Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 8223/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8223/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 8223/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8223
Ședința publică de la 22.10.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea R. G. PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL și pe debitoarea .>
La apelul nominal făcut in ședința publica, la prima și la cea de-a doua strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că prin cererea introductivă creditoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 1016 C.p.c., art. 94 lit. k C.p.c. și art. 107 alin. 1 C.p.c.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c., în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 45, durata medie de soluționare a cauzelor având ca obiect ordonanță de plată.
În baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c. încuviințează părților proba cu înscrisuri și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.08.2015, creditoarea R. GmbH, în contradictoriu cu debitoarea S. SA, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei, dispunând obligarea acesteia la plata sumei de 35.000,95 lei și 200 lei, reprezentând creanța certă, lichidă și exigibilă pe care creditoarea o are împotriva debitoarei, creanța certă, lichidă și exigibilă pe care o are față de debitoare fiind în cuantum de 35.000,95 lei și 200 lei, defalcată după cum urmează: 35.000,95 lei, respectiv 7.900 Euro, reprezentând valoarea facturii nr._/_/05.12.2013, rămasă neachitată și 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, sumă avansată cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între societatea creditoare R. GMBH, în calitate de vânzător, și debitoarea S. SA, în calitate de cumpărător, s-au desfășurat relații comerciale de vânzare cumpărare de mărfuri în baza a gentleman agreement.
În urma desfășurării acestor relații comerciale, a comenzii debitoarei și a confirmării comenzii din data de 20.11.2013, precum și a livrării în consecință a mărfurilor comandate - a se vedea scrisoarea de transport internațional de mărfuri, creditoarea a emis următoarea factură fiscală: factura nr._/_/05.12.2013 în valoare totală de 15.100 euro, din care restantă și neachitată la data de 19.08.2015 suma de 7.900 Euro.
Astfel, în data de 11.09.2014, debitoarea a achitat suma de 3.000 Euro, în data de 07.11.2014 a achitat suma de 3.200 Euro, iar în data de 02.03.2015 a achitat suma de 1.000 Euro. Ulterior acestei date, deși s-a încercat în nenumărate rânduri, pe cale amiabilă, să se recupereze acest debit, S. SA a refuzat să mai achite și diferența de 7.900 Euro.
Creditoarea a menționat că, în data de 10.09.2014, debitoarea S. SA a trimis creditoarei o propunere de eșalonare a debilului restant, pe care a agreat-o, însă pe care debitoarea nu a respectat-o.
Cu toate că debitoarea și-a asumat comanda produselor și implicit a acceptat la plată factura emisă de creditoare, S. SRL nu a efectuat plata integrală a debitului, figurând la acest moment în contabilitatea creditoarei cu un debit restant în cuantum de 35.000,95 lei, respectiv 7.900 Euro, la cursul de schimb valutar din data de 19.08.2015, 1 Euro - 4.4305 lei.
Sarcina dovedirii executării obligației în materie contractuală revine debitoarei, creditorul nefiind ținut să probeze decât existența obligației. În cauză, creditoarea a considerat că a dovedit relațiile contractuale cu debitoarea și obligația acesteia de a-i achita suma pretinsă.
Cu privire la celelalte condiții imperative potrivit cărora se poate introduce cererea de emitere a ordonanței de plată, creditoarea a precizat următoarele:
Creanța este certă, având în vedere relațiile comerciale dintre părți, livrarea mărfurilor de către creditoare, emiterea facturii fiscale, factura fiscală acceptată la plată prin beneficiul mărfurilor livrate și asumate la plată; Creanța este lichidă, deoarece ea este determinată prin actul de creanță; Creanța este exigibilă, având în vedere că data scadentă a facturii fiscale restante a fost depășită.
Având în vedere dispozițiile exprese prevăzute de art. 1.014 din Codul de procedură civilă, s-a formulat și comunicat debitoarei o somație prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc G. I. E., prin care i s-a pus în vedere societății debitoare să achite contravaloarea debitului restant, depunând la dosarul cauzei dovezile în acest sens.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art.1.013 - 1.024 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, fișă de client, factura fiscală emisă de către societatea creditoare în urma desfășurării relațiilor comerciale, dovada plății parțiale, solicitarea debitoarei privind eșalonarea plății, scrisoarea de transport internațional de mărfuri, somație comunicată potrivit dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă, procesul-verbal de înmânare, certificat ONRC S. SA.
Prin compartimentul registratură, la data de 20.10.2015, debitoarea a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că, între aceasta și creditoare, au existat relații contractuale încă din anul 2007, până în acest moment valoarea totală a tranzacțiilor derulate între societățile comerciale depășind suma de 200.000 de Euro.
Debitoarea a recunoscut debitul de 7.900 de Euro și a arătat încă odată disponibilitatea de a fi achit în întregime. Din păcate, începând din toamna anului trecut, societatea debitoare trece printr-o perioadă extraordinar de grea din cauza închiderii unor piețe foarte profitabile ca de exemplu Rusia, Ucraina, închise ca urmare a conflictului deschis existent între cele două țări și din cauza întârzierilor foarte mari la plată a clienților de pe piața europeană.
De altfel, aceste aspecte i-au fost aduse la cunoștință și creditoarei în momentul contractării serviciilor turistice, explicându-i-se că pentru achitarea acestora va avea nevoie de un termen de grație, iar creditoarea a acceptat această situație în virtutea bunei și îndelungatei colaborării dintre societățile comerciale.
La rândul său, debitoarea s-a bazat pe această înțelegere, bazându-se pe buna credință a reclamantei care i-a confirmat ca înțelege situația de față și nu va face presiuni. Din păcate, nu aceasta a fost în final atitudinea creditoarei care a început să facă presiuni asupra debitoarei, iar pe data de 10.09.2014, a forțat încheierea unui acord de plată eșalonată pe care debitoarea l-a acceptat, deși i s-a explicat încă de la început creditoarei că situația financiară nu îi permite achitarea facturilor conform acestui acord.
Debitoarea a menționat încă odată că aceasta nu a achitat aceste facturi, respectiv nu a respectat acordul de eșalonare nu din rea credință, așa cum a susținut creditoarea, ci din lipsă de disponibil. Debitoarea a manifestat toată bunăvoința și a informat-o permanent pe creditoare cu privire la această situație asigurând-o că, în momentul redresării situației, facturile sale vor fi achitate cu prioritate.
Debitoarea a solicitat să se ia act de atitudinea sa, care a recunoscut întotdeauna datoria pe care o are față de creditoare, să se aibă în vedere situația financiară dificilă prin care trece aceasta și care, conform previziunilor se va îmbunătăți semnificativ în următoarele 3 luni, solicitând acordarea unui termen de grație de 3 luni pentru achitarea datoriei în conformitate cu prevederile art. 1522 alin. 3 Noul cod civil coroborat cu prevederile art. 397 alin.3 Noul Cod procedură civilă.
Debitoarea a solicitat acest lucru deoarece, în acest moment, orice obligație la plata imediată ar fi mult prea împovărătoare pentru aceasta, care a fost obligată să își achite cu prioritate furnizorii pentru a putea debloca plățile în următoarele 3 luni și a reveni la o situație de normalitate.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că între părți, deși nu a fost încheiat un contract în formă scrisă, s-au stabilit relații contractuale, în baza cărora a fost emisă factura fiscală nr._/05.12.2013 –fila 26 dosar cu traducere fila 21 dosar, ca urmare a livrării bunurilor de către reclamantă, cu obligația corelativă a pârâtei de a achita contravaloarea acestora, respectiv_ euro. Cum termenul de plată nu este indicat pe factură aceasta este exigibilă de la data emiterii acesteia.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai existe nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată, ori în speță nu pârâta nu a făcut dovada plății integrale a facturii.
Raportând situația de fapt expusa la dispozițiile legale aplicabile in speța, instanța retine ca potrivit dispozițiilor art.1013 Cod procedură civilă prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Părțile au calitatea de profesioniști în sensul art. 3 Cod civil.
Potrivit art. 662 alin 2 din Codul de procedura civila, creanța este certă este când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. În plus, alin. 3 al aceluiași articol dispune ca o creanța este lichida atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Conform art.662 alin.4 creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Reclamanta creditoare a făcut dovada contractului în forma simplificată dintre părți, prin factura fiscală însușită de debitoare prin plăți parțiale.
De altfel, debitoarea recunoaște debitul și prin întâmpinare .
Față de cele arătate în precedent, instanța, constatând ca reclamanta deține o creanța certa, lichida si exigibila, in baza art. 1270 N Cod civil, art. 1021 și 1022 Cod procedură civilă, luând in considerare absenta contestației din partea debitoarei in raport de dispozițiile art. 1018 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite cererea si va ordona debitoarei să plătească creditoarei, în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 5856,60 lei.
În ceea ce privește cererea pârâtei de acordare a unui termen de plată de 3 luni, instanța reține că aceasta a mai beneficiat de termene de plată eșalonată conform propunerii de plată eșalonată de la fila 30 dosar, termene de plată pe care nu le-a respectat. De asemenea, având în vedere vechimea facturii, faptul că pârâta este de drept în întârziere conform art.1523 alin.2 lit. d N c.civ., luând în considerare și împrejurarea că pârâta nu a făcut dovada situației sale financiare și nici a împrejurărilor pe care se bazează „previziunile” sale conform cărora situația sa financiară urmează a se îmbunătăți în următoarele 3 luni, instanța apreciază că nu se impune a se acorda un termen de plată.
De asemenea, de la data primirii cererii de chemare în judecată-21.09.2015 (conform dovezii de la fila 37 dosar) pârâta a beneficiat de un termen rezonabil de o lună pentru a face plata conform art.1522 alin.3 Cod civil.
În baza art.453 Cod procedură civilă va obliga pârâta să plătească reclamantei 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, având în vedere că aceasta, deși a recunoscut debitul prin întâmpinare, era de drept în întârziere conform art.1523 alin.2 lit. d N C.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea R. GmbH, cu sediul în Germania, Dauner Strasse 1, D-_, Moenchengladbach, cod de identificare fiscală DE_, număr de înregistrare la Registrul Comerțului HRB1086, cu sediul procesual ales în București, Calea Floreasca nr. 39, etaj 3, sector 1, prin mandatar Coface România Credit Management Services SRL, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului al Municipiului București sub nr. J_, CUI: RO_, în contradictoriu cu debitoarea S. SA, cu sediul în București, ., sector 6, CUI:_, număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului J_ .
Ordonă debitoarei să achite creditoarei, în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de_,95 lei.
Obligă debitoarea la 200 lei cheltuieli de judecată către creditor.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 22.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CAE/Thred.MV
4 ex./09.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8228/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 8301/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
