Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 4059/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4059/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 4059/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4059
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată , privind pe creditoarea . SRL,în contradictoriu cu debitoarea . SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă creditoarea, prin avocat, cu împuternicire avocațială, fila 9, lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect ordonanță de plată, aflându-se la al doilea termen de judecată și faptul că, s-au efectuat verificări în baza de date de Oficiului Național al Registrului Comerțului cu privire la sediul debitoarei, aceasta figurând cu același sediul indicat în cerere.
Instanța, față de dispozițiile art.229 Cod civil, apreciază că procedura este completă cu debitoarea având în vedere informațiile obținute din baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului, cu privire la adresa unde se află sediul acesteia.
Instanța pune in discuția părții prezente stabilirea competenței instanței.
Creditoarea, prin avocat, arată că este competentă să soluționeze această cauză Judecătoria sector 6 București.
Instanța, verificând competența, conform art.1016 alin.1 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial, art.94 lit. j Cod de procedură civilă și art.107 Cod procedură civilă.
Instanța pune în discuția părții prezente durata cercetării procesului.
Creditoarea, prin avocat, estimează durata soluționării cauzei la 2 luni.
Instanța, față de susținerile creditoarei și documentele existente la dosar, potrivit art.238 din Cod procedură civilă, estimează durata soluționării cauzei la 3 luni.
Instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Creditoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar.
Asupra probelor, în temeiul art.255 și art.258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru creditoare, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Creditoarea, prin avocat, solicită admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea debitoarei la plata sumei totale de 2.752,43 lei, ce este compusă din suma de 451,96 lei - debit principal, reprezentând rest de plată neachitat și suma de 2.300,47 lei reprezentând cuantumul penalităților de întârziere. Arată că au fost furnizate debitoarei produsele cosmetice conform angajamentului creditoarei, astfel că are o creanță certă, lichidă și exigibilă astfel cum rezultă din facturile emise, în baza contractului existent între părți. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată în valoare de 200 lei.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 02.03.2015, sub nr._, creditoarea S.C. B. O. HAIR & COLOUR S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. M. V. COSMETIC S.R.L, a solicitat instanței să se dispună obligarea acesteia la plata sumei total de 2.752,43 lei, compusă din suma de 451,96 lei debit principal, reprezentând rest de plată neachitat, conform facturii nr. CHI din data de 04.09.2013 emisă în baza Contractului de vânzare - cumpărare nr. 1264f încheiat între cele două părți în data de 22.11.2012 și suma de 2.300,47 lei, reprezentând cuantumul penalităților de întârziere aferente facturii emise și calculate potrivit dispozițiilor art. 11.2 lit. b) din contract până la data de 25.02.2015 și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu de natură civilă (taxa judiciară de timbru).
În fapt, creditoarea a arătat că, în data de 22.11.2012, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1264 între S.C B. O. HAIR & COLOUR SRL, în calitate de vânzător și S.C M. V. COSMETIC S.R.L, în calitate de cumpărător/beneficiar, prin intermediul căruia s-a obligat să vândă produse cosmetice profesionale pentru îngrijirea părului, așa cum sunt identificate prin factura emisă și comunicată cumpărătoarei.
În conformitate cu prevederile contractuale, creditoarea a arătat că și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate, livrând produsele comandate de cumpărător, în sortimentele, cantitatea, la termenele și în condițiile prevăzute în contract, însă nu același lucru se poate spune și despre pârâtă, care a achitat doar parțial factura restantă, în cuantum inițial de 903,96 lei, așa cum rezultă din Extrasul de cont din data de 19.12,2014. Deși debitoarea a achitat doar 452 de lei din debitul total, a mai rămas un rest în valoare de 451,96 lei neachitat și care constituie dreptul său de creanță împotriva debitoarei.
A susținut că debitoarea, deși a fost notificată, nu a înțeles să-și respecte integral obligațiile contractuale. Având în vedere situația de fapt expusă, creditoarea a solicitat să se constate că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă si exigibilă.
Creditoarea a apreciat că înscrisurile depuse în susținerea pretențiilor sale sunt de natură a dovedi existenta unei creanțe certe, respectiv contractul de vânzare - cumpărare nr. 1264 din 22.11.2012 ce a fost însușit de ambele părți prin aplicarea semnăturii reprezentanților legali și factura nr. CHI_/04.09.2013 emisă în temeiul convenției părților, materializată prin Contractul de vânzare-cumpărare amintit, potrivit clauzelor stipulate în acest sens, fiecare factură având enumerate expres produsele vândute.
A susținut că deține o creanță lichidă, titlurile menționate conținând suficiente elemente care permit stabilirea obiectului său și exigibilă, obligația de plată a debitoarei fiind ajunsă la scadență, justificându-se în acest caz și obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere de 1% din suma datorată, conform dispozițiilor contractuale.
În ceea ce privește valoarea penalităților de întârziere solicitate, creditoarea a solicitat să se constate că, modalitatea de calcul a acestora este stipulată, în mod expres, la art. 11.2 lit. b) din contractul încheiat între părți.
Astfel, pentru factura nr. CHI_ emisă la data de 04.09.2013, devenită scadentă la data de 04.10.2013, plata a fost întârziată cu 509 zile, așadar, debitoarea datorează penalități în valoare de 2,300,47 lei (451,96 lei debit principal *1%* 509 zile de întârziere).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă, precum și pe dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare nr. 1264 din data de 22.11.2012; factura nr. CHI din 04.09.2013; extras de cont, somație și documentele de expediție; copie de pe cartea de identitate a reprezentantului legal al debitoarei, copie a certificatului de înregistrare la ORC al debitoarei(filele 10-19).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 200 lei, conform Chitanța . nr._ din 09.02.2015, fila 8.
La data de 16 martie 2015, creditoarea S.C. B. O. HAIR & COLOUR S.R.L.,a formulat cerere precizatoare, față de rezoluția instanței din data de 03 martie 2015, la care a anexat, în copie, împuternicirea avocațială, contractul de asistență juridică nr._/2013 împreună cu decizia Baroului București nr. 1657/30.09.2014, certificate constatatoare – furnizare informații extinse ONRC privind creditoarea și debitoarea (f. 29-50).
Debitoarea S.C. M. V. COSMETIC S.R.L nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Între creditoarea . & COLOUR SRL și debitoarea . SRL s-au desfășurat raporturi juridice având ca obiect vânzarea – cumpărarea de produse cosmetice, conform contractului nr. 1264/22.11.2012, însușit de ambele părți, prin semnătură și ștampilă.(filele 10-12).
În temeiul acestui contract, creditoarea a emis factura CHI_/04.09.2013 (fila 13) pentru suma de 903,96 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate către debitoare. Din cuprinsul extrasului de cont depus de creditoare, rezultă faptul că debitoarea a achitat parțial această factură, respectiv suma de 452 lei (fila 14).
Analizând cererea, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Instanța reține că procedura ordonanței de plată, așa cum apare reglementată de art. 1014 și următoarele din Codul de procedură civilă, este o procedură specială, simplificată și accelerată, pentru recuperarea creanțelor ale căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisurile atașate dosarului.
Astfel, art. 1014 din actul normativ mai sus menționat impune verificarea de către instanță a următoarelor condiții: modalitatea de sesizare a instanței de către creditor, existența unei obligații de plată a unei sume de bani, izvorul acestei obligații să se regăsească într-un contract constatat printr-un înscris, ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege și creanța creditorului să fie certă, lichidă și exigibilă.
Astfel privitor la prima condiție, instanța remarcă faptul că prin cererea de chemare în judecată, creditorul a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată în ceea ce o privește pe debitoare, cererea creditorului îndeplinind condițiile cerute de art. 1017 din Cod procedură civilă.
Cu privire la necesitatea existenței unei obligații de plată a unei sume de bani, instanța observă că factura fiscală CHI_/04.09.2013 emisă în temeiul contractului mai sus menționat, obligă debitoarea la plata unei sume de 451,96 lei debit principal.
În ceea ce privește existența unui contract constatat printr-un înscris, ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege, instanța reține faptul că actul juridic intitulat de părți „contract de vânzare-cumpărare”, coroborat cu factura emisă de creditoare atestă existența unor raporturi juridice contractuale între debitoare, în calitate de cumpărător, și creditoare, în calitate de vânzător.
In consecință, instanța constată că raportul juridic dintre părți s-a născut dintr - un contract, constatat printr-un înscris.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 662 alin. 2, 3 și 4 Cod de procedură civilă, creanța este lichidă, atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la prezenta cauză, din înscrisurile atașate dosarului, rezultă că această creanța pretinsă de creditoare este una lichidă, conform facturii descrise mai sus.
Creanța este una exigibilă, atunci când obligația debitoarea este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că debitoarea era obligată, conform art. 5.1 din contract și facturii emise, la plata contravalorii acesteia, până la data de 04.10.2013. Prin urmare, creanța este una exigibilă deoarece plata nu a fost făcută în termenul arătat și nici nu s-a achitat debitul ulterior acelui termen.
De asemenea, instanță reține că această creanță este certă, existența ei neîndoielnică rezultând din contractul încheiat între părți prin raportare la factura emisă și plata parțială efectuată de debitoare, astfel că debitoarea datorează creditoarei suma de 451,96 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute și neachitate.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul semnat și ștampilat de părți și factura emisă în baza acestui contract, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 Cod procedură civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere solicitată de creditoare prin cerere, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile potrivit art.1270 alin. 1 Cod Civil, convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună - credință, conform art. 1350 Cod civil, în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă, în mod clar, faptul că un creditor, suferind o neexecutare din partea debitoarei a obligației acesteia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitoarea justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Instanța constată ca părțile, prin prevederile art. 5.2 din contract, au stabilit în mod expres că, pentru orice întârziere de plată, cumpărătorul datorează penalități de 1% din suma datorată pe zi de întârziere, începând cu prima zi după scadență, fiind de drept în întârziere și cuantumul acestora poate depăși valoarea soldurilor restante. Astfel, debitoarea datorează creditoarei suma de 2.300,47 lei, penalități de întârziere, calculate până la data de 25.02.2015.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și faptul că debitoarea nu a achitat suma menționată în termenul stabilit de părți în acest sens, instanța consideră pretențiile creditoarei justificate, astfel încât va admite cererea și va obliga debitoarea ca, în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, să plătească creditoarei suma de 451,96 lei, reprezentând debit principal și suma de 2300,47 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 25.02.2015.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată.
Instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei (f. 8), motiv pentru care va obliga debitoarea să achite creditoarei această sumă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect ordonanță de plată, formulată de creditoarea S.C. B. O. HAIR & COLOUR S.R.L., cu sediul social în București, ., Sector 2, J40/_/2010 CUI RO_ și cu sediul ales la S.C.P.A. ’’E. si E.”, din București, .. 62, Sector 1, în contradictoriu cu debitoarea S.C. M. V. COSMETIC S.R.L, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 273, Corp 1, etaj 4, Sector 6, J40/_/2012, CUI_.
Obligă debitoarea ca în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma de 451,96 lei, reprezentând debit principal și suma de 2300,47 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 25.02.2015.
Obligă debitoarea să achite creditoarei suma de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.05.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red S.I.G/Tehnored./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4058/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4056/2015.... → |
|---|
