decizia nr. 22 /2007 a ICCJ. Totodată solicită a se avea in vedere cu privire la temeinicia procesului verbal atât planșele foto cât si Dispoziția de ridicare și nota de constatare din care rezultă foarte clar oprirea autovehiculul reclamantului în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”. C_ privire la solicitarea petentului de acordare a daunelor morale, solicită respingerea acestui capăt de cerere, apreciind că nu rezultă cauzarea unui prejudiciu moral. Mai mult decât atât solicită a se constata și faptul că decizia de concediere care a fost depusă la acest termen de judecată nu are nicio relevanță si nici nu se demonstrează vreun raport de cauzalitate între ridicarea mașinii si concedierea petentului, fiind vorba despre o concediere colectivă astfel cum rezultă din art. 2 al deciziei de concediere. Totodată solicită a se avea in vedere și declarația martorului, în sensul că din declarația martorului nu rezultă faptul că petentul ar fi suferit anumite prejudicii morale direct cauzate de măsura ridicării autovehiculul. Pentru aceste motive si pentru cele arătate pe larg prin întâmpinare solicită respingerea cererii de chemare in judecată, precum si respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. În cazul admiterii cererii de chemare in judecată solicită reducerea cheltuielilor de judecată conf. art. 451 C.. Mai solicită, in cazul admiterii cererii de chemare in judecată, admiterea cererii de chemare in garanție astfel cum a fost formulată.
Chemata in garanție, prin reprezentant solicită respingerea excepției lipsei calității procesual pasive, având in vedere că societatea I. a ridicat autoturismul in baza dispoziției scrise emisă de intimată. Cu privire la dispoziția de ridicare, apreciază că aceasta se bucură de o prezumție de legalitate si temeinicie pe care reclamantul nu a reușit să o răstoarne. Mai arată că suma de 989,91 lei reprezintă cheltuielile de punere in executare a dispoziției scrise din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6. Cu privire la daunele morale, solicită a se avea in vedere că dispoziția de ridicare a fost emisă la orele 15:45, reclamantul precizând că ziua de muncă i-a fost afectată prin ridicarea autovehiculul, însă, în aceste condiții apreciază că atâta timp cât la ora 16:00 reclamantul era acasă nu-i putea împiedica activitatea la locul de muncă. Cu privire la Decizia de concediere depusă la acest termen de judecată, solicită a se constata că la art. 5 se menționează că domnul B. A. a fost angajat pe postul de revizie vagoane București – Post revizie, post ce a fost desființat, iar reclamantul nu a fost concediat ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Cu privire la cererea de chemare in garanție, solicită respingerea acesteia, având in vedere că societatea I. și-a executat atribuțiile stabilite prin contractul de prestări servicii ridicând autovehicul reclamantului in baza dispoziției de ridicare. Pentru aceste motive și pentru cele arătate pe larg prin întâmpinare solicită respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată si nesusținută, iar in cazul admiterii acesteia solicită respingerea cererii de chemare in garanție.
Contestatorul, prin apărător solicită a se avea in vedere funcția petentului, respectiv calitatea sa de intervenție rapidă-revizie, arătând că vagoanele nu se strică intre orele 8:00:16:00, nefiind un program fix, arătând că nici petentul nu avea un program fix de muncă prin care să intervină in cazul unei defecțiuni. Mai arată că la momentul ridicării autoturismului petentul se afla la domiciliu pentru că activitatea sa presupunea aspectele mai sus menționate, respectiv petentul era sunat pe telefonul de serviciu in momentul in care era necesară prezența sa pentru o intervenție rapidă, deblocarea vagoanelor si ce situații mai interveneau in traficul feroviar. Totodată solicită a se avea in vedere si declarația martorei, din care rezultă că aceasta a asistat in mod direct la discuția dintre petent si un coleg care trebuia să intervină in situația apărută la care nu a putut fi de față petentul. Cu privire la Decizia de desfacere a contractului de muncă, arată că nimeni nu va trece niciodată ca motiv de desfacere a contractului de muncă relațiile deteriorate dintre șef si subaltern. Cu privire la cheltuielile de judecată solicită a se constata ca acestea reprezintă si contravaloarea reprezentării petentului in căile de atac cu privire la competență.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2013 sub nr._, contestatorul B. A. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 14.03.2013, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal și a dispoziției de ridicare . nr._ din 28.02.2013.
În motivare, contestatorul a arătat că în data de 28.02.2013 ora 15:37-15:45 a staționat neregulamentar autoturismul marca Toyota cu numărul de înmatriculare_ pe .,sector 6 în zona de acțiune a indicatorului rutier "Oprirea interzisă". Î_ realitate, contestatorul a precizat că nu este vinovat de săvârșirea faptei, deoarece a considerat că în locul unde a staționat autoturismul marca Toyota Hilux cu numărul de înmatriculare_ a fost respectată. Legea nr. 203/2012 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 760, din 12 noiembrie 2012 Capitolul 5, Secțiunea a-2-a, art. 63, " Vehiculul oprit sau staționat pe partea carosabila trebuie așezat lângă și în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel. Motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele pot fi oprite sau staționate și câte două, una lângă alta" și O.U.G nr.195/2002, Secțiunea a-2-a, art. 66, alin.(6) " Semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora. În lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunțe sfârșitul interdicției sau al restricției, semnificația acestor indicatoare încetează în intersecția cea mai apropiată. Când indicatoarele de interzicere sau restricție sunt instalate împreună cu indicatorul ce anunță ., semnificația lor este valabilă pe drumul respectiv până la întâlnirea indicatorului „Ieșire din localitate", cu excepția locurilor unde alte indicatoare dispun altfel.".
Contestatorul a precizat că susține acestea deoarece autoturismul Toyota cu nr._ se afla staționat pe . de deplasare dinspre . I. M. pe partea carosabilă lângă și în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând și fără a fi în zona de acțiune a indicatorului rutier "Oprirea interzisa" întrucât pe distanța dintre . unde se afla staționat auto_ nu este instalat nici un indicator rutier "Oprirea interzisă". P. indicator rutier "Oprirea interzisă" pe . de deplasare dinspre . I. M. se afla la aproximativ 50 metri după locul în care se afla staționat autoturismul_, astfel că autoturismul nu se afla în zona de incidența a vreunui indicator rutier "Oprirea interzisa", fapt specificat de acesta în procesul-verbal încheiat de Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, București, Consiliul Local Sector 6 în data de 28.02.2013.
De asemenea, contestatorul a precizat faptul că dispoziția de ridicare a autoturismului marca Toyota cu numărul_ a fost abuzivă deoarece în Legea nr. 203/2012 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 760, din 12 noiembrie 2012 Capitolul 5, Secțiunea a-2-a, art. 64 se specifica " Politia rutieră poate dispune ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă și care constituie un obstacol pentru circulația publică. Ridicarea și depozitarea vehiculelor se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz", iar în cazul de față dispoziția de ridicare a fost dată de Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 și nu de Poliția Rutiera Română, de asemenea după cum se poate constata în pozele efectuate la fața locului de către Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, staționarea autoturismului Toyota cu nr._ nu constituia un obstacol pentru circulația publică.
Totodată, contestatorul a adus la cunoștință faptul că autoturismul se afla staționat la adresa de domiciliu, prin aceasta a vrut să arate că zona îi este foarte cunoscută și că de peste 15 ani de când posedă permis auto parchează autoturismul în spațiul acela.
Contestatorul a menționat că în momentul ridicării autoturismului_ se afla în timpul desfășurării serviciului, fiind salariat la S.C. SNTFM CFR Marfa S.A., în funcția de Sef Post Revizie Vagoane Progresu, societatea este și proprietara autoturismului, iar măsura de ridicare a autoturismului l-a împiedicat să îi desfășoară activitatea profesională în condiții normale. Fapt ce a dus la grave prejudicii de imagine al acestuia în cadrul S.C. SNTFM CFR Marfa SA, motiv pentru care a cerut admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție și a dispoziției de ridicare citate, și plata unei despăgubiri morale în cuantum de 5000 de lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 203/2012 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 760, din 12 noiembrie2012 ,O.U.G,nr.195/2002.
În dovedire, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnică și proba cu martorul I. L..
Contestatorul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: dispoziție de ridicare . nr._; proces-verbal . nr._; proces-verbal din 28.02.2013; factura nr._ din 28.02.2013; planșe fotografice filele 7-13; act adițional nr. CZ 2.1./1365/16.05.2012; carte de identitate, permis de conducere, certificat de înmatriculare; schițe .> La data de 05.06.2013, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual-pasive a DGPLS 6 pe capătul 2 de cerere și respingerea plângerii pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a solicitat să se admită excepția lipsei calității procesual-pasive a DGPLS 6 pe capătul 2 de cerere privitoare la obligarea instituției sale la restituirea sumei de 677 lei. Astfel, având în vedere faptul că se solicită anularea unui act administrativ, în situația în care se va dispune de către instanța de judecată anularea acestui act administrativ, restituirea sumei reprezentând taxa de ridicare și depozitare în mod normal, în temeiul principiilor efectelor nulității privind repunerea în situația anterioară și restituirea prestațiilor efectuate, urmează a fi plătită de către încasatorul sumei, respectiv de către . SRL, precum rezultă din chitanța depusă la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată pe toate capetele sale ca neîntemeiată și nesusținută, pentru următoarele motive: în fapt, în data de 28.02.2013 o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășura activitatea în zona de competență ., a identificat autovehiculul sus-numitului, marca Toyota cu număr de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar în zona de acțiune a indicatorului rutier "Oprirea interzisă " din locația sus-menționată, încălcând dispozițiile OUG195/2002 - privind circulația pe drumurile publice și ale HG 1391/2006 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, același act normativ stabilind în această situație aplicarea măsurii tehnico-administrative.
Intimata a precizat că măsura tehnico-administrativă are un caracter urgent și preventiv, prin care se urmărește îndepărtarea unei stări de pericol creată prin modul de staționare al autovehiculului. Măsura ridicării, transportului și depozitării în locuri special amenajate a fost efectuată în fapt de către operatorul autorizat, . SRL.
Intimata a menționat că în ceea ce privește legalitatea actului constatator, respectiv procesul-verbal . nr._/14.03.2013, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de actul normativ sus¬menționat, respectiv O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește sancțiunea aplicată, intimata a considerat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, limitele acesteia fiind prevăzute între 4 și 5 puncte-amendă, agenții aplicând în concret sancțiunea în limitele cuantumului prevăzut de lege, respectiv 4 puncte-amendă în cuantum de 268 lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a menționat că, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară (faptele prevăzute fiind constatate prin mijloace tehnice certificate de către Poliția Locală Sector 6) făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, reclamantul limitându-se la a contesta procesul-verbal fără a-și dovedi susținerile, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
Intimata a considerat că instituția sa, prin probele administrate și prezumțiile invocate, a făcut dovada celor susținute în apărare, iar în ceea ce privește situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, a menționat că actul administrativ se bucură de o prezumție de temeinicie și legalitate.
În ce privește solicitarea privind anularea Dispoziției de ridicare, act administrativ individual care a stat la baza dispunerii măsurii tehnico-administrative a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului staționat cu încălcarea HCLS 6 nr. 4/2010 (și nu a aplicării vreunei sancțiuni contravenționale complementare), intimata a învederat instanței că: actul administrativ atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie fiind emis de către autoritățile publice cu respectarea procedurilor legale (întărită de probele administrate de instituția sa ), cu atât mai mult cu cât dispoziția de ridicare a fost încheiată de către DGPLS6 în temeiul unui act normativ aflat în vigoare și necontestat, iar contestatorul nu a arătat în ce ar consta cauzele de nulitate ale acestora și nu a făcut dovada contrară, pentru a răsturna probele administrate și prezumțiile invocate de instituția sa.
Intimata a considerat că instituția acesteia, prin probele administrate și prezumțiile invocate, a făcut dovada celor susținute în apărare, iar în ceea ce privește situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, a menționat că actul administrativ se bucură de o prezumție de temeinicie și legalitate, prezumție întărită și de planșele foto pe care le-a anexat prezentei și care contrazic susținerile contestatorului. Agenții constatatori nu au nici o culpă în întocmirea actelor administrative atacate, ei punând în aplicare dispozițiile unui act normativ aflat în vigoare și necontestat de către petent.
În ce privește solicitarea restituirii de către DGPLS6, cu titlu de taxă pentru ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului staționat neregulamentar, intimata a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și nesusținută, ca urmare a respingerii capătului principal de cerere.
Competența polițiștilor locali de a constata și sancționa contravențiile prevăzute de OUG 195/2002 este expres prevăzută de dispozițiile art. 7 lit. h din Legea 155/2010 - privind poliția locală, articol ce prevede că poliția locală: „ Constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”, argumentele contestatorului în sens contrar fiind vădit neîntemeiate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod proc. civilă, OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: planșe fotografice filele 36-37; notă de constatare . nr._; dispoziție de ridicare . nr._; proces-verbal din 28.02.2013; permis de conducere și carte de identitate petent; certificat de înmatriculare; procesul-verbal . nr._; chitanța nr. 140 din 18.03.2013.
La data de 06.06.2013, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosar cerere de chemare în garanție a . SRL cu privire la restituirea taxei de ridicare, transport și depozitare a vehiculului, pentru ca în situația admiterii cererii de chemare în judecată, . SRL - ca operator autorizat care a încasat suma reprezentând taxa de ridicare, transport și depozitare să fie obligată la restituirea acesteia către petent. Întrucât în cauza de față este vorba despre revenirea la situația anterioară emiterii procesului-verbal a cărui anulare se solicită, în cazul anulării acestuia taxa de ridicare urmează a fi restituită de către încasatorul sumei, respectiv de către . SRL.
Intimata a precizat că de asemenea în practica juridică s-a reținut că: " Anularea unui act juridic are efect retroactiv. Anularea stinge efectele actelor anulate, considerându-se că acestea din urmă nu au existat. Anularea unui act administrativ are ca efect nulitatea tuturor actelor juridice care au fost condiționate, sub aspectul legalității, de existența actului administrativ.,, Jurisprudența ÎCCJ - Decizia nr.477/25.01.2007.
Intimata a menționat că sediul chematei în garanție este Bulevardul Uverturii nr. 248-252, parter sector 6, București.
Intimata a mai precizat că valoarea cererii de chemare în garanție este reprezentată de taxa de ridicare, transport și depozitare, respectiv 989.91 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 72 și următoarele C proc. civilă, Legii nr. 554/2004.
La data de 10.07.2013, prin serviciul registratură, chemata în garanție a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție și respingerea acțiunii pe toate capetele de cerere ca fiind neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, chemata în garanție a arătat că la data 28.02.2013, ora 15:45 agenții de politie din cadrul D.G.P.L. Sector 6 au constatat că autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_ a staționat neregulamentar pe .. încălcând prevederile art. 7 lit. a) din Legea nr. 155/2010 raportat la art. 143 lit. a) coroborat cu art. 142 lit. a) din R.A. al OUG 195/2002 precum și cu HCL S6 nr. 4/2010, fapt pentru care s-a dispus în baza dispoziției de ridicare nr. PL_ din 28.02.2013 ridicarea autoturismului.
. SRL a efectuat o operațiune de prestări servicii cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale în baza unei dispoziții scrise a agentului puterii publice respectiv - dispoziția de ridicare nr. PL_/28.02.2013 prin care s-a dispus ridicarea autovehiculelor staționate neregulamentar și totodată transportul și depozitarea lui în locul special amenajat în baza actului normativ.
Cu privire la anularea Dispoziției de ridicare - act administrativ individual - care a stat la baza măsurii tehnico-administrative a ridicării, transportării și depozitarii autovehiculului, chemata în garanție a considerat că actul administrativ individual atacat se bucură de o prezentă de legalitate și temeinicie fiind emis de către autorități publice cu respectarea procedurilor legale având în vedere ca a fost încheiată de către un agent al puterii publice în temeiul unui act normativ aflat în vigoare și necontestat iar petentul, prin acțiunea sa, nu a făcut dovada contrara celor invocate mai sus.
Având în vedere că atribuțiile societății sale în cadrul procedurii de ridicare a autoturismelor staționate neregulamentar sunt limitate la efectuarea manevrei de ridicare, ori de câte ori un agent din cadrul DGPLS6 printr-o notă de constatare ce îndeplinește condițiile prevăzute de articolul 8 din Anexa 2 al HCL nr. 4/2010, se dispune acest lucru. Nota de constatare - dispoziția de ridicare - contestata a fost întocmită de un agent din cadrul DGPLS6 nu i se poate imputa acesteia întocmirea acelui act administrativ întrucât nu a avut niciun rol sau contribuție la întocmirea lui.
În legătura cu susținerile petentului prin care acesta învederează instanței ca și motiv de nulitate absolută a procesului verbal întrucât constatarea contravențiilor se face de către polițistul rutier nu de către polițistul local, chemata în garanție a considerat că sunt neîntemeiate pentru următoarele motive: în conformitate cu art. 23 alin 4 din Anexa 1 la HG 955/2004, autoritățile administrației publice locale împreuna cu Politia Rutiera Locala conf. Legii nr. 155/2010, vor reglementa circulația, parcarea, staționarea și oprirea pe străzi a autovehiculelor.
Prin urmare, legea prevede în mod expres competența agenților politiei locale de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, aceștia având dreptul de a dispune și măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar. Mai mult decât atât pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului este lipsit de relevanță dacă în dreptul intern competenta revine polițistului rutier, polițistului local, sau unui operator privat ori daca hotărârile Comisiilor locale pot completa acte normative superioare cu procedura de executare a măsurilor, atâta timp cât acestea sunt previzibile în privința comportamentului prescris persoanelor cărora li se adresează.
Chemata în garanție a specificat că societatea este operatorul autorizat pe raza sectorului 6 fiind desemnată câștigătoarea licitației în baza contractului de concesiune de servicii nr. 3/ 20.04.2010 privind blocarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public și privat.
Chemata în garanție a adus la cunoștința instanței faptul că societatea sa nu are competenta de a verifica oportunitatea sau legalitatea măsurii dispuse de agentul puterii publice și nici nu poate refuza îndeplinirea obligațiilor ce-i revin prin semnarea contractului cu Primăria Sectorului 6.
În ceea ce privește suma de 989,91 lei încasată de . SRL aceasta reprezintă contravaloarea cheltuielile efectuate privind operațiunile de ridicare, transport și depozitare, activități ce presupun folosirea unor utilaje și instalații specializate, combustibil și a forței de munca aferente pentru care societatea a efectuat costuri ce trebuiesc recuperate. Aceste tarife fiind stabilite în Caietul de Sarcini în baza HCL S6 nr. 4/28.01.2010. Conf. art. 5 din HCL nr. 4/28.01.2010, din sumele încasate pentru serviciile prestate de către operator se achita cu țiului de taxa de redevența, un procent de 10% din încasări care se constituie ca venit la bugetul local cu destinație exclusiva pentru sporirea numărului de locuri de parcare de pe raza teritorial-administrativa a sectorului 6.
Referitor la susținerile contestatorului cu privire la problemele tehnice lipsa de carburant), chemata în garanție a învederat instanței faptul că acesta a menționat în Tabelul de ieșire din parcul Societății Comerciale I. A. Eco S.R.L, faptul că acesta nu ar avea combustibil.
Chemata în garanție a considerat că starea de necesitate invocată de către reclamant cu privire la lipsa combustibilului este urmare propriei fapte și nu poate beneficia de prevederile art. 11 din OG 2/2001.
Pentru aceste motiv, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata pe toate capetele sale ca fiind neîntemeiata și nesusținută, menținerea procesului verbal și menținerea Dispoziției de Ridicare atacate și a măsurii tehnico administrative aplicate prin aceasta ca fiind temeinica și legala și de asemenea să se constate caracterul legal al societății sale.
Chemata în garanție a solicitat să se observe că reclamantul nu a făcut vreo referire la modul prin care societatea a prestat serviciul de ridicare, transport și depozitare, de asemenea, această operațiune a fost efectuată în mod real și a generat costuri ce trebuiesc recuperate - folosirea unor utilaje și instalații specializate, combustibil și nu în ultimul rând forța de muncă aferentă, deci nu este datoare să restituie taxa încasata.
În cazul în care se va admite acțiunea reclamantului, chemata în garanție a rugat să se respingă cererea de chemare în garanție a . S.R.L. întrucât aceasta are calitatea unui prestator de servicii taxat reclamantului - prestarea unui serviciu public de către o persoana privată presupune subordonarea acesteia atât normelor contractuale, pe care este obligată să le respecte sub sancțiunea desființării contractului de prestări servicii, dar și dispozițiilor individuale date de autoritate, față de care nu are o poziție de egalitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C., dispozițiile OUG 195/2002, L 554/2004 Legea Contenciosului Administrativ, HCLS6 nr4/2010 și L155/2010. a Politiei Locale.
În dovedire, chemata în garanție a solicitat proba cu înscrisuri.
Chemata în garanție a depus la dosar în copie dispoziția de ridicare . nr._ și fișa vehiculului . nr._.
La data de 17.07.2013, prin serviciul registratură, contestatorul a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în garanție a . SRL, solicitând respingerea acesteia apreciind ca Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 are calitate să fie obligată la restituirea sumei în cuantum de 989,91 Ron reprezentând taxa de ridicare, transport și depozitare având în vedere ca la baza ridicării autoturismului marca TOYOTA cu nr. de înmatriculare_ a stat Dispoziția de ridicare emisă de Direcția G. de Poliție Locală.
Aceste aspecte juridice rezulta și din sentințele pronunțate până în prezent în cauze similare de Judecătoria sector 6 prin care aceasta a admis excepția lipsei de calității procesual pasive a ., a respins excepția lipsei calității procesual pasive a DGPL sector 6 și în cazul admiterii plângerii contravenționale a obligat DGPL sector 6 la plata sumelor reprezentând taxa de ridicare, depozitare și transport auto. Chiar și din motivările hotărârilor CEDO referitoare la cauze ce au implicat ridicarea autoturismului s-a arătat ca prestarea unui serviciu public de care o persoană privată presupune subordonarea acesteia atât normelor contractuale, pe care este obligată să le respecte sub sancțiunea desființării contractului de prestări servicii, dar și dispozițiilor individuale date de autoritate, față de care nu are o poziție de egalitate. Prejudiciul adus deținătorului vehiculului nu este provocat de ridicarea și transportul mașinii la locul de depozitare de persoane privată, ci de dispoziția de ridicare emisă de agentul constatator. Nu se poate reține ideea că persoana privată a prestat acest serviciu față de deținătorul vehiculului, ci acest serviciu este prestat pentru autoritate, chiar dacă este plătit de persoana prejudiciată.
În concluzie, potrivit acestor principii, solicitarea de reparare a prejudiciului suferit de deținătorul vehiculului ar putea fi formulată cu succes numai împotriva autorității emitente a actului administrativ, practica judiciară fiind majoritară în acest sens. Chemata în garanție este doar un executant al unei obligații asumate contractual aceea de a ridica, transporta și depozita autoturismele individualizate prin dispoziția de ridicare de către intimata D.G.P.L. sector 6, potrivit H.C.L. S.6 nr. 4/2010.
De altfel, contestatorul a precizat că DGPL sector 6 urmează să fie obligată astfel cum a solicitat în plângerea introdusă atât la restituirea taxei de ridicare, cât și la restituirea amenzii achitate în cuantum de 150 lei conform chitanței nr.140/18.03.2013 și la plata despăgubirilor morale în cuantum de 5000 lei. Mai mult, există și o neconcordanță între Dispoziția de ridicare în care se menționează că autoturismul a fost staționat neregulamentar pe . (a se observa ca este adresa sa de domiciliu) și procesul verbal de contravenție în care se menționează staționarea pe . fiind o cauză de nulitate a actelor emise.
Raportat la cele expuse anterior, contestatorul a arătat că își menține aspectele învederate în plângerea introdusă pe care a solicitat să se admită și să se dispună anularea procesului verbal de contravenție, a dispoziției de ridicare și obligarea intimatei la plata despăgubirilor solicitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile 205 și urm Cod proc. civilă.
În dovedire, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, expertiza tehnica, martor.
La data de 06.09.2013, prin serviciul registratură, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de . SRL în calitate de chemat în garanție al DGPL Sector 6.
La termenul de judecată din data de 01.11.2013, contestatorul a depus la dosar cerere de modificare a acțiunii de chemare în judecată prin care a arătat că își menține celelalte aspecte învederate în cererea inițială și solicitarea de a admite plângerea formulată și a anula atât procesul-verbal de contravenție . nr._ din 14.03.2013, cât și dispoziția de ridicare . nr._ din 28.02.2013, exonerarea sa de la plata amenzii aplicate prin procesul-verbal cu restituirea sumei de 150 Ron precum și exonerarea de toate sancțiunile complementare aferente, restituirea sumei de 989,91 Ron reprezentând taxa auto ridicare și obligarea intimatei la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 5000 lei pentru prejudiciul cauzat având în vedere faptul ca la momentul ridicării autoturismului se afla în timpul desfășurării serviciului, fiind salariat S.C. SNTFM CFR MARFA S.A., societatea fiind proprietara autoturismului, iar măsura ridicării l-a împiedicat să-și desfășoare activitatea profesională aferentă acelei zile cauzându-i grave prejudicii la locul de munca și afectându-i imaginea în cadrul societății.
Sub aspectul sancțiunilor aplicate, contestatorul a arătat că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și a considerat că au fost respectate prevederile legale în vigoare în locul în care a fost staționat autoturismul marca Toyota Hilux cu nr. de înmatriculare_, nefiind în zona de acțiune a indicatorului« Oprirea Interzisă ». A. cum a precizat și în plângerea introductiva, autoturismul condus de acesta se afla staționat pe . de deplasare dintre .. I. M. pe partea carosabila lângă și în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând și fără a fi în zona de acțiune a indicatorului rutier «Oprirea interzisa», nefiind niciun astfel de indicator pe distanta dinspre . unde se afla staționat autoturismul_ . Primul indicator rutier « Oprirea interzisa » se afla la 50 m după locul în care se afla staționat autoturismul, astfel că locul de staționare nu se afla în zona de incidența a vreunui indicator rutier « Oprirea interzisa », fapt ce reiese chiar din planșele foto depuse de intimata la dosarul cauzei și specificat de mine în procesul verbal încheiat de DGPL Sector 6. De altfel, autoturismul era staționat în fata blocului în care locuiește.
Sub aspectul despăgubirilor solicitate, conform Codului civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul (1) că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral". Totodată, din cuprinsul dispozițiilor art. 1357 cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă. Mai mult, din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, reiese posibilitatea reparării patrimoniale chiar și a prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.
Or, în speța dată existenta prejudiciului ce atrage răspunderea civila delictuala consta în ridicarea autoturismului și imposibilitatea utilizării acestuia în desfășurarea activităților de serviciu, fapt ce a determinat crearea unui prejudiciu de imagine defavorabil contestatorului, iar existenta faptei ilicite consta în dispoziția de ridicare a autoturismului său chiar de la adresa de domiciliu astfel cum rezulta din coroborarea actului de identitate cu procesul verbal (., sector 6) în lipsa unei încălcări a normelor rutiere, fiind astfel întrunite condițiile esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale respectiv existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite și a unui raport de cauzalitate între acestea.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție menționat, a Dispoziției de ridicare, restituirea sumei de 150 RON și 989,91 RON, anularea punctelor de penalizare aplicate și obligarea intimatei la plata despăgubirilor morale în cuantum de 5000 lei.
În dovedire, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, expertiza tehnică și 2 martori.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 și Legea nr. 203/2012, art.1349 și urm NCC, 1357 NCC, 1391 raportat la art. 253 NCC.
La data de 06.11.2013, prin serviciul registratură, contestatorul a depus la dosar concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 9094/08.11.2013 Judecătoria Sector 6 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței si a dispus declinarea competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 7205/05.11.2014 pronunțată in dosarul nr. 1458/3/CA/2014 Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București și a constatat conflict negativ de competență si a dispus înaintarea cauzei către Curtea de Apel București.
Prin sentința civilă nr. 308/2015 pronunțată in dosarul nr._ Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 25.02.2015.
La termenul din data de 20.03.2015, instanța a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție și a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu declarația martorului I. L..
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 989,91 lei, invocată prin întâmpinare, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între titularul obligației și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Întrucât contestatorul a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei, în temeiul art. 998-999 Cod civil (actual art. 1357 N.C.Civ.), invocând faptul că i-a fost adus prejudiciul a cărui acoperire a fost solicitată, instanța apreciază că intimata are calitate procesuală pasivă în cauză, motivele invocate de către intimată în susținerea acesteia ținând de temeinicia capătului de cerere.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge această excepție ca neîntemeiată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.03.2013 (fila 4), contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 28.02.2013, a staționat neregulamentar cu auto marca Toyota_ pe . sector 6 în intervalul orar 15.37-15.45 în zona de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”.
De asemenea, prin dispoziția de ridicare . nr._/28.02.2013 (fila 3), s-a dispus ridicarea autovehiculului cu nr._ .
Analizând plângerea contravențională, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. Sub acest aspect, instanța constată că indicarea locului săvârșirii faptei în procesul-verbal ca fiind ., iar în dispoziția de ridicare ca fiind . nu este de natură a produce contestatorului o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal în condițiile în care neconcordanța reprezintă o eroare materială și în care în procesul-verbal a fost descrisă modalitatea de staționare, în prezenta cauză fiind administrate probe în legătură cu locul săvârșirii faptei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina contestatorului.
Astfel, instanța constată că, potrivit art. 66 alin. 6 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora. În lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunțe sfârșitul interdicției sau al restricției, semnificația acestor indicatoare încetează în intersecția cea mai apropiată.
Totodată, instanța constată că, potrivit art. 6 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002, intersecția este orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spațiile formate de acestea.
Din planșele foto depuse la dosar de către intimată (filele 36-37) rezultă că, în zonă era amplasat un indicator cu semnificația „Oprirea interzisă”, precum și că între indicator și locul de oprire al autoturismului_ se află o stradă aferentă ieșirii din benzinăria Mol (a se vedea fila 36 foto stânga dreapta jos.
Constatând, în consecință, că interdicția prevăzută de indicatorul „Oprirea interzisă” opera numai până la intersecția cu această stradă potrivit art. 66 alin. 6 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, instanța constată că autoturismul condus de către contestator a fost parcat în afara zonei de acțiune a acestui indicator, fiind, astfel, parcat în mod legal.
Pentru aceste considerente, instanța va anula procesul-verbal contestat.
Analizând dispoziția de ridicare . nr._/28.02.2013, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar. În consecință, instanța nu poate reține susținerile contestatorului în sensul că numai Brigada de Poliție Rutieră putea dispune ridicarea autoturismului condus de către contestator.
În ceea ce privește temeinicia măsurii ridicării, instanța constată că, date fiind considerentele expuse anterior cu ocazia analizării plângerii contravenționale, instanța apreciază că nu se justifica dispunerea de către agentul constatator a măsurii ridicării autoturismului nr._, urmând, în consecință, a anula dispoziția de ridicare.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 989,91 lei, instanța îl apreciază ca fiind neîntemeiat, având în vedere faptul că, în cauză, contestatorul nu a făcut dovada achitării către S.C. I. A. Eco S.R.L. a acestei sume deși sarcina probei îi incumba sub acest aspect potrivit art. 249 NCPC. Or, în lipsa acestei dovezi, instanța nu poate reține caracterul cert al prejudiciului sub aspectul întinderii sale, nefiind, astfel, îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei, în temeiul dispozițiilor art. 1357 N.C.civ.
Analizând capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, instanța constată că, pentru a fi atrasă răspunderea delictuală a intimatei în temeiul art. 1357 N.C.civ., trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită și prejudiciu precum și săvârșirea faptei cu vinovăție.
Totodată, instanța constată că sarcina probei îndeplinirii cumulative a acestor condiții incumbă exclusiv contestatorului potrivit art. 249 NCPC. Or, contestatorul nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu de natura celui indicat prin cererea de chemare în judecată și nici a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a intimatei și a prejudiciului. Sub acest aspect, instanța constată că nici din declarația martorului I. L. (fila 115) nu rezultă că petentul a suferit un prejudiciu psihic de o suficientă importanță pentru a justifica obținerea unor despăgubiri bănești, din probele administrate în cauză nerezultând că starea de nervozitate și de agitație a contestatorului s-a prelungit în timp sau a produs consecințe notabile.
În ceea ce privește decizia de concediere a contestatorului (filele 117-119), instanța constată că aceasta a fost dispusă ca urmare a situației economico-financiare a societății angajatoare și nu ca urmare a modalității de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către contestator.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale ca neîntemeiat.
Având în vedere soluția care urmează a fi pronunțată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 989,91 lei, instanța va respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Constatând că intimata este parțial căzută în pretenții, în temeiul art. 453 NCPC, instanța va obliga intimata la plata către contestator a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (fila 115). Sub acest aspect, instanța constată că intimata este ținută a suporta onorariul de avocat numai parțial având în vedere admiterea în parte a acțiunii formulate de către contestator. Referitor la contravaloarea taxei judiciare de timbru, instanța constată că, față de data formulării cererii de chemare în judecată, contestatorul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru, astfel încât solicitarea contestatorului de recuperare a acestei sume este lipsită de obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 989,91 lei ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea privind pe contestatorul B. A. având CNP_ cu domiciliul în București, ., ., etaj 6, apartament 27, sector 6, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 cu sediul în București, Șoseaua Orhideelor, nr. 2d, sector 6 și chemata în garanție . SRL cu sediul în București, Bulevardul Uverturii, nr. 248-252, parter, sector 6, având CUI RO_ și număr de înregistrare în Registrul Comerțului J40/_/2008.
Anulează procesul-verbal contestat . nr._/14.03.2013.
Anulează dispoziția de ridicare . nr._/28.02.2013.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 989,91 lei ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale ca neîntemeiat.
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Obligă intimata la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2015.
P. GREFIER
RED.EL/Thred. ZF/2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2945/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3025/2015. Judecătoria... → |
|---|
